ŠĻą”±į>ž’ ²“ž’’’°±’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ģ„ĮG æÓbjbjŽŁŽŁ .ģ³ģ³Ļ’’’’’’]0000000ÜÜÜÜÜ$DÜ? (tttttttt       $g ō[ ŗ* 0ttttt* t00ttP$tttt0t0t DĢĢ0000t tt 00 tD Ą£/„eæÜÜt Ultima noapte de dragoste , īntāiaprima noapte de razboi razboi Atāt Ultima noapte cāt si Patul lui Procust surprind prin insistenta analitica de un caracter cu totul deosebit. Indiferenta sthendaliana, cu stilul voit de proces verbal, este infuzata de pasiunea autorului pentru determinarea unui adevar psihologic obiectiv. Faptul ca, īn naratiune, se foloseste persoana īntāi conjugat cu suprapunerea argumentelor contradictorii care amplifica tot mai mult caracterul superior dilematic al eroului, determina o stare de īncordare intelectuala. Atitudinea aceasta ramāne cāt se poate de actuala, indiferent de sensul īn care sunt rezolvate problemele individului la Camil Petrescu. George Calinescu a avut, neīndoielnic, o intuitie exacta afirmānd despre romancier: nu este al doilea sau al treilea īn literatura, ci unicul pe un drum launtric, īntr-o jungla virgina, īn care nu intra decāt pionierii. (pag 259) N. Barbu Sine ira (Ed. Junimea * Sinteze de literatura romāna – Editura Didactica si Pedagogica , 1974 pg 187: Īn cadrul capitolului Directii īn dezvoltarea romanului romānesc īn perioada dintre cele doua razboaie mondiale , putem gasi o scurta prezentare a romanului , prezentare facuta īnsa mai mult pentru a evidentia tehnica si stilul lui Camil Petrescu . Autorii pornesc de la afirmatia scriitorului din volumul Teze si antiteze :Sa nu descriu ceea ce vad , ceea ce aud decāt īntorcānd privirea asupra propriului nostru continut sufletesc...Sa nu descriu decāt ceea ce īnregistreaza simturile mele , ceea ce gāndesc eu. Astfel romanul contine exclusiv ceea ce a vazut , a simtit , a trait eroul cartii , īn care perspectiva asupra realitatii e una singura , mijloc de a asigura autenticitatea faptelor narate .„Virtutea acestui roman este deci capacitatea lui de a patrunde mai adānc īn realitatea interioara “. (Sinteze de literatura romāna – Editura Didactica si Pedagogica , 1974 pg 187 * Marian popa : Camil petrescu – Editura ALBATROS , 1972 * Camil Petrescu este unul dintre promotorii īnnoirii literaturii la un īnalt nivel principal, īntr-o vreme cānd filosofic si tehnic, romanul romānesc ramasese la stadiul primei jumatati a secolului XIX, sau trecuse la confectionarea unor rudimente moderniste fara acoperire teoretica serioasa .* * Negresit trebuie sa lamurim ca daca partea īntāia a acestui roman e o fabulatie e adica nascocita de un autor care nici nu era īnsurat si nici nu avea o familie pe vremea aceea si deci eroul Stefan Gheorghidiu cu sotia lui sunt pura fictiune, īn schimb se poate afirma ca partea a doua a cartii, aceea care īncepe cu Īntāia noapte de razboi este construita dupa memorialul de companie al autorului, īmprumutat cu amanunte cu tot eroului .* * Stefan Gheorghidiu traieste relativ ca o fiinta autonoma, el este atras īnsa de o alta fiinta prin iubire si este angrenat pe de alta parte īn alte structuri sociale . Marian Popa : Camil petrescu – Editura ALBATROS , 1972 * Īnsusirea romanului Ultima noapte ...este aceea de a fi o proza superioara . Īn Ultima noapte ...este remarcata predilectia autorului pentru exactitatea aproape stiintifica si despicarea complexelor sufletesti tipice. Īntr-un fel, Ultima noapte ... este privit ca romanul negarii, punerii īntre paranteze si violarii fenomenologice a valorilor bio-afective. Eroul camilian este omul masurilor absolute, al jusitiei absolute, al iubirii integrale, al adevarului absolut. Ceilalti reprezinta relativismul pragmatic. Intelectualul nu este definit la Camil Petrescu prin profesie ci prin presiunea absolutului, singura care īl califica pentru rolul de erou de drama, prin nevoia arzatoare de justificare a fenomenalitatii īn functie de o logica absoluta. Intelectualul este ccel care traieste īn sferele constiintei, care poate parcurge drame ale cunoasterii. Īn Ultima noapte..., cele doua parti distincte ale romanului sunt dialectic solidare, exprimānd dubla experienta a eroului in fata celor doua dimensiuni existentiale, decisive īn conceptia lui Camil Petrescu, dragostea si moartea: mai mult decāt orice, īn fata mortii si īn dragoste omul apare īn autenticitatea lui structurala, scria autorul īn 1933. Dragostea este pentru Gheorghidiu o boala, cu toate ravagiile ce le provoaca, afectānd tesuturile sufletesti cele mai intime. Ea porneste de la autosugestie, devine obisnuinta, o a doua natura, simbioza, despartirea echivaleaza acum cu o despicare a personalitatii, cu o interventie chirurgicala riscanta. Barbatul sufera īn dragoste din pricina unui monoideism, aspiratia spre absolutul erotic īl paralizeaza, īl transforma īntr-un posedat.(pag 196) Credincios principiului proustian al unitatii de viziune, Camil Petrescu, printr-un enorm artificiu, pastreaza naratiunea la persoana īntāi si romanul se compune din colectarea marturiilor pe care le fac personajele sale, īntr-un dosar de existente. Dar metoda nu e deloc proustiana, ci aceea a cadrului naturalist de totdeauna. Īn schimb, fata de primul roman, cel de al doilea sparge compozitia si anchetatilor li se recomanda sa cultive digresiile, alunecusurile de condei, pe care le banuiam mai interesante decāt īntāmplarea īnsasi. De unde Ultima noapte era o compozitie clara uniliniara, de factura clasica, actiunea celui de-al doilea roman este īntortocheata, īnainteaza ramificāndu-se, si īn acest amanunt putem vedea o oarecare influenta a lui Proust.(pag. 199) Ultima noapte este nu numai romanul razboiului, dar si al dragostei. Romanul domnului Camil Petrescu este, asadar, romanul unui razboi pe doua fronturi. Pe ambele fronturi, al amorului conjugal si al razboiului, este un neīntrerupt mars, tot mai adānc, īn constiinta. Eroul domnului Camil Petrescu este un psiholog al dragostei. Ultima noapte nu e propriu-zis un roman de razboi. Despicat īn cele doua parti componente si foarte distincte, e un roman personal, dintre cele mai ascutite si patrunzatoare romane de analiza. Iar īn latura privitoare a razboiului, singura opera romāneasca literara valabila in acest gen. (pag. 84-90) Biblioteca Critica: Camil Petrescu – Editura EMINESCU, 1984 * Camil Petrescu este o personalitate multilaterala, preocupata de originalitate īn sensul noutatii si autenticitate, captarea adevarului īn formele lui primare. Eroii sai sunt vazuti īntr-un sistem complex de oglinzi, jurnalele, scrisorile si marturiile directe fiind tot atātea mijloace de cercetare a evolutiei psihice. Īn romanul Ultima noapte... un erou martir rasfrānge ca protagonist dimensiunile unei lumi. Stefan Gheorghidiu apartine aceleiasi literaturi a singuratatii ca si eroii lui Camus. El va sfārsi īn īnfrāngere, dar ideile lui pastreaza nostalgia altitudinii. Īn consecinta Camil Petrescu īsi propune sa faca nu stearpa arta pentru arta ci arta pentru adevar . Pe de alta parte, realistul