ࡱ> 7 bjbjUU ~7|7|zlRRRR4ZZZh$$,0  "8 8 8    $\ |     kRR8 8 kkk R88 8 k khk8 [*Z0,kRRRR Att Marin Preda ct _i Liviu Rebreanu sunt cunoscuci n lumea ntreag prin operele lor, ns prin aceste dou mari capodopere (cum au fost numite de critici literari) au ajutat literatura romna s fac un pas n dezvoltarea ei. Este prima capodoper n creacia lui Liviu Rebreanu _i un punct de referinc n evolucia romanului romnesc. Eugen Lovinescu consider romanul o adevrat revolucie fac de: lirismul smntorist, eticismul ardelean, atitudinea poporanist. Elita criticii literare a vzut n acest roman o capodoper de rscruce n reflectarea satului _i a cranului romn. ntr-adevr, romanul aduce o imagine nou, autentic, obiectiv asupra realitcii rurale, respingnd orice intencie de idilizare, de nfrumusecare. Pe cnd debutul extraordinar al lui Marin Preda ("ntlnirea din pmnturi" -1948) nu l-a impus, pe cat era de a_teptat, ca prozator, poate si din prejudecata ca un volum de nuvele nu poate consacra un mare scriitor. Abia aparicia "Morometilor" (vol. I 1955) a atras atencia asupra dimensiunii talentului sau si a noutcilor pe care o reprezenta formula sa epica. Romanul a fost ntmpinat favorabil si nici mai trziu interesul criticii nu a sczut. S-a pronuncat destul de repede cuvntul "capodopera" si de aici nainte toate scrierile prozatorului au avut de nfruntat comparacia cu acest model. Cnd in 1967, dup o lunga gestacie, apare volumul al II-lea, critica nu mai arata acela_i entuziasm. Se aud glasuri care cearta pe autor pentru ideea de a continua o carte intrata deja in con_tiinca publicului. Indignarea nu este prin nimic justificata, "Morometii" II este in unele aspecte mai dens, mai profund dect primul, insa puterea prejudecacii e mare. La acest punct si spiritele critice care s-au obi_nuit cu un stil si o tipologie accepta cu greu aceea_i tipologie vzuta dintr-un unghi diferit si tratata cu alta metoda epica. Cele 2 parci formeaz totu_i o unitate, ele se suscin si se lumineaz reciproc, impunnd o tipologie necunoscuta pana la Marin Preda in proza romneasca. ntiul volum este in ntregime concentrat asupra unui singur personaj, intriga desf_urare epica este subordonata lui Ilie Moromete. Cartea este scrisa intr-un stil pe alocuri ironic, personajele au timp sa gndeasc si sa se exprime, gesturile lor sunt libere, existenta in orice caz nu-i terorizeaz. Spaciul este ntins, viata nu-i tulburata de ntmplri care sa precipite un ritm vechi, calm, de existenta. Cele dou romane pornesc de la fapte reale petrecute pe fundalul mediului rural daca n romanul Ion Liviu Rebreanu a pornit n scrierea acestui roman de la fapte reale, pe care le-a transfigurat n opera sa. n articolul Mrturisiri romancierul vorbe_te amnuncit despre geneza romanului su. n primul rnd romancierul mrturise_te c a fost impresionat de o scen surprins la hotarul satului Prislop, cnd un cran s-a aplecat _i a srutat pmntul ca pe o ibovnic. Scena i s-a ntiprit n minte, l-a uimit, l-a obsedat _i a fost fixat n desf_urarea epic a romanului. Liviu Rebreanu a recinut o ntmplare petrecut n sat: un cran ntrit _i-a btut unica fiic, Rodovica, pentru c a gre_it cu cel mai becisnic flcu din sat. Dac fata ar fi gre_it cu un biat nstrit, cranul ar fi gsit mijlocul s mpace lucrurile. A_a ns ru_inea lui era mai amar pentru c trebuia s se ncrusceasc, frunta_, cu pleaba satului _i s dea o zestre bun unui prpdit de flcu, care nu iubea pmntul. ntmplarea Rodovici va constitui pentru nceput subiectul nuvelei Ru_inea. Tot n zilele respective Liviu Rebreanu a stat de vorb cu un flcu din vecini, voinic, harnic, dar foarte srac, Ion Pop al Glaneta_ului. Din discuciile cu acest flcu se simcea o dragoste pentru pmnt aproape bolnviceasc. Pronunca cuvntul pmnt cu atta sete, cu atta lcomie _i pasiune, parc ar fi fost vorba despre o fiinc vie _i adorat. Combinnd aceste date, imaginnd scene, gesturi, dialoguri, Liviu Rebreanu a trecut la elaborarea romanului. El _i propune s reprezinte prin Ion al Glaneta_ului pasiunea organic a cranului romn pentru pmntul pe care s-a nscut, pe care trie_te _i moare. Ion este un