ŠĻą”±į>ž’ JLž’’’EFGHI’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ģ„Į7 šæō[bjbjUU -¾7|7|ś«’’’’’’l¦¦¦¦¦¦¦ŗ&T&T&T&TdŠT$ŗ½¤ĪŗUŗUŗUŗUŗUĶVĶVĶVģŸīŸīŸīŸīŸīŸīŸ$‹„ «§j e¦ĶVÉVĶVĶVĶV µ‰¦¦ŗUŗUw¤µ‰µ‰µ‰ĶV:¦ŗU¦ŗUģŸµ‰ĶVģŸµ‰Pµ‰‘6 žą¦¦ŲŸŗU®U pŌ“0śÄŗlO&T]ų)ģžŲŸ¤0½¤ŸŠØ’†¶ØŲŸµ‰ŗŗ¦¦¦¦Ł EXPRIMAREA SCRIS Elaborarea unei compuneri solicit capacitatea de exprimare scris. Capacitatea de exprimare scris presupune c elevul _tie _i reu_e_te : s rezume un text literar dat cu modificri fcute la trecerea din vorbirea direct īn cea indirect; s caracterizeze un personaj dintr-un text studiat sau la prima vedere; s redacteze un text īn care s se evidencieze caracteristicile fundamentale ale unei opere literare/ ale unui fragment de text literar dat (s motiveze īntr-o compunere, conform unor cerince specificate, apartenenca unui text la un gen sau la o specie literar: basmul, schica, nuvela, romanul, balada, fabula, doina, pastelul, imnul, comedia; s analizeze un text, valorificānd structura acestuia _i resursele expresive ale limbii); s redacteze diferitele texte cu destinacie funccional: cerere, invitacie, scrisoare, telegram; s aplice, īn redactarea unui text, normele ortografice, de punctuacie _i de exprimare corect; s exprime, īn scris, īntr-un mod corect, logic, convingtor _i coerent, diferitele idei, opinii, atitudini, prin utilizarea unui vocabular, a unui registru de comunicare _i a unui stil, adecvate contextului _i īn conformitate cu normele de redactare. Modificri fcute la trecerea din vorbirea direct īn cea indirect  dispar:  unele semne de punctuacie: [?], [!], [...], [ ... ], [ ] _i unele virgule;  unele prci de vorbire: interjeccii, substantivele sau pronumele īn cazul vocativ;  apar:  verbe de declaracie: a zice, a spune, a īntreba, a rspunde etc;  elemente de subordonare īn fraz (conjunccii subordonatoare, adverbe _i pronume relative etc.);  se modific:  persoana pronumelor personale _i reflexive, ca _i a verbelor (persoanele I _i a II-a se īnlocuiesc cu a III-a);  modul verbelor (imperativele se īnlocuiesc cu conjunctive);  unele propozicii principale devin secundare;  topica propoziciilor _i a prcilor de propozicie.  D-l Goe... de I.L. Caragiale  schic  I.L. Caragiale este considerat  printele schicei romāne_ti , pentru valoroasele creacii din volumul  Momente _i schice , printre care se numr _i  D-l Goe... Ca orice schic, aceasta este o oper epic, īn proz, īn care autorul ī_i exprim indirect sentimentele despre educacia gre_it dat copiilor din unele familii (aristocratice). Este de dimensiuni reduse, prin raportare la nuvel _i, mai ales, la roman _i are un titlu la fel de concis, chiar laconic, urmat de puncte de suspensie care ofer cititorului posibilitatea de a deduce sentimentele autorului. Īn naraciunea  D-l Goe... , este prezentat o singur īntāmplare, respectiv cltoria celor patru personaje, cu trenul, din  Urbea X pān la Bucure_ti,  de 10 Mai , īntr-un an neprecizat. Lipsa indicaciilor toponimice _i cronologice confer īntāmplrii un caracter repetabil, tipic. Efectuat īntr-un interval de timp redus (cāteva ore, deci mai pucin de o zi), cltoria este relevant pentru caracterul personajelor, deci este un moment reprezentativ; cele trei doamne ī_i  etaleaz incultura, pretenciile exagerate, toleranca exagerat fac de Goe, iar acesta ī_i afi_eaz proasta cre_tere, rsfcul _i obrznicia. Ca īn orice schic, faptele _i personajele sunt credibile. pot fi veridice:  ca s nu mai rmāie repetent , Goe este dus cu trenul, la Bucure_ti. El rmāne pe coridor, nesupravegheat, scoate capul pe fereastr, īn ciuda recomandrilor unui cltor _i ī_i pierde plria, īn care se afla _i biletul. īnsocitoarele trebuie s plteasc amenda, iar Goe este īndulcit cu o  ciucalat , dup mustrrile mamei. Se dezechilibreaz, lovindu-se la nas _i url. Profitānd de acipirea bunicii, se blocheaz īn toalet, fiind nevoie de intervencia conductorului. Punctul culminant īl reprezint tragerea semnalului de alarm, fapt pe care nu o recunoa_te, producānd panic _i īntārzierea trenului. Acciunea fiind simpl _i linear, personajele sunt pucine _i tipice: dou dintre cucoane nu au prenume _i reprezint pe bunicile _i mamele care ī_i rsfac urma_ii, iar Goe este copilul obraznic tipic, un Ionel mai mare. īn concluzie, putem spune c  D-l Goe... este o schic, deoarece īntrune_te trsturile acestei specii literare. Caracterizarea personajului Goe din schica  D-l Goe... de I.L. Caragiale  D-l Goe... este una din schicele īn care Caragiale trateaz tema educaciei īn familiile īnstrite. Ca īn orice schic, personajele sunt pucine, cci acciunea este simpl, linear, cel principal fiind anuncat īnc din titlu. Caracterizarea personajului Goe este realizat prin mai multe mijloace, directe _i indirecte. Astfel, i se indic originea; el trie_te cu familia īn  urbea X  un ora_ de pe Valea Prahovei, al crui nume nu este indicat  ceea ce īnseamn c acesta poate reprezenta orice ora_, tot a_a cum Goe īi īntruchipeaz pe toci copiii bogaci _i rsfcaci, fiind, deci, un personaj tipic. Modul de exprimare īl caracterizeaz pe Goe drept arogant, lipsit de respectul elementar, pe īnsocitoare le nume_te  proaste , iar pe cltorul care īl sftuie_te s nu scoat capul pe fereastr īl calific drept  urātul . Incultura personajului rezult din discucia  filologic asupra cuvāntului  marinar , purtat pe peron, ca _i din fraza inicial a textului din care aflm c el a rmas de mai multe ori repetent. Autorul īl nume_te chiar  tānrul , ceea ce sugereaz, de asemenea, c Goe este un elev īntārziat. Ca īn orice schic, comportamentul lui Goe este surprins īntr-un moment din existenca sa, clar semnificativ: o cltorie cu trenul spre Bucure_ti. Cititorul poate deduce din aceasta c Goe este un copil prost crescut, care cere socoteal adulcilor, btānd din picior _i zbierānd sau strāmbāndu-se la cltorul bine intencionat. Rsfcat, tratat ca un adult, unicul brbat din familie, deci admirat, el d _i alte dovezi de proast cre_tere: cip, se urc pe un geamantan strin, ca s trag semnalul de alarm, minte _i exagereaz cu curiozitatea, blocāndu-se īn toalet. Ca orice copil rsfcat, el este īn centrul atenciei (egoist), stārnind rāsul cititorului, prin contrastul dintre atitudinea lui bcoas _i situacia de clātor, respectiv prin discrepanca dintre ceea ce este _i ceea ce vrea s par, lucru care īl face ridicol. Toat bravura lui se tope_te atunci cānd ī_i d seama c a fcut o mare boacn _i se culcu_e_te īn poala bunicii, prefcāndu-se adormit, pentru a nu recunoa_te c a tras semnalul de alarm, de_i fpta_ul poate fi u_or depistat dup firul de plumb rupt. Ca orice personaj de schic, el este prezentat sumar, īn special īn ceea ce prive_te fizicul: singurele indicii date de autor sunt vārsta de trecere de la copilrie spre adolescenc ( tānrul ) _i īmbrcmintea  un frumos costum de marinar, cu inscripcia pe panglic «Le Formidable», care dovede_te condicia social a personajului: aparcinea unei familii īnstrite _i snoabe. Īn concluzie, putem spune c Goe este personajul principal al acestei schice, un personaj negativ, de care cititorul se deta_eaz, de_i rāde la poznele lui,  fratele mai mare al lui Ionel Popescu din schica  Vizit... , schic a aceluia_i autor _i avānd aceea_i tem.  Vizit... de I.L Caragiale  rezumat  De Sfāntul Ion, naratorul s-a dus īn vizit la familia Popescu, pentru a-l felicita pe Ionel, fiul acesteia. El i-a dus o minge mare īn dar. Domnul Popescu nu era acas, astfel īncāt vizitatorul s-a īntrecinut cu doamna Popescu. Musafirul i-a repro_at gazdei lipsa din societate īn ultimul timp, dar aceasta i-a replicat c este foarte ocupat cu educacia lui Ionel. Din buctrie, s-a auzit vocea slujnicei care striga c Ionel nu se astāmpr _i poate rsturna ma_ina de gtit. Dup strigri repetate, Ionel a venit īn sufragerie, unde a luat o trāmbic _i-o tob _i a īnceput s cānte, īncāt adulcii nu se mai auzeau. Musafirul i-a spus s ia sabia _i s comande, cci a_a fac oficerii, deoarece Ionel era īmbrcat īn oficer de ro_iori. Ionel a atacat tot ce īi ie_ea īn cale. Slujnica a venit cu tava. Pentru a o proteja, doamna Popescu i-a ie_it īnainte _i a fost lovita sub ochi cu sabia. Copilul a māncat, apoi, dulceaca direct din chesea, iar cānd mama i-a atras atencia c nu este bine, el a ie_it cu vasul pe hol, de unde s-a īntors curānd cu el gol. Musafirul a cerut permisiunea s fumeze. Mama a aprobat _i a spus c _i Ionel fumeaz _i i-a permis acestuia s-_i aprind o cigar, admirāndu-l. Dup ce a terminat de fumat, Ionel a luat mingea primit īn dar _i a trāntit-o cu putere, īncāt aceasta a srit pān la policandru _i apoi a rsturnat cea_ca cu cafea fierbinte a musafirului pe pantalonii acestuia. Peste cāteva minute, copilul s-a albit la fac _i a le_inat. Musafirul i-a acordat primul ajutor, apoi a plecat. Acas, a constatat ca avea dulceac īn _o_oni. Caracteristici:  aparcine genului epic: autorul ī_i exprim indirect sentimentele _i gāndurile, prin acciune _i personaje;  naratorul d impresia de neimplicare īn faptele relatate, dar tririle lui suflete_ti sunt īncorporate īn personajele create;  povestitorul este adesea obiectiv sau fals obiectiv, cci devine  eroul cel mai reliefat, participānd, uneori, chiar la acciune;  surprinde scene din viaca contemporan scriitorului, fapte veridice sau plauzibile, īncāt relatarea devine seac, apelānd la un limbaj comun, fr prelucrri literare;  naraciunea este predominant (faptele sunt relatate īn ordine, īn succesiune) chiar dinamic, dānd impresia de mi_care, datorit agitaciei personajelor;  prezenca dialogului alturi de naraciune este o alt caracteristic, iar dialogul poate deveni dominant uneori, apropiind schica de scenet;  descrierile sunt sumare, dar simbolice, deci nu apar detalii, iar adjectivele _i adverbele sunt pucine;  acciunea este simpl, linear, desf_urat pe un plan, īn faca ochilor cititorului _i scurt, dar caracteristic pentru un individ sau pentru colectivitate, īn general;  datorit dimensiunilor reduse, ea īncepe cu trecerea la obiect, īncāt expoziciunea este scurt, intriga este simpl _i evolueaz rapid spre deznodmānt, care este, adesea, nea_teptat, hazliu sau absent, lsat la aprecierea cititorului;  are rolul de a contura un personaj, nu de a prezenta o fresc social, precum romanul;  personajele sunt pucine, schicate, construite dup modelul oamenilor simpli, surprin_i īn situacii obi_nuite;  prefer personajele tipice _i energice, fr idealuri īnalte;  accentul se pune pe portretul moral, cel fizic fiind doar conturat _i chiar neglijat;  portretul realizat este succint (cāteva elemente), cel adevrat se īnfirip din acciunile _i limbajul personajului;  dintre toate trsturile personajului, una singur este dominant, fiind  cercetat din mai multe unghiuri;  personajele sunt surprinse īntr-un singur moment din existenc, dar edificator pentru cititor, care īi poate astfel deduce felul de viac;  timpul de desf_urare a acciunii este scurt (pān la o zi) _i precizat;  spaciul este unul singur, _i restrāns (o locuinc, o camer, un compartiment de tren, o gar, un cāmp etc.) dar precizat adesea;  stilul este sobru, voit obiectiv;  ideile sunt foarte concentrate (trsturile de stil definitorii pentru schic sunt concizia _i laconismul) _i general-umane;  titlul este scurt, dar semnificativ;  prezenca, uneori, a verbelor la prezentul indicativului sugereaz simultaneitatea faptelor, iar aparicia persoanei I singular īl transform pe narator īn personaj;  apar propozicii _i fraze scurte, eliptice de predicat, predominānd propoziciile principale;  schica este cea mai restrāns ca dimensiuni dintre formele prozei scurte.  I.L. Caragiale a creat _i momentul, ca sinonim al schicei, a_a cum arat _i titlul celui mai cunoscut volum al su,  Momente _i schice ; DEX define_te momentul ca fiind  un episod al unei scrieri literare , devenit, prin extensie,  o specie a genului epic īn care este surprins un instantaneu semnificativ din viaca cotidian .  Dincolo de nisipuri de Fnu_ Neagu  rezumat  Īntr-o dup-amiaz din vara secetosului an 1946, un cran dintr-un sat de cāmpie buzoian, pe nume ^u_teru, iese din cas, mānat de pofta unei cigri. Ī_i rsuce_te o cigar din frunze uscate de ieder _i porne_te pe ulica prfuit spre Buzu. Se īntālne_te cu dasclul, care īi cere o cigar īmprumut, dar cruia īi rspunde c nu este buna, c te ustur la limb. Se uit īndelung la _ancurile goale, uscate, _i la albia crpat, plin de māl a rāului. Pe o movil, el zre_te (sau i se pare c zre_te) un clrec care gone_te ctre sat _i care īi strig (sau i se pare lui) c vine gārla, cci a plouat la munte. ^u_teru o ia la fug spre sat, īmpiedicāndu-se _i ridicāndu-se rapid, nerbdtor s dea de _tire oamenilor c albia se va umple de ap. Īn curānd, malul rāului se umple de steni, brbaci, femei _i copii, tineri _i btrāni, care ī_i reiau viaca de acolo de unde li se oprise o dat cu instalarea secetei: brbacii ī_i suflec pantalonii ca s nu li se ude, femeile īi cin deoparte pe copii, ca s nu-i ia apa, un btrān pescar pune cārlige pentru pe_ti, iar o fat se piaptn pe īndelete, rsfirāndu-_i cosica. Oamenii a_teapt pān la apusul soarelui sosirea apei, dup care īi cer socoteal lui ^u_teru. Acestuia īi vine ideea c morarii din deal au oprit apa _i c ace_tia trebuie determinaci, eventual cu forca, s-i dea drumul. Alturi de vreo douzeci de brbaci, el porne_te, clare, la deal spre prima moar, unde gsesc iazul gol. La fel se īntāmpl _i la morile urmtoare, īncāt oamenii īl prsesc, īntorcāndu-se īn sat pe jos, cci caii muriser unul cāte unul. ^u_teru ī_i continu urcu_ul, atras de lun ca un somnambul, simcind īn fac rcoarea valurilor. Caracteristici:  aparcine genului epic: autorul ī_i exprim indirect sentimentele _i gāndurile prin intermediul acciunii _i al personajelor;  īntindere medie (mijlocie) īntre schic _i roman; unele nuvele sunt structurate īn prci, numerotate cu cifre romane precum romanele ( Budulea Taichii de Ioan Slavici);  predomin naraciunea, dar se īmplete_te cu descrierea (personajelor, mediului, naturii) _i cu dialogul;  acciunea este relativ simpl, chiar dac mai complex decāt a schicei, urmrind un singur fir narativ,  ea surprinde fapte verosimile, dar cu o not de senzacie, inedite, deci apar _i elemente fantastice;  timpul este mai īndelungat decāt īn schic ajungānd pān la zeci de ani;  acciunea este declan_at de unul sau mai multe conflicte puternice _i se deruleaz rapid, fr comentarii din partea naratorului, spre deosebire de povestire, unde naratorul se implic īn relatarea evenimentelor;  conflictul central este constituit īn jurul unui personaj puternic reliefat, prezentat amnuncit.  