Camil Petrescu e obsedat de gasirea corespondentului verbal cel mai precis cu putinta: cei care au stat zile īntregi cu moarte in fata si cerul deasupra stiu ce mijloc mizerabil de comunicare si expresie este cuvāntul si tot ceea ce se reazima pe el. (pg. 181). Fost combatant īn primul razboi, prozatorul care voia sa descrie infernul unei canoande, se loveste de carentele cuvāntului. Problema e reluata prin intermediul unui erou de roman, Stefan Gheorghidiu care declara ca insuficientele limbajului limiteaza tragic perspectivele cunoasterii: Cuvāntul e oricānd un mijloc imperfect de comunicare. Tot ce e sens, tot ce e adevar, tot ce e continut real scapa printre silabe si propozitiuni ca aburul printre tevile plesnite. [Ultima noapte..., ed. cit., 1946, p. 122] pg. 173 Comparate cu personajele lui Rebreanu din Ion, turnate īn bronz, ale lui Camil Petrescu apar unduitoare, liniile se disloca de la in moment la altul. Camil Petrescu reconstituie un personaj prin racordarea partilor, dānd īntāietate analizei: Īncepusem sa caut, –spune Stefan Gheorghidiu–ca din scrisorile si din amintirile altora, sa-mi reconstitui īntrebatoarea fiinta sufleteasca a omului care influentase prin incomparabila lui danie, īntreg destinul vietii mele. [Ultima noapte..., p.47] Celalalt personaj, sotia lui Gheorghidiu, e un model mediocru, cu preocupari ce nu depasesc banalul. Īn contrast cu structura complicata a sotului, viata intelectuala a partenerei este alcatuita din nimicuri. O confruntare īntre Stefan Gheorghidiu si tānara lui sotie, deschide problema oportunitatii sau a insuficientei luciditatii: Nu, atāta luciditate e insuportabila, dezgustatoare– īi reproseaza sotia, agasata de spiritul lui banuitor, rece. [Ultima noapte..., p.127] Dupa despartirea provizorie de sotie, Stefan Gheorghidiu īi trimite flori printr-un comisionar. La īntoarcere, omul e chestionat daca mai vazuse flori acolo la ea. Raspunsul incert al mesagerului īl face sa banuiasca cava dubios: Flori?, flori...adica flori ? Nu mai avea. Am crezut ca ma minte ca sa se conformeze unei dorinte pe care mi-o atribuia asa de la el .[Op. Cit..., p.169] Nae Gheorghidiu e un ipocrit grosolan, cum rezulta din discutia cu nepotul sau (p.187):Ei Stefane, daca tatal tau ar fi fost ceva mai strāngator, daca n-ar fi risipit atāt... v-ar fi lasat si voua sa traiti. De altfel īi semeni leit. Acum vad ca te-ai īnsurat si tu tot din dragoste. (p.30) Afacerist fara scrupule, Nae Gheorghidiu e simpatizat si de opozitie pentru spiritul si pentru largimea lui de vedere, pentru aerul lui frandeur, revoltat parca.(p.145) Vulgaritatea lui, sprijinita pe temelia unei averi enorme, e agresiva: N-ai spirit practic !–īi spune nepotului Stefan. Ai sa-ti pierzi averea !Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu Kant si cu Schopenhauer nu faci īn afaceri nici o brānza. Eu sunt mai destept ca ei cānd e vorba de parale. (p.41) Modalitatea analitica fundamentala īn Ultima noapte de dragoste, īntāia noapte de razboi, consta īn proiectarea unei lumini intense asupra lui Stefan Gheorghidiu. Eroul se autoanalizeaza necontenit, la rece, inteligenta lui cauta semnificatii si explicatii. Prima parte a romanului, monografie a īndoielii, constituie un model de realism psihologic. Titlul unui capitol Īntre oglinzi paralele, caracterizeaza metaforic metoda; reflectarea realitatilor pe doua planuri. Crispat moral, Gheorghidiu studiaza reactiile sotiei infidele, dar īn acelasi timp sta cu atentia rasfrānta īnuntru , asupra-si īntr-un soi de adānca si intensa interiorizare. (p.184) Un īnceput de convorbire īntre batrānul Tache Gheorghidiu si fratele lui Nae, ilustreaza cum fiecare vorba poate fi despicata analitic īn sensuri clare si subīntelesuri: Ei, Nae, ce se aude, intrati sau nu intrati īn razboi ? Iar Stefan Gheorghidiu, lucidul, comenteaza: N-am īnteles bina daca prin acest intrati īn loc de intram, unchiul Tache īntelegea sa lase doar partidului liberal problema intrarii īn actiune, sau folosea persoana a doua numai pentru ca el se si considera mort. [ Ultima noapte..., p.26] Cāteva personaje ca Nae Gheorghidiu, Tanase Vasilescu–Lumānararu, sunt tipuri vazute obiectiv, la ele mai mult īnsa primeaza trasaturile individuale. Constantin Ciopraga vede īn Camil Petrescu nu numai un analist subtil ci si un critic social a carui opera se īnscrie īn rāndul valorilor literare moderne . Constantin Ciopraga - Portrete si reflectii literare (Ed. Pentru literatura, 1967) p.173. Camil Petrescu: poetica polivalentei Discursul romanesc camilpetrescian prezinta o configuratie aparte, generata de o viziune constanta asupra lumii, asupra concretului, dat pe care rostirea filosofica īl va defini prin omnivalenta kaleidologica. Īn Ultima noapte..., discursul transcrie devenirea constiintei uni personaj-narator care, dintr-o perspectiva interna, limitativa si modulara, reprezita lumea si se reprezinta pe sine īn doua momente de accent ale existentei sale. Titlul si configuratia romanului marcheaza existenta a doua etape succesive īn devenirea unei constiinte – o ultima noapte de dragoste si o prima noapte de razboi –, momente de accent ale unei deveniri esentiale. Ultima noapte si īntāia noapte sunt marginile unei epoci diferite fundamental prin viziune si traire, sunt frontiere temporale reflectate la nivelul arhitectonicii discursului prin includerea lor īn doua carti diferite. Capitolele ce reiau titlul centreaza discursul, tot asa cum momentele pe care le definesc se constituie ca punct nodal īn existenta eroului. Spatialitatea discursului se supune legii incluziunii. Capitolul īntāi si Cartea īntāia sunt īn acest sens semnificative. Īn mijlocul pregatirilor de razboi, Īn primavara anului 1916...,la popota ofiterilor, se discuta probleme legate de iubire, tot asa cum – la nivelul ordini temporale – experienta razboiului si amintirea iubirii, desfasurata amplu (cap.doi-cinci) sau fulgurant (īn cap. Ultima noapte de dragoste) sunt incluse īn rememorarea pe care actul scrierii o presupune. Īn Ultima noapte... punctului de vedere unic al personajului reflector īi corespunde un punct de fuga centrat de zona de indeterminare īn care se contureaza īn timpul trecerii de la o viziune la alta asupra existentei. Perspectiva subiectiva a discursului transcrie, la nivelul lumii refigurate, neputinta instaurarii unui alt punct de vedere decāt cel subiectiv. Acel din mine īnsumi eu nu pot iesi... da nume atāt convingerii prozatorului, cāt si credintei eroilor sai naratori. Astfel, crezul lui Stefan Gheorghidiu este formulat īn teza imaginii lumii ca reprezentare subiectiva si unica. Concretul, vazut de aproape, invadeaza agresiv privirea, distruge coerenta viziuni, o segmenteaza, o priveaza de principiul ordonator, o dezaxeaza. Un fragment din Ne-a acoperit pamāntul lui Dumnezeu poate fi īn acest sens semnificativ: E o schimbare de sus īn jos, ca si cānd ar fi cazut tāmpla cerului si jumatate din priveliste s-ar fi rasucit