roman realist de observacie social. Romanul are o structur complex: urmrind destinul personajului principal, pe fundalul satului ardelean cu tradiciile _i obicieiurile sale. nc din acest roman Liviu Rebreanu este adeptul construcciei sferice: romanul ncepe _i se sfr_e_te cu aceea_i imagine. Drumul care duce spre Pripas este n acela_i timp drumul de la realitatea viecii la ficciunea operei artistice; aceea_i omagine de la sf_itul romanului ne readuce din lumea romanului n realitatea concret: Din _oseaua ce vine de la Crlibaba, ntovr_ind Some_ul cnd n dreapta, cnd n stnga, pn la Cluj _i chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece rul peste podul btrn de lemn, acoperit cu _indril mucegit, spintec satul Jidovica _i alearg spre Bistrica, unde se pierde n cealalt _osea nacional care coboar din Bucovina prin trectoarea Brgului. [& ] Romanul lui Marin Preda ne prezint fapte de viac a unei familii sau povestea unei familii de crani din Cmpia Dunrii, mai precis din satul teleormnean Sili_tea-Gume_ti, care cunoa_te de-a lungul unui sfert de secol, o adnc _i simbolica destrmare. Sufletul rural este acolo rudimentar, obsedat de acumulare in ordine materiala si numai dupa ce acest proces s-a incheiat, el poate sa auda si alte glasuri ce vin din interiorul lui.Spre deosebire de inaintasi, care au vazut satul din Campia Dunarii zbuciumat, angajat in actiuni disperate, Marin Preda descrie, in primul volum din Morometii un sat in care nu se petrec drame zguduitoare, formidabile rasturnari si unde nu clocoteste razvratirea. Traiul populatiei din Silistea-Gumesti nu e usor deloc, decat pentru cateva familii instarite, familiile unora ca alde Aristide, Cotelici, Balosu sau Iocan, dar nici peste masura de amarat nu este. Ii apasa pe multi impozitele, fonciirea si alte neajunsuri dar ele pot fi inca suportate de oameni, care se aduna cu placere duminica, la taifas, in poiana lui Iocan unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajandu-se in adevarate dueluri ale inteligentei. Silistea-Gumesti este o comuna mare, cu doua biserici, o scoala cu patru sute cincizeci de elevi incrisi si vreo sapte invatatori. Hotarul comunei cuprinde, loturi mai vaste sau mai restranse ale taranilor si mosia Maricica, vegheata cu strasnicie de un paznic. Afara de bogatasii satului, care au casa mari, taranii ceilalti vietuiesc in case cu doua sau trei camere si chiar in bordeieMarin Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu, previzibil, miscat mai mult de instincte, si face din taranii sai indivizi cu o viata psihica normala, apti prin aceasta de a deveni eroi de proza moderna. Sub influenta probabil si a romanului american (Steinbeck, Faulkner) Preda prezinta niste tarani inteligenti si ironici, complecsi ca stare morala, in masura prin aceasta sa-si reprezinte si sa traiasca in modul lor caracteristic marile drame ale existentei. Dac Actiunea romanului Ion se petrece in lumea satului ardelean de la in-ceputul secolului al XX-lea , in satul Pripas, n romanul Moromecii satul e nfci_at cu cciva ani naintea celui de-al doilea rzboi mondial, ntr-o perioada in care timpul era  foarte rbdtor cu oamenii . Romanul Ion este structurat in doua parti sugestive(Glasul paman-tului siGlasul iubirii),capitolele au titluri-sinteza(Inceputul,Hora ,Nunta,Nasterea etc).Actiunea se organizeaza,totusi ,in jurul unei figuri centrale , al unui erou frust si voluntar , al lui Ion. Pe cand romanul Moromecii este structurat n 2 prci(volume), primul volum are 3 prci iar al doilea volum are 5 parci. n romanul lui Marin Preda ne este descris un sat din Cmpia Dunrii situat in sudul crii, n romanul lui Liviu Rebreanu ne este descris tot un sat dar nu din Cmpia Dunrii c din Transilvania. n satul lui Liviu Rebreanu este pus mai mult accent pe obiceiurile sitradiciile lui Se constituie treptat din prezentarea satului _i a cranilor, a problemelor, care-i frmnt ndeosebi problema pmntului; prezentarea obiceiurilor _i a tradiciilor legate de momentele fundamentale ale viecii: na_terea, nunta, nmormntarea; prezentarea viecii intelectualitcii