O. goga - rugaciune

volumul poezii din 1905, care se deschide cu poezia rugaciune, este o evocare lirica a satului transilvanean. satul lui o. goga, robit de veacuri, tnjeste dupa libertate sociala si demnitate nationala. poetul da glas patimirii unui neam mbatrnit intr-o expresie dureroasa, parasit de doruri si razvratiri nemplinite vestind credinta in alte vremuri, de infricosate izbavite.
multi dintre poetii nostri si-au sintetizat, in una sau mai multe poezii, cele mai pretioase din conceptiile lor despre arta si rolul ei in societate. in mod demonstrativ, goga publica si el in fruntea primului sau volum de versuri, care cuprind de astfel piesele de rezistenta ale creatiei sale, un vibrant manifest literar ce defineste cu pregnanta caracterul propriei inspiratii. ntelesul l deducem din modalitatea compunerii metaforice a versurilor, sintetizat in tilul poeziei. titlul poeziei, cuvntul rugaciune, implica sensul de mplorare, de ruga fierbinte, staruitoare, izvorta...