ca īntr-un ochi bolnav, īntr-o oglinda, dintr-o data īntoarsa (U.n. P.276). Pentru Gheorghidiu iubirea este un proces de autosugestie si un mod de a impune propria lege celuilalt. Īn Cartea īntāi a Ultimei nopti..., putinele imagini ce refigureaza spatiul au limpezime si substanta numai prin Ela si numai īn imediata ei apropiere: Nu vreau sa cunosc pe nimeni, nu exista pentru mine decāt femeia aceasta cu rochia de culoarea caisei, cu bratele goale, lungi si plinute [...] O priveam eu si o privea toata lumea, pe femeia aceasta īntoarsa cu spatele la noi, a carei silueta aurie toata, parca dadea īnca racoare privelistii rustice (U.n. p.162). Īn furul imaginii Elei orizontul vizual se estompeaza, devenind o fluida si nedefinita atmosfera. Privirea eroilor camilpetrescieni retine preferential chipul iubitei, iar memoria nu fixeaza decāt detaliile valorizate afectiv (rochia albastra, cea de culoarea caisei, silueta argintie etc.), restituind cu precadere gestul sau expresia prin care trairea devine transparenta. Daca rememorarea iubirii este realizata īn Cartea īntāi de o perspectiva centrata si selectiva, coerenta viziunii fiind corelata de distanta temporala, de consecventa punctului de vedere si de relativa stabilitate a lumii privite, īn Cartea a doua mobilitatea privirii confruntate cu dinamismul dramatic al lumii privite restituie imagini incoerente ale unei realitati absurde. Refigurarea experientei razboiului nu mai urmareste īntelegerea unor īntāmplari revolute, ci reprezentarea exacta a unui timp care a permis complinirea īntregului sufletesc prin verificarea si identificarea eului (U.n., p.201); se instituie astfel o noua perspectiva asupra existentei (Drama nu e numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamea, cāt aceasta permanenta verificare sufleteasca, acest continuu conflict cu eul tau, care cunoaste astfel ceea ce nu cunoaste īntr-un anumit fel (U.n. p.304-305) si asupra semenilor (īl cunosc [pe Orisan] cum nu l-a cunoscut nici mama lui caci numai acolo, īn fata mortii si a cerului īnalt poti cunoaste oamenii – dar nu stiu absolut nimic despre el,(U.n., p.222). Traind integral un prezent al situatiei limita, Stefan Gheorghidiu nu numai ca nu poate cuprinde trecutul celorlalti, dar se īnstraineaza de propriul sau trecut care, privit din proximitatea mortii, īsi pierde consistenta si gravitatea: Acum totul e parca din alt tarām, iar īntre noi [Stefan si Ela] abia daca e firul de ata al gāndului īntāmplator(U.n., p.294). Realitatea tensionata si complexa a razboiului este perceputa din puncte de vedere distincte care determina direct registrul si intensitatea trairilor eroului. Perspectiva exterioara aeriana diminueaza tragismul evenimentelor prin īncadrarea, ordonarea si demistificarea pe care le favorizeaza o privire īnalta si detasata. Vazuta astfel, confruntarea apare ca un joc cu soldati de plumb. Impresia de apocaliptic este generata atāt de haosul ce domina spatiul aflat sub bombardament, cāt si de deruta ochiului coplesit de imaginile mortii. Imaginile bombardamentului din capitolele N-ea acoperit pamāntul lui Dumnezeu si Wer kann Rumänien retten ? sunt īn acest sens semnificative. [Alina Pamfil : Spatialitate si temporalitate, editura Dacopress, Cluj-Napoca, 1993 p.106-130 cap. V] * Pentru ipostaza ideii de armonie este ilustrativ īnceputul cartii īntāi a romanului, unde Stefan Gheorghidiu si Ela compun un cuplu, pentru īnceput, ideal, impresie dedusa din caracterul metafizic al sentimentului, la nivelul sacralizarii lui. Dragostea dintre Gheorghidiu si Ela se sustine prin idealitate, care, la rāndu-i, se sprijina pe īnversunarea cu care-si cultiva ambii iubirea. Afectiunea pentru Ela i se pare predestinata: Simteam ca femeia aceasta era a mea īn exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea, ca ne īntalnisem de la īnceputul lumii, peste toate devenirile, amāndoi, si aveam sa pierim amāndoi. (pag 173) Īn Ultima noapte, timpul gramatical dominant īn prima parte este trecutul, pe cānd īn cea de-a doua carte, e prezentul, dar cum aceasta din urma este cea mai importanta, este usor de īnteles de ce scriitorul a folosit prezentul. Am amintit doar ca romancierul a trebuit sa-l conduca pe Gheorghidiu pāna la posibilitatea ierarhizarii valorilor īn urma experientei razboiului. Intercalarea timpurilor este īn strānsa corelatie si cu structura paginii prevazuta cu masive subsoluri care nu aduc īnsa o lume smulsa dim viata interioara, ca la Proust ci pluralitatea de lumi, gravitānd spre acelasi punct de atractie. (pag. 194) Compozitia timpului īn Ultima noapte retine atentia prin folosirea procedeului clasic al compozitiei odiseice. Astfel, Stefan Gheorghidiu, dupa scena discutiei violente de la popota ofiterilor, se reīntoarce cu povestirea sa īn trecut si continua de acolo pe directia unilaterala a dezvoltarii evenimentelor īn timp. Partea a doua cultiva din contra, o compozitie iliadica, lasa prea putin loc impresiei memorialistice, sprijinite mai ales de fenomenul ,,reculului īnregistrat, īn genere, de romanele de razboi. (pag. 201) Aurel Petrescu si Opera lui Camil Petrescu (Ed. Didactica si pedagogica) * Multi vom fi observat disproportia care sta la baza romanului Ultima noapte. O buna parte din volumul īntāi cuprinde romanul propriu zis (dupa conceptia noastra clasica) si anume istoria geloziei lui Stefan Gheorghidiu. Volumul al doilea e, īnsa, un jurnal de campanie care ar fi putut sa lipseasca fara a stirbi substanta romanului. Īntre partea īntāi si a doua din roman nu este nici un echilibru si jurnalul de campanie poate dura oricat de mult. Ultima noapte... e mai putin proustian si mai mult orasenesc īn sensul cerintelor scriitorului īntr-un articol antisemanatoresc. Eroii sunt nu numai citadini dar opulenti si cultivati. Stefan Gheorghidiu apartine unei familii bogate. De obicei romancierul roman ne infatiseaza parveniti, specii de Dinu Paturica si Tanase Scatiu īn goana dupa prosperitate. Prin asta romanul e mai degraba un roman stendhalian, de experienta, de cunoastere. Barbatul iubeste femeia si este robit ei, dar e īn stare īn acelasi timp sa observe. Ultima noapte... este un roman de analiza erotica. Īn Ultima noapte...