ardelene _i a problemei nacionale. Romanul Ion ncepe cu descrierea horei, scen antologic prin care autorul realizeaz mai multe obiective: prezentarea unui joc popular specific zonei, some_ana, _i introducerea treptat a personajelor _i sugerarea viitoarelor conflicte. Obiectivul romancierului nregistreaz pe rnd lutarii, care cnt sub _opron, ritmul ndrcit al some_anei, gesturile flcilor, care _i ciocnesc cizmele: Zecile de perechi bat Some_ana cu atta pasiune, c potcoavele flcilor scapr scntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se nvltore_te, se a_eaz n starturi groase pe fecele brzdate de sudoare, luminate de oboseal _i de mulcumire. Cu ct Briceag iuce_te cntecul, cu att flcii se ndrjesc, _i nfloresc jocul, trec fetele pe subt mn, le dau drumul s se nvrteasc singure, copie pe loc ridicnd tlpile, _i ciocnesc zgomotos clciele, _i pleznesc tureacii cizmelor cu palmele ndu_ite& n continuare obiectivul romancierului nregistreaz grupul fetelor nepoftite la joc, al babelor care-_i admir odraslele _i al copiilor, care pndesc poalele fetelor. Scena este semnificativ _i pentru realitatea adnc diferenciat a satului. Astfel ntr-un grup st primarul ^tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflat, _i cciva btrni frunta_i: Pe-alturi, ca un cine la u_a buctriei, trage cu urechea Alexandru Glaneta_u, dornic s se amestece n vorb, _tiindu-se totu_i s se vre ntre bogta_i. Lipsesc _i reprezentancii intelectualitcii ardelene: familia nvctorului Herdelea _i preotul Belciug. Ace_tia respect petrecerea cranilor, dar nu se amestec printre ei. Astfel Maria Herdelea era fat de cran de pe la Monor, dar fiindc umblase totdeauna n straie nemce_ti _i mai ales c s-a mritat cu un nvctor  se simcea mult deasupra norodului _i avea o mil cam disprecuitoare pentru tot ce e crnesc. Pe cnd n romanul Moromecii lui Marin Preda ne este descris un punct de ntlnire dar nu hora cum ne este prezente n Ion c Poiana lui Iocan. La fel ca toci stenii, in afara unor familii mai nstrite ca cea a lui Aristide, Cotelici, Blosu, _i familia Moromete nu are trai foarte u_or, ei, n special princii, fiind apsaci de multe impozite, foncirea _i alte neajunsuri dar ele pot fi nc suportate de capul familiei care se adun cu plcere duminica, la taifas, in  poiana lui Iocan unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajndu-se n adevrate dueluri ale inteligencei. Ilie Moromete stpne_te absolut peste o familie a crei gospodrie pare solid si grija conducatorului ei este s-o mencina intact. E pentru ntia oar cnd in literatura romna cranul nu este stpnit de ideea de a avea pmnt, ca _ans a fericirii sale, ci de a _i-l pstra nu doar de al avea cum ne este prezentat n romanul Ion. Tema centrala in Morometii ar fi, din acest punct de vedere, libertatea morala in lupta cu fatalitatile istorice. Ea este anuntata de prozator intr-o forma liniara, programatica, "In campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari." Ceea ce urmeaza in roman contrazice aceasta imagine. Timpul este viclean, rabdarea nu este decat o forma de acumulare pentru o noua criza. La sfarsit, cand drama este narata si, prin ea, imaginea vietii linistite este spulberata, prozatorul revine asupra notatiei de la inceput: "Timpul nu mai avea rabdare". Este una dintre multele 'imagini ale simetriei' in literatura lui Marin Preda. Aceasta vrea sa dea o idee despre rotatia procesuala a vietii dupa o lege statornica si misterioasa care actioneaza si in natura. Pe cnd romanul Ion are ca tem central dorinca da mbogcire a personajului principal Ion. Subiectul are o intrig simpl _i banal. Ion Pop al Glaneta_ului dore_te pmntul cu o patim ce-i mistuie fiinca( n romanul Ion) iar n romanul Moromecii subiectul urmre_te destinul familiei Moromete. Amndou romanele se bazeaz pe ni_te scene centrale n care ne sunt prezentate fapte de viat ale personajelor, n romanul Ion: scena Horei care a fost prezentat mai sus scena nuncii. Nunta cine trei zile. n prima zi alaiul porne_te cu cruce spre Jidovica. n frunte merg clrecii, care pocnesc din pistoale. n prima cruc sunt lutarii, apoi o cruc