personajele sunt mai numeroase decāt īn schic, alese din diferite categorii sociale, atāt principale, cāt _i secundare sau episodice, atāt individuale, cāt _i colective;  personajele principale sunt, īns, pucine _i urmrite īn evolucie, fiind simbolice;  evolucia personajelor este determinat nu numai de trecerea timpului, ci _i de gradarea evenimentelor;  destinul uman se īmplete_te cu natura;  uneori expoziciunea este ampl, prezentānd amnuncit destinul personajelor _i alternānd timpul trecut cu cel prezent;  prcile (capitolele) nu respect strict cronologia faptelor, fiecare secvenc urmrind s prezinte o ipostaz a personajului, vzut īn diferite īmprejurri;  implicit, nuvela nu surprinde un singur moment din existenca personajelor, ci īntāmplri petrecute deseori, īn decursul unei vieci;  uneori, autorul se afl īn afara naraciunii, relatarea efectuāndu-se la persoana a III-a, alteori autorul particip subiectiv; Caracterizarea personajului principal Vitoria Lipan, din romanul  Baltagul de Mihail Sadoveanu Personajul principal al acestui roman este Vitoria Lipan, o munteanc din zona Dornelor, vzut īn acciune (drumul parcurs de ea pentru descoperirea socului disprut). Criticul literar Perpessicius apreciaz c  «Baltagul» este romanul unui suflet de munteanc . Numele personajului principal este anuncat din titlu, ca īn multe opere literare. Acesta ar putea reprezenta, īntr-un sens, traiectoria pe care o urmeaz personajul, īnsprirea viecii ei, cre_terea hotrārii acesteia de a face dreptate. Existenca locuitorilor din acea zon era zbuciumat _i fr s se īntāmple aceast crim: chiar din legenda de la īnceput, aflm c Dumnezeu īi druise cu mai pucin decāt pe alcii (ī_i cā_tigau existenca cu toporul ori cu caca sau erau pricepuci īn me_te_ugul oieritului). Portretul fizic este fcut īn mod direct de ctre autor, īn cāteva linii, asociind frumusecea exterioar cu cea luntric:  Ochii cprui, aprigi _i īnc tineri erau du_i departe , īn ei se rsfrāngea  lumina castanie a prului . Tot din descrierea autorului putem deduce vārsta personajului:  Era dragostea ei de douzeci _i mai bine de ani , iar  din cei _apte copii pe care-i avuseser, rmseser numai doi: Gheorghic _i Minodora , ajun_i _i ei la vārsta cstoriei. Sadoveanu surprinde īn Vitoria Lipan misterul feminin, farmecul specific fiecreia:  Ea era deasupra tuturora; avea [...] o putere _i-o tain pe care Lipan nu era īn stare s le dezlege. Venea la dānsa ca la apa cea bun. Prenumele eroinei (Vitoria) sugereaz biruinca, faptul c era aprig, c nu se ddea btut sau īnvins niciodat:  ^i cu socul ei se dovedise a_a _i, chiar dac acesta o btea, nu se temea, fcāndu-l pe el s regrete apoi. Portretul moral al personajului este prezentat atāt direct, cāt _i indirect. Astfel, Sadoveanu o īnfci_eaz ca pe o femeie harnic, torcānd _i aducānd de la cāmpie provizii, pe care la munte nu le putea gsi:  Aducea fin de ppu_oi _i legume īn desagi, pe cinci cluci, pe cel din frunte clrea ea brbte_te. īnc din prezentarea fizicului, autorul red frmāntrile personajului cauzate de īntārzierea peste obicei a socului:  Fusul se īnvārtea harnic, dar singur. Prin calitcile ei, Vitoria este demn de Nechifor, care era cel mai vestit _i cunoscut cioban din zon. Acciunile ei sunt gradate, gāndite, atāt īnainte de a porni īn cutarea socului, cāt _i dup aceea: se consult īntāi cu preotul, apoi cu vrjitoarea, anunc autoritcile, adaptāndu-_i stilul la fiecare _i se dedubleaz, pentru a-_i atinge scopul. Īncepe s-i evite pe oameni, cānd vede c socul ei īntārzie prea mult, considerānd c este numai durerea ei _i c nimeni nu poate īncelege ce simte ea:  īnainte de a merge la preot, se duse la cārcium s ia o sticl de rachiu pentru acesta, dar intr pe u_a din spate pentru a scpa de iscodelile oamenilor ; īn drumul ei, cānd se īntālne_te cu o nunt _i o cumetrie, las deoparte suprarea ei,  fcānd frumoas urare miresei _i druind micucului un bnuc, a_a cum se proceda. Preotului īi vorbe_te despre dragostea ei statornic, despre Lipan, pe care-l cunoa_te precum īi _tie numele _i īn care are īncredere:  Poate zbovi o zi ori dou cu lutari _i cu petreceri, ca un brbat ce se afl; īns dup aceea vine la sla_ul lui. _tie c-l doresc _i nici eu nu i-am fost urāt. Ca orice personaj de roman, Vitoria este urmrit īn evolucie. Ea _tie c nu-l va gsi īn viac, dar, pe de alt parte īl caut ca s-l īngroape cre_tine_te _i pentru c simte c-_i pstreaz tinerecea, rememorāndu-_i viaca. Criticul literar Zaharia Sāngeorzan consider c Vitoria trie_te retrospectiv taina iubirii. īntreaga strategie de cutare a socului se desf_oar prin asocierea semnelor vremii cu strile suflete_ti ale personajelor. Ea ajunge s descifreze semnele naturii, trind ca orice erou popular īn comuniune cu natura: cāntatul coco_ului pe prag cu faca spre poart īi īntre_te convingerea c brbatul ei s-a dus dintre cei vii; vāntul venit de la nord īi d fiori reci ca o veste proast. Din momentul īn care este sigur c brbatul ei este mort, Vitoria Lipan se dedubleaz, ca toci eroii clasici: īncearc s se comporte normal cu oamenii, prānd aceea_i la exterior, dar īn interior suprarea ei cre_te, gāndind cum s-i pedepseasc pe cei care i-au fcut ru. Astfel, Gheorghic observ schimbarea mamei:  Se uit numai cu suprare _i i-au crescut cepi de aricioaic . Vitoria dovede_te o intuicie ascucit, observānd mai atent oamenii de cānd se abtuse necazul asupra ei. Astfel, observ c Gheorghic porne_te cam temtor la drum, semn c era īnc un copil _i īncearc s-l maturizeze:  Nu te uita urāt, Gheorghic, c pentru tine de-acu īnainte īncepe a rsari soarele. īncelege c jucriile au stat, de-acu trebuie s te arci brbat. Vitoria Lipan este un personaj complex, surprins īn acciune, respectānd tradiciile, dovedind spirit gospodresc ca orice femeie de la car, dar _i calitci de detectiv, īncāt romanul  Baltagul , capt _i o tent de aventur. Ī_i ceart fata care d semne de īndeprtare de tradicii, purtānd coc _i dansānd  valt _i chiar o ameninc c  īi leag un bolovan de gāt _i o arunc īn apa Tarcului. Pe cāt de conservatoare se arat īn pstrarea obiceiurilor, a_a cum rezult _i din dialogul cu Minodora, pe atāt de repede se adapteaz la psihologia oamenilor de care depinde descoperirea adevrului: umbl  īntre rsritul _i asfincitul soarelui _i numai pe lāng oameni , nu noaptea _i nici īn singurtate cum se īntāmpla cu socul ei, cere negustorului bani mrunci pe care īi bag īntr-un colc de nfram s-i aib la īndemān _i s cumpere rspunsurile oamenilor. Munteanca īi uluie_te pe cei din jurul su, prin īnsu_irile ei deosebite _i de aceea, celelalte personaje ī_i exprim punctul de vedere, evidenciindu-i calitcile sau generalizāndu-le. Astfel, Gheorghic ī_i pune un semn de īntrebare:  Mama asta cunoa_te gāndurile oamenilor, trebuie s fie fermecat... La rāndul lui, Calistrat Bogza este la fel de uluit de exactitatea cu care Vitoria a reconstituit totul, ca īn momentul morcii s recunoasc:  ^i s se _tie c a fost īntocmai cum a artat socia mortului. De aici, rezult c ea svār_e_te ceea ce ī_i propune, gsirea uciga_ilor, locul crimei, pedepsirea rufctorilor. Dup gsirea uciga_ilor _i pedepsirea lor, Vitoria īi face socului ei o īnmormāntare specific, chiar fastuoas, apoi se īntoarce acas, ca s-_i continue viaca, cu inima īmpcat c _i-a fcut datoria fat de Nechifor Lipan, s-_i creasc copiii _i s aib grij de gospodrie. Īn concluzie, putem spune c Vitoria Lipan  nu este o mulier impotens (muiere fr putere), temtoare, umil, ci o expresie sever a mediului alpin, personaj reprezentativ la care trsturile fizice _i etice au ceva din tria locurilor. (Constantin Ciopraga).  Baltagul de Mihail Sadoveanu  roman  Romanul este o specie literar a genului epic, īn proz, de cea mai mare īntindere, cu acciune complicat, desf_urat īntr-un timp īndelungat, īn locuri diferite, cu multe personaje, atāt principale cāt _i secundare sau episodice, luate din toate categoriile sociale, urmrite īn evolucie, īncāt reprezint o fresc a societcii pe care o īnfci_eaz.  Baltagul este un roman inspirat din balada popular  Miorica , a_a cum arat _i motoul _i acciunea, īncāt critica literar consider c  «Baltagul» este partea nescris a «Mioricei» (Vladimir Streinu). El a fost publicat īn 1930, dup o perioad de lucru scurt, ceea ce dovede_te c autorul cuno_tea foarte bine sufletul cranului romān, cci a_a cum ne amintim, dup mam el era cran _i a īnchinat numeroase opere memoriei acesteia. Ca īn orice oper epic, _i aici autorul ī_i exprim indirect sentimentele, cu ajutorul acciunii _i al personajelor. Astfel, el pune ca personaj principal o femeie simpl, de la car, dar care reu_e_te prin calitcile ei s afle adevrul despre disparicia socului, īnaintea autoritcilor. De aici, deducem c Sadoveanu admir calitcile poporului romān, īn general, _i pe cele ale oamenilor de la munte, care triesc o existenc aspr, īn special. Admiracia se īmplete_te cu compasiunea fac de ace_tia, cci īn mai multe citate din roman gsim referiri la ocupaciile lor primejdioase (pstoritul, tiatul lemnelor) ca _i la viaca femeilor din acea zon crora  le era dat s rmān vduve īnainte de vreme . Sadoveanu ī_i īnzestreaz cu numeroase calitci personajul principal pentru a putea reinstala ordinea, tradicia _i legea īn acel colc īndeprtat. Dintre speciile epice, romanul este cea mai īntins, fiind considerat de unii ca o īnlncuire de nuvele, ceea ce face ca ea s fie īmprcit de cele mai multe ori īn volume, capitole sau subcapitole numerotate cu cifre romane _i chiar purtānd fiecare titluri (subtitluri).  Baltagul nu este un roman foarte īntins. Are numai _aisprezece capitole numerotate cu cifre romane. Scopul autorului a fost de a aduce īn faca cititorului, frumusecea moral a femeii romānce, dezvoltānd motivul micucei btrāne din  Miorica . Deci, spre deosebire de alte romane,  Baltagul are o acciune simpl, redus la cutarea ciobanului disprut: Apar toate momentele subiectului dup cum urmeaz: īn partea I (capitolele I-VI) predomin caracterul expozitiv, prezentarea unei comunitci dintr-un sat de munte, situarea īn prim-plan a familiei Lipan, insistāndu-se asupra chipului Vitoriei, a evenimentului care provoac nelini_tea Vitoriei Lipan _i a portretului inicial al eroinei. Īn partea a doua (capitolele VII-XIII) gsim caracterul dinamic al acciunii simple, lineare (cutarea lui Nechifor Lipan), descrierea datinilor _i a obiceiurilor din satele de munte. Īn partea a treia (capitolele XIV-XVI) avānd caracter dramatic, aflm descoperirea, pedepsirea uciga_ilor _i īndeplinirea datinei (ritualul de īnmormāntare a socului ucis). Acciunea īncepe la Mgura Tarcului (īn Moldova), īnfci_ānd-o pe Vitoria Lipan stānd pe prispa _i gāndind la socul ei care plecase toamna la tārg _i nu se mai īntorsese, de_i trecuser peste _aptezeci de zile. Vitoria face o vizit preotului _i vrjitoarei, gāndind c va afla ceva sau va fi ajutat īn vreun fel, dar nu a obcinut nimic. Ea este īndemnat s mearg la mnstirile Bistrica _i Piatra Neamc, unde ī_i d seama c brbatul este mort. Face rost de bani _i pleac īn cutarea socului, Nechifor Lipan, la Dorna, Bicaz _i Clugreni. Īn drum, la Borca īntālne_te o cumetrie, iar la Cruci d de o nunt. Trece prin Vatra Dornei spre Bro_teni, Borca, Sabasa _i Suha, īnsocit de fiul su, Gheorghic. Din prezentarea acciunii, observm c aceasta s-a desf_urat īn locuri diferite din Moldova _i a durat trei anotimpuri. Sadoveanu, rmas īn literatura romān ca un mare poet īn proz al naturii, prezint strile suflete_ti ale personajelor īn ton cu aspectele din natur. Vitoria este cuprins de gānduri negre, toamna, cānd natura este mohorāt. Ea descoper adevrul primvara, cānd toat natura rena_te ca _i ea, _i hotr_te s-_i continue viaca preluānd _i grijile socului. Ca īn orice roman, _i īn  Baltagul apar multe personaje, luate din toate categoriile sociale, pentru ca opera respectiv s devin o fresc social. Deoarece acciunea este inspirat din  Miorica , cele mai multe personaje provin din lumea oierilor: Nechifor Lipan, socia lui, Vitoria, Gheorghic, fiul lor, care deprinde tainele oieritului, baciul Alexa, cei doi ciobani uciga_i, Calistrat Bogza _i llie Cucui. Alturi de ace_tia apar; reprezentancii bisericii (preotul Daniil, printele Visarion, dasclul Andrei, micucele de la mnstirea Bistrica), negustorii (David, cārciumarii Iacob _i domnul Toma, mo_ Pricop), Vrjitoarea Maranda _i fiica Vitoriei, Minodora, cea din urm fcāndu-_i educacia la mnstire. Vitoria Lipan este personajul principal, care prin acciunile ei suscine firul naraciunii romanului. Nechifor Lipan este _i el personaj principal, chiar dac nu este Implicat īn acciune. deoarece el este evocat de la īnceputul pān la sfār_itul romanului de ctre toate personajele; Gheorghic este personaj secundar, īnsocindu-_i mama īn descoperirea adevrului. Numeroase personaje episodice apar pentru a pune īn evidenc calitcile personajului principal (cei doi uciga_i, negustorii, argacii, mo_ Pricop etc.) _i chiar personaje colective (participancii la cumetrie _i la nunt). Aceste personaje sunt īmprcite īn pozitive _i negative. īn concluzie, putem spune c  Baltagul este un roman social, īmpletit cu unul de familie, cu interference de bildungsroman _i chiar de aventur (policist).  Baltagul de Mihail Sadoveanu  explicarea titlului  Titlul romanului este scurt, alctuit dintr-un substantiv comun, la singular, prin care autorul ne sugereaz c denume_te, un  topor cu coad lung, īntrebuincat _i ca arm (DEX), prezent īn momentele importante ale acciunii romanului. Cānd Vitoria Lipan, eroina romanului hotr_te s plece īn cutarea socului disprut, ea comand fierarului un astfel de obiect, pe care-l da, apoi, spre sfincire printelui Dnil. Ei īi trebuie aceast arm (ca _i pu_ca pe care o luase), cci constatase c fiul ei, Gheorghic nu are bracul puternic ca al unui brbat. Referiri la baltag se fac _i īn momentul culminant al acciunii, cānd Vitoria gse_te osemintele socului īntr-o prpastie, situat īntre localitcile Suha _i Sabasa. Aici ea (ca _i autoritcile, mai tārziu) constat c decesul acestuia fusese provocat de o lovitur de baltag, pe care a primit-o īn cap, mi_ele_te, la lsarea nopcii, īntr-un loc pustiu. Tot concret apare acest obiect īn deznodmāntul romanului. Vitoria nu ī_i gse_te lini_tea pān cānd nu demasc pe uciga_i, invitāndu-i la praznic pe cei doi bnuici: Calistrat Bogza _i llie Cucui. Aici eroina se preface c vorbe_te cu mortul sau singur, afirmānd c pe baltagul unuia dintre cei doi, se afl sānge, semn c acela i-a rpus brbatul. Aceast insinuare are efectul scontat, cci uciga_ul se demasc _i īn culmea disperrii, vrea s loveasc din nou cu baltagul, īns Gheorghic, cu ajutorul cāinelui, īi vine de hac. Ca orice roman,  Baltagul este o fresc social, o monografie a satului romānesc de munte, de la īnceputul secolului al XX-lea. Īn acest context, semnificaciile titlului sunt numeroase, dep_ind sensul propriu _i ajungānd la numeroase sensuri figurate, cptānd, deci, valoare de simbol. Pentru zona geografic surprins de autor, baltagul (numit uneori  topor ) este unealta cu care brbacii ī_i cā_tig existenca, īn afara oieritului. Riscurile ocupaciei de oier pot fi redate _i ele de unul din sensurile figurate ale substantivului  baltag ; autorul ne las s īncelegem c mulci ī_i pierd viaca, īn condicii misterioase, a_a cum se va īntāmpla _i cu Nechifor Lipan, afirmānd:  Multe femei rmān vduve īnainte de vreme . ^i existenca femeilor din acea zon este dur, a_a cum poate simboliza termenul  baltag . Ele au grij de cas _i de copii īn lipsa socilor. Fcānd aprovizionarea de la cāmpie, Vitoria se deplaseaz clare pe cai:  Aducea fin _i legume īn desagi, pe cinci cluci, pe cel din frunte clrea ea brbte_te. Din momentul īn care este sigur c brbatul i-a fost ucis _i jefuit, Vitoria se dedubleaz, adic la exterior pstreaz aparencele, con_tient c dac s-ar plānge, ar da satisfaccie du_manilor, dar īn interior devine alta, iar aceast latur a ei dovede_te c s-a īnsprit. Cānd rmānea singur, era cople_it de suprare, era pus pe ceart, nemulcumit _i īndārjit ca ascuci_ul unui baltag, a_a cum observ chiar fiul ei, Gheorghic, cānd afirm:  Mamei i-au crescut cepi de aricioaic. Ea fusese dintotdeauna o femeie puternic _i aprig, ce-_i īnfrunta brbatul. De la moartea brbatului, devenise mai īndārjit, a_a īncāt nu las rezolvarea situaciei privind disparicia acestuia īn seama autoritcilor, ci īncearc pe cont propriu s afle adevrul. La praznic, ea īl tot īmpunge cu vorbe pe Calistrat Bogza, īncāt acesta ī_i pierde cumptul, devine violent, _i īn felul acesta se d de gol:  Ascult femeie, mormi cu mānie Bogza, de ce tot m fierbi _i m īncepi atāt? Ai ceva de spus, spune! Viaca _i a_a dur a Vitoriei, care sttea mai mult singur luptāndu-se cu gāndurile, a devenit mai aspr de cānd i-a disprut socul: are co_maruri, ī_i impune singur un post negru de dousprezece sptmāni, din care iese mai īndārjit contra oamenilor care i-au stricat cminul, pe care-l durase mai bine de douzeci de ani. Asprimea personajului principal cre_te, pe fundalul suprrii produse de disparicia socului, contra fiicei sale care vrea s rup tradicia:  īci art eu coc, valc _i bluz, arde-te para focului s te ard! Nici eu, nici bunic-ta, nici bunica-mea n-am _tiut de acestea _i īn legea noastr trebuie s trie_ti _i tu. Altfel īci leg o piatr de gāt _i te dau īn Tarcu! Ti_ul baltagului se poate asocia _i cu mintea ascucit a Vitoriei, care se comport ca  un Hamlet feminin , bnuind, cercetānd, descoperind o crim privit de autoritci ca oricare alta, dar care ei īi schimb existenca. Observm c cele mai multe din sensurile figurate ale titlului se regsesc īn portretul personajului principal feminin, Vitoria Lipan, deoarece, a_a cum observ unii critici literari,  Baltagul este romanul unui suflet de munteanc.  