īsi povesteste tribulatiile lui cosmice, īnsusi eroul Stefan Gheorghidiu. Acesta student la litere, se casatoreste cu o colega. Īn curand acesta mosteneste o avere īncāt este exclusa posibilitatea ca romanul sa fie samanatorist. Īntāia problema a lui Gheorghidiu este de a se apropia de iubita lui. A trebuit un talent solid ca acela al lui Camil Petrescu ca aceasta lipsa de tact sa nu devina ridicola. Paginile romanului sunt de o decenta desavārsita, cu observatia ca ele zugravesc numai tragedia unui barbat lipsit de o motiune pozitiva a femeii, care cere acestuia ceea ce nu poate da. Ultima noapte... are īnsusirea de a fi o proza superioara. Un om cu suflet clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent si neprihanit plin de subtilitati. Partea a doua a romanului, n-are ce-i drept, decāt o legatura accidentala, fiind jurnal de campanie este tot ceea ce s-a scris mai subtil, mai frumos despre razboi īn literatura noastra si ar sta cu merit, alaturi de pagini straine stralucite. N-avem de-a face cu un reportaj despre razboi, ci cu o viziune personala a lui, cu un spectacol straniu, apocaliptic de un tragic grotesc. Aici Camil Petrescu este un mare prozator. G. Calinescu - Istoria literaturii romane de la origini pana īn prezent (Ed. Minerva 1980) * Romanul lui Camil Petrescu apare ca o sinteza marita a calitatilor sale de scriitor, care-i confera si notele diferentiale īntre prozatorii tinerei generatii. Eroul celor doua volume, sublocotenentul Gheorghidiu, e o constiinta lucida, un spirit atent īntors īn sine īnsusi, analizandu-se īn doua mari ipostaze ale vietii: iubirea si razboiul. Opera lui Camil Petrescu, oricāt de varianta ar parea la prima vedere, prezinta o exceptionala unitate, sub trei aspecte: al problematicii, al spiritului polemic īn care e scrisa si al facturii artistice. Caracterul polemic pe care īl dobandeste opera lui Camil Petrescu, cu tot ce presupune ca mobilitate a spiritului: īndārjire, luciditate, pasiune dialectica, orgoliu, e, prin urmare, expresia unei drame de o profunda semnificatie sociala. Īn Ultima noapte de dragoste, īntāia noapre de razboi, se regaseste problema centrala a operei lui Camil Petrescu, si anume: inadaptabilitatea ca forma de protest social, de refuz al conformismului si a complicitatii eroului cu clasele posedante. O buna parte din volumul īntāi cuprinde romanul propriuzis, istoria geloziei lui Stefan Gheorghidiu. Volumul II īnsa e un jurnal de campanie care ar fi putut sa lipseasca fara a stirbi nimic din substanta romanului. Romanul lui Camil Petrescu este, asadar, romanul unui razboi pe doua fronturi. El īncepe īn ajun de declararea razboiului nostru, cānd povestitorul, in speta sublocotenentul Stefan Gheorghidiu, concentrat īn lucrarile de fortificare din regiunea Dambovicioarei, face eforturi disperate sa obtina o permisiune de doua zile pentru a merge la Cāmpulung. O scrisoare insistenta, de la fosta lui nevasta, cu care se reconciliase nu demult, dupa multiple neīntelegeri, īl chema. O discutie la popota, pe tema dragostei si raspunderilor reciproce, īnveninata si altercanta, ne introduce īn vestibulul ce se deschide cu chiar capitolul al doilea. Trebuie īnsemnata maiestria cu care Camil Petrescu intercaleaza romanul dragostei lui Stefan Gheorghidiu, reconstituindu-l din cenusa de entuziasme si dezamagiri a trecutului. Romanul ocupa īntreg volumul īntai si trece, īn povestirea de o cursivitate magistrala, nu numai o lume diversa, tipica si semnificativa pentru istoria neutralitatii noastre, exemplare de umanitate surprinsa īn intimitatea metehnelor ei, dar mai ales vibreaza, toata, de o mare incantare spirituala. Povestitorul este un om de spirit, un ironist de o superioara sobrietate, un portretist extraordinar, dar mai cu seama un martor de fiecare clipa al actiunilor dimprejurul lui si rasfrāngerilor lor īn propria lui constiinta. Īn afara de constiinta, totul e bestialitate, declara eroul lui Camil Petrescu si romanul pe ambele lui fronturi, al amorului conjugal si al razboiului, este un neīntrerupt mars, tot mai adānc īn constiinta. Romanul de iubire a lui Gheorghidiu se desfasoara pe axele unei realitati interne, alcatuita din ardoarea erotica si din prabusiri de straturi morale prin invazia treptata a geloziei, superior analizata cu mijloace de acuitate stendhaliana; romanul lui de razboi e jurnalul patetic al unui intelectual deformat de asprimile campaniei care-si īnregistreaza, cu aceeasi lucida sinceritate variatiile unui eu de un accentuat si constient individualism. Stefan Gheorghidiu, eroul Ultimei nopti, este un intelectual pe care īmprejurarile īl ajuta sa se elibereze oarecum de grijile existentei. Student īn filozofie, cu preocupari teoretice, tip orgolios, dar animat de o exemplara generozitate, se casatoreste cu Ela, cea mai frumoasa dintre colegele sale, īn care crede a fi identificat idealul femeii iubite. Dragostea lui nu cunoaste margini, avānd puterea marilor pasiuni, specifice mai tuturor eroilor lui Camil Petrescu. Curānd, Gheorghidiu, īn ciuda atitudinii sale ostile fata de tot ceea ce inseamna chiverniseala si afaceri, devine principalul mostenitor al unui unchi bogat si zgārcit. Tinerii soti īncep o viata mondena, cu excursii si petreceri in compania celor mai anoste si mai stupide exemplare burgheze. Dovedind saracie sufleteasca, Ela se antreneaza īn aventuri frivole, spre nefericirea lui Gheorghidiu, care aspira catre o dragoste absoluta. Situatia ramane incerta pana la izbucnirea razboiului, cānd noul complex de īmprejurari dezvaluie definitiv adevarata fata a lucrurilor. Sublocotenentul de rezerva Gheorghidiu se convinge ca sotia sa īl insala cu un vulgar seducator de profesie din anturajul monden, pe care-l frecventau cu asiduitate. Gheorghidiu este expresia artistica a unui sentiment desfacut īn rotitele lui subtile, dupa cum Ela risipeste parfumul ciudat al gratiei si senzualitatii feminine, surprinse cu ochi nuantat. Desi tehnica sfideaza caracterologia clasica, Stefan Gheorghidiu e un personaj viu, care traieste īn planul fictiunii cu sufletul lui pasionat, cu inteligenta lui patrunzatoare, cu onestitatea lui imaculata, neīnteles si nefericit. Īntocmai ca moralistii clasici, dar, evident, īn primul rānd cu mijloacele de naratiune si prezentare ale unui romancier, analiza sa se aplica asupra marilor pasiuni umane, īn care lamureste elementele constitutive, īn treptata lor īnsumare, cu un adevarat ģspirit de geometrie. De pilda episodul īn care gelozia pune stapānire pe sufletul lui Gheorghidiu. Cu prilejul unei excursii la Odobesti, īntr-un grup numeros si vesel, Gheorghidiu observa apropierile īn progres dintre sotia lui si un vag advocat descins de curānd din cabaretele Parisului, de unde adusese stiinta noilor dansuri. Gheorghidiu cauta doar aparent adevarul despre Ela, īn fond el se cauta pe sine, īsi cauta echilibrul pierdut, aspira sa se gaseasca dupa devastarea unei dragoste pustiitoare, devenita o a doua natura. Gheorghidiu nu se cunoaste, nu-si cunoaste limitele, el īnsusi marturiseste pasii sai gresiti, miza īn contratimp, catastrofele stārnite de micile incidente pe care le provoaca involuntar. Ura lui Gheorghidiu nu se indreapta impotriva femeii īn general, ci īmpotriva femeii corupte de societatea burgheza a prozaismului si vulgaritatii. Gelozia īi prilejuieste lui Camil Petrescu magistrale capitole de analiza psihologica, īn care, cu o rara luciditate si stapānire de sine, sunt cercetate amanuntit reactiile cele mai dureroase pe care le poate produce acest sentiment. E atāta finete, atāta bogatie de nuante, atāta īndemānare īn a scruta cutele adānci ale sufletului, īncāt putem spune fara teama de a exagera ca autorul Ultimei nopti de dragoste ramāne