cu mirii _i cu dru_tele _i o bri_c cu na_ii. ntr-o alt cruc sunt princii mirilor, apoi altele ncrcate cu flci _i fete. Nunta ncepe la socrul mic _i continu la socrul mare. Imaginea ospcului este autentic, alctuit din urrilr _i chiuiturile tinerilor, din versurile starostelui, din jocul miresei; ziua a treia ospcul se mut la socrii mari, unde mireasa se duse acuma cu lada de zestre, urmat cu atta amar de vite _i de galice c de abia ncpeau n ograda Glaneta_ului& . Mai apoi scena nmormntri. La nmormntarea Anei, la prohod, particip tot satul. Romancierul fixeaz _i aici toate elementele esenciale: praporii fluturau alene n adierea de primvar& tmie _i aducea n schimb valuri de miros dulce de flori de mr& preotul Belciug mormia pe nas cntecele de nmormntere s scutura mereu cdelnica. Foarte bun psiholog, Liviu Rebleanu surprinde gesturile, comportamentele personajelor _i mai ales psihologia personajului principal. In mintea acestuia se amestec imaginea moartei, cu aceea a copilului _i cu imaginea iubitei. Cu deosebit art romancierul surprinde spaima de a nu pierde pmntul, care se strecoar treptat n sufletul lui Ion. Dup nmormntarea Anei se fac pomenii bogate. Aceste elemente se mbogcesc cu altele, prilejuite de mormntarea lui Ion. Si aici particip tot satul. Preotul Belciug cine o cuvntare funebr, care l impresioneaz pe cei prezenci. Autorul este atent la reacciile participancilor _i mai ales a princilor: Pe urm Ion fu cobort n pmntul care i-a fost prea drag, _i oamenii au venit pe rnd s-i arunce cte o mn de lut umed care rbufnea greu _i trist pe scndurile odihnei de veci& Dup nmormntare Glaneta_u a fcut pomeni bogate pentru sufletul lui Ion _i scena cositului,a sarutarii pamantului memorabile,se adauga celor dinainte,alcatuind prin Ion o fiinta generica si mareata : "Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului,ca o chemare coplesindu-l.Se simtea mic si slab,cat un vierme pe care-l calci in picioare,sau ca o frunza pe care vantul o valtoreste cum ii place."Dar totodat nunta, nmormntarea, hora fac parte din obiceiurile satului Pripas. n romanul Moromecii apare o scen important , cea a cinei, n care descriindu-se poziciile la mas se arat statutul fiecruia n cadrul familiei. Astfel modul n care sunt a_ezaci la mas sugereaz _i anticipeaz viitoarele conflicte care vor determina destrmarea familiei. Mama mpreun cu fetele stteau n partea dinspre vatr, sugerndu-se astfel faptul c ele asigurau buna desf_urare a cinei. Locul lui Niculaie denot faptul c este neglijat de familie, iar cei trei bieci, Paraschiv, Nil _i Achim au o pozicie centrifug, semn al dorincei lor de a prsi casa printeasc, atra_i de mirajul unei alte lumi. Pe cel mai nalt loc din jurul mesei sttea Moromete, acest lucru reliefnd autoritatea lui patern. Scena cinei de o mare simplitate pare a fi un ecou peste milenii al ceremonialului familiei gentilice care _i-a conservat ntr-o form aproape intact structura , dar nu _i mentalitatea. O alt situacie semnificativ este _i perioada seceri_ului. Prin acest eveniment ni se arat ordinea cu care Ilie Moromete _i-a ornduit copii, fiecare avnd bucata sa de secerat, pe care trebuia sa o termine ntr-o anumit perioad de timp. Pentru Niculaie acest an reprezint inicierea sa n tainele seceri_ului, el mergnd pentru prima oar cu familia la secerat. O alt scen este scena din poiana lui Iocan, acolo fiind ca punct de ntlnire fierria,fierria fiind locul pentru ascucitul secerilor dar _i loc de brf sau de politic, totodat acolo Ilie Moromete _i face impresie n sat. Urmtoarea scen este scena foncirii n care Jupuitu ajunge cu perceperea taelor _i pe la Ilie, care nu-i prea d importanc Jupuitului. nc o scen este tierea salcmului n care Ilie _tiind ca nu este singurul propietar al salcmului, l taie _i l vinde pentru a-_i plti taxele lui Jupuitu. Scena confruntarii finale este magistral construita. Stapanirea de sine este arma lui Moromete. Pana in ultima clipa el spera sa-si poata recapata fii porniti pe o cale gresita. Cand acestia, pierzandu-si rabdarea, se revolta pe fata impotriva tatalui, sparg lada si