Baltagul de Mihail Sadoveanu  povestire cu precizarea momentelor subiectului   Baltagul este un roman, deci o specie literar epic _i, ca atare, are un subiect bine conturat. Acest roman ī_i propune s prezinte, īn amnunt, drumul parcurs de o nevast de oier din muncii Dornei, pentru descoperirea adevrului privind disparicia socului. Īn toate romanele, expoziciunea este mai ampl, deoarece acciunea este mai complicat, petrecut īn locuri diferite, īntr-un timp īndelungat _i antreneaz multe personaje. Personajul principal este Vitoria Lipan, prezentat īnc de la īnceput torcānd pe prispa casei din Mgura Tarcului, pretext pentru ea de a putea gāndi īn voie la īntārzierea nea_teptat a socului (Nechifor Lipan), plecat la Dorna, la īnceputul toamnei, pentru a vinde oi (intriga). Gāndurile ei negre care o stpānesc de mult vreme ca _i co_marurile īn care Nechifor Lipan aprea frecvent trecānd clare o ap neagr, cu spatele ctre ea, reprezint intriga romanului: brbatul ei īntārziase de mai multe ori, dar niciodat a_a de mult ca acum (peste _aptezeci de zile). Femeia a cerut sfatul preotului, apoi vrjitoarei din sat _i chiar a mers la mnstirea Bistrica īncercānd s afle dezlegarea obsesiei c brbatul ei a murit. Dup drumul la mnstire, cānd a avut senzacia c icoana Maicii Domnului plānge, ea a decis s plece īn cutarea celui disprut. Desf_urarea acciunii este mai simpl decāt īn alte romane _i poate fi īmprcit īn patru mari secvence: a_teptarea socului, reconstituirea drumului acestuia, descoperirea osemintelor lui Nechifor Lipan īntr-o prpastie, īnmormāntarea cre_tineasc _i descoperirea adevrului, implicit pedepsirea uciga_ilor. De_i nu plecase niciodat la un drum atāt de lung, Vitoria Lipan a gāndit toate amnuntele acestuia, īncāt a devansat autoritcile īn gsirea fpta_ilor. ^i-a fcut rost de bani de drum, vānzānd produse domnului David, a btut baltag pentru Gheorghic, a mers la subprefect s anunce disparicia socului, dar nu a a_teptat ca autoritcile s-i rezolve problema. A pornit la drum, voinice_te, urmānd traseul socului pān cānd a descoperit cāinele acestuia (Lupu), care a condus-o imediat la locul crimei. Descoperirea cadavrului reprezint punctul culminant al acciunii mai mult pentru cititor, deoarece īn sufletul Vitoriei existase de la īnceput certitudinea c socul ei nu mai este printre cei vii. Cu mintea ascucit ca un brici de ceea ce aflase (doi oieri din preajma locului crimei prosperau vzānd cu ochii), ea decide s nu prseasc meleagurile respective, pān cānd nu afl adevrul. Deznodmāntul este amplu, ca īn multe romane. Femeia organizeaz īnmormāntarea _i conduce discucia īn timpul praznicului, pān cānd uciga_ii se demasc. Ei sunt pedepsici (unul pltind chiar cu moartea), iar femeia decide s se īntoarce acas, ca s reia treburile de unde le lsase, hotrāt s o aduc _i pe Minodora s vad locul unde a murit _i se afl īnmormāntat printele ei. Caracteristici:  aparcine genului epic: autorul ī_i exprim indirect sentimentele _i gāndurile prin intermediul acciunii _i al personajelor;  uneori capt accente lirice, (aprānd confesiunea, discursul) _i chiar dramatice; Structura specific: " un prolog (introducere, explicacie, dedicacie); " un epilog (concluzie, deznodmānt); " secvence epice, construite, de obicei, pe capitole/subcapitole, numerotate cu cifre romane _i/sau cu titluri/subtitluri, ca unitci de construccie a scenei sau de legtur īntre scene, uneori de factur cinematografic. " scene (unitci compozicionale la nivelul construcciei de ansamblu) reprezentative pentru obiectivele artistice ale autorului; " planuri (moduri de īncadrare a subiectului), apropiate/deprtate, fixe/mobile, panoramice. Ca element de construccie a romanului, secvenca cuprinde mai multe evenimente care se succed (īntr-o ordine cu valoare simbolic). Dimensiunea: unul, dou sau mai multe volume, uneori cu (sub)titluri diferite. De exemplu, romanul  La Medeleni de Ionel Teodoreanu este o trilogie (alctuit din trei volume cu subtitlurile  Hotarul nestatornic (I),  Drumuri (al II-lea) _i  Īntre vānturi (al III-lea). Romanul  Cire_arii al lui Constantin Chiric are cinci volume:  Cavalerii florii de cire_ (I),  Castelul fetei īn alb (al II-lea),  Roata norocului (al III-lea),  Aripi de zpad (al IV-lea), _i  Drum bun, cire_ari! (al V-lea). " īn general, compozicia este de mare īntindere _i īnfci_eaz tabloul de ansamblu al unei epoci, al unei societci (fresc); Timpul:  īndelungat, zeci _i sute de ani;  cu valoare simbolic, adeseori;  evenimencial (al acciunii) care devine cadrul acciunii, definitoriu pentru natura scrierii: a) istoric/de epoc; b) de actualitate/modern; c) de anticipacie;  dateaz evenimentele:  narativ (al povestirii propriu-zise), care: " īnregistreaz acciunea cronologic sau discontinuu (cu īntoarceri īn timp sau cu anticipri); " reconstituie tririle personajelor (timp interior), īntrerupānd relatarea cronologic īn favoarea celei subiective, īn care timpul se dilat sau se contract. " d valoare simbolic unui eveniment sau tuturor. Spaciul are, ca _i timpul, valoare simbolic, sugerānd condicia social a personajelor, preocuprile _i aspiraciile acestora; Spaciul-cadru corespunde timpului evenimencial, focalizānd acciunea; locuri diferite, numeroase, cuprinztoare. Acciunea de tip tradicional: a) complicat (cu numr mare de personaje); b) ramificat printr-un conflict exterior (politic, social) sau interior (sufletesc); principal _i altele secundare; c) gradat (īnlncuie momentele subiectului īn ordinea consacrat); d) dens (dinamic). Personajele:  numeroase, aparcinānd tuturor claselor (pturilor sociale) deci, o varietate de tipuri umane:  principale / secundare / episodice;  individuale / colective;  simbolice;  legendare (martori ai timpului lor _i ai marilor valori spirituale).  urmrite īn evolucie. Viziunea autorului asociaz/alterneaz modalitci narative diferite īn funccie de obiectivele artistice:  īntreptrunderea modurilor de expunere:  naraciunea (de tipuri diferite);  descrierea, descrierea-cadru;  pauza descriptiv (insercia descrierii īntr-o, secvenc cu un alt concinut);  monologul exterior _i interior,  dialogul. Protagonistul / protagoni_tii are / au semnificacii complexe: a) īn plan general-uman (sunt tipuri umane general-valabile); b) ca exponent al unei acciuni īndeprtate ca timp;  problematica variat, care permite considerarea romanului aparcinānd unui / unor anumit tip / tipuri.  construccia simetric / asimetric;  alternanca, uneori a planurilor, prin tehnica contrapunctului (īn literatur: dezvoltarea aceleia_i teme īn medii _i momente diferite, marcānd semnificacia comun a secvencelor epice);   anularea acciunii, īn romanele de analiz (īn special moderne) _i īnlocuirea cu  tran_e din existenca cotidian sau reducerea la strictul necesar, pentru evocarea viecii dinluntrul ei _i surprinderea strilor suflete_ti _i a dinamicii sentimentelor. Vocea naratorului este vocea din text care īi relateaz cititorului acciunea. Īn funccie de pozicia adoptat de narator īn raport cu textul se vorbe_te despre urmtoarele tipuri de naraciune:  la persoana a III-a, cānd autorul se afl deasupra tuturor acciunilor, _tie totul _i īi poveste_te _i cititorului (este omniscient);  la persoana I: autorul ia parte la acciune _i poveste_te cititorului ceea ce vede, aude _i simte.  impersonal: naratorul se ascunde īn spatele personajelor, lsāndu-le s accioneze singure. Momentele subiectului sunt prezentate amnuncit:  expoziciunea este ampl _i te introduce direct īn existenca protagoni_tilor;  intriga este reprezentat de un conflict principal _i de mai multe secundare;  acciunea nu evolueaz rapid spre deznodmānt, ci cunoa_te numeroase planuri, desf_urāndu-se īn locuri diferite _i īntr-un timp īndelungat (este complex).  Miorica  comentariu literar  Īn  Istoria literaturii romāne , criticul _i istoricul literar George Clinescu a afirmat c la baza literaturii romāne stau patru mituri:  mitul existencei pastorale a poporului romān ( Miorica );  mitul estetic, conform cruia creacia, inclusiv cea artistic, trebuie s aib drept fundament o jertf ( Monastirea Arge_ului );  formarea poporului romān din romani _i daci, prezentat figurat īn ( Traian _i Dochia );  mitul erotic ( Zburtorul ), Balada popular  Miorica a fost culeas de Alecu Russo din muncii Vrancei īn 1850 _i dat spre publicare lui Vasile Alecsandri, care a inclus-o īn  Poezii poporale ale romānilor , (1852). De_i are īn jur de 150 de ani vechime, ea circul _i astzi, īn peste 1400 de variante, atāt ca balad popular, cāt _i ca bocet, cāntec de leagn _i colind, pe īntreg cuprinsul crii. Balada popular este o specie a genului epic, īn versuri negrupate īn strofe, de mare īntindere, cu o acciune simpl, linear, menit s aduc īn prim-plan personajele, pucine, dar prezentate īn antitez. Īn cazul  Mioricei , acciunea se desf_oar  Pe un picior de plai/ Pe-o gur de rai , deci īntr-un spaciu fantastic _i īn acela_i timp feeric (rai = paradis). Momentul este unul atemporal. Un ve_nic prezent, expresie a transhumancei (procesul de migracie a turmelor de oi, īnsocite de stpānii lor spre _es o dat cu sorirea toamnei _i īnapoi la munte primvara), a_a cum rezult din verbul la indicativ prezent  se cobor _i din interjeccia verbal  iat . Concinutul (subiectul) este simplu: trei ciobani, reprezentānd cele trei mari provincii romāne_ti (Moldova, bara Romāneasc _i Ardealul) _i-au unit turmele pentru a ierna la cāmpie. Doi dintre ei (ungureanul _i vrānceanul) devin invidio_i pe moldovean _i se hotrsc s-l omoare, pe la apusul soarelui. Se īntāmpl, īns, ceva nea_teptat: īntre oile moldoveanului se afl una nzdrvan (adic, cu puteri fantastice), care afl de existenca complotului _i i-l dezvluie stpānului. Ea s-a manifestat deosebit timp de trei zile (a behit, s-a agitat, nu a māncat) pentru a atrage atencia stpānului _i a-i putea expune pericolul ce īl pāndea. Īntre cioban _i oaie are loc un dialog plin de afecciune, presrat cu numeroase diminutive, semn c, pentru ea, stpānul este unicul cioban din lume, iar pentru el, ea este familia lui.   Mioric laie, / Laie, buclaie, / De trei zile-ncoace / Gura nu-ci mai tace! / Ori iarba nu-ci place / Ori e_ti bolnvioar, / Drguc mioar? /  Drgucule bace! / D-ci oile-ncoace / La negru zvoi / C-i iarb de noi / _i umbr de voi. / Stpāne, stpāne, / īci cheam _-un cāne / Cel mai brbtesc / ^i cel mai frcesc... Aflānd de posibilitatea morcii, ciobanul moldovean adopt o atitudine demn, senina, fcāndu-_i, liric, testamentul. Deci, de_i balada este o specie epic, īn  Miorica partea cea mai īntins (aproximativ 80 de versuri din cele 123) este una liric, din care se deduce sufletul romānului. Aceast parte a baladei este de o mare frumusece _i cuprinde urmtoarele motive:  testamentul;  alegoria moarte-nunt;  micuca btrān cutāndu-_i fiul. Īn testament, ciobanul las cu limb de moarte s fie īngropat īn universul su familiar, dānd glas comuniunii omului din popor cu natura:  Ca s m īngroape / Aice pe-aproape, / īn strunga de oi / S fiu tot cu voi;/ Īn dosul stānii / S-mi aud cānii; / Aste s le spui / Iar la cap s-mi pui / Fluiera_ de fag / Mult zice cu drag! / Fluiera_ de os, / Mult zice duios! / Fluiera_ de soc / Mult zice cu foc! / Vāntul cānd a bate / Prin ele-a rzbate/ ^-oile s-or strānge / Pe mine m-or plānge / Cu lacrimi de sānge! Din concinutul versurilor aflm concepcia romānului despre moarte: aceasta nu este decāt o continuare a viecii, īntr-un alt loc. Ciobanul se arat cunosctor al tradiciilor _i obiceiurilor: celui care a murit nelumit i se organizeaz o īnmormāntare ca o nunt. De aceea, mesajul lui ctre toci cei care vor īntreba de el este:  S le spui curat / C m-am īnsurat! Prezentarea ceremonialului nupcial apare, īns, inversat, la o lectur atent: nunta nu este altceva decāt alegoria morcii. Ciobanul se īnsoar  cu-a lumii mireas (nimeni alta decāt moartea), la nunta lui a czut o stea (simbolul morcii), iar prezenca simultan a celor dou corpuri cosmice sugereaz apocalipsa.  Soarele _i luna / Mi-au cinut cununa, / Brazi _i pltina_i / i-am avut nunta_i / Preoci, muncii mari, / Paseri, lutari, / Psrele mii / ^i stele fclii! Tot īn partea testamentar, apar dou portrete, de o mare frumusece moral: al fiului, realizat de mam _i-al mamei, creionat de fiu. Cele dou portrete prezint idealurile: de frumusece masculin (fiul) _i de dragoste matern (mama), deci sunt tipice:  Cine-a cunoscut / Cine mi-a vzut / Māndru ciobnel / Tras printr-un inel?/ Feci_oara lui, / Spuma laptelui; / Mustcioara lui, / Spicul grāului; / Peri_orul lui, / Pana corbului; / Ochi_orii lui, / Mura cāmpului!  