Omul, fiinta care transcende timpul spre vesnicie prin nadejde si pocainta


omul nu poate trai nici o clipa inchis in prezent. el nu e satisfacut niciodata prin ceea ce ii da prezentul. el spera la ceva mai mult de la viitor. el spera ca poate scapa de greutatile prezente, in viitorul mai apropiat sau mai departat sau ca va ramine in fericirea prezenta. el se transcende mereu spre viitor. niciodata nu socoteste ca a ajuns la capatul drumului, ca are totul si pentru totdeauna in prezent. chiar despre moarte nu crede ca va incheia existenta lui. el aspira spre absolut, care nu-i poate fi dat in viata pamanteasca. aceasta il face sa vada in ea si ceva pozitiv. omul crede ca va ajunge la absolut trecand prin moarte in viata aceasta, in care nu afla absolutul. astfel, nu mai asteapta numai cu frica, ci si cu nadejde. astfel, nu mai asteapta numai cu frica, ci si cu nadejde. nadejdea sadita in fiinta lui nu-l lasa sa admita ca fiinta lui e destinata unui sfirsit total pri...