batjocoresc casa in care crescusera, batranul taran vorbeste cu glas bland si sfios, isi cearta nevasta, cere un foc baiatului cel mic, loveste obrazul fetei care vocifereaza si se roaga linistit si senin de fiii care nu vor sa-l mai asculte. Dupa aceasta pregatire inceata, izbucnirea este teribila: Moromete ridica parul si loveste fara crutare, glasul lui devenind un urlet: "-Ne-no-ro-ci-tu-le! Paraschive! Nenorocitule ce esti!" Corectiunea si discursul nu au nici un efect. Paraschiv si Nila sparg lada de zestre a fetelor, iau bani si covoarele si fug cu caii, amenintand cu o razbunare si mai mare. n finalul romanului Ion, Ion moare mplinindu-_i visul de a avea pmnt dar lsnd n urm faptele unui uciga_. Pe cand n finalul romanulul Moromecii personajul principal nu moare.  n centrul romanului st destinul personajului principal, Ion. n aprecierea acestui personaj trebuie evitat un punct de vedere exclusivist: absolvirea sau condamnarea total. n realitate Ion este un personaj complex cu lumini _i umbre, a crui suflet are prci greu de nceles _i de explicat. Complexitatea personajului rezult din sf_ierea dramatic sub impulsul unor solicitri simultane _i contrare: glasul pmntului _i glasul iubirii. Departe de a fi un primitiv, un instinctual, Ion trie_te o dram deplin motivat social _i psihologic. nc de mic el _i d seama c trie_te ntr-o lume n care pmntul reprezint totul: el condicioneaz pzicia social _i relacia dintre oameni. n aceast lume orict de nzestrat ar fi omul el nu este apreciat dup calitcile sale, ci dup holdele de pmnt pe care le are. Pmntul este deci garancia unei vieci ndestulate _i fericite. A_adar nu este vorba n cazul lui Ion de o sete atavic de pmnt, ci de o dorinc fierbinte de a tri altfel. Ion nu este un posedat al posesivunii, ci un om, care dore_te s-_i schimbe viaca ntr-o lume, care nu-i ofer prea multe _anse. Astfel la nceput el _i lucreaz cu hrnicie _i ndrjire pmntul pucin _i neroditor. Munca sa este ns fr rezultat; Ion se simte umilit de ceilalci. Cearta cu Vasile Baciu, btaia cu George, mustrrile preotului, repro_urile mamei, c trage la srcie amplific zbuciumul personajului. Pentru Ion pmntul nseamn mai mult dect stpnirea unui teren ntins, nseamn demnitate, nseamn dorinca de a intra n rnd cu oamenii. Singura solucie de a ajunge la pmnt oferit de lumea n care trie_te este cstoria cu o fat bogat. Cum Vasile Baciu nu i-ar fi dat fata de bunvoie, Ion se decide s o seduc pe Ana. Setea de pmnt ntlne_te n sufletul lui Ion o rezistenc puternic pentru c Ion nu se hotre_te u_or s o ia pe Ana de nevast. Neputinca de a-_i schimba viaca l determin s aleag aceast solucie. Defapt n vremea respectiv mulci tineri sraci se nsurau pentru avere cu fete bogate. Romancierul insist asupra setei de pmnt a personajului; aceasta manifest fac de pmnt un fel de adoracie ptima_: Cu o privire setoas, Ion cuprinse tot locul, cntrindu-l. Simcea o plcere att de mare vzndu-_i pmntul, nct i venea s cad n genunchi _i s-l mbrci_ze. I se prea mai frumos, pentru c era al lui. Iarba deas, groas, presrat cu trifoi, unduia ostenit de rcorea diminecii. Nu se putu stpni. Rupse un smoc de fire _i le mototoli ncet n palme. n faca holdelor de pmnt Ion se simte cople_it; are sentimentul nimiciniei: Glasul pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului, ca o chemare, cople_indu-i. Se simci mic _i slab, ct un vierme pe care-l calci n picioare sau ca o frunz pe care vntul o vltore_te cum i place. Suspin prelung, umilit _i nfrico_at n faca uria_ului: Ct pmnt, Doamne! Setea de pmnt l-a stpnit pe Ion nc din copilrie: Totu_i n fundul inimii lui rodea ca un cariu prerea de ru c din atta hotar el nu stpne_te dect dou-trei crmpeie, pe cnd toat fiinca lui arde de dorul de-a avea pmnt mult, mult, ct mai mult & Iubirea pmntului l-a stpnit de mic copil. Ve_nic a pizmuit pe cei bogaci _i ve_nic s-a narmat ntr-o hotrre ptima_:  trebuie s aib pmnt mult, trebuie ! De pe atunci pmntul i-a fost mai drag ca o mam. Din momentul n care Ion se hotre_te s o ia pe Ana, el dovede_te o viclenie _i o tenacitate calculat. Asistm la o adevrat nscenare