Micuc btrān / Cu brāul de lān, / Din ochi lcrimānd, / Pe cāmp alergānd, / Pe toci īntrebānd / ^i la toci zicānd: Portretul fizic al tānrului este alctuit dintr-o suit de metafore inspirate din elementele naturii īn care a trit _i unde vrea s fie īnmormāntat. Cel al mamei este constituit preponderent din verbe la gerunziu care exprim o acciune continu, sugerānd zbuciumul sufletesc al acesteia. Balada  Miorica a fost privit, īnc de la aparicie, ca reprezentativ pentru spiritualitatea poporului nostru. Totu_i, prin lipsa unei acciuni consistente, _i mai ales a punctului culminant _i a deznodmāntului (nu _tim ce s-a īntāmplat cu ciobanul moldovean!), ea a dat na_tere unor interpretri contradictorii:  pesimi_tii au considerat c poporul romān este pasiv īn faca morcii, ca _i ciobanul mioritic;  optimi_tii suscin c, dimpotriv, poporul romān este un iubitor de viac, cu o atitudine activ īn faca acesteia _i a morcii: īn balad, moartea nu este o certitudine, ci o posibilitate (o ipotez):  De-a fi s mor . Cea mai frumoas interpretare a dat-o Mircea Eliade, īn lucrarea  De la Zamolxe la Gingis-han  romānul a avut mereu puterea s-_i transforme durerea īntr-o creacie spiritual de mare elevacie , deci felul īn care tānrul cioban ī_i imagineaz īnmormāntarea nu este altceva decāt reflectarea atitudinii sale īn faca crudului destin. Oglind a sufletului romānesc, mrturie peste veacuri despre geniul creator al poporului nostru,  Miorica a reprezentat o permanent surs de inspiracie pentru literatura cult: romanul  Baltagul al lui Mihail Sadoveanu, (care are ca moto chiar un vers din aceast balad), sau poezia  Mai am un singur dor a lui Mihai Eminescu, considerat de Garabet Ibrileanu  «Miorica» poetului.  Toma Alimo_ (balad popular)  analiz literar  Ca īn orice balad, acciunea este simpl, linear, deoarece nu se afl īn centrul atenciei, accentul czānd pe personajul principal pozitiv. Expoziciunea aduce īn faca ochilor cititorului un spaciu geografic romānesc fr nume:  La poalele muntelui, / Muntelui Ple_uvului / Pe cāmpia verde-īntins / ^i de cetine coprins Timpul este _i el vag, semn c astfel de fapte s-au putut petrece oricānd īn Evul Mediu romānesc: cāmpia verde ar sugera primvara, iar faptele vin s confirme acest anotimp. Avānd un rgaz, haiducul Toma Alimo_ _ade  tolnit _i cu murgul priponit alturi. Dorinca lui este a īnchina cu un om, stul de viaca de pribegie _i plin de pericole. El aduce un omagiu naturii (copacilor, armelor) care i-a fost singura familie, dar tānje_te dup o prezenc omeneasc. Asistm, deci, la un ritual īnchinat vinului īntr-un monolog liric, ce exprim contopirea haiducului cu natura. Pdurea, personificat, īi rspunde prevestind urmarea:  se cutremura . Ghinionul face ca cel care apare s fie chiar  stpānul mo_iilor / _i domnul cāmpiilor , boierul Manea. Desf_urarea acciunii: Boierul, furios, cere socoteal haiducului pentru clcarea mo_iilor, pentru alte pagube, imaginare, disproporcionate, cerānd drept vam murgul acestuia, care-i era lui Toma ca un frate. Haiducul īi propune s bea cu el un phrel, dup care vor analiza situacia _i va plti pagubele. Boierul se preface c accept, dar cu o mān ia plosca, iar cu cealalt īl īnjunghie mi_ele_te. Punctul culminant este momentul justiciar, care-l ridic pe haiduc la dimensiunile unui erou fabulos. Haiducul ī_i adun ultimele puteri, ī_i īncinge pāntecele cu brāul _i pleac, īn urmrirea boierului, clare _i chiar zburānd, ca īn basme. El īl ajunge din urm pe la_ _i īi taie capul, lsāndu-l īn crān pentru ca, pe lumea cealalt s nu-_i gseasc lini_tea. Deznodmāntul reprezint un moment īnlctor: dup ce _i-a amānat moartea, haiducul se pregte_te pentru ea; simcindu-_i sfār_itul aproape, Toma Alimo_ ī_i face testamentul pe care īl īncredinceaz calului. El cere s fie īnmormāntat īn natur, īntr-o groap spat de cal cu piciorul _i s aib bujori _i busuioc  la cap _i la picioare . Dup ce īl va īngropa, calul va merge la noul stpān, desemnat de Toma Alimo_ din rāndul celorlalci haiduci, transmicānd, astfel, rānduiala haiduciei. Glasul codrului devine un bocet cosmic. Ca īn orice balad, personajele sunt:  pucine (deoarece acciunea este simpl, linear, menit s pun īn lumin personajele);  prezentate īn antitez;  reale _i fantastice; umane _i animaliere; 1) Toma Alimo_ este personajul principal pozitiv, construit, dup modelul real al haiducului cunoscut sub acest nume īn mod direct, īnc de la īnceput, precizāndu-se condicia social _i originea. Portretul fizic al haiducului este unul specific idealului de frumusece masculin al poporului romān: suplu, tras prin inel, dar impozant  nalt la staf', cum se spune _i īn basme, cu ochii negri  ca mura cāmpului . Portretul moral: Fiind reprezentantul poporului, el este cople_it de calitci dovedindu-se astfel simpatia popular fac de erou: Sftos, comunicativ _i de_tept:  mare /a sfat; foarte viteaz (asemnāndu-se cu eroii pozitivi ai basmelor):  viteaz cum n-a mai stat  gradul superlativ absolut; ospitalier _i sincer:  Pān-atuncea, mi fārtate, / D-ci mānia la o parte / ^i bea ici pe jumtate. De asemenea, el este īnfrcit cu natura: pentru orice haiduc, natura este casa, mediul de viac, iar elementele naturii rudele lui. Copacii (_i este mencionat varietatea acestora īn semn de simpatie) īi sunt  frciori de poteri ascunztori . Codrul reaccioneaz omene_te:  se cutremur intuind soarta haiducului, īi māngāie fruntea _i-i srut māna, iar armele īi sunt surori. Īn natur a trit _i īn natur vrea s fie īnmormāntat, simplu, direct īn pmāntul peste care s-a presrat  fāni_or (element al naturii), cu flori de cāmp la cap _i la picioare. Īn final, natura īl va primi la sān _i-i va veghea somnul ca o mam. Dragostea pe care o are pentru calul lui este una deosebit, specific romāneasc: s-a constatat c romānul considera animalele domestice o a doua familie, umanizāndu-le. El i se adreseaz calului cu diminutivele  murgucule _i  drgucule , īl gte_te  cu pripoane de argint _i īi īncredinceaz testamentul. Toma este cumptat, calculat, suscinānd justicia dreapt:  ce-am vzut / om mai vedea / ce-am fcut / om judeca Toma promoveaz īncelegerea īntre oameni, prietenos:  ...frate Mane. Personajul īnfptuie_te dreptatea: pedepse_te un criminal _i o face īn numele unei strvechi etici populare, īn numele unui cod cavaleresc. El se īnscrie, astfel, alturi de Pintea, Corbea, Miu haiducul, īn galeria eroilor justiciari. Pedepsind pe du_man, haiducul exclam cu satisfaccia cerut de-o fapt mare, de o judecat necesar _i īnfptuit;  Ce-am gāndit / am izbāndit. Cu puteri supraomene_ti, el ī_i adun intestinele, ī_i leg strāns rana cu brāul, īl urmre_te pe boier _i-l dep_e_te chiar, de_i acesta fugise de mult timp. Īn concluzie, Toma Alimo_ sintetizeaz cele mai alese īnsu_iri ale poporului romān, luptānd pentru īnfptuirea dreptcii. 2) Manea este personajul principal negativ, construit dup modelul boierului tipic, neagreat de popor. Disprecul creatorului popular fac de tagma exploatatorului se vede din portretul fizic, caricatural, al boierului:  Manea / slutul / _i urātul, / Manea / grosul / _-arcgosul. Fiind reprezentantul exploatatorilor, el este cople_it, intencionat, de defecte: impulsiv, pus pe sfad:  _i venea, mre, venea / cu prul lsat īn vānt / cu mciuca de pmānt . Caut pricini (imaginare de ceart) :  Am venit ca s-mi dai seam / la s-mi dai pe murgul vam. Are simcul proprietcii private foarte dezvoltat. Dac pentru haiduc, natura este casa, este locul drag unde trie_te _i unde vrea s moar, pentru boier, natura este o avere personal, a_a cum sugereaz dativul etic  mi- :  Florile mi le-ai clcat / Livezi verzi mi-ai īncurcat. Satul īntreg este proprietatea lui:  Copile, mi-ai īn_elat Cu alte cuvinte, el nu apr natura pentru ea īns_i, ci pentru a-_i rotunji proprietcile. Manea ur_te pe haiduci:  Bun ziua, veri_cane! Substantivul  veri_cane este format de la cuvāntul de baz  vr cu sufixul augmentativ  -i_can. Este _tiut c augumentativele te ajut s-ci exprimi disprecul, dezgustul, sila, repulsia fac de cineva. Fiind la_, el profit de neatencia haiducului _i-l love_te mi_ele_te, dup care fuge:  vitejia, cu fuga . Īn concluzie, putem spune c boierul este personajul care ī_i merit soarta. 3) Calul haiducului Īn baladele _i basmele populare, exist animale fantastice care vin īn sprijinul eroului pozitiv. Din diminutivul  murgucule putem deduce ca acesta este un cal de culoare īnchis. Cert este faptul c are puteri neobi_nuite, pentru care se bucur de simpatia stpānului: el īncelege graiul omenesc, are sentimente, īi īndepline_te haiducului ultimele dorince (testamentul), zboar, ajungāndu-l pe boier _i oferind haiducului o pozicie avantajoas, īncāt acesta, dintr-o lovitur īi taie capul du_manului. Deoarece baladele populare se mai numesc _i cāntece btrāne_ti, ele au o muzicalitate special, generat de versurile scurte _i de rim, la care se adaug acompaniamentul instrumental. Īn balada  Toma Alimo_ , versurile nu sunt grupate īn strofe. īntre momentele mari ale acciunii, sunt lsate spacii mai largi. Versurile au msura de 7-8 silabe, iar rima pereche se īmplete_te cu monorima. Lexicul este cel de baz, cu numero_i termeni populari _i chiar regionali din partea de sud a trii, de unde este culeas varianta. Se remarc prezenca a numeroase elemente vegetale (fagi, paltini, ulmi, brazi, busuioc, foicic) _i geografice (cāmpii, munci), īn fapt elemente ale naturii, cu scopul de a evidencia legtura cu mediul īnconjurtor a omului din popor. Impresionant este  discursul haiducului, realizat īn stil popular, cu numeroase forme inversate ale verbului, cu multe diminutive _i exprimānd strānsa legtur cu natura, prin lancul de enumeracii ale elementelor acesteia:   Īnchinar-a_ _i n-am cui! / Īnchinar-a_ murgului, / murgului sireapului / dar mi-e murgul vit mut, / m prive_te _i m-ascult, / n-are gur s-mi rspund! / Īnchinar-a_ armelor, / armelor drgucelor / armelor surorilor, / dar _i ele-s fiare reci, / prinse-n teci / de lemne seci. / Īnchinar-oi codrilor, / ulmilor / _i fagilor, / brazilor, / paltinilor, / c-mi sunt mie frciori, / De poteri ascunztori; / de-oi muri, / m-or tot umbri, / cu frunza m-or īnvli, / Cu freamtul m-or jeli! Cele patru semne de exclamare redau trirea sufleteasc intens a personajului, cci mai presus de ideea dragostei fac de natur, se desprinde cea a iubirii de oameni. Ritmul trohaic, specific baladelor populare, spore_te atmosfera apstoare _i anunc tragismul morcii haiducului.  Pa_a Hassan de George Co_buc  balad cult  O parte īnsemnat a creaciei lui George Co_buc evoc figurile legendare ale unor eroi ai neamului. Decebal ( Decebal ctre popor ), Gelu ( Moartea lui Gelu ) sau Mihai Viteazul, care se impune īn balada cult  Pa_a Hassan , publicat inicial īn revista  Vatra (1894) _i republicat īn volumul  Cāntece de vitejie (1904). Ca multe alte opere culte, aceasta are o surs de inspiracie literar, respectiv  Romānii supt Mihai-voievod Viteazul de Nicolae Blcescu, mai concret  Cartea a III-a cu subtitlul  Clugrenii , capitolul XVII, īn care Mihai este comparat cu semizeii cāntaci odinioar de Homer. Pornind de aici, īn opera lui George Co_buc se va instala fabulosul, balada tinzānd spre epopeic, prin dimensiunile supranaturale ale lui Mihai. Ca orice balad, este o oper epic īn versuri, de īntindere medie (12 strofe a _ase versuri), inspirat din trecutul glorios, care prezint fapte eroice: o_tirea romān condus de Mihai d o puternic lovitur armatei otomane avāndu-i īn frunte pe Pa_a Hassan _i pe Sinan-pa_a. Acciunea baladei este simpl, linear _i se desf_oar dinamic _i ascendent, punānd īn lumin personajele. Vagul temporal _i cel spacial aparcin lumii baladei, cci personajul principal pozitiv (Mihai) seamn cu eroii legendari. Ea īncepe īn momentul īn care Mihai ptrunde pe cāmpul de lupt, nimicindu-i pe turci sub ochii īngrozici ai pa_ei, care st  sub poala pdurii . Acciunea va continua printr-o urmrire a pa_ei de ctre Mihai, cu scopul de dezvoltare a conflictului, fie pa_nic ( Sti, pa_, o vorba de-aproape s-ci spun ), fie prin lupta dintre ei, urmrire ce va spori mrecia romānului _i va acoperi de ridicol pe turc (el va scpa prin fug, ca un la_, _i se va ascunde īn corturi). Balada preia din structura basmului lupta dintre bine _i ru, construind personajele īn antitez. Mihai este reprezentantul binelui: el seamn inicial cu un arhanghel a crui arm ( fulgeru-n mān ) va ucide  fiara. Din puternica armat turceasc nu va rmāne nimic: aceasta va cdea  īn mocirl ,  val dup val , redus la nimicul noroiului, sau se va īmpr_tia  ca pleava vānturat . Romānul pare o forc dezlncuit a naturii, din comparaciile  ca volbura toamnei ,  ca lupu-ntre oi , ca _i din metaforele  vine furtun ,  e suflet de vānt . El va deveni, astfel, un erou simbolic, civilizatorul, care are ca obiectiv asigurarea pcii _i mencinerea independencei. Numeroase hiperbole metaforice aduc īn prim-plan portretul lui Mihai, asemenea unui semizeu:  Slbaticul vod e-n zale _i-n fier, / ^i zalele-i zuruie crunte, / Gigantic poart-o cupol pe frunte, / ^i vorba-i e tunet, rsufletul ger, / Iar barda din stānga-i ajunge la cer, / ^i vod-i un munte. Dac romānul apare ca un personaj de mit, Hassan este minimalizat pān la grotesc, stārnind rāsul cititorului:  Turbanul īi cade _i-l las czut; / Ī_i rupe cu māna vestmāntul, / C-n largile-i haine se-mpiedic vāntul, / ^i lui i se pare c-n loc e cinut. Caricatural este, mai ales, imaginea lui Hassan care  Alearg de groaza pieirii btut / Mnānc pmāntul. Ca _i īn vechile cāntece btrāne_ti, Mihai este vzut de īngrozitul pa_ ca o īntruchipare a naturii neīmblānzite, care īi distruge pe du_mani. Īn balade, uneori, la faptele eroice iau parte mulcimi. ^i aici, apar romānii, care  zboar ca _i voievodul lor _i fac minuni de vitejie, īn antitez cu turcii, care alctuiesc o mulcime eterogen,  -nvrjbit , redus curānd la  triile plevei. Īn concluzie, putem spune c lucrarea  Pa_a Hassan de George Co_buc este o balad cult, īn care autorul valorific trsturile de baz ale cāntecului btrānesc _i evoc o figur legendar a istoriei noastre, ale crei dimensiuni o proiecteaz īn mit. Muzicalitatea specific a unui cāntec este dat la Co_buc īn special de perfecciunea metric, de ultimul vers, mai scurt, al strofei, de rimele ingenios construite (a, b, b, a, a, b) _i de ritmul amfibrahic, ceea ce-l confirm pe poet ca  savant prin metric , cum spunea Pompiliu Constantinescu. Caracteristici: BALADA POPULARĀ  creacie īn versuri astrofice;  aparcine genului epic, autorul exprim indirect sentimentele _i gāndurile, cu ajutorul acciunii _i al personajelor;  de_i d impresia de neimplicare īn faptele relatate (naraciunea se face la persoana a III-a), naratorul ī_i face simcite sentimentele (personajul pozitiv este cel preferat _i īnzestrat numai cu calitci),  acciune simpl, linear;  are subiect, cu momentele lui;  relateaz īntāmplri neobi_nuite (apare fabulosul) din trecut;  concine elemente reale, atestate istoric;  personaje pucine (chiar dou) prezentate īn antitez, atāt fizic, cāt _i moral, personaje-simbol;  personajele sunt atāt umane, cāt _i animaliere (oaie, cal, cāine, corb etc.);  accentul nu este pus pe acciune, ci pe eroul pozitiv, care seamn cu cel din basmele populare, avānd _i trsturi fantastice _i care lupt pentru victoria binelui;  se exprim comuniunea omului din popor cu natura, cadrul natural participānd intens la acciune;  cele foarte vechi pstreaz din  cāntecele btrāne_ti (care erau efectiv cāntate), formula introductiv, necesar captrii auditoriului _i o ax epic ce includea anumite momente specifice: descrierea