cel mai de seama analist al prozei romanesti. Camil Petrescu si-a hranit personalitatea eroului sau nu numai cu sensibilitatea sa exasperanta, ci si cu luciditatea, cu freamatul sau spiritual neistovit. Cultura sa impresionanta o īmprumuta lui Stefan Gheorghidiu, sporind si mai mult prapastia dintre acesta si Ela, o femeie cocheta, inferioara nu numai sufleteste, ci si intelectualiceste, superficiala, foarte departe de zbuciumul unei constiinte lucide. El ar vrea sa o aduca pe Ela īn sfera lui principala de preocupari intelectuale, dar, incapabila de speculatii metafizice, cānd sotul ii vorbeste de Kant, īn mod absurd, īn patul conjugal, el se trezeste cu amandoua pernele de puf si dantela īn cap. Īn figura lui Nae Gheorghidiu cunoastem un capitalist rapace, mānuindu-si afacerile foarte abil, un politician veros, care vrea sa treaca īn fata celor mari drept o lichea simpatica. Ignorant si probabil agramat, el īsi manifesta cu insolenta dispretul fata de cultura, adresandu-i-se pe un ton de repros si de amenintare lui Stefan Gheorghidiu: Cu Kant ala al dumitale cu Schopenhauer nu faci īn afaceri nici o brānza. Eu sunt mai destept ca ei, cānd e vorba de parale. Facāndu-se temut īn lumea afaceristilor, despre Nae Gheorghidiu se spune, ca despre un soi de rege al junglei, ca e unul dintre cei mai destepti si mai periculosi oameni din tara romaneasca. De acest lucru se convinge chiar Tanase Vasilescu Lumanararu, care, īncercand sa i se opuna, va fi pedepsit īntr-un chip foarte original, anume: va fi pus ca, īn haine de chelner, sa-si serveasca la masa īnvingatorul. Camil Petrescu s-a gāndit desigur ca numai un individ stabilizat in societate poate avea ragaz sa traiasca launtric. Caci tendinta de a se ocupa de viata interioara este vadita. Prin asta Ultima noapte e mai degraba un roman stendhalian. Stendhal fugea de fraza, de stil, era adica un anticalofil si simtea o placere de a-si nota exact experientele dupa ce le traise. Are loc la eroii lui Camil Petrescu, ca la ai lui Stendhal, o autoobservare, care nu paralizeaza sensibilitatea, ci, dimpotriva, o ascute la maximum. E vorba de intelectuali, de oameni care prin īnsasi natura lor tind sa cunoasca ce se petrece cu ei, refuza sa traiasca altfel decat constient; prin urmare, fac din problema lamuririi ratiunii actelor lor o chestiune vitala. Cata luciditate, atata drama, e deviza scriitorului. Eroii lui Camil Petrescu au toti repeziciunea discursului si tonul acela tipic de iritatie care sunt ale autorului insusi īn scris, īncāt toti sub felurite vesmante par a purta capul multiplicat al vorbitorului la persoana īntāia. Stilul lui Camil Petrescu zugraveste prin ritmica lui pe un singur erou, pe acela care observa si se analizeaza. Partea a doua a cartii zugraveste razboiul asa cum l-a vazut un intelectual cinstit, strain de orice atitudine patriotarda si sentimentala. Fara a-si pierde individualitatea, drama lui Gheorghidiu se contopeste acum cu drama generala a ostasilor secerati de gloante sau pulverizati sub īnspaimāntatoarele baraje de artilerie. Camil Petrescu este primul scriitor roman care descrie razboiul ca o experienta directa. Jurnalul de campanie al lui Gheorghidiu e marturia unui combatant si inovatia unui artist care īsi confeseaza propria mutilare morala. Ceea ce impresioneaza īn zugravirea razboiului este autenticitatea, experienta directa pe care scriitorul o transmite cu scrupulozitate documentului stiintific. Reactiile psihologice sunt si acum surprinse cu finete, eroul fiind mereu dezgustat de stupiditatea actelor pe care trebuie sa le savārseasca. Viziunea autentica a razboiului, trait ca o experienta esentiala a vietii exprima framāntarea tragica a unui om a carui constiinta e sfāsiata de absurditatea marelui macel. Gheorghidiu īsi surprinde si analizeaza fara ipocrizie frica, superstitia, insensibilitatea la durere, lasitatea si panica, dupa cum isi dezvaluie firesc spiritul de camaraderie si curajul izvorāt din straturile unei instinctive conservari individuale, si nu din conceptele abstracte ale structurii lui de intelectual. Acesta aproape īnnebuneste din cauza frigului īntr-o noapte de septembrie si īmbolnavit de groaza, e salvat de doi oameni care se culca peste el, calzi ca doua perne grele. Analiza starilor sufletesti prin care trec combatantii, supusi unui bombardament de artilerie, este magistrala īn Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu, titlul capitolului care reproduce cuvintele spuse de soldatul Marin Tuchei, ca un bocet, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adāncul adāncurilor parca. Sub ploaia obuzelor, oamenii parca sunt condamnati la moarte īn fiecare moment. Ei simt o groaza nebuna, nervii le sunt sleiti, uneori simt o nepasare, o insensibilitate ca a unor bolnavi in agonie, o indiferenta fara putere de īmpotrivire: Ne trāntim pāna la gat īn mocirla, dar nu putem afunda si capetele, caci ar fi sa murim īnabusiti. Evocarea unui tir de baraj, cu nebunia asurzitoare a srapnelelor, ca si trecerea trupelor de la Bran, sunt dintre cele mai dramatice pagini din cartea lui Camil Petrescu. Dar acest jurnal de campanie schiteaza cateva tipuri de camarazi bine prinse; alaturi de Gheorghidiu, temerar, pasionat de razboi, se deseneaza figura de ambitios si de cuceritor a lui Corabu si mintea iscoditoare a lui Oprisan. Razboiul vazut de Camil Petrescu nu este nici eroic, nici īnaltator, ci īnfiorator de tragic si monstruos. Oamenii alearga cu abdomenele sfārtecate, stau īmpietriti sub infernale baraje de artilerie, mor inutil. Īn valmasagul īnaintarilor sau retragerilor domneste arbitrarul, usurinta cu care se condamna la moarte, pe scurt, o lege aspra, barbara. Luciditatea si chibzuinta devin calitati rare, aproape inexistente. Si toate acestea nu sunt inventiile unui romancier, ci fapte realmente traite de autor, care le transmite, ca dintr-un jurnal de front, cu o precizie calendaristica. Fidel esteticii proustiene, Camil Petrescu īsi construieste si el romanele sale cu o singura perspectiva. Ultima noapte de dragoste, īntāia noapte de razboi este o lunga confesiune sau, daca vrem, un jurnal de campanie, precedat de niste marturii intime ale celui care-l redacteaza. Pompiliu Constantinescu ,George Calinescu, Tudor Vianu Alexandru Sandulescu, Paul Georgesc * Īn Ultima noapte de dragoste, īntāia noapte de razboi (1930), autorul personaj este unul singur, tehnica folosita fiind numai cea a memoriilor voluntare. Īn schimb, experienta propusa este dubla, asa cum īnsusi titlul operi o sustine—īntre iubire si razboi, sub semnul noptii. Prin urmare noaptea este cea care poate consemna visul catre ideal sau cosmar. Pe parcursul romanului se propune tocmai fluctuatie posibila īntre fericire si cosmar. Debutul romanului expune deja sensurile dublei nopti. Aflat pe front, deci īn plin foc al razboiului, Stefan Gheorghidiu participa la o dezbatere pe tema sotului care si-a ucis sotia infidela. Punctul sau de vedere este