erotic: joac la hor, o cheam la poart, o ignor cteva zile, o seduce _i o prse_te. Dac pn la un punct el poate fi nceles n zbaterea sa pentru pmnt, tratamentul inuman fac de Ana este aproape inexplicabil. Lcomia nemsurat a personajului reiese din certurile cu Vasile Baciu cruia i ia tot pmntul. Dup ce obcine pmnturile, Ion se schimb. El dobnde_te con_tiinca noii sale pozicii n lumea satului n ochi avea o lumin mndr, de biruitor, era plin de sine nsu_i, pe ulic umbla cu pa_i mari _i cu genunchii ndoici, vorbea mai apsat cu oamenii _i ve_nic numai de pmnt _i avere. O scen semnificativ este aceea cnd Ion, amecit de fericire se apleac _i-_i srut pmntul: Acuma, stpn al tuturor pamnturilor, rvnea sa le vaz, s le mngie ca pe ni_te ibovnice credincioase. & Dragostea lui avea nevoie de inima mo_iei. Dorea s simt lutul sub picioare, s i se agace de opinci, s-i soarb mirosul, s-_i umple ochii de culoarea lui mbttoare& Sufletul i era ptruns de fericire. Parc nu mai rvnea nimic _i nici nu mai era nimic n lume afar de fericirea lui. Pamntul se nchina n faca lui, tot pmntul& ^i tot era al lui, numai al lui acuma& Se opri n mijlocul delnicei. Lutul negru, lipicios i cintuia picioarele, ngreunndu-le, atrgndu-l ca bracele unei iubite ptima_e. i rdeau ochii, iar faca toat i era scldat ntr-o sudoare cald de patim. l cuprinse o poft slbatic s mbrciseze huma, s o crmpoteasc n srutri. ntinse minile spre brazdele drepte, zgruncuroase _i umede. Mirosul acru, proaspt _i roditor i aprindea sngele. Se aplec, lu n mini un bulgre _i-l sfrm ntre degete cu o plcere nfrico_at. Minile i rmaser unse cu lutul cleios ca ni_te mnu_i de doliu. Sorbi mirosul, frecndu-_i palmele. Apoi ncet, cucernic, fr s-_i dea seama, se ls n genunchi, _i cobor fruntea _i-_i lipi buzele cu voluptate pe pmntul ud. ^i-n srutarea aceasta grbit simci un fior rece, amecitor& Se ridic deodat ru_inat si se uit mprejur s nu-l fi vzut cineva. Faca ns i zmbea de o plcere nesfr_it. _i ncruci_ bracele pe piept _i-_i linse buzele simcind nencetat atingerea rece _i dulceaca amar a pmntului. Satul, n vale, departe, prea un cuib de psri ascuns n vgaun de frica uliului. Stpnirea pmntului i d lui Ion senimentul puterii: Se vedea acum mare _i puternic ca un urias din basme care a biruit, n lupte grele, o ceat de balauri ngrozitori. _i nfipse mai bine picioarele n pmnt, ca _i cnd ar fi vrut s potoleasc cele din urm zvrcoliri ale unui du_man dobort. Si pmntul parc se cltina, se nchina n faca lui& Dup cstorie trsturile _i pierd treptat omenescul. n epoca respectiv _i alci tineri s-au cstorit cu fete bogate fr s iubeasc dar s-au resemnat _i _i-au cinstit familiile (Vasile Baciu). Abia dup nunt Ion _i d seama c odat cu pogoanele de pmnt prime_te _i urcica satului. El manifest fac de Ana o cruzime _i o brutalitate greu de nceles. Atitudinea sa inuman, certurile, btile, vorbele grele, determin siniciderea Anei. Moartea Anei l surprinde, dar nu l schimb. Groaza declan_at de moartea Anei cine doar o clip pentru c gndul lui Ion se ndreapt mediat la copil, ca singurul mo_tenitor al averii socrului su. Nici moartea Anei, nici a copilului nu-l impresoineaz prea mult, dect n msur n care pmnturile lui Vasile Baciu depindeau de ace_tia. Treptat Ion _i d seama c fericirea nu st n pogoanele de pmnt _i n sufletul su se simte din nou glasul iubirii pentru Florica. n finalul romanului Ion moare ucis de Geroge, deci printr-o moarte violent care-i apare ca o pedeaps pentru c a vrut prea mult, pentru c nu s-a _tiut opri la timp.  