cadrului īntāmplrii, prezentarea eroului, aparicia factorului negativ etc.;  de_i eroul pozitiv are puteri supranaturale, finalul nu este īntotdeauna fericit ca īn basme; nunta din basme este īnlocuit cu o alt  nunt , cea dintre om _i natur;  de_i finalul are o anumit not de tristece, este īnlctor, apare, ca īn tragedii, un puternic sentiment al destinului;  la baladele populare lungi, īntre episoadele semnificative sunt lsate spacii libere, sugerānd o fragmentare pe prci;  degaj muzicalitate, prin versurile scurte, prin rim (monorima sau pereche), prin formulele concinute;  īn structur, gsim antitez (paralelism), simetrie, repeticii,  apar pasaje lirice, care dovedesc implicarea afectiv a naratorului,  aparcinānd literaturii populare, are trsturile acesteia: oral, colectiv, anonim, variat, nacional, sincretic. BALADA CULT:  creacie īn versuri strofice;  aparcine genului epic, autorul ī_i exprim indirect sentimentele _i gāndurile, cu autorul acciunii _i al personajelor,  nararea faptelor se face la persoana a III-a, dānd impresia c naratorul nu se implic (de_i prezenca lui este simcit, īn atitudinea fac de personaje);  uneori, la īnceput, se īnfirip un scurt dialog īntre solicitanci _i cel ce va zice balada;  acciune simpl, linear;  are subiect, cu momentele lui;  relateaz īntāmplri neobi_nuite (apare fabulosul), atāt din trecut, cāt _i din prezent;  concine elemente reale, atestate istoric;  personaje pucine (chiar dou), prezentate īn antitez atāt fizic cāt _i moral, personaje-simbol;  personajele sunt atāt umane, cāt _i din regnul vegetal sau animal;  accentul nu este pus pe acciune, ci pe eroul pozitiv, care seamn cu cel din basmele populare/culte, avānd trsturi fantastice _i luptānd pentru īntronarea binelui;  este prezent natura, cu rol simbolic _i participānd la acciune;  unele mai pstreaz o formul introductiv sau o invocare a menestrelului de a zice un cāntec de demult, altele īncep direct cu descrierea cadrului īntāmplrii;  unele includ īn titlu sau īn subtitlu termenul de  balad , altele nu;  finalul, fie c reprezint victoria, fie c exprim īnfrāngerea eroului, are ceva simbolic, mrec (īn ciuda, uneori, a tonului elegiac);  strofele sunt egale ca numr de versuri, sau inegale, ultimele dispuse īns, ca un refren; apar simetria, paralelismul (antiteza), repeticia;  degaj muzicalitate prin versificacie (rim, msur  un vers mai scurt dispus simetric, prin a_a-zisul refren, prin celelalte tehnici de compozicie;  apar pasaje lirice, care dovedesc implicarea afectiv a naratorului;  aparcinānd literaturii culte, poart amprenta trsturilor acesteia: scris, original, limbaj literar etc.  Cāinele _i ccelul de Grigore Alexandrescu  fabul Povestirea scurt, īn versuri sau īn proz, īn care scriitorul critic defecte omene_ti, punāndu-le pe seama animalelor, plantelor sau obiectelor, avānd valoare educativ, se nume_te fabul. De obicei, īn structura unei fabule, distingem dou prci: 1) povestirea propriu-zis ( corpul ); 2) morala (īnvctura, īndemnul, recomandarea)  sufletul , aflat fie la īnceput, fie la mijloc sau la sfār_it. De regul, povestirea are dimensiuni reduse _i se poate u_or transforma īntr-o scenet (mic pies de teatru). La Grigore Alexandrescu, surprindem o evolucie de la epic la dramatic: povestirea este īnlocuit cu dialogul viu _i, de_i el nu a scris piese de teatru, fabulele lui apeleaz la mijloacele comediografului. Astfel, fabula  Cāinele _i ccelul debuteaz cu linia de dialog ce anunc monologul pompos al dulului Samson pe tema egalitcii sociale, deci se intr direct īn subiect. Acesta se arat verbal, solidar cu toate  lighioanele  mcar _i cea mai proast , simbolizānd pe oratorul demagog _i fcarnic, ce una suscine _i alta face. Cu mult talent, autorul alege ca interlocutor  un bou oarecare , simbol al prostiei, deci al lipsei de preri personale _i de replic. Amgit (pclit) de discursul dulului, un ccel, Samurache (simbolizānd pe omul naiv) se apropie  s-_i arate iubirea , numindu-l pe acesta  frate . Acest apelativ are un efect nea_teptat. Samson,  plin de mānie īl ameninc cu o btaie sor cu moartea _i īl jigne_te ( lichea neru_inat ), tindu-i cheful de egalitate. Personajele animaliere aduse īn scen, de regul pucine, (pentru c _i acciunea este simpl) cāinele, ccelul, boul  ultimul fiind, de fapt, spectator, dau la iveal aspectele negative ale conduitei umane, īn special pe cele specifice feudalismului, fiindc autorul posed  o _tiinc a conducerii acciunii _i a distribuirii rolurilor, ca _i īn mānuirea limbii... Altfel spus,  spectacolul fabulei este pus īn scen cu un excelent simc al observaciei morale, al situaciilor, trecānd peste formulele introductive, asemntoare cu cele din basme, prezente _i īn alte fabule. A_a cum observm, acciunea este simpl, linear, petrecut īntr-un singur plan, ca pe o scen (imaginar). Locul _i timpul nu sunt precizate, semn c astfel de situacii (discursuri demagogice, oameni fcarnici) vor exista mereu, oriunde, cci defectele sunt eterne. Personajele sunt, de regul, īn antitez total. Astfel, cei doi protagoni_ti se deosebesc atāt fizic (Samson  dulu, Samurache  ccel), cāt _i moral: Samson, dornic de a parveni īn societate, uzānd de toate mijloacele (fals modestie, aroganc violent); Samurache, naiv, credul, fire slab, care trie_te īn umbra celor puternici. Chiar onomastica lor sugereaz antiteza:  Samson  personaj legendar, puternic, impresionant.  Samurache  sufixul  ache de origine greac, sugerānd prostia, ignoranca (ca _i la A. Dandanache). Mesajul autorului transmis prin moral (cele dou versuri, a_ezate la final, separat), este de a dezvlui contemporanilor (cititorului) contrastul īntre ceea ce sunt _i ceea ce par mulci dintre cei din jur, din dorinca de a parveni. Este un sfat indirect pentru cei slabi (naivi), de a fi mai atenci _i mai neīncreztori.  Aceasta īntre noi adesea o vedem, / ^i numai cu cei mari egalitate vrem. Īntrucāt importanca cade pe mesajul educativ, figurile de stil sunt pucine: metafore:  dulu de curte ce ltra foarte tare ,  lichea neru_inat ; epitete:  capricii de_arte ,  un bou oarecare ,  simplu privitor ; enumeracii:  (nu) māndrie, nici capricii ; inversiuni:  a_a vorbea deunzi [...] . Īn general, fabula concine elemente caracteristice limbii vorbite, replici vii, naturale (fire_ti) dānd oralitate stilului: exclamacii, interogacii, īntreruperi _i inversiuni. A_a se explic _i metrica diferit a versurilor: 6-14 silabe, dānd impresia unei proze ritmate. Īn concluzie, putem spune c aceast oper literar aparcine, prin caracteristicile ei, acestei specii literare.  Bivolul _i cocofana de George Topārceanu  fabul Fabula este o specie literar epic, īn versuri sau īn proz, īn general scurt, īn care se critic defecte omene_ti puse pe seama animalelor, plantelor sau altor elemente ale naturii, cu scopul īndreptrii acestora. Ca orice fabul, aceasta este alctuit din dou prci: povestirea propriu-zis, (īn care apar personajele animale) _i morala. Povestirea este realizat prin dou moduri de expunere: naraciunea _i dialogul. Locul nu este precizat, semn c astfel de īntāmplri pot avea loc oriunde. El poate fi dedus: daca personajul principal este un bivol, atunci scena respectiv este un cāmp de trifoi. Timpul nu este nici el precizat, semn c asemenea īntāmplri sunt permanente. Putem deduce c este var, a_a cum sugereaz versul:  ... C m apr de mu_te, de cāncari _i de tuni... ... ^i de alte spurcciuni... Īntr-o zi, pe cānd un bivol p_tea, cu o cocofan plimbāndu-se pe spatele lui, a fost vzut de un ccel. Aceasta s-a gāndit c, urcāndu-se _i el pe spatele bivolului, ar scpa de efortul de a se deplasa. Īndat ce cāinele a ajuns la locul mult dorit, bivolul a tresrit, dar i-a luat doar cāteva secunde s-_i revin dup impactul cu inamicul _i  s-l rstoarne ,  s-l ia īn coarne _i apoi s-l lase fr suflare  īn trifoi. Ca s-i fie de īnvctur, bivolul i-a cinut ccelului o leccie verbal īn care i-a explicat c el permite cocofenei s-i stea īn spate, deoarece īl apr de insecte. Morala este urmtoarea: nimeni nu face nimic pentru cineva pe gratis, ci a_teapt un serviciu īn schimb. Observm c acciunea este simpl, ca īn toate fabulele surprinzānd faptele esenciale ale personajelor, īn funccie de care s putem deduce caracterul acestora. Astfel, bivolul, de_i este  mare mnānc, deci face ceea ce este specific rasei lui, sugerānd c a ajuns puternic prin efort propriu. Cocofana, mic _i iute, alearg dup insecte, realizānd dou scopuri: se hrne_te, dar īl apr _i pe bivol, īncāt acesta īi permite s se plimbe pe spinarea lui. Ccelul, a_a cum arat _i diminutivul, este mic, dar _mecher, gāndind numai cum s profite de alcii, fr s fac ceva util. Din comportarea animalelor, observm c autorul le-a ales astfel īncāt s semene bine cu anumite tipuri de oameni. Altfel spus, sub īnfci_area _i comportarea acestor animale, noi putem descoperi cu u_urinc pe oamenii din jur, care au anumite defecte grave, de care nu īncearc s scape. Deci, fabula are, prin excelenc, o realizare alegoric. Deoarece acciunea este simpl, petrecut īntr-un singur loc (un cāmp cu trifoi) _i īntr-un timp scurt, personajele sunt pucine (trei) dintre care numai dou sunt implicate, concret, īn acciune: bivolul _i ccelul. Titlul ales de autor poate sugera un aspect frumos al relaciilor dintre oameni _i exprima o lung prietenie. Din nefericire, a_a cum rezult din spusele bivolului, nu este o prietenie sincer, ci bazat pe interes, a_a cum reiese _i din morala fabulei. Īn concluzie, putem spune despre aceast lectur c este o fabul īn versuri, deoarece īntrune_te toate caracteristicile acestei specii literare. Alturi de George Topārceanu au mai scris fabule: Anton Pann, Alecu Donici, Tudor Arghezi, īns cel mai mare fabulist rmāne Grigore Alexandrescu, care a excelat īn acest gen literar. Din creacia lui amintim:  Lupul moralist ,  Vulpea liberal ,  Boul _i vicelul ,  Cāinele _i ccelul ,  Atelajul eterogen _i altele. Caracteristicile unei fabule :  aparcine genului epic, este popular sau cult, īn versuri sau īn proz;  de mici dimensiuni, īntrucāt naraciunea este adesea īnlocuit cu dialogul: personajele se prezint singure;  povestirea scurt se aseamn cu o scenet, cu pucine personaje, dar reprezentative;  locul _i timpul sunt vagi, īntrind ideea c asemenea fapte se pot petrece oriunde _i oricānd;  animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu miestrie, īncāt s redea cāt mai fidel, trsturile personajului pe care-l īntruchipeaz: furnica  omul harnic; greierele  omul lene_; vulpea  omul _iret; lupul  omul lacom; boul  omul prost; ccelul  omul fricos; mgarul  omul īncpcānat etc.  sub vlul alegoriei se descoper lumea oamenilor cu defectele eterne;  fiecare personaj este simbolic, deoarece red un anumit tip uman, avānd mai multe defecte, dar dintre toate unul este definitoriu;  structura are dou prci: a) povestirea redus (scenet) care aduce īn faca cititorului personajele cu defectele lor; b) morala (īnvctura), de regula scurt, _i care se gse_te cel mai des īn final, dar _i la īnceput sau īn interiorul povestirii;  limbajul folosit este unul comun, prozaic, fr prelucrri literare, deoarece accentul este pus pe satirizarea defectelor;  fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ (moralizator).  Prāslea cel Voinic _i merele de aur  rezumat - A existat odat un īmprat care a avut īn grdina lui un mr deosebit care fcea fructe de aur. El nu a māncat niciodat, īns, fructe coapte, deoarece au fost furate īn fiecare toamn, de cum se pārguiau. Cei mai vestici paznici au īncercat s prind pe hoci, dar nu au reu_it. Fiul cel mare al īmpratului _i-a īncercat norocul, dar fr folos. La fel s-a īntāmplat, īn anul urmtor, cu cel mijlociu. Īmpratul a hotrāt s taie pomul, dar fiul cel mic, Prāslea, a insistat s-l mai lase, ca s pzeasc _i el. Mai chibzuit decāt fracii si, el s-a a_ezat īntre dou cepu_e ascucite, care s īl trezeasc dac va adormi. Astfel, a reu_it s aud sosirea hocului _i s īl rneasc cu sgeata. Cānd s-a luminat de ziu, el a dus tatlui su doritele mere coapte. Prāslea a pornit īn cutarea hocului, īnsocit de fracii si _i a ajuns la o prpastie, prin care a coborāt pe trāmul cellalt, cu o frānghie. El a dat peste palatele zmeilor _i le-a eliberat pe cele trei fete cinute prizoniere, apoi i-a ucis, īn lupt dreapt, pe zmei. Revenit la gura prpastiei, el le-a trimis cu frānghia pe fete pe trāmul nostru _i a reu_it s-_i pcleasc fracii care voiau s-l ucid, legānd un pietroi īn locul lui. Rmas singur pe trāmul cellalt, el a salvat puii unei zgripcuroaice, care l-a rspltit aducāndu-l īn zbor, īn lumea noastr. El s-a angajat ucenic la argintarul curcii _i a realizat obiectele cerute de fata cea mic, fiind recunoscut _i chemat la īmprat. Astfel, se afl adevrul, fracii cei mari sunt uci_i de sgecile ce le cad īn cap, iar Prāslea face nunt cu fata cea mic _i preia cārma īmprciei. Caracteristicile unui basm :  basmul este o oper literar epic, īn general popular, fiind creat de ctre un autor necunoscut (anonim) sau cunoscut, transmis prin viu grai sau scris, din generacie īn generacie, deci colectiv _i nacional (rspāndit, īn diferite variante, pe īntreg teritoriul crii _i chiar dincolo de granicele ei), sau individual (original).  īn basm predomin fantasticul (supranaturalul, fabulosul): Soarele _i Luna pot fi furate _i puse la loc pe cer dup ce au stat īntr-o  cul , unii meri fac fructe de aur, oglinzile vorbesc, eroii se pot da de trei ori peste cap prefcāndu-se īn ce doresc, furcile torc singure etc.  nu numai īntāmplrile sau unele obiecte sunt fantastice, ci _i unele personaje: zmeii, zmeoaicele, zgripcuroaicele, balaurii, Muma-Pdurii, Diavolul, cpcunii. Pentru a putea doborī aceste personaje fantastice, eroul pozitiv este īnzestrat cu unele puteri supranaturale: este foarte curajos, foarte viteaz, putāndu-se lupta cu trei zmei _i īnvingāndu-i, foarte inteligent, prevzānd _i evitānd anumite situacii neplcute.  