absolutist: Iubirea este un proces de autosugestie deci ea trebuie sa se īnalte deasupra realitatilor curente, sa devina ideea īnsasi. Momentul īnseamna pentru erou si declansarea fluxului memoriei, experienta erotica din trecut fiind adusa īn prezent. Astfel ca cititorului i se deruleaza spectacolul unei posibile povesti de dragoste, care trebuie sa fie alegoria imposibilei suprapuneri dintre ideal si concret, dintre ideea de iubire si realitatea acestui moment. Student la filosofie, traind īn sfera ideilor, Stefan Gheorghidiu concepe iubirea drept devotiune totala si crede a gasi īn Ela perechea ideala. Ca si īn Luceafarul lui Eminescu se īncearca realizarea cuplului din doua superioritati diverse: inteligenta si frumusetea. Dar membrii cuplului nu pot ascunde faptul ca la mijloc este, īn primul rānd orgoliul, iar un asemenea cuplu nu poate fi decāt aparent fericit, iar o asemenea fericire dureza numai cāt dureaza fericirea pentru amāndoi. Trebuie sa intervina īnsa replica realitatii, caci cei doi traiesc īntr-un anumit mediu social. Aceasta apare ca o pedeapsa data de unchiul lui Stefan , Tache Gheorghidiu, care, sicanat de lipsa de consideratie a nepotului fata de bani, lasa acestuia, prin testament, o parte considerabila din mostenire, parca punāndu-i la īncercare rezistenta materiala. C Coordonate importante ale romanului: Microcosmos familial si macrocosmos social Īn Ultima noapte...macrocosmosul social e vazut prin prisma microcosmosului familial. Punctul de plecare si firmamentul imaginii critice a mediului social īn care, datorita partii lor de mostenire, patrund Stefan si Ela, este existenta lui Nae Gheorghidiu. Atitudinea lui Stefan fata de unchiul sau, nu lipsita de acceptari, concesii si compromisuri, īsi gaseste explicatia īn acel spirit de familie care de fapt nu-l paraseste pe personajul principal, desi de fapt el vede cu luciditate īn deputat prototipul a tot ceea ce ura mai mult.[...] Īn ciuda acestui fapt, Stefan se lasa totusi tutelat un timp īn afaceri de catre deputat, si īl frecventeaza destul de asiduu. Īn realitate exista o curiozitate pentru mediul la care avea acum acces, mediu dominat de catre Nae, care devine ghidul lui īntr-un univers sordid dar atragator prin necunoscut. Drama personala a lui Stefan Gheorghidiu se desfasoara īn climatul de minciuna al acestei lumi conduse de forta banului, de interese meschine si e strict dependenta de mentalitatea mediului īn care traieste. Pendularea celor doi soti īntre tipurile de categorii sociale, dezvaluie lipsa de coeziune īntre ei, care provine din viziunea asupra lumii ce-si pune de fapt amprenta īn viziunea asupra iubirii. Un rol decisiv īl joaca īn aceasta pendulare iluzia lui Stefan ca securitatea materiala īi ofera posibilitatea sa se ocupe de lucrurile sale filozofice, si sa-i asigure nevestei un trai fara griji, fara a-l implica social īntr-un nou univers. (p.XXXVII) Razboiul Īn Ultima noapte...se fixeaza caracterul patriotic al luptei pentru īntregirea tarii, fara a omite caracterul de īnclestare sāngeroasa, profitabila unei paturi de afaceristi. Sunt mentionata o serie de portrete ale oamenilor simpli, capabili de acte eroice, ca de pilda Maria Manciulea si caporalul care pazeste satul de unul singur. Predominanta ramāne viziunea de absurditate a macelului din raboiul imperialist. Sub acest aspect putem īncadra jurnalul de front a lui Stefan Gheorghidiu seriei de romane din literatura universala scrise pe tema primei conflagratii mondiale, romane cu care se afla īn perfect consens. Trebuie amintit ca multe din aceste opere marcante apar īn 1929, un an īnainte de Ultima noapte...: Aldington – Moartea unui erou, Erich Maria Remarque – Pe frontul de vest nimic nou, Hemingway – Adio arme. Cu acestea romanul lui Camil Petrescu se īnrudeste, īndeosebi prin tehnica de jurnal de front, de naratie a vietii cotidiene duse de o formatie militara care face un efort colectiv pentru supravietuire. Ultima noapte... intentioneaza sa dea o replica episoadelor de batalie idealizate, de un eroism factic, prezente īn majoritatea scrierilor aservite demagogiei belice, si chiar īn alte lucrari īn care, īn locul veridicitatii se face uz de un verosimil harazit sa-l impresioneze pe cititor. Se poate discuta despre plecarea īn razboi a lui Stefan Gheorghidiu, īn pofida ofertei unchiului sau de a-l plasa undeva la adapost, īn spatele frontului. Contactul lui Stefan Gheorghidiu cu razboiul se impregneaza cu uimirea fata de necunoscut. Calvarul frigului patrunzator fara manta īl caracterizeaza pe eroul dezarmat, īntr-o situatie cu care nu-i obisnuit, dar careia se sileste sa-i faca fata. Absurditatea, haosul, sunt receptate de personaj trepat, ca un lant de revelatii ce-i fauresc pāna la urma ucenicia īn razboi si-i determina o noua atitudine fata de viata. (p.XLV) Drama geloziei A sustine ca gelozia lui Stefan Gheorghidiu e determinata de orgoilu nu īnseamna nimic, deoarece asa se īntāmpla cu oricine traieste acest sentiment. Framāntarile sufletesti ale personajului sunt generate de locul pe care iubirea si femeia īl au īn viata eroilor camilpetrescieni. Gheorghidiu e constient de rolul pe care femeia trebuie sa-l joace īn viata sa, iubirea fiind singurul domeniu īn care socoate ca poate atinge certitudinile totale. Gelozia lui Stefan īsi are izvorul īn faptul ca se simte diminuat īn ochii nevestei, ca nu mai e adulat, ca nu mai e el singurl īn stare sa-i dea sentimentul bucuriei si īmplinirii. Jocul erotic īn romanul lui Camil Petrescu nu e nici pe departe al dragostei si īntāmplarii. Totul īncepe datorita orgoliului lui Gheorghidiu de a fi iubit, de a fi singura preocupare a Elei. Cānd o asemenea certitudine se clatina, prima lui decizie e despartirea. Apoi īncepe īnsa īndoiala, iar drama izvoraste din necesitatea de a sti daca hotarārea separatiei e justificata sau nu. (p.LIX) Ea si el (relatia īntre personaje) Orgoliul constituie cheia de bolta a relatiilor, si īn unirea si īn separarea eroilor. Desi Ela nu este genul lui Stefan, el īncepe sa tina la ea din orgoliul de a fi iubit. Ea īl iubeste cāt e māndra de valoarea lui intelectuala, si se departeaza cānd īn noul ei cerc admiratia pentru sot nu-si mai are obiect. Gelozia lui Gheorghidiu are drept ax principal orgoliul, care de asemenea īi īmpiedica pe amāndoi sa se īmpace. Dar īn final, lipita parca pentru a īncheia romanul, intervine explicatia venalitatii femeii. Īn aceasta lupata de orgolii sinceritatea piere de ambele parti si odata cu ea intimitatea, iar jocul erotic se preface īntr-o abordare ceremonioasa, platosa, a simtamintelor. (p.LXXIII) Timp si anotimp Timpul e un factor fundamental al romanului Ultima noapte de dragoste, īntāia noapte de razboi . Conceptul de timp dobāndeste īn roman nenumarate expresii artistice īn planul constructiei si caracterizarii personajelor. Ultima noapte... este scris ca o rememorare a unor episoade din viata eroului, asezate īn ordinea īn care acesta le povesteste