Unul dintre cele mai fascinante personaje din literature noastra .Obiect al unei bogate literaturi critice ,destinul lui Ilie Moromete ilustreaza o tema fundamentale,care l-a preocupat indelung pe prozator :disparitia clasei taranesti.A interpreta evolutia sa din perspective caracterului universal al experientei taranesti inseamna al situa intr-o tesatura mai complicate de determinari ;categoric mai relevanta decat interpretarea pur factoriala . Caracter puteric ,natura complexa ,inteligenta iesita din comun ,Ilie Moromete (al carui prototip este Tudor Calausu ,tatal autorului )simbolizeaza lumea taraneasca in valorile ei durabile.Comentatorii romanului au remarcat spiritual independent al personajului ,ironia ,darul de a descoperi dimensiunile inedited ale lucrurilor .Exista o lume in care personajul se lupta cu alde Tudor Balosu ,Jupuitul sau Aristide ca sa isi achite datoriile ,sa-si pastreza independenta materiala ,dar si o alta lume ,nevazuta ,la care foarte putini au acces ,in care darul sau de povestitor ,calmul,perspicacitatea ,omenia ,il situeaza in centrul tuturor .Timpul interior ,masura unei ecuatii alcatuite cu migala de Ilie Moromete ,trebuie sa ramana multa vreme sursa de bucurii profunde ,de aceea desfasoara un intreg arsenal de subtilitati si eschive (uneori de un effect sarcastic necrutator ),ca presiunea evenimentelor sa nu-l tulbure .Contemplarea lumii,acceptarea ei ,lupta pentru apararea vechilro bucurii ,aveau sa sfarseaca in momentul producerii unor lovituri imprevizibile.Pana atunci descoperirea unui cod existential care exedia intr-un plan second fapte posibil dominant ,ca sa raman seninatatea si ,prin ea , puterea .Trama epica se axeaza ,asadar,pe episoade semnificative din eforturile pentru achitarea foncierei ,pregatirea viitorului celor trei fii si a celor doua fiice ,gasirea unei solutii pentru trimiterea lui Nicolae la scoala .Pastrarea neatinsa a lotului de pamant primit dupa razboi inseamna libertate ,independenta de actiune,o conditie a vechilor bucurii:discutii prelungite in poiana fierariei lui Iocan ,ceasurile de visare ciudata de pe stanoaga podisei ,drumurile incarcate de mari sperante la munte ,senzatia ca lumea-I nu poate determina in nici un fel reactiile ,discutiile cu oamenii inteligenti cum era Cocosila .Atacurile decisive vor veni din interiorul familiei (fuga lui Achim ,Nica ,Paraschiv cu caii si oile ,neintelegerile cu Catrina ,convingerea ca trebuie sa il trimita pe Niculaie la scoala) si il inconjoara treptat cu immense teritorii ale singuratatii ,il izoleaza,fiindca jocul lui este de neinteles .Catrina nu-I intelege suceala ,calmul(Esti mort dupa sedere si tutun),Guica il crede un spoliator ,iar la instigarea ei ,cei trei baieti din prima casatorie ,un tata nedrept .Darurile firii sale deosebite gasesc apreciere in ochi prietenilor din fieraria lui Iocan,cu care discuta politica,dar si ai primarului Aristide ,de la care este nevoit sa se imprumute cu bani.Bucuria libertatii interioare ,a spiritului insetat de contemplare ,nu trebuie atinsa de indivizi ca Jupuitul(cel cu foncierea),Aristide sau Tudor Balosu ,ci sa se reverse in spiritele celor ca Dumitru lui Nae sau Cocosila ,Tugurlan .Fata de primii ,o permanenta circumspectie ,pentru a evita capcanele ,ca sa biruie inteligenta in fata asaltului prostiei si patimii posesiunii,un joc complicat pana la epuizarea victimei in panza nuantelor,a finetilro psihologice(celebre scene cu foncierea,Tudor Balosu,cu seful de post).Cand insa un nevoias ca Tugulan ii cere un imprumut ,subtilitatile sunt lasate la o parte pentru a nu-l jigni. Ilie Moromete exercita asupra celor din jur fascinatie ,marturisita ,o terapeutica de tip aparte ,prin magia cuvantului .Intors dintr-o calatorie la munte ,unde fusese sa vanda porumb ,povesteste ,cu inflexiuni neobisnuite si o regizare neasteptata a efectelor,ce s-a intamplat.Nu castigul il urmarea,ci altceva ,un lucru neinteles de cei trei fii care au inceput sa murmure ca a omorat caii si caruta de pomana ,si ca si-a batut joc de munca lor .Si cu acest prilej exista un limbaj aparte ,un meta limbaj in care evenimentele propiei existente iau alte dimensiuni .Interesanta asadar ,opinia lui Eugen Simion,care vede in Ilie Moromete un narrator simbolic .Naratorul simbolic nu este altceva decat naratorul mitic.al carui ceremonie creeazao iluzie initiaticaa intamplarilor initiatica a intamplarilor exemplare ,care nu vin de oriunde si trec spre oriunde ,ci ordoneaza lumea,ii dau coerenta ,o fac accesibila.Strategia oralitatii ,de alt tip decat la Creanga sau Sadoveanu ,accentueaza subtextul presuasiunii . Cuvintele fac lumina in cele mai incurcate