de asemenea, el se poate metamorfoza (transforma) īn ce dore_te: Greuceanu, din basmul cu acela_i nume, s-a transformat īntr-un porumbel, pentru a se putea ascunde īn copacul din curtea zmeilor _i a asculta sfatul zmeoaicelor. Fiind depistat de acestea, s-a transformat, rapid, īntr-o musc, strecurāndu-se chiar īn cas. Pentru a īnvinge pe Diavol, el se va transforma, mai tārziu, īntr-un palo_ de ocel care love_te singur;  acciunea basmului este complicat _i lung, oferind eroului posibilitatea punerii īn evidenc a tuturor capacitcilor sale, pentru a da cititorului speranca īn victoria binelui;  acciunea se desf_oar atāt īn lumea noastr, cāt _i pe trāmul cellalt, unde locuiesc forcele īntunericului, dar unde eroul ajunge foarte simplu, coborānd, uneori pe o simpl funie;  dat fiind complexitatea acciunii, personajele sunt numeroase, atāt principale cāt _i secundare (episodice), atāt pozitive, cāt _i negative, atāt reale, cāt _i fantastice;  locul _i timpul nu sunt precizate niciodat (sunt vagi), īntrind cititorului ideea c astfel de fapte se pot petrece oriunde _i oricānd, cci temele basmelor sunt cele etern umane: iubirea, invidia, gelozia, hocia, lipsa de mil (īncelegere) a mamei vitrege etc.;  alturi de personaje umane, apar _i fiince himerice, animale (cai care zboar mai sus decāt norii, cci au mai multe inimi _i se hrnesc cu jratic _i care vorbesc cu eroul _i īi dau sfaturi bune; albine, fluturi, pe_ti, raci, motani etc., toate īnfci_ate alegoric _i care ajut forcele binelui, _i balauri, zgripcuroaice, cpcuni, draci, zmei, care vor rul);  numeroase obiecte cu puteri miraculoase contribuie la desf_urarea/ frānarea acciunii: fus care īnceap īn deget pe princes, producāndu-i somn ve_nic, perie aruncat īnaintea du_manului urmritor ce se transform īntr-o pdure deas, de netrecut, oglind vorbitoare sau oglind care, aruncat īnaintea urmritorului, se transform īntr-un alunecu_ groaznic, furc ce toarce singur, mere de aur, de argint, de aram ce se transform īn palate _i invers etc., ca _i substance tmduitoare (ap vie, ap dulce, ap moart);  īn textele basmelor apar cifre simbolice: 3: trei feciori, trei fete, trei zmei, trei zmeoaice, trei īncercri, trei palate, se ddu de trei ori peste cap, merse trei zile _i trei nopci etc.; 7: _apte ani, 77 de pa_i; 9: peste 9 mri _i 9 cri, cu 99 oca(le); 100: 100 de ocale de ap, 100 bucci de carne, 100 de pāini;  exist īn basme trei feluri de formule: a) de īnceput (iniciale):  A fost odat ca niciodat... ; b) de mijloc (mediane): ^i merse, _i merse, zi de var pān-n sear ;  ^i se luptar, _i se luptar... ; c) de īncheiere (finale):  ^i-am īnclecat pe-o _a / ^i v-am spus povestea a_a sau  ^i-am īnclecat pe-o cp_un / ^i v-am spus o mare _i gogonat minciun ;  tema basmelor este eterna lupt dinte bine _i ru, dar acciunea este īn a_a fel construit, iar eroul pozitiv este īnzestrat cu toate puterile, īncāt binele īnvinge īntotdeauna, deci finalul este fericit.  īn īncheiere, eroul se cstore_te cu aleasa inimii, fcānd o nunt ca īn pove_ti, care dureaz chiar mai multe sptmāni _i care antreneaz invitaci de pe tot globul pmāntesc.  prin mesajul lor, pentru c redau omului optimismul, basmele sunt citite sau ascultate cu plcere, atāt de copii, cāt _i de adulci;  dup origine, basmele pot fi populare _i culte; cele culte valorific trsturile specifice basmelor populare, dar prezint anumite particularitci: un vocabular presrat, uneori, cu multe neologisme, mediul citadin, numele personajelor, modernizarea procedeelor artistice, diversificarea temelor, integrarea amplelor descrieri īn naraciune etc.  Frunz verde magheran...  doin popular  Doina este o oper literar liric, īn versuri, specific folclorului romānesc, prin care se exprim toat gama de sentimente, ce este īnsocit, de obicei, de o melodie adecvat. Doina popular  Frunz verde magheran... , este cunoscut _i sub numele de  Mehedinceanul . Aceasta este culeas de ctre Vasile Alecsandri _i inclus īn volumul  Poezii populare romāne_ti . Prin urmare, aceast oper are autor anonim. Pentru a demonstra c aceast oper este popular, putem aduce cāteva argumente. Se pot observa versurile scurte, u_or de recinut, pentru a putea fi cāntate, se observ prezenca eului liric, care este voinicul  mehedincel , care a fugit de la princi ca s colinde codrii _i s se fortifice pentru a-i bate pe du_manii crii romāne_ti. Se īntālnesc mulci termeni populari ca:  frunz verde (element din natur) ,  crac (creang) ,  a īmpānzi (a acoperi) etc. Īn poezie, versurile sunt egale, iar primul vers este _i titlul poeziei (fapt ce se īntālne_te frecvent īn doinele populare). Aceste afirmacii demonstreaz faptul c aceasta este o doin popular haiduceasc _i, deci, o oper liric, deoarece se īntālnesc verbe _i pronume la persoana I singular (verb   sunt nscut , pronume   eu ,  īn mine ), iar versificacia este proprie acestei specii literare. Strofele sunt inegale, versurile sunt scurte _i aproximativ egale, rima este pereche, msura versurilor este egal, cu excepcia ultimei strofe care este de 8 silabe _i nu de 7 silabe ca restul, iar ritmul este trohaic. Nici figurile de stil nu lipsesc din poezie, acestea fiind foarte numeroase. Se īntālnesc cele retorice ca:  Cine-a merge dup el?  interogacie retoric,  Aoleo! ce foc de dor!  exclamacie retoric, de asemenea īntālnim _i metafore  frunzi de fag (la car),  m arde focul (nu se poate abcine), epitete  inima de ocel (puternic, epitet metaforic)  cip sufletul (dorinc nespus) etc. Īn poezie, predomin dorinca de a lupta pentru car, māndria de a fi oltean, romān _i o_tean. Aceste sentimente sunt specifice cranului romān. īn poezie, eul liric este orice cran romān animat de dorul voiniciei. Īn acest fel am demonstrat c poezia  Frunz verde magheran... este o doin popular de haiducie (de voinicie).  Doina de Octavian Goga  doin cult  Octavian Goga este scriitor ardelean, supranumit  Poetul ptimirii noastre , dup unul din versurile poeziei  Rugciune , īn care ī_i exprim crezul su poetic. A cunoscut de mic copil problemele romānilor din Ardeal, deoarece tatl sau a fost preot, iar īn casa lor veneau oamenii s-_i spun durerile _i s li se dea sfaturi, ba chiar s li se īntocmeasc scrisori _i jalbe (reclamacii). Este cunoscut ca un poet mesianic abordānd termeni religio_i, deoarece pentru romānii din Ardeal, singura speranc a fost de multe ori, numai Dumnezeu. Poezia  Doina este īn esenc trist, a_a cum arat _i vocabularul folosit (a plānge, plāns, plānsoare, plānsete, lacrimi, a geme, patim etc.) Din cauz c nu a putut rezolva problemele conacionalilor, a īncercat s-i aline cu versurile lui:  Plānsul strunei mele , spunea el īn poezia  Plugarii inclus īn volumul  Poezii din 1905, īn care el a prevzut izbucnirea Marii Rscoale brne_ti din 1907. Doina este opera literar liric īn versuri, specific folclorului romānesc, prin care se exprim toat gama de sentimente, fiind īnsocit de obicei de o melodie adecvat. Octavian Goga ī_i exprim gāndurile _i sentimentele cu ajutorul cuvintelor (al modalitcilor literare _i al figurilor de stil), eul liric fiind īnsu_i poetul. Doina este personificat īntr-o fptur omeneasc, o copil (ca _i īn doina lui George Co_buc), īn ceva viu, care este mereu alturi omului din popor, alungāndu-i tristecea, alungāndu-i dorul. Este ca o zān bun care vegheaz asupra romānilor. Pentru Octavian Goga, doina reprezint un fior, care trece prin sufletul romānilor, de cāte ori aud sunet de talang, de cāte ori ascult fo_netul pdurilor sau de cāte ori culeg o floare, deci doina este un element de permanenc, parte component a poporului. Doina face parte din bogcia spiritual a romānilor: īn vorbele _i melodia ei s-au topit toate bucuriile _i toate necazurile poporului nostru. Aceast poezie nu are acciune (naraciune), nici personaje, īn schimb apare vocea eului liric (poetul), ca reprezentant al neamului, care ī_i exprim direct sentimentele, creānd un dialog imaginar cu doina, prin intermediul procedeelor retorice (invocacia _i interogacia). Din poezie reiese c poetul este animat de mai multe sentimente, cum ar fi: tristece, nostalgie, melancolie, jale, speranc, durere, emocie, care dau tonul elegiac. Chiar din titlul poeziei (unul general) regsim toat paleta de sentimente specifice romānului. Nota dominant este una trist, īn special īn primele cinci strofe, cci poetului i se pare c doina este pe cale de disparicie, din cauza vremurilor zbuciumate, traversate de popor. Ultimele dou strofe readuc īncrederea īn sufletul poetului. Acesta sper c se va gsi īntr-un tārziu, un cltor care s transmit doina peste veacuri. Īn ultima strof, el sper īn universalitatea doinei:  ^i-o lume-ntreag va īncepe. Sub influenca doinelor populare, s-au scris doine _i īn literatura cult, de ctre poeci ca: Octavian Goga, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Co_buc, Tudor Arghezi, Nichita Stnescu, Ana Blandiana _i alcii. Caracteristici: Doina popular  specie a genului liric;  īn versuri, īn general scurt, astrofic sau cu strofe inegale;  predomin rima pereche sau monorima, care sporesc muzicalitatea;  titlul este lung, fiind, de regul, primul vers;  eul liric devine, īn funccie de tipul doinei, haiducul, tānrul īndrgostit, cel ce pleac la oaste/rzboi, exilatul, fata ce se mrit etc.;  deoarece sentimentele nu sunt īn realitate separate, tot a_a apar ele _i īn doine, unul fiind predominant _i ajutānd la categorisirea doinei;  apare, pregnant, comuniunea omului cu natura;  tablourile sunt īn general dinamice, pline de viac, dezvluind tririle intense ale eului liric, prin prezenca persoanei I singular;  se cānt īntr-un tempo larg, trgnat, avānd drept alte caracteristici urmtoarele elemente structurale: scara unitonal, uneori redus la un numr mic de sunete; formule melodice tipice; ritm liber nesimetric, cu o emisiune vocal specific diferenciindu-se de la o regiune la alta; versul nu este definitiv legat de o melodie, astfel īncāt un text poate circula pe mai multe melodii, dup cum o melodie poate primi mai multe texte; īmbinarea versurilor cu melodia nu este totu_i, arbitrar, īn aceasta constānd creacia decisiv a autorului/autorilor.  ca melodie, doina are un caracter unitar, constituind, īn unele regiuni (precum bara Oa_ului sau Maramure_ul) unicul tip de melodie cunoscut pentru cāntecele profane;  astzi, ea se mai nume_te _i cāntec lung, prelung, de coast, de frunz _i circul īn toat cara. Doina cult  specie a genului liric;  īn versuri, īn general lung, īn strofe egale sau inegale;  īntālnim rimele de tip popular (pereche, monorim) dar _i pe cea īncruci_at;  poart ca titlu, deseori,  Doina ;  eul liric este, īn general, poetul, poetul-cetcean care d glas sentimentelor īntregului popor;  ca _i īn realitate, sentimentele sunt prezentate īn īntreptrunderea lor, unul singur fiind, adesea, predominant;  se deprinde ideea ve_niciei doinei, īn strāns legtur cu cea a poporului;  īn perioada contemporan, au īnceput s apar, ca specii īnrudite cāntecul tradicional sau cel modern (considerate de unii subcompartimentri interioare ale acesteia), romancele _i cāntecele de lume, īn ultimele decenii ale secolelor al XVIII-lea, al XIX-lea _i al XX-lea. Dintre creatorii acestora mencionm pe: Anton Pann, lancu Vcrescu, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, lon Minulescu.  Iarna de Vasile Alecsandri  pastel - Criticul literar Titu Maiorescu aprecia c  Pastelurile lui Alecsandri sunt  cea mai mare podoab a poeziei lui Alecsandri, o podoab a literaturii romāne īndeob_te.  Pastelurile lui Alecsandri prezint toate anotimpurile anului, dintre care cel mai bine surprins este iarna, care īl impresioneaz pe poet prin fenomenele ei, expresii ale forcei cosmice dezlncuite:  larna ,  Miezul iernei ,  La gura sobei ,  Viscolul ,  Gerul ,  Sania ,  Bradul . Pastelul  Iarna este considerat de critica literar drept una dintre cele mai frumoase poezii ale lui Vasile Alecsandri _i una dintre cele mai reu_ite opere lirice peisagiste. Titlul este simplu, alctuit dintr-un substantiv comun, folosit la singular _i articulat enclitic, dānd impresia a ceva cunoscut. Prin tablourile lui, acest pastel prezint o iarn tipic romāneasc, cu pmāntul acoperit de mantia de nea. Din cele patru strofe a patru versuri, se pot desprinde trei tablouri, īn funccie de imaginile vizuale predominante: 1. Ninsoarea abundent; 2. īntinderea pustie; 3. Triumful soarelui (Trezirea la viac). Din aceast structur rezult c viaca ī_i continu cursul, īn ciuda asprimii anotimpului. Primul tablou este unul cosmic, amplu, cuprinzānd primele dou strofe. Imaginile vizuale predomin: ninge des, ca prin sit, a_a cum sugereaz verbul  cerne , īncontinuu;  norii de zpad sunt imen_i alctuind  troiene _i amenincānd pmāntul cu o avalan_. Chiar dac este īngrijortor, tabloul este unul frumos, specific iernii, colorat īn alb:  Fulgii zbor, plutesc prin aer ca un roi de fluturi albi. De la īncāntare, eul liric trece treptat la īngrijorare, deoarece stratul de zpad devine din ce īn ce mai gros:  Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaca ninge iar . Imaginea soarelui  palid care este acoperit rapid de nori, aduce eului liric nostalgia dup anii tinerecii.  Fiorii de gheac ai crii la contactul cu  recii fulgi de nea se repercuteaz _i īn sufletul eului liric _i al cititorului. Al doilea tablou este tot monocolor, alb, īnfci_ānd un peisaj pustiu, un adevrat  ocean de ninsoare din care a disprut orice form de viac:  Tot e alb, pe cāmp, pe dealuri, īmprejur, īn deprtare . Eul liric trie_te o stare de nelini_te īn faca peisajului mrec, dar fr viac:  Se vd satele pierdute sub clbuci albii de fum. Ultimul tablou (ultima strof) readuce calmul _i buna dispozicie: aparicia  doritului soare aduce viaca:  o sanie u_oar trece rspāndind  clinchete de zurgli. Imaginea final ne poate duce cu gāndul la cetele de colindtori care īnfrunt vitregia vremii pentru a ura gospodarilor, sporind pitorescul tabloului. Primul tablou a fost unul cosmic, al doilea unul teluric, iar ultimul combinat, toate trei avānd drept culoare predominant albul. Ca īn majoritatea pastelurilor lui Alecsandri, _i īn acesta predomin imaginile vizuale (statice); abia īn final apare mi_carea (dinamic). Īn concluzie, putem spune c poezia  Iarna este un pastel, īn care iluzia se īmplete_te cu realitatea, creionānd un peisaj tipic anotimpului rece. Trsturile unui pastel :  specie literar liric, īn versuri (elemente de pastel apar _i la prozatori precum Mihail Sadoveanu, considerat un poet īn proz  īn 1925, Eugen Lovinescu afirma:  Sadoveanu este, poate, cel mai puternic poet la naturii , dar _i alci prozatori;  eul liric ī_i exprim direct sentimentele, influencate de aspectul naturii;  se desprind, deci, sentimentele eului liric: admiracie, veneracie, extaz, īncāntare, tristece, melancolie, nostalgie etc.;  ca mod de expunere, predomin descrierea īn versuri;  nu apare acciunea īn sine, ci gsim elemente de mi_care (dinamice), necesare descrierii;  dac apar personaje, ele nu sunt implicate īn acciune, ci completeaz tabloul / tablourile;  deoarece termenul de  pastel este comun _i picturii, apar tablourile de natur, de altfel, termenul de  tablou (din fr. tableau) este utilizat īn special īn pictur, de unde a fost transferat īn literatur indicānd  fixarea unei imagini , sintetizānd o serie de elemente semnificative;  aparcinānd genului liric, īntālnim frecvent imagini poetice, termeni cu sens figurat, deci numeroase figuri de stil;  imaginile poetice pot fi vizuale, auditive, olfactive, chinestezice etc., _i rezult din utilizarea anumitor prci de vorbire cu rol stilistic, din construccii cu sens figurat;  dintre elementele stilistice, frecvente sunt epitetele cromatice, necesare redrii culorii predominante a tabloului/tablourilor:  zale argintie, umeri dalbi (Vasile Alecsandri),  norii suri, brum argintie (Octavian Goga),  mugur alb _i roz _i pur (George Bacovia) etc.;  titlul este sugestiv, indicānd elementul descriptiv:  Iarna ,  Toamna ,  Primvara ,  Vara ,  Viscolul ,  Gerul ,  Sania ,  Īn miezul verii ,  Oaspecii primverii ,  Vestitorii primverii ,  Iarna pe ulic ,  Balta ,  La gura sobei ,  Malul Siretului ; se pot īntālni _i elemente ce denumesc srbtorile din viaca poporului _i repere agrare (cositul, seceri_ul,  glasul morilor). Unii pasteli_ti ī_i intituleaz respectivele creacii chiar  Pastel : George Co_buc, George Topārceanu etc.;  īn majoritatea pastelurilor, apare comuniunea omului cu natura;  natura este personificat, umanizat, īn multe pasteluri luānd īnfci_area unei fete (alegorie);  īn multe pasteluri, apar elemente de imn, de od, de meditacie.  