Poezia lacustra este o reverie temporala. elementul fundamental este apa, simbol al disolutiei totale.
criticul literar dana dumitru considera ca in aceasta poezia exista o deplasare de la realitate spre vis, dar visul nu are o valoare compensatoare, ci l ntoarce pe poet ci fata tot spre realitatea tragica in care traieste.
sentimentul fundamental este cel al nsingurarii tragice. singur in univers, poetul intuieste ploaia, ca plnsul materiei nsasi
de-attea nopti aud plound,
aud materia plngnd
sunt singur, si ma duce-un gnd
spre locuintele lacustre.
ct de singur poate fi poetul, rupt de semenii sai, de realitatea in care traieste, nct sa se ntoarca in gnd in preisorie, in afara societatii, a civilizatiei, a istoriei. teama omului primitiv de fiarele salbatice este nlocuita de teama omului modern in fata mortii. brusc, in noapte, poetul constientizeaza amenintarea mortii
si parca dorm pe scnduri ude,
in spate ma izbeste-un val -
...