ganduri :avea uneori obiceiul semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai intortocheate ganduri pot capata glas-de a se retrage pe undeva prin gradina sau prin spatele casei si de a vorbi singur.Cand l-a intrebat cineve de ce vorbeste singur ,a raspuns ca asta e din pricina ca n-are cu cine discuta ,cu sensul ca nimeni nu mrita sa-I asculte gandurile. Moromete incearca sa plaseze schimbarile din viata satului in  schimbarea vesnica a lumii  de parca nu iese ceva . Dup cu se vede cele dou personaje au de-a face n romane cu un singur lucru,,PAMNTUL  ,n opinia altor critici literari ca de exemplu: Eugen Lovinescu vedea n Ion  expresia instinctului de stpnire a pmntului n slujba cruia pune o inteligenc ascucit, o cazuistic strns, o voinc imens, George Clinescu consider ca  viclenia instinctual, caracteristic oricrei fiince reduse, i-a determinat acciunile . Tot George Clinecu afirma: Ion a batjocorit o fat, a mpins-o la spnzurtoare _i a rmas cu pamntul.Prin Ion,eroul romanului cu acelasi nume,Liviu Rebreanu a creat un personaj de referinta in literatura romana,care va suscita mereu noi introspectii in adancimiile fiintei umane. Pe cnd Ilie Moromete este vazut de mari critici literari ca fiind primul cran din literatura romn care se lupt s-_i pstreze pmntul. Moromete cel vechi, omul adunarilor linistite, traia in sculptura naiva a lui Din Vasilescu. Moromete tragic, omul unei civilizatii care piere, traieste de aici inainte .  PAGE  PAGE 14 68 !!!n"r""$|$$(+--. /)/*/0 0۹۳۳۳۳۳۳۳䕈|s|CJaJmH sH 6CJ]aJmH sH CJOJQJaJmH sH  CJOJQJ56CJaJ6CJOJQJaJCJaJ 6CJaJCJOJQJmHsH5CJOJQJaJCJOJQJaJmHsHCJOJQJaJOJQJjDCJ UaJ mHsHjCJ(UaJ(-*~r"+z57:FJM@U~Z\_hehko$`a$ $ D%R&a$` $H]H`a$$h]ha$$a$$a$ 0 0w0000225667788::=BFI8I:ItIJ&(*ʵε ῲOJQJjNCJOJQJUaJCJOJQJaJmHsH CJOJQJ5CJOJQJ 5CJaJCJOJQJaJCJaJ6CJOJQJaJ 6CJaJBos&(*.(Й$j.`<<&εb$a$ $ D%R&a$bĺ ܽ=AL^_&`#$ $ D%R&a$$ a$$a$|"$d^ոՠ̙0JmHnHu0J j0JU!jCJOJQJUaJmHsH CJOJQJCJOJQJaJCJOJQJmHsHCJOJQJaJCJOJQJaJmHsH!j^CJOJQJUaJmH sH CJOJQJaJmH sH  1h. A!"#$%5 01h. A!"#$%0p#V# 01h. A!"#$%DDd9 ee   fW31D[?Ion de Liviu Rebreanu _i Moromecii de Marin PredaImpact Dd  >WG!?( Caracterizarea personajelor)ImpactDdl    (W331Ԕ?Ion (caracterizare)Arial Black$Dd   <W331Ԕ?Ilie Moromete(caracterizare) Arial BlackDd; P   , WdF?8| 0'<P]^maga IonutTimes New Roman ___H!___5H)))www i@@@ Normal5$7$8$9DH$_HmHsHtH<A@< Default Paragraph Font, @, Footer  p#&)@& Page Number:'@: Comment ReferenceCJaJ,",  Comment Text>!"> Subiect Comentariu5\BBB  Text n BalonCJOJQJ^JaJ,R, Header  p#.U@a. Hyperlink >*B*phz!bzz"Y9l\$X&'+/0p2/56w8d:C;DDEEEEdGIMOPRTU)VBWXYoZ0[[n\]]^_`tabb b!b#bcOpStvvv8ypzqzzzzzzz00000000000000000000000000000000000000000000000000000000@00@0@0@0 0  0apstwobquvxr !!8@0(  B S  ?z"\^"#02]_,-mn$%/0@?@#$hiqrxys% ' . / : < _ ` p r e f }   7:>@)*  NOkn""$$[$]$%%X&Y&''))))O*P*++,,.. .!.;.>../#/$/M/N/[/\/////`0a0j0k00000o2q2{3|33333e4g4-50566v8x888d:f:{;|;{>|>{@|@oAxACD;DADDDIEJE]E_EEEdGeGcIeIIIIIKKMMN NOOOO`PaPPP`QaQ#R$RRRTT6U8UOUQUUUUU)V*VBWCWXX`YbYYYoZpZ0[1[[[m\o\]]]]^^`_a___``tauab#b`faf3m4m3p4p3q4qzv{vvvvwwwxx7y8yMyNy`yayyy`zazozzzzzzzzzzz 8:kn[$]$W&Y&''++//00o2q2.50566v8x8c:f:CD:DADDDEEcGeGIIMMOOPPRRTTUU(V*VAWCWXXYYnZpZ/[1[[[m\o\]]]]^^__``sauab#bccNpOpRtStvvv7y8yozzzzzzzzzzzTcm$%/@DNR[cz\chiqrx >EFQ}n+,A1W1DAD_EEqzzzzzzzAthlon1>D:\Documents and Settings\Administrator\My Documents\ionut.docDVDcD:\My Documents\NET\REFERATE\REFERATE.RO\ROMANA\ROM22\Ion caracterizarea personajelor din roman.doc@zzDL1zz ',{/{0{6{AEK]bvyzz000\@040p@0:0L0@0Z0\0h0@0000x@000@UnknownGz Times New Roman5Symbol3& z ArialCFComic Sans MS5& z!Tahoma"1sKsSsMe3q i5!0dg|{3QH2Ion de Liviu Rebreanu _i Moromecii de Marin PredaAthlonDVDOh+'0   ,8 T ` lx5Ion de Liviu Rebreanu şi Moromeţii de Marin Predaeon Athlon thlthl Normal.dotiDVD3DMicrosoft Word 9.0a@@/'2@o*Me՜.+,0 hp|  AMD3g| 5Ion de Liviu Rebreanu şi Moromeţii de Marin Preda Title  !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxy{|}~Root Entry F*Data z1TableWordDocument~SummaryInformation(DocumentSummaryInformation8CompObjjObjectPool**  FMicrosoft Word Document MSWordDocWord.Document.89q