O scrisoare pierdut de I. L. Caragiale  comedie  Comedia este opera dramatic īn care se prezint pe toat durata situacii _i personaje comice, avānd, de asemenea, un final hazliu. Opera dramatic (piesa de teatru) este creacia literar, īn proz sau īn versuri, care este destinat jucrii pe scen de ctre actori, īn faca spectatorilor, deci construit preponderent cu ajutorul dialogului. Ca orice oper dramatic  O scrisoare pierdut este alctuit din acte (_i anume patru), avānd un numr variabil de scene: primul are opt scene, al doilea paisprezece, al treilea _apte, iar ultimul paisprezece, precedate de lista personajelor. Are subiect, deci acciune, cu toate cele cinci momente ale ei: expoziciunea ne introduce īn lumea alegerilor de deputaci dintr-un ora_ oarecare de munte, semn c astfel de incidente pot aprea oriunde _i oricānd, dac alegerile nu se desf_oar corect, īntr-un an neprecizat, dar considerat de critica literar a fi 1883. Intriga este reprezentat de pierderea unei scrisori compromictoare de ctre Zoe, socia lui Trahanache (cel mai important dintre personajele ora_ului) _i amanta prefectului. Acciunea este simpl, surprinzānd mult comic de situacie, deoarece aceast scrisoare este gsit de cine nu trebuie, _i anume de Cetceanul turmentat, furat de Cacavencu _i folosit pentru a i se suscine candidatura; pierduta _i de acesta īntr-o īncierare, ajunge īn māinile aceluia_i Cetcean turmentat, care, obsedat de con_tiinca lui de fost po_ta_, o pred  andrisantului , fr nici o pretencie. Punctul culminant este redat de sosirea trimisului de la centru, Agamemnon Dandanache, care strica planurile celor din ora_. El ajunsese candidat tot prin _antaj, deoarece decinea o scrisoare important pe care voia s o foloseasc cāt mai mult. Ca īn orice comedie, finalul este hazliu: dup ce reprezentancii celor dou partide rivale s-au insultat, s-au amenincat _i s-au luat la btaie, Īn final toci se īmpac, se īmbrci_eaz īn sunetele muzicii, ca _i cum alegerea lui Dandanache ar fi fost o victorie, fr ca remarca lui Tiptescu  ce lume... ce lume s o umbreasc. Comedia este o pies de teatru īn care se critic defectele, de aceea toate personajele joac roluri negative, producānd, astfel, rāsul cititorului sau spectatorului. Cu alte cuvinte, este vorba de prezenca comicului _i diversitatea mijloacelor prin care I.L. Caragiale reu_e_te s-l realizeze. Īn primul rānd, apare comicul de caracter. Personajele atrag atencia asupra caracterului lor: Tiptescu, prefectul, imoral, corupt, impulsiv, cu gesturi tragi-comice, _i de parc toate acestea nu ar fi īndeajuns, se las _i influencat de ctre Zoe. De asemenea, Trahanache atrage atencia asupra lui: ī_i d seama c este īncornorat, dar accept situacia. Dar nici Cacavencu nu se las mai prejos, cci prin mulcimea de funccii, ca _i prin felul īn care le obcine, dovede_te c nu are caracter. Īn al doilea rānd, ar fi comicul de situacie, care se caracterizeaz prin pierderea īn mod repetat a scrisorii _i gsirea ei de cine nu trebuie, ca _i triunghiul conjugal imoral din care fac parte Zoe, Trahanache _i Tiptescu. Comicul de limbaj este prezent permanent, īn special īn scena discursului: anacolutul, asocieri de termeni, neologisme gre_it folosite:  bampir, renumeracie , repetri _i confuzii:  lupte seculare care au durat 30 de ani... (Cacavencu) ;  O semnm _i o dm anonim (Farfuridi _i Brānzovenescu). Comicul de moravuri este realizat prin īnfci_area relaciei dintre Tiptescu _i Zoe, prin felul īn care se pregtesc _i se desf_oar alegerile, sau se obcine victoria. Este a_adar, atāt vorba despre moralitatea viecii de familie, cāt _i de cea politic, iar corupcia politicienilor īmbrac o diversitate de forme. Acestor forme de comic li se altur comicul de nume. Spre exemplu  Trahanache sugereaz amānarea, tergiversarea, decrepitudinea, btrānecea, iar  Cacavencu este cel care se agac cu disperare de orice pentru a-_i atinge scopul, se agit _i  ccie (flecre_te), fiind tipul demagogului ltrtor.  Farfuridi _i  Brānzovenescu , prin aluzia culinar a numelor sugereaz inferioritatea, vulgaritatea, pe cānd  Dandanache ne duce cu gāndul la dandanaua pe care o produce prin aparicia lui. Alturat lui Agamemnon, nume ilustru din mitologia greac, cu form de diminutiv  Agamic  _i pronuncat de Trahanache  Gagamic ; numele Dandanache reliefeaz _i ramolicia celui care īl poart.  Pristanda ī_i trage numele de la un joc moldovenesc, care sugereaz zbaterea permanent _i inutil, fr a ajunge undeva, la un rezultat, sau exprim ideea c e capabil s joace a_a cum i se cānt; numele lui  Tiptescu , derivat de la interjeccia  tipa-tipa red longevitatea lui īn funccie, de_i nu este potrivit pentru ea. Īn concluzie, putem spune c  O scrisoare pierdut este o comedie, cea mai valoroas din dramaturgia romāneasc, dup unii critici literari, o comedie de moravuri care surprinde atmosfera alegerilor pentru Camera Deputacilor,  dintr-un judec de munte , dintr-o campanie oarecare, semn c ea reflect situacii tipice. Caracterizarea unui personaj principal  ^tefan Tiptescu  din  O scrisoare pierdut de I.L. Caragiale ^tefan Tiptescu este un personaj principal, individual, masculin aparcinānd comediei  O scrisoare pierdut , al crei autor este Ion Luca Caragiale. La īnceput, autorul prezint lista personajelor, punāndu-le īn ordinea importancei īn acciune _i mencionānd la fiecare, funccia pe care o decine (identitatea). Tiptescu apare primul pe .list, de unde rezult c are rolul cel mai important īn comedie. El este prefect al judecului. Din text, aflm c el este prietenul lui Zaharia Trahanache _i īn acela_i timp amantul lui Zoe, socia acestuia. (Despre aceste trei personaje se spune c alctuiesc un triunghi conjugal imoral). Este personaj tipic pentru cei cu funccie administrativ: conduce judecul ca pe propria lui mo_ie. Funccia de prefect īi d putere, bani _i confort. Personajul Tiptescu este caracterizat direct de ctre Pristanda:  Mo_ia, mo_ie, fonccia, fonccie, coana Joicica, coana Joicica (trai, neneaco, pe banii babachii) dar _i de Trahanache:  Bun biat, dar iute , deci nepotrivit pentru funccia cea mai important din judec. Mai presus de toate, acesta nu are cultura _i nici exprimarea potrivite funcciei:  Caraghioz ;  pai_pe ;  cin_pe ;  bampir . Īi disprecuie_te pe cei din jur, considerāndu-se superior, devine orgolios, folosind repetat despre alcii, cuvāntul  mizerabil cu toate sinonimele sale. Este impulsiv, atāt īn vorbe:  mi_el, murdar, infam , cāt _i īn fapte: īl zgālcāie _i īl ameninc pe cetceanul turmentat, ca de altfel _i pe Cacavencu. Tiptescu are _i el o slbiciune, pe Zoe Trahanache, dar se pare c sentimentul nu este reciproc, Zoe avānd aceast relacie cu el doar pentru c era obsedat de putere. Este fcarnic, deoarece ī_i cunoa_te interesele: accept toate gre_elile lui Pristanda pentru a _i-l face devotat. Are inteligenc cāt s priceap cum stau lucrurile īn jurul lui:  Dac nu curge, pic īl ironizeaz pe Pristanda, aluzie la faptul c acesta mai ciupe_te cāte ceva pentru a-_i spori venitul. El nu are demnitate, devenind ridicol īn numeroase situacii: ī_i īn_eal prietenul, care īl ajutase s obcin aceast funccie, nu se avānt īn jocul politic, dar se mulcume_te cu funccia pe care o are _i cu situacia fac de socii Trahanache, deoarece prefer confortul. ^tefan Trahanache are o fire slab, care se dore_te puternic, dovad accesele lui de furie _i faptul c este manevrat de o femeie  creia nu poate s īi reziste. El este prefect cu numele, cci īn realitate, judecul este condus de Zoe. Chiar cei din partidul lui (Farfuridi _i Brānzovenescu) observ c el joac permanent teatru, c se preface, dar nu reu_e_te s īi conving pe cei din jur:  Ce ro_u s-a fcut, e galben! Are dese situacii īn care-_i pierde firea, cci se simte neajutorat. Altfel spus el este mintea, iar Pristanda este bracul lui, cel care īi execut orbe_te ordinele. Face abuz de putere (funccie): cenzureaz corespondenca, telegraful funccioneaz dup cum vrea el, īi aresteaz pe cetceni fr un motiv īntemeiat (Cacavencu). Se īndrgoste_te sincer de Zoe _i de team s nu se dezvluie identitatea celui care a scris compromictoarea scrisoare de dragoste, īi propune acesteia s fug īn lume, īmpreun. Nici faptul c aceasta īi arunc o replic plin de luciditate ( E_ti nebun? Dar pozicia ta? ) nu īl treze_te la realitate: el joac dup cum īi cānt Zoe, eliberāndu-l pe Cacavencu _i hotrānd s īi suscin candidatura, chiar dac reprezentancii partidului, Farfuridi _i Brānzovenescu, īl bnuiesc de trdare. Īn concluzie, putem spune c _i el este un personaj reprezentativ ca _i celelalte, care īncelege defectele societcii, dar pe care nu īncearc s le combat mulcumindu-se cu constatarea:  Ce lume... ce lume! din finalul piesei. Caracterizarea unui personaj principal  Zaharia Trahanache  din  O scrisoare pierdut de I. L Caragiale Dup cum precizeaz autorul, Zaharia Trahanache este  prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului _colar, Comiciului agricol _i al altor comitete _i comicii , fiind unul dintre stālpii locali ai partidului aflat la putere, alturi de Farfuridi _i Brānzovenescu. Trstura dominant a lui este  ticiala (īncetineala) ilustrat atāt de remarcabila formul  Ai pucintic rbdare! , cāt _i de numele  Trahanache , provenit de la  trahana , (o coc moale) _i  Zaharia , care ne duce cu gāndul la  zahariseal (ramolisment).  Venerabilul este calm, lini_tit, imperturbabil, cu gāndire plat _i un temperament formal, dar este viclean, _tie s disimuleze _i s manevreze cu abilitate intrigi politice. Cānd el _i ai si sunt _antajaci, nu se agit, ci, abil, rspunde cu un contra_antaj descoperind o polic falsificat de Cacavencu. Cu aceea_i abilitate politic, īi combate _i pe Farfuridi _i Brānzovenescu care īl bnuiesc pe prefect de trdare _i care ajung apoi s cread despre Trahanache c:  E tare... tare de tot... Solid brbat. Recunoa_te imoralitatea _i corupcia la nivelul societcii:  o societate fr moral _i fr princip'', dar practic īn_eltoria _i frauda, falsificānd listele de alegtori. El nu admite īns imoralitatea īn sānul familiei _i de aceea refuz s cread, din convingere, sau din  enteres _i diplomacie, īn autenticitatea scrisorii trimise de Tiptescu sociei sale. Principiul lui politic este de a respecta ordinele celor de la centru:  noi votm candidatul pe care īl pune partidul īntreg. Gāndirea _i cultura lui general _i politic se rezum la spusele fiului su, student, care exprim īn fond tot o platitudine:  unde nu e moral, acolo e corupcie, _i o societate fr principuri va s zic c nu le are! Zoe reprezint pentru el un  viciu sentimental, īncāt se preface c nu observ adulterul acesteia, considerānd-o mai mult sor decāt nevast. Pentru a face plcere lui Zoe, l-a suscinut pe Tiptescu īn funccia de prefect al judecului, de_i este con_tient c acesta nu este potrivit funcciei, fiind impulsiv:  bun biat, dar iute. Ridicolul lui spore_te prin faptul c, de_i este greoi, atāt la trup cāt _i īn gāndire, el ocup cele mai importante pozicii din judec, o multitudine de funccii dintre care pe unele nici nu le cunoa_te, ceea ce īntre_te ideea c, īn acea societate, nu se apreciaz valorile, ci  enteresul . Incultura lui este evident īn multe situacii (mai ales atunci cānd citeaz cuvintele fiului su de la facultate, dar _i prin gre_elile fonetice _i lexicale pe care le face _i care sporesc ridicolul personajului:  viciu, societate, enteres. Īn concluzie, putem spune c Zaharia Trahanache este unul din personajele principale individuale ale acestei comedii, tipul politicianului abil, care sub masca unei amānri permanente ī_i realizeaz interesele. Caracterizarea unui personaj secundar  cetceanul turmentat  din  O scrisoare pierdut de I. L Caragiale Acesta este un personaj individual masculin, secundar, anonim, reprezentānd pe orice alegtor de oriunde _i din orice vreme, derutat de jocul politic, cesut īn jurul alegerilor. Cetceanul turmentat ī_i cunoa_te dreptul de alegtor, dar nu poate s _i-l exercite corect, deoarece este derutat, cci partidele politice nu au programe distincte, ci oscileaz īn funccie de interes. De_i apare mai tārziu pe scen, fiind _i  turmentat atāt la propriu cāt _i la figurat, el īncelege jocul politicienilor, īntrebānd īn permanenc:  Eu cu cine votez ? El este turmentat la propriu, īn sensul c este but, drept dovad stānd gesturile lui, mi_crile īmpleticite pe care i le surprinde chiar autorul, sughicul repetat pe care nu _i-l poate stpāni _i vorbirea dezlānat. Prin aceast caracteristic, el ofer cititorului (spectatorului), ocazia s afle una din metodele la care recurgeau politicienii pentru influencarea alegtorilor: butura. Cetceanul turmentat i se adreseaz lui Cacavencu aluziv _i ironic īn acela_i timp:  Nu mai mergem la o cuic? Turmentarea lui este īn cea mai mare parte una figurat, expresie a confuziei sociale, a_a cum singur mrturise_te (prin autocaracterizarea;  Nu sunt turmentat  spune el zāmbind  coano Joicico... Las c ne cunoa_tem noi... M cunoa_te conu Zaharia de la unsprezece februarie. Tot din autocaracterizare, aflm date despre trecutul lui _i statutul su social: fusese po_ta_, de unde provine _i dorinca de a īnapoia scrisoarea bucluca_ lui Zoe ( andrisantului ), ceea ce _i face, īn mod gratuit. El spore_te comicul de situacie prin prezenc _i prin gafele pe care le face, dovad a dezinformrii alegtorilor. Ca orice personaj de comedie, el este negativ, dar este singurul la care se gse_te o doz de sinceritate, care īl face simpatic _i este considerat ca fiind singurul dezinteresat. Trsturi:  genul dramatic cuprinde atāt creacii orale (populare); vicleimul, irozii, jocurile cu m_ti _i ppu_i, cāt _i scrise (culte): tragedia, comedia, drama, farsa. vodevilul, melodrama;  COMEDIA  specie a genului dramatic īn care sunt prezentate personaje _i moravuri sociale, care, ridiculizate, stārnesc rāsul, rās prin care spectatorul se vindec de propriile lui defecte, dar se _i destinde (din fr. comedie, lat. comoedia, -ae).  unele dintre normele de baz ale comediei sunt neamestecul comicului cu tragicul _i consecvenca comicului: personajul comic trebuie s fie ridicol pe tot parcursul spectacolului.  romanticii au negat atāt comedia, cāt _i tragedia, proclamānd (Victor Hugo īn Prefaca la  Cromwell ) amestecul comicului _i tragicului īn dram; DRAMA pies de teatru cu caracter grav, īn care se red imaginea viecii reale, īn datele ei contradictorii, īn conflicte puternice _i complexe, adesea īntr-un amestec de elemente tragice _i comice;  orice pies de teatru are o structur proprie: lista inicial a personajelor, actele, scenele sau tablourile, textul propriu-zis, construit cu ajutorul dialogului sau monologului _i indicaciile regizorale, date īntre paranteze, sau īn textul ce precede actul / scena / tabloul; ACTUL  unitate īn cadrul creia acciunea este reprezentat pe scen, continuu, fr pauz; SCENA ^I TABLOUL  subdiviziuni ale actului, unitare sub aspectul temei, al locului de desf_urare, al acciunii _i al personajelor (īntre dou acte se schimb, īn general, decorurile);  are un subiect cu structur clasic (cele cinci momente: expoziciunea, intriga, desf_urarea acciunii, punctul culminant _i deznodmāntul), dezvluit prin dialog _i monolog (naraciunea este pur);  mesajul este transmis atāt prin textul piesei (scris de autor, dramaturgul), cāt _i prin viziunea regizorului asupra textului (jocul actorilor, mimica, costumele, efectele vizuale _i auditive);  personajele sunt numeroase, principale, secundare, episodice, figurante, individuale sau colective;  exist conflicte, de regul, unul principal _i mai multe secundare, interioare _i / sau exterioare;  īn comedii, īn funccie de surse, se disting mai multe feluri de comic: " comicul de situacie: īntāmplri comice, ridicole; " comicul de caracter: prezentarea de personaje cu trsturi de caracter comice (fcarnice, ramolite, parvenite, ipocrite, inculte, adulterine etc.); " comicul de limbaj: vorbirea comic a personajelor (dezacorduri, anacoluturi, ticuri verbale etc.); " comicul numelor proprii (spre exemplu, la Caragiale: Trahanache  de la  trahana : coc moale, Farfuridi _i Brānzovenescu  de la  farfurie _i  brānz , Cacavencu  de la  cac  persoan rea, clevetitoare, Mica Baston, Crcnel, Nae Pampon etc.); " comicul de moravuri: se prezint imoralitatea īn familie, societate, afaceri, politic. *,rB„ ®N z Č  Š Œ ņ ō &(*pz|~®ŠŅöŠāäę  ` $8%ˆ7”7 8&8Œ;Ž;*CJOJQJ6CJOJQJCJOJQJ^JaJ CJOJQJ5OJQJ\^J5CJ0OJQJ\^J5OJQJ\-*,“B  Ī  Š Œ (ĀZl|ĘäČD¢żųųöżżīīęīīīąąąąąąąąąąąąąą7$8$H$$ & F a$$ & F a$$a$ō[ż¢  &J`b¤ĢF¤Č\ś, "¼#V$ $¢$¤$ä$%8%ł÷ęęęÜÜÜÜÜÜÜłłłÜÜłłĻĻĻĻĻ $„7$8$H$]„a$ „Š7$8$H$`„Š$„š „ 7$8$H$]„š ^„ a$7$8$H$8%&’&ü&ö)“+.*/|2†4‚6r9ž9’:Œ;¦;Č;ą;Ŗ= ?ØAŽB*DüFōdö²ųü ž‚,TŗõõļāāõõõõõļõõõõõõõõõÕÕÕÕ $„ 7$8$H$]„ a$ $„Š7$8$H$]„Ša$7$8$H$ „Š7$8$H$`„Šŗ¼Č V š Śv0ŗ>p<\X,Ü˜ "!˜!X#ā#ö#N'J(õõõõõõõõõõõõõļļļļļļļļļļļļļļ7$8$H$ „Š7$8$H$`„ŠH”ČŠv˜>X<Z\^.<VXZx–ģ*6Bš¦ąž4^œ!Ŗ! "²"X#p#p$‚$j'š'œ'¬'Ģ'H(J(X(^(`(t(Ŗ(Ī(č()¦)Ź)Ņ)**&*(*:*\*j*ø*ŗ*Ņ*v+Ž+ø,ą,-(-õēõēõēõēõēõÖõēõēõēõēõēõēõČõēõēõēõēõēõēõČõēõēĄēõēõČõĄēõēõēõēõēõēõēõēõĄēõēõēõČ6CJ]aJ5CJOJQJ\^JaJ 56CJOJQJ\]^JaJ6CJOJQJ]^JaJCJOJQJ^JaJLJ(Z( (ä( )Ģ)*(*X*“*r+“,-.ö.0/ˆ/40r0ś0$1>1ž1J2€2š2(3X3*4~4łłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłł7$8$H$(-*-2-P-t-.0.H.t.ö../6/J/Ž/¢/x0†01 1$1<1ā1ü1ž12,3>3@3V3X3|3¦3Ž3.4|4~4–4Č455*5¦5ä5ę5ž586L6x628x8z8”8Ź8ų8š;<Z=n=p=œ=d>~>€> >L?d?@.@j@˜@AAŗAŽAJD¤D¾DŽDĘEśE|F˜FāGõēõēõēõēõŁõēõēõēõēõŁõēõēõēŃēõŁõēõēõēõēõēõēõēŁõēõēõēõēõŁõēõēõēõēõēõŁõēõēõēõŁõŁõŁõŁõ6CJ]aJ5CJOJQJ\^JaJ6CJOJQJ]^JaJCJOJQJ^JaJR~4Ä45Œ5¢5ę5ž5z6ö6^7ģ7.8z89š9š;p=€>H?@f@A¤AąBōB"CFDłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłģģā „Š7$8$H$`„Š $„` 7$8$H$]„` a$7$8$H$FD¾DVEĘEPF|FŗF4H¦I2JŹJ@K~L@NŌN@P2Q˜RŲSLUtVWŒWāWnXĢXłłłłłłļļļłłļļłļļļļļåååŪļł „` 7$8$H$]„` „.7$8$H$]„. „Š7$8$H$`„Š7$8$H$āG"HLUąWt\]®]f_öaBbødšeģgœižijœqĄqdwĪwģxyšyVz |J|Ā€6€b€\ƒ~ƒ8†R†ź‹ŒnŒ‚Ž¢Ž>t~ś.‘’‘.’Ā“ēņ™`šHœ€œ & Ģ”F¢£Ŗ£ų£r¤4¦¤¦ī¦§Ø8Ø~Ŗ¤Ŗ@«f«²ÆŲÆŌ³0“N“n“·ņēŪēŪŁŪēŪēŪēŪēŪēŪēĖēņēŪēŪēŪēņēņēņēĖēņēņēņēņēņēŪēĘēŪēŪēĖēŪēŪēŪēŪēŪēŪēņēĖēņēņēņēCJaJ5CJOJQJ\^JaJ66CJOJQJ^JaJCJOJQJ^JaJ6CJOJQJ]^JaJNĢX$Z¶ZĘZäZ[^[t\]®]F^ä^h_j`raöaBbŠbød\eņezfõõļļļļõåćåŁĖõõõĮõļ·åõ „Ęž7$8$H$]„Ęž „` 7$8$H$]„`  ʐ$„z’7$8$H$]„z’ „z’7$8$H$]„z’ „.7$8$H$]„.7$8$H$ „Š7$8$H$`„Šzfžfģg†hižijŌlĄqZtdwfw¦wŠwŅwģxXz¶{}Ö~f6€d€łļå××ĶļļļļĄĄĄłļļļļļļļļ $„7$8$H$]„a$ „z’7$8$H$]„z’ ʐ$„z’7$8$H$]„z’ „.7$8$H$]„. „Š7$8$H$`„Š7$8$H$d€\ƒ2…@…8†¼†P‡ģ‡ˆˆŽˆ\Š؊0‹Z‹Ž‹ę‹nžž‘0’Z“&•ŗ•T–ņ–—õõļõļļļļļõļļļļļõõļõåõļõļļļ „7$8$H$]„7$8$H$ „Š7$8$H$`„Š—¢—0˜j˜ü˜~™ņ™`šģšz›œšœ؝ä"Ÿ œ ä ¢H¢®£8¤t¤¦¦§õļļõļõåõõļļļŪõõõļõļõõŃõõ „7$8$H$]„ „ø 7$8$H$]„ø „.7$8$H$]„.7$8$H$ „Š7$8$H$`„Š§Ö§8ØŅ©¦Ŗ@«h«ö«,¬ZÆŹ±h²p³FµŌµf¶ęŗ8¼Ī¼½½:½\½~½€½õõõļõõõļõõõõõõļåõļļććÖÖõ $„˜7$8$H$]„˜a$ „z’7$8$H$]„z’7$8$H$ „Š7$8$H$`„Š·äŗ½:½|½öŠŅnÓ”ŌÕjÕČÜęÜčÜŻ"ŻFŻHŻJŻ^ŻxŻšŻ¬ŻśŻ ŽōŽBßęßąą ąą$ąbądą²ąąąžą(į’įČįźįģįīįā(ā8āLāāśāōć@äJåtå¾åŠå.ētēē$č&č(č4č¢čŲčéééāé źźóčŚčóčóčóčÉčŚč»č»č»čóč»č»č»č»č»č³»č»č»č»č»č»č»č»č»č»č»č»č»č»č»č»č»č»č6CJ]aJ6CJOJQJ]^JaJ 56CJOJQJ\]^JaJ5CJOJQJ\^JaJCJOJQJ^JaJ6CJOJQJ^JaJF€½Ą8ĀZĆˆÅTĒÖĒxČĖ’Ė“ĢĪHĻąĻ<ŠČŠŅnÓ”ŌlÕŒÖ|ŲvŚČÜčÜŻHŻõõõõõõļõõļõõõļõļõõõõõõõļęļ $7$8$H$a$7$8$H$ „Š7$8$H$`„ŠHŻāŻ4ŽČŽŅßąJąĢą$įŗįģįŒāć¶ćŚć`äžä6åŠęfēüē&č¾čé®éźšźāźfėōėłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłł7$8$H$źź ź:źFźhźtź¬źøźąźāźäźėė<ėdėfėhėtėėÄėņėōėöėnģāģäģžģķ<ķ>ķ@ķTķnķ˜ķØķöķīī.ī0ī2ī²īąīhļjļ²ļŹļ(šXšZš\šfšvš“šńfńØńŖń¬ńĀńņ ņ¬ņÄņčņžņóLóhóZōšōõ*õ8õhõ€ö’öR÷p÷Ä÷Ō÷ą÷ź÷ų.ųņųņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēŁēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņēņē5CJOJQJ\^JaJCJOJQJ^JaJ6CJOJQJ]^JaJVōė’ģäģķ>ķŹķ0īĘīhļ$šZšœš8ńRńŖń>ņpņśņŠó$ōLōŅōöŖöH÷Ą÷Rųąųtłłłšłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłł $7$8$H$a$7$8$H$ņų.łś:ś,ūnūzūäūTżbż°¾ĘŲäxĢ4†ō H&T&h(x(f)x)¬*¼* 5Ž5ą5ā5ö566,666B6J6X6€6 6“6ā6ä67œ7¬7“7ž7888Ę8Ų89989ŗ9¼9Ö94;F;ņ<*=Ŗ=Ō=2@ņēņēņēŁēņēņēņēĶēŁēņēņēņēņēņēņē¼ēņēņēņēņēņēņēņ“ņēņēņēņēņēņēņ“ņēņēŁēŁē6CJ]aJ 56CJOJQJ\]^JaJ6CJOJQJ^JaJ5CJOJQJ\^JaJCJOJQJ^JaJ6CJOJQJ]^JaJDtłśžś<ūzū¤ūŌūęūdżŚż(žŗž’ę’t‚Ś"N¦4€ ¬ $ łłłłģģģāāāāłāŁłłāāāāāāłāł $7$8$H$a$ „Š7$8$H$`„Š $„˜7$8$H$]„˜a$7$8$H$$ ś Ž 8Ö`z°Ź*źpĢĪś$6ČTčęr†ōx õõļõõõęļļõõõļŁŁŁŁõļļõõļõõ $„` 7$8$H$]„` a$ $7$8$H$a$7$8$H$ „Š7$8$H$`„Šx  !¢!ś$H&'X(f)*¬*¦+Œ,-²-D.Z.02Š2$3 5¢5ą5v6ü6R7ą78łłļļļļļļłļļļłłłļļļłļłłłłłłł „Š7$8$H$`„Š7$8$H$8Š8Ā8V9;¬;4<¶<ī<¦=>>¬>:?¦?0@2@~@–@˜@¾CŽF&G¬H@IJK6Młłłłłłłłłłłłłłģģģłāāāłāłāā „Š7$8$H$`„Š $„@7$8$H$]„@a$7$8$H$2@–@6M8MrMtM˜fžfÄgŹgųgžgLhVhi&i(i*i–išihj€jŠlmānošopppjrĘr„j„>‰ʉœœ¼œŲœšœ @NH t ä ”” ”X”j”T¢j¢¼¦ܦØlؠضØĪØźØģØšØņØ©óčŻŅÄč¶č¶č¶č¶čÄč±čÄčÄčÄčÄčÄčÄč¶č¶čÄ诶čÄčÄčÄčÄčÄčÄčÄčÄčÄčÄč¶čÄčÄ©Ä6CJ]aJCJaJ5CJOJQJ\^JaJ6CJOJQJ]^JaJ56CJ\]aJ56CJ\]aJCJOJQJ^JaJ5CJOJQJ^JaJB6M8MrMNœNP®PVRäRrSØU.VĄVXWōWY˜YhZ[”[Ü[h\]8]Ų]h^N_ą_(b“błłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłłł7$8$H$“bLcxd eBfčfŠg6hČhiĄibjŠk k4l>mÖm¦n®«ž«š¬"­ŗ­ō®€ÆŗÆŹÆōÆ °4±Z±”³ö“Ņ¶lø(»P¼ź¼ræĄĀ\ĆčĆŒÄ’Åłłłłłłłģģģāłāāāāāāāłāłāāłā „Š7$8$H$`„Š $„( 7$8$H$]„( a$7$8$H$’ÅĘŖĘŅĒȤČ0ÉųÉ”Ź,ĖŽĖüĖˆĢ²ĢBĶnĶĪ“ĻHŠ¢Š@ŃŅ¢Ņ0ŌÄŌdÕŲŠŲõļõļļļļļļļļļļļļļļļļļļļļļļļļ7$8$H$ „Š7$8$H$`„ŠŠŲ$ŁPŁŌŁÖŁŚ*ŚBŚņÜÜŽ`į¾āDćÖćräåäåŠēfź“ģ¦īš$ń¦ōųõ÷¢÷łłłģģģģāāāāāłłłłāāāāāāłāāā „Š7$8$H$`„Š $„` 7$8$H$]„` a$7$8$H$¦ōĢōf÷†÷Œ\B ņ)ō), ,--t6L7“EČEŹEĢEF"FEB> List Continue 2„6¤x^„6>FR> List Continue 3„Q¤x^„Q@Cb@ Body Text Indent„¤x^„6r6 Normal Indent „Ä^„ÄHž‚H Adres scurt de returnare.U@¢‘. Hyperlink >*B*ph’ś«¾’’’’Z”PgČÅĘ a­¶¾Hcrä"Q…†“„°±Rę £  R ä . } Ž+PQRrŠœI~ūŚ•>CA¹’IĘÓäšÕŠŌo ~!"."š"#ž#H$ć$r%Ü%‡&u'Ī'>(~(Ö(L)»)H*’*+9+ø+ß+…,ć,/-y..ž.Ŗ.ž/0r01œ13ņ3]4ć4D5T5Ņ5~6č6Q7ø78N8™8Ś8)9>9ė9A:Ŗ:Ó:K;ź;p<ń<ņ<ó<ō<@=T=I?Z@?ACóCĢE-GtG I;J÷KMNģN÷OƒQWSˆTŹUįVęWXXpY=Z'[H\ē\ģ]~^_…`DbūbØc{dienf~gMhćhéik„lšm7nWnon\opžqÄr]st4uėvx2yYz |P}Į~‰€Š€–€Ŗ€Ż€Ž€ä‚«ƒĶ„ķ…»‡Šˆ‰Ż‰ŸŠ8‹Œ.Œ¬ŒHnLŽ‘ŽĢŽ¬ńū§‘%’-’P’r’Š’ę’““,“Z“¹“Z”” •{•˜•Ä•–9–}–’–Ÿ–’–%—@—M—”—¬—˜?˜b˜‚˜Ę˜Ń˜ó˜’˜=™{™Æ™ö™š=ššųšų›øœ@¤ž3ž‚žŅžpŸzŸ‘Ÿ# _ « ć (”>”]”¢Ó¢£e£ £?¤ „j„ ¦™¦L§ģ§¦Ø:©ˆ©Ę©ń©7ŖfŖ«[«c«r«‹«Æ«:¬‰¬×¬#­r­“­5®¹®ū®!ÆhÆ\°®°ł°=±±ö±C²Œ²Ļ²H³j“ą¶-ø²¹³¹Ó¹č¹é¹vŗ,»Ū»„¼k½³½¾2¾®æ™Ą ĄĮ^ĮØĮöĮDĀoĀ.ĆTƘƭĆĒĆóĆ·Ä’ÄŽÅ’ĘĒ­Ē“ČŻČ*ÉyɋÉŃÉŹ5Ź~ŹæŹłŹ0ĖvĖ½ĖĢMĢŌĢņĢ‘Ķ ĪNĪrĪ Ļ$Ļ×ĻŠ:ŠSяŃėŃŅéŅSÓ Ó“ÓūÓŌ­ÕåÖ4×ø×£ŲźŲ3ŁsŪÜg܎܏ܝܮÜæÜĄÜŽß­ßÄąŖįėį<ā€ćÉćZäå¤åšåędęHē·ēJč¶čFé>ź;ėdģtģ„ģ¤ģńģķdķéķī%īfī’īŻīöīFļŽļŪļķļ0šOš›šhń³ńžńņ_ņŽņ×ņóMóqó³óśóIōrō€ōŸōåōõcõ“õö-öNöœö©öÕö÷8÷}÷Å÷ų&ųių łUł¤łął)śpśŗśūOūžū½ūŅūźūóū²üķüż]ż„żóż:žŒžĮžm’ ‘'Ó@Ö}Ēk0½ X å • õ 8 f g } ’ › ä * t ó 9 C ś <…Ń}$,³HVÓFŁ"-E’ŠŃš;~©šEa«ŽÖ[wÓVÓ?KLßG!“!V" "#‚#›$œ$¹$%N%&W&+'r'¹'Ō()`)¬)ś)€*Ģ*4+€+Ź+ī+4,‚,œ,ģ,4-§-š-/Z/¦/<0†0!1t1Å12d2Ž2ą213Å3Š34Ÿ4ė4S5ž5Ł5!65767Q7d789S:Š:N;b<==Å>#? @@&@6@×@¼ATBčC”D3E(F-G¼GĢHqIˆJ"KwKNL^LmL‡LÉL M?M’MĻMN_NNŚNOaOCQQŅQģQ6RPR\RvR³RöRS(SkS‹S×S’SMT‘TŻTzUĄUŻUåUśUVšV­VŹW{XiY6Z”[(\u\¹]^ _®_ō_F`É`aUaéabRb˜bübJc–cĒcžcDdYd”d·deŚe$fQf fgQghbh²hjEj’jØjźjėjkk!kylnm°n_o¢oėo9p‡pņpčq3sZtSuHv’vSxüxŽyŃyŗzz{|>|‡}Å~Ę~ķ~/0f€­€ü€G’¤9‚Gƒƒ/„^„÷„;… …ӆ‡h‡¹‡į‡…ˆŠ‰&Šъ¼ŒQ”ȍߍ ŽNŽ›Ž,vĀ0ē/‘k‘9’ģ’Ŗ“ö“)”•M•”•Q–u—g˜:™;™a™z™§™Yš#›Ė›„œĀžSžŁž#ŸmŸ³Ÿ& Ś å 1””œ”Ś”–¢Ż¢K£“£Ž£'¤v¤„¤õ¤½„¦¦c¦±¦Ó¦§š§é§4Ø^Ø©ØÄØ ©*©s©§©š©=ŖŖ¢ŖéŖ4«z«ž«å«ł«ü« 0€€ 0€€ 0€€š0€ 0€€ 0€€š 0€€š 0€€š 0€€š 0€€š 0€€š 0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€J0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€Z0€€Z0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€>5K?K+Q/QWWW&WŪWćW3Z:ZŖiÆiŻiįi6j>jør¼r&0ćź§›²›‰”Ž” ”§” ££’¬˜¬…®Œ®(·/·3·=·»!»¼¼JÅNÅ$Ģ*Ģ,Ģ2Ģ4Ģ7Ģ_ĪgĪwŅ|ŅŅœŅPŪVŪŗŽÅŽßßøąĀą°ā“āźźKģSģ0ķ;ķ)’/’ĆĢOUƒ‰“œµ»'•›ĖŌįåY a ² ŗ ÄÉŹĪŠÕÖÜf"p"«'·'D7L748<8c8p8Ö9ą9)>/>Ļ?×?AABBØL±L‰O’OšQ”Q¦Q±QŹTÜTˆUUŽU’U”U™UšU£U„U­U®UµUĪUŃUŅUŪUxW}WˆWŽWÓ]Ü]/e1e3e:e hh iivn€nĖpŲp“wŗwó{ū{Š‚‘‚“‚š‚¢‚©‚±‚ø‚ӂŪ‚šƒ£ƒ§ƒ­ƒ±ƒ·ƒ»ƒĮƒŽšŽŅŁw’€’T“[“єŚ”i—r—R˜[˜]˜d˜}ž„žƞ³žŸŽŸt¢v¢†¢Ž¢‘¢“¢§£Æ£ŖŠŖķŖōŖ‚«Š««–«÷«ų«ü«YZ ”OPfgĒČÄĘ  `a¬­µ¶½¾GHbcqrćä!"PQ„†’“¤„ƱQRå ę ¢ £   Q R ć ä - . | } ŻŽ*+ORqr‰Š›œHI}~śūŁŚ”•=>BC@Aø¹ž’HIÅĒŅÓćäļšŌÕĻŠÓŌno  }!~!""-"."™"š"###ž#G$H$ā$ć$q%r%Ū%Ü%†&‡&t'u'Ķ'Ī'=(>(}(~(Õ(Ö(K)L)ŗ)»)G*H*‘*’*++8+9+·+ø+Ž+ß+„,…,ā,ć,.-/-x.y.Ž...ž.©.Ŗ./ž/00q0r011›1œ133ń3ņ3\4]4ā4ć4C5D5S5T5Ń5Ņ5}6~6ē6č6P7Q7·7ø788M8N8˜8™8Ł8Ś8(9)9=9>9ź9ė9@:A:©:Ŗ:Ņ:Ó:J;K;é;ź;o<p<š<ō<?=@=S=T=H?I?Y@Z@>A?ACCņCóCĖEĢE,G-GsGtG I I:J;JöK÷KMMNNėNģNöO÷O‚QƒQVSWS‡TˆTÉUŹUąVįVåWęWXXXXoYpY˜?˜a˜b˜˜‚˜Å˜Ę˜Š˜Ń˜ņ˜ó˜ž˜’˜<™=™z™{™®™Æ™õ™ö™šš<š=šŒšš÷šųš÷›ų›·œøœ?@£¤žž2ž3žž‚žŃžŅžoŸpŸyŸzŸŸ‘Ÿ" # ^ _ Ŗ « ā ć '”(”=”>”\”]”¢¢Ņ¢Ó¢££d£e£Ÿ£ £>¤?¤„ „i„j„¦ ¦˜¦™¦K§L§ė§ģ§„ئ؇©ˆ©Å©Ę©š©ń©6Ŗ7ŖeŖfŖ««Z«[«b«c«q«r«Š«‹«®«Æ«9¬:¬ˆ¬‰¬Ö¬×¬q­r­³­“­4®5®ø®¹®ś®ū® Æ!ÆgÆhÆ[°\°­°®°ų°ł°<±=±~±±õ±ö±B²C²‹²Œ²Ī²Ļ²G³H³i“j“߶ą¶,ø-ø±¹³¹Ņ¹Ó¹ē¹é¹uŗvŗ+»,»Ś»Ū»ƒ¼„¼j½k½²½³½¾¾1¾2¾­æ®æ˜Ą™ĄŸĄ ĄĮĮ]Į^Į§ĮØĮõĮöĮCĀDĀnĀoĀ-Ć.ĆSĆTĆ—Ć˜Ć¬Ć­ĆĘĆĒĆņĆóĆ¶Ä·ÄžÄ’ÄÅŽÅžĘ’ĘĒĒ¬Ē­Ē’Č“ČÜČŻČ)É*ÉxÉyɊɋɩÉŃÉŹŹ4Ź5Ź}Ź~Ź¾ŹæŹųŹłŹ/Ė0ĖuĖvĖ¼Ė½ĖĢĢLĢMĢÓĢŌĢńĢņĢĶ‘Ķ Ī ĪMĪNĪqĪrĪ Ļ Ļ#Ļ$ĻÖĻ×ĻŠŠ9Š:ŠRŃSюяѼŃėŃŅŅčŅéŅRÓSÓŸÓ Ó³Ó“ÓśÓūÓŌŌ¬Õ­ÕäÖåÖ3×4×·×ø×¢Ų£ŲéŲźŲ2Ł3ŁrŪsŪÜÜfÜgÜÜÜœÜÜ­Ü®Ü¾ÜĄÜŽŽß߬߭ßƹĹ©įŖįźįėį;ā<āć€ćČćÉćYäZäåå£å¤åļåšåęęcędęGēHē¶ē·ēIčJčµč¶čEéFé=ź>ź:ė;ėcģdģsģtģƒģ„ģ£ģ¤ģšģńģķķcķdķčķéķīī$ī%īeīfī‘ī’īÜīŻīõīöīEļFļļŽļŚļŪļģļķļ/š0šNšOššš›šgńhń²ń³ńżńžńņņ^ņ_ņņŽņÖņ×ņóóLóMópóqó²ó³ółóśóHōIōqōrōō€ōžōŸōäōåōõõbõcõ³õ“õöö,ö-öMöNö›öœöØö©öŌöÕö÷÷7÷8÷|÷}÷Ä÷Å÷ųų%ų&ųhųių ł łTłUł£ł¤łßłął(ś)śośpś¹śŗśūūNūOūūžū¼ū½ūŃūŅūéūźūņūóū±ü²üģüķüżż\ż]żƒż„żņżóż9ž:ž‹žŒžĄžĮžl’m’  ‘&'ŅÓ?@ÕÖ|}ĘĒjk/0¼½  W X ä å ” • ō õ 7 8 e g | } ‘ ’ š › ć ä ) * s t ņ ó 8 9 B C ł ś ;<„…ŠŃ|}#$Œ+,²³GHUVŅÓEFŒŲŁ!",-’DE‘’ĻŃļš:;}~Ø©ļš’DE`aŖ«ŽÕÖZ[vwŅÓUVœŅÓ>?JLŽßF!G!’!“!U"V"Ÿ" "###‚#š$œ$ø$¹$%%M%N%&&V&W&*'+'q'r'ø'¹'Ó(Ō())_)`)«)¬)ł)ś)*€*Ė*Ģ*3+4++€+É+Ź+ķ+ī+3,4,,‚,›,œ,ė,ģ,3-4-¦-§-ļ-š-//Y/Z/„/¦/;0<0…0†0 1!1s1t1Ä1Å122c2d22Ž2ß2ą20313Ä3Å3Ļ3Š344ž4Ÿ4ź4ė4R5S55ž5Ų5Ł5 6!64767P7Q7c7d78899R:S:Ļ:Š:M;N;a<b<<===Ä>Å>"?#? @ @@@%@&@5@6@Ö@×@»A¼ASBTBēCčC“D”D2E3E'F(F,G-G»G¼GĖHĢHpIqI‡JˆJ!K"KvKwKMLNL]L^LlLmL†L‡LČLÉL M M>M?M‘M’MĪMĻMNN^N_NŽNNŁNŚNOO`OaOBQCQŒQQŃQŅQėQģQ5R6RORPR[R\RuRvR²R³RõRöRSS'S(SjSkSŠS‹SÖS×SžS’SLTMTT‘TÜTŻTyUzUæUĄUÜUŻUäUåUłUśUVV™VšV¬V­VÉWŹWzX{XhYiY5Z6Z“[”['\(\t\u\ø]¹]^^_ _­_®_ó_ō_E`F`Č`É`aaTaUačaéabbQbRb—b˜būbübIcJc•c–cĘcĒcżcžcCdDdXdYd d”d¶d·deeŁeŚe#f$fPfQfŸf fggPgQghhahbh±h²hjjDjEj‘j’j§jØjéjėjkkkk k!kxlylmmnmÆn°n^o_o”o¢oźoėo8p9p†p‡pńpņpēqčq2s3sYtZtRuSuGvHv‘v’vRxSxūxüxyŽyŠyŃy¹zŗzy{z{||=|>|†}‡}Ä~Ę~ģ~ķ~.0e€f€¬€­€ū€ü€FG‘’£¤8‚9‚FƒGƒŽƒƒ.„/„]„^„ö„÷„:…;…Ÿ… …Ņ†ӆ‡‡g‡h‡ø‡¹‡ą‡į‡„ˆ…ˆ‰‰Š‰%Š&ŠŠŠъ»Œ¼ŒPQ ”ĒȍŽߍ Ž ŽMŽNŽšŽ›Ž+,uvĮĀ/0ęē.‘/‘j‘k‘8’9’ė’ģ’©“Ŗ“õ“ö“(”)”••L•M•“•”•P–Q–t—u—f˜g˜9™;™`™a™y™z™¦™§™XšYš"›#›Ź›Ė›¤œ„œĮĀžžRžSžŲžŁž"Ÿ#ŸlŸmŸ²Ÿ³Ÿ% & Ł Ś ä å 0”1”~””›”œ”Ł”Ś”•¢–¢Ü¢Ż¢J£K£’£“£Ż£Ž£&¤'¤u¤v¤¤¤„¤ō¤õ¤¼„½„¦¦¦¦b¦c¦°¦±¦Ņ¦Ó¦§§™§š§č§é§3Ø4Ø]Ø^ØØØ©ØĆØÄØ © ©)©*©r©s©¦©§©ļ©š©<Ŗ=Ŗ~ŖŖ”Ŗ¢ŖčŖéŖ3«4«y«z««ž«ä«å«÷«ų«ü«ÅIĪ'>(9+ø+ō<@=ĻWęWŠ€–€Ä•–Ÿ–’–%—@—š=špŸzŸń©7Ŗr«‹«!ÆhƋÉŃÉvĖ½Ė ĪNĪ×ĻŠ ÓūÓ£ŲźŲÜÜdģtģ„ģńģ%īfīhń³ń³óśórō€ō8÷}÷ūOū½ › ä ó 9 ‚…EĢ*4+S5ž567Q7 @@NL^LŚNOvR³RŻUåUéab”d·d fgĘ~ķ~­€ƀă/„ӆ‡”ȍ ŽNŽŁž#ŸŚ å ÷«ų«ü«’’ IOAN HAPCAdC:\WINDOWS\Application Data\Microsoft\Word\Salvare cu recuperare automat pentru BASMUL CODRUTEI.asd IOAN HAPCAdC:\WINDOWS\Application Data\Microsoft\Word\Salvare cu recuperare automat pentru BASMUL CODRUTEI.asd IOAN HAPCAdC:\WINDOWS\Application Data\Microsoft\Word\Salvare cu recuperare automat pentru BASMUL CODRUTEI.asd IOAN HAPCAdC:\WINDOWS\Application Data\Microsoft\Word\Salvare cu recuperare automat pentru BASMUL CODRUTEI.asd IOAN HAPCAdC:\WINDOWS\Application Data\Microsoft\Word\Salvare cu recuperare automat pentru BASMUL CODRUTEI.asd IOAN HAPCAdC:\WINDOWS\Application Data\Microsoft\Word\Salvare cu recuperare automat pentru BASMUL CODRUTEI.asd IOAN HAPCA&C:\WINDOWS\Desktop\BASMUL CODRUTEI.doc IOAN HAPCA&C:\WINDOWS\Desktop\BASMUL CODRUTEI.doc1LD:\Documents and Settings\Administrator\My Documents\COMENTARII LITERARE.docDVDMD:\My Documents\NET\REFERATE\REFERATE.RO\ROMANA\ROM26\COMENTARII LITERARE.doc ‚’’’’;†D’’’’’’’’ƒ’’’čōä’’’’’’’’1!’k(’’’’’’’’’švÖ:.m’’’’’’’’’)0Ŗr2ŠS’’’’’’’’’ÓgŠßč©’’’’’’’’’£8ū?¦ā¼’’’’’’’’’Ŗ|CH_xś’Mßg ’-@äo ’2;y ’ „ž„˜žĘž^„ž`„˜žOJQJo(·š „ƒ„˜žĘƒ^„ƒ`„˜žOJQJo(·š„Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žo(.€„Ø „˜žĘØ ^„Ø `„˜ž.‚„x„L’Ęx^„x`„L’.€„H„˜žĘH^„H`„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„č„L’Ęč^„č`„L’.€„ø„˜žĘø^„ø`„˜ž.€„ˆ„˜žĘˆ^„ˆ`„˜ž.‚„X „L’ĘX ^„X `„L’.„Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žo(.€„Ø „˜žĘØ ^„Ø `„˜ž.‚„x„L’Ęx^„x`„L’.€„H„˜žĘH^„H`„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„č„L’Ęč^„č`„L’.€„ø„˜žĘø^„ø`„˜ž.€„ˆ„˜žĘˆ^„ˆ`„˜ž.‚„X „L’ĘX ^„X `„L’.„Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žo(.€„Ø „˜žĘØ ^„Ø `„˜ž.‚„x„L’Ęx^„x`„L’.€„H„˜žĘH^„H`„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„č„L’Ęč^„č`„L’.€„ø„˜žĘø^„ø`„˜ž.€„ˆ„˜žĘˆ^„ˆ`„˜ž.‚„X „L’ĘX ^„X `„L’.„Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žCJo(.„Ø „˜žĘØ ^„Ø `„˜žo(.‚„x„L’Ęx^„x`„L’.€„H„˜žĘH^„H`„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„č„L’Ęč^„č`„L’.€„ø„˜žĘø^„ø`„˜ž.€„ˆ„˜žĘˆ^„ˆ`„˜ž.‚„X „L’ĘX ^„X `„L’.„Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žo(.„ó „MžĘó ^„ó `„Mžo(.‚„x„L’Ęx^„x`„L’.€„H„˜žĘH^„H`„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„č„L’Ęč^„č`„L’.€„ø„˜žĘø^„ø`„˜ž.€„ˆ„˜žĘˆ^„ˆ`„˜ž.‚„X „L’ĘX ^„X `„L’.„8„˜žĘ8^„8`„˜žo(.„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(. „h„˜žĘh^„h`„˜žOJQJo(·š „h„˜žĘh^„h`„˜žOJQJo(·š Mßg1!ÓgŠšvÖ£8ū?)0Ŗƒ’’’‚’’’Ŗ|CH2;y-@äo’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ ’’ šĄ:ü\NĄņv„¢¢4H’~4(€ž\é0…d»å«ü«’@€÷«÷«øq‚‚÷«÷«`  #+189=IMWX[t|‚†‰“•–—˜šœž ¢£¦«¬¾ĆŹĢĻŅŌÜŽķļšõöś#%'9@MOV\^_`befghjkqr|Ž”•ž”Ø©Ŗś«@@ @@@@"@&@.@D@J@Z@f@t@v@~@–@ž@²@“@ŗ@ģ@ü@@@@@$@*@.@0@2@4@8@<@@@D@H@J@P@Z@\@€@Š@˜@œ@¢@Ø@¬@¼@Ą@Ž@ā@ä@ī@š@ų@@@ @0@6@@@J@N@R@v@„@ž@¢@°@¼@Ą@Ā@Ä@Č@Ī@Š@Ņ@Ō@Ų@Ś@ę@č@ü@@ @,@.@@@F@T@V@X’’Unknown’’’’’’’’’’’’_‡z €’Times New RomanGeorgia Ref5€Symbol3& ‡z €’Arial"1ˆšŠ©ž?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|}~€‚ƒ„…†‡ˆ‰Š‹ŒŽ‘’“”•–—˜™š›œžŸ ”¢£¤„¦§Ø©Ŗ«¬­®Æ°±²³“µ¶·ø¹ŗ»¼½¾æĄĮĀĆÄÅĘĒČÉŹĖĢĶĪĻŠŃŅÓŌÕÖ×ŲŁŚŪÜŻŽßąįāćäåęēčéźėģķīļšńņóōõö÷ųłśūüżž’      !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|}~€‚ƒ„…†‡ˆ‰Š‹ŒŽ‘’“”•–—˜™š›œžŸ ”¢£¤„¦§Ø©Ŗ«¬­®Æ°±²³“µ¶·ø¹ŗ»¼½¾æĄĮĀĆÄÅĘĒČÉŹĖĢĶĪĻŠŃŅÓŌÕÖ×ŲŁŚŪÜŻŽßž’’’įāćäåęēčéźėģķīļšńņóōõö÷ųłśūüżž’      !"#$%&'()*+,-./01234ž’’’6789:;<ž’’’>?@ABCDž’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’Kž’’’ž’’’ž’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’Root Entry’’’’’’’’ ĄFŠ·˜“0śÄM€1Table’’’’’’’’’’’’ąØWordDocument’’’’’’’’-¾SummaryInformation(’’’’5DocumentSummaryInformation8’’’’’’’’’’’’=CompObj’’’’jObjectPool’’’’’’’’’’’’Š·˜“0śÄŠ·˜“0śÄ’’’’’’’’’’’’ž’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ž’ ’’’’ ĄFMicrosoft Word Document MSWordDocWord.Document.8ō9²q