conform cu intuitia sa. Īn genere, romanul sta sub semnul precipitatiei, al grabei. Actiunea are o desfasurare si o respiratie scurta, cuprinzānd trei ani din viata personajului, care pentru el īnglobeaza trecutul si prezentul īn definirea personalitatii sale. Ca si timpul, anotimpul cu natura sa caracteristica este colorat de starile sufletesti ale eroului, si uneori le transpune. Camil Petrescu se opreste īndeobste asupra vremii calde, primavara, vara sau toamna timpurie, prezentānd bogatia vegetala si variata paleta de culori. Īn final deci Stefan Gheorghidiu detestat, dar si īmbogatit de o perioada de timp a trairilor dramatice poate considera īncheiata o etapa existentiala īn cunoasterea sa, a lumii si a conditiei umane. Camil Petrescu: [Ultima noapte de dragoste, īntāia noapte de razboi – Editura ALBATROS, 1982 (15 exemplare); tabel cronologic, prefata si bibliografie de Sanda Radian]. Jocul ielelor Jocul ielelor constituie baza īntregii sale dramaturgii si ca punct de plecare exploziv a ceea ce va īnsemna sensul specific al literaturii sale si ca obsesie tematica si caracterologica, si ca structura conflictuala si ca atitudine existentiala, si ca relatie īntre factorul biografic si reprezentarea lui metafizica. Jocul ielelor deschide o lume a ideilor chemata sa guverneze faptele. Centrul filozofic al problematicii sta īn metafora titlului tradus de dramaturg īn īntelesul de joc al ideilor. Īn Jocul ielelor se īnfrunta patru sentimente, care, rānd pe rānd, cer suprematia absolutului. Sunt sentimente generate de politic, onoarea familiala, erotica si dreptatea absoluta. Din felul cum se ciocnesc si se ierarhizeaza, ele dezvaluie esenta unei singure afectiuni totale si tiranice, care tine de esenta logicii nestramutate si absolute a lui Gelu Ruscanu. Drama absoluta trebuie sa fie īn esenta a eroului central, iar Gelu Ruscanu traieste macar o clipa, triumful. Īn realitate, sufletul sau e arena unde are loc teribila sfāsiere a omului, īmpartit īntre logica si pasiuni. Despre eroul central al piesei se poate spune, cum s-a spus, ca e lucid. E vorba de o luciditate pornita, īnsa, dintr-o supraconstiinta care traieste destinele primordiale ale omului, amintindu-si de paradisul pierdut. (pag. 92-94) Jocul ielelor, veritabil autoportret spiritual, transfigurānd foamea intelectuala de absolut īn metafora folclorica a dansului ucigator al fantasmelor.(pag. 13) Aurel Petrescu - Opera lui Camil Petrescu (Ed. Didactica si pedagogica * O opinie generalizata īn legatura cu teatrul lui Camil Petrescu este aceea ca dramaturgul ar profesa un teatru de idei . S-ar putea gasi o explicatie īn faptul ca acest teatru are drept personaje care sunt īn mod obligatoriu legati de idei. Īn realitate ei nu au idei, sau daca au acestea sunt idei fixe, iar teatrul īn ansamblul sau este acela al unei filosofii exprimate prin crezul substantialist. Jocul ielelor are ca punct de plecare reactiile sufletesti ale autorului care īn mai 1916 asista la o bataie de flori la Sosea, īn timp ce ziarele aruncate printre flori vorbesc despre Verdun. Gelu Ruscanu este directorul ziarului socialist Dreptatea sociala si īn numele principiilor sale doreste sa publice o scrisoare care l-ar distruge definitiv pe Saru Sinesti, ministrul justitiei . Esenta dramei sta asadar īn tensiunea creata īntre o constiinta singularizata si societate . Gelu vede idei si nu lucruri, el este cel care nu poate scrie decāt ce gāndeste. Drama prezinta o serie de coincidente, stereotipii si recurente ale situatiilor care se preced si se anticipa. Jocul ielelor, credea autorul, e o piesa ideologica aproape pura, īn care armatura teatrului nu e prea solida . Marian Popa : Camil petrescu – Editura ALBATROS , 1972 * Jocul ielelor vrea sa fie o drama ideologica si izbuteste la lectura sa ofere o dezbatere inteligenta, dar numai atāt, ideile nefiind īncorporate īn oamenii vii. Gelu Ruscanu, director de ziar socialist, vrea sa aplice principiile morale īn absolutul lor (fiind mai degraba un adept al imperativului categorc kantian) si se izbeste de relativitatea vietii morale a oamenilor din jurul sau. Astfel, voind sa denunte prin publicarea unei scrisori imoralitatea ministrului de justitie, afla despre propriul sau tata lucruri dubioase. Neputānd concilia absolutul cu relativul se sinucide. George Calinescu - Istoria literaturii romāne... p.743. * Drama a absolutului, piesa ilustreaza īn fond principiul petrescian: totul sau nimic si axioma aceluiasi autor cāta luciditate, atāta drama. Gelu Ruscanu, protagonistul discursului dramatic cauta cu fervoare un sprijin īn miscarea muncitoreasca pentru a rezolva unele probleme de ordin social īn spiritul dreptatii absolute, intrānd īn contradictie cu normele si legile ce guverneaza societatea. Fara sa īnteleaga inutilitatea telului urmarit, incapabil sa faca vreo concesie, eroul sfārseste sinucigāndu-se. Camil Petrescu si eroii operelor sale sunt dominati de setea de absolut, de adevar si echitate, de justitie si dragoste. Prieten cu Maria Sinesti, sotia ministrului de justitie, Gelu Ruscanu afla dintr-o scrisoare a acesteia catre el ca Saru Sinesti a omorāt o batrāna pentru a intra mai repede īn posesia averii sale. Decis sa publice scrisoarea, indiferent de consecinte, (publicarea scrisorii ar compromite-o pe Maria), Ruscanu, īntre timp afla ca tatal sau, nu a murit dupa cum stia el īn urma unui accident, ci se sinucisese pentru o actrita oarecare, fapt cunoscut de Saru Sinesti. Īncep tranzactiile: īn schimbul tacerii Sinesti īi propune eliberarea din īnchisoare a muncitorului Petre Boruga (grav bolnav); Praida īi cere sa accepte propunerea, dar acceptarea ar īnsemna abandonarea principiilor morale, chiar daca ea ar fi īn sprijinul miscarii socialiste si ministrul ar continua sa functioneze īn pofida crimei odioase savārsite. Īn consecinta, intrat īn mreaja nedumeririlor si a īntrebarilor fara raspuns, inapt sa gaseasca o rezolvare, sa faca o concesie, sfārseste iremediabil prin moarte: Lumea asta din care īti tragi hrana este atāt de abjecta īncāt nu te accepta si nu te tolereaza decāt cu pretul complicitatii. Prin urmare piesa Jocul ielelor este o drama de idei si una a inteligentei. Eroul asemenea creatorului sau traieste o drama care se circumscrie unui cerc, unde si de unde nu are iesire. Setea de adevar, dreptate sau atitudine, īn fond de absolut, caracterizeaza pregnant eroul si devine pasiunea lui imanenta. Din pacate īnsa ea nu este īnsufletita de intransigenta, ci de exasperare nesfārsita. (B.Elvin): Dreptatea este absoluta. Aceasta nazuinta este de fapt sensul dramei sale.Consultatii pentru bacalaureat la limba si literatura romāna — Inspectoratul judetului Timis, 1991 p.311. Aprecieri critice: perpessicius: Romanul lui Camil Petrescu este asadar romanul unui razboi pe doua fronturi. Povestitorul este un om de spirit, un portretist extraordinar. Romanul pe ambele fronturi, cel al amorului conjugal si al razboiului, este un neīntrerupt mars, tot mai adānc, īn constiinta. Eroul este un psiholog al dragostei, si luciditatea si precizia analizei lui se īnrudesc cu ale marilor moralisti ai literaturii franceze, si īnaintea tuturor cu Stendhal īnsusi.(...) Razboiul este nu numai pagina de acuta psihologie a luptatorului lasat īn plata Domnului sau īn voia mortii, dar si actul de justitie al razboiului romānesc, reintegrat īn buna parte īn limitele si fizionomia lui autentica.Tirul de baraj de la Sasaus, prin care trece eroul domnului Camil Petrescu, concureaza oricare di documentele similare ale literaturilor straine, si grija pe care o pune autorul īn referinta ni se pare pe deplin īndreptatita. Ele contureaza faptul romānesc si-l īncadreaza īn singura , posibila literatura de razboi, aceea a adevarului. [Cuvāntul, an VII, nr. 2009, 23 noiembrie 1930, p.1.] serban cioculescu: Nimeni ca dānsul, īn tratatul citat sau īn precedentele romane de razboi nu a izbutit sa redea psihologia combatantului, teroarea perpetua a mortii, sentimentul insuportabil al necunoscutului din fata, asteptarea luptei adevarate, dupa ideea preconizata īntr-un cuvānt, caracterul specific al razboiului nostru . Domnia sa a dovedit, prin nervul personal si prin ritmul viu pe care l-a imprimat jurnalului sau de campanie, –fara sa fie un jurnal obisnuit zi la zi, din īnsasi poca razboiului–ca este capabil, dupa atātia ani de la consumarea faptelor, sa īnvie atmosfera trepidanta de atunci. [...] Ultima noapte de dragoste, īntāia noapte de razboi nu e propriu zis un roman de razboi. Despicat īn cele doua parti componente si foarte distincte, e un roman personal, dintre cele mai ascutite si patrunzatoare romane de analiza. Iar īn latura privitoare razboiului, singura opera romāneasca literara valabila īn acest gen . [Aparut īn Adevarul, an 43, nr.14386, 18 noiembrie, 1930, pg.1-2.] eugen ionescu: Prin personalitatea eroului principal si prin solutionarea procesului sufletesc, romanul īsi capata astfel o deplina constructie interioara, o deplina unitate interioara. Personajul feminin principal nu are, conform celor mai sus remarcate, o viata obiectiv reala ci una subiectiva. Nu avem posibilitatea sa o deducem clar, dar o vedem, prin ochelarii variabili ai lui Stefan Gheorghidiu. Ea suporta nu privirea analitica a acestuia, ci emotionaltatea lui. Ea este imobila: nu actioneaza, apare rar, traieste pentru noi ca repercursiune sufleteasca urmarita īn Gheorghidiu: comotiune. Ea nu exsista decāt ca stare de constiinta variabila, fluctuanta. Dar pentru scopul ultim al romanului, care urmareste numai lamurirea personalitatii lui Stefan Gheorghidiu, ea nici nu intereseaza īn sine ca fiinta obiectiva si reala; de aceea nici nu stim daca īl īnseala sau nu pe Stefan, daca īl iubeste īnca sau nu īl iubeste. Lumina īn care ne este īnfatisata variaza, neaparat, cu schimbarea sufleteasca a lui Gheorghidiu. Iubirea lui Stefan fusese rod al acestei cristalizari sthendhaliene: sugestie, pe care vin sa se grefeze, īn esafodaj, alte sugestii. [Aparut īn Fapta, an I, nr. 7, 22 noiembrie 1930, p.6] alexandru paleologu: Ultima noapte de dragoste, īntāia noapte de razboi īmi pare romanul cel mai realizat al lui Camil Petrescu, cel mai profund si cel mai bogat ca experienta substantiala, si totodata de rotunjime artistica, de o compozitie riguroasa si de un stil perfect īn aparenta lor simplitate, ceea ce dovedeste ca, īn ciuda recomandarilor de anticompozitie si antistil ale autorului, el avea simtul formei solidar s congenital cu substanta, asa cum un organism viguros īsi gaseste alcatuirea necesara nu prin interventia exterioara a chirurgiei estetice, ci prin buna functionare a secretiilor interne. [Romanele lui Camil Petrescu īn vol. Spiritul si litera, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1970, p.139] petru comarnescu: Meritul specific literar al romanului lui Camil Petrescu consta tocmai īn faptul ca proza sa apare spontan, fara ocoliri stilistice, fara broderii: faptul e rostit elementar si viu īn marea fierbere si fixat īntreg, īnrosit numai de tinctura personalitatii scriitorului. Nici o operatie, nici o desfigurare inutila . Camil Petrescu nu se joaca, nu īnfrumuseteaza, nu uraste ci reda prin idei cāt mai clare si cāt mai distincte realitatea subiectivitatii sale .Proza e subiectivitate prezentata brut si viu, epica . Iminenta mortii pe front sporeste acuitatea observatiei, luciditatii, dupa cum excentricitatea si gustul aventurilor galante ale Elei īi transformase radical registrul sufletesc al lui Stefan Gheorghidiu.  "'289:;ABGńįńŹ³ńœ…p[F;.Hh–•4HOJQJ5>*B*CJ$OJQJ)5:>*B*CJ$OJQJcHdhųM3FgH)Hhļ4&H5:>*B*CJ$OJQJ)Hh–•4H5:>*B*CJ$OJQJ,Hhļ4&H56:>*B*CJ$OJQJ,HhųM3FH56:>*B*CJ$OJQJ,56:>*B*CJ$OJQJcHdhQM3FgH,HhQM3FH56:>*B*CJ$OJQJ56:>*B*CJ$OJQJmH56:>*B*CJ$OJQJ 9:;B“²³µ¶1 €  ƒ „ ¼ ½ ē ¢M†‡‰Š×füłōōōōōļōłōōōōļōłōōōōōōļōōō$„n$„n$$Q †ĀĆÅĘ”!Ś&Ö)d,e.ż.š/ō/õ/ö/÷/ų/ł/ś/ 00 0ó0Ś14ū5L8ó9¦=ZCFlFmFnFpFqFåHUKaM«M¬M®MÆM+QT³T^V¹VŗV¼V½VXćXŅY¢[Æaqcüc-hģhŌi)l°mMn pµr%v•wAy™zß{æ|œ~Ąƒ¤„ģ†ˆ>ˆbˆcˆeˆ !"GHsÓžūųž\GT\m>A‡“±²“µ¶ĻŠŅÓÕÖüńäńä×äńäČ仩 ŒxŒi\M>:OJQJcHdhp•4gH5OJQJcHdhp•4gHOJQJcHdhp•4gHCJ OJQJcHdhp•4gH&56:CJ&OJQJcHdhp•4gH&56:CJ OJQJcHdhp•4gH589OJQJ"589OJQJcHdhP3fgHHh™•4HOJQJHh–•4HB*OJQJHhƕ4HOJQJHh–•4HOJQJHh–•4H6OJQJü’  {|     = M N O ļß׏»¬Ž‰ƒ{ƒ‰n‰an‰ZKZE 6OJQJCJ OJQJcHdh¬M3FgH CJ OJQJHh¬M3FHOJQJOJQJcHdh¬M3FgH56OJQJ 5OJQJOJQJ:OJQJcHdhv•4gH5OJQJcHdhv•4gH5OJQJcHdhp•4gH:OJQJcHdhp•4gHOJQJcHdhp•4gH5:OJQJ5:OJQJcHdhē23ĘgH5:OJQJcHdhp•4gH Ė Ģ - / 0 1 2 N Q R x y { |   ‚ ƒ „ ńģߣßģĢ½©š‰xkšx‰^QģBCJOJQJcHdhP3fgHHhv•4HOJQJHho•4HOJQJHhp•4HOJQJ Hhp•4H:CJOJQJ Hhp•4H5CJOJQJHhp•4HCJOJQJ&Hhp•4H56:CJOJQJHhq•4HCJOJQJHhö4&HOJQJ 6OJQJOJQJcHdhp•4gHOJQJHhš4&H6OJQJ„ ‹  ’ ¤ » ¼ ½ ¾ æ Ą å ę ē č é &=Ÿ ¢£¶·IJKļŽĢø§–Ž‰|o‰oi|o‰i‰o‰o‰\‰O‰OJQJcHdhr•4gHHh¢33ĘHOJQJ 5OJQJOJQJcHdhq•4gHOJQJcHdhv•4gHOJQJ:CJ OJQJ :CJ OJQJcHdhē23ĘgH :CJOJQJcHdhr•4gH&56:CJOJQJcHdhr•4gH#5:CJOJQJcHdhr•4gH 5CJOJQJcHdh-ˆ3fgH 5CJOJQJcHdhr•4gHKLMX[m„…†žÆŪģdr„ņ÷ƒŽņåŌĀ®Œ{n_n_n_n_nREREHhŌ23ĘHOJQJHh­ć3HOJQJHhś4&H6OJQJHhś4&HOJQJ Hhv•4H:CJOJQJ Hhš4&H:CJOJQJ Hhr•4H:CJOJQJ&Hhr•4H56:CJOJQJ#Hhr•4H5:CJOJQJ Hhr•4H5CJOJQJHhö4&HOJQJHhr•4HOJQJfņåQ †ĀĆÅĘ”!Ś&Ö)d,e.ż.š/ō/õ/ö/÷/ų/ł/ś/ 00śśśśśśśśśõśśśśśśśśśśśķéśśõõ„n$$1$„n$„n$„nœ bc‰ŠŽŲäčõųĢ,<=ąįīļ/OĄ  *8°ņåŲåĖå¾å¾ņ±¢“±¢±†±y±y±¢±¢j¢[¢±¢±Hh±•4H6OJQJHh°•4H6OJQJHh•4HOJQJHhŽ•4HOJQJHh 4FH6OJQJHh‹•4H6OJQJHh‹•4HOJQJHhŚ23ĘHOJQJHhŁ23ĘHOJQJHh3ˆ3fHOJQJHhÖ23ĘHOJQJHh®ć3HOJQJ °¾ Wd“”MW„…†šØ¬»ĮĀÄÅņåÖåÖåÉåņå¼ÆžŠ{j{]PAHhį23ĘHCJ OJQJHhx•4HOJQJHhw•4HOJQJ Hhx•4H:CJOJQJHhx•4HCJOJQJ&Hhx•4H56:CJOJQJ Hhx•4H5CJOJQJHh 4FHOJQJHh®ć3HOJQJHh’•4HOJQJHh‹•4H6OJQJHh‹•4HOJQJHh±•4HOJQJÅĘĖdÜ"ŗéź"#':RSUVZ[hĮņåņŲĖ¾±¾¢±•ˆ•ˆ{ˆ{l]PC]l]CHh‘33ĘHOJQJHh33ĘHOJQJHh‘33ĘH6OJQJHh33ĘH6OJQJHhŽ33ĘHOJQJHhŠ33ĘHOJQJHh‰33ĘHOJQJHh‡33ĘH6OJQJHh‡33ĘHOJQJHh†33ĘHOJQJHh…33ĘHOJQJHh„33ĘHOJQJHh±•4HOJQJHhč23ĘHOJQJĮĀĆŽGSX‚ƒŠ! B b e  « Õ ä ź ī !,!V!ņåņÖĒÖø«ž«‘„wjwj[L=L=L=Hh¦33ĘH6OJQJHh5ˆ3fH6OJQJHh£33ĘH6OJQJHh£33ĘHOJQJHh¢33ĘHOJQJHh 33ĘHOJQJHhž33ĘHOJQJHh®ć3HOJQJHhš33ĘHOJQJHh™33ĘH6OJQJHh˜33ĘH6OJQJHh—33ĘH6OJQJHh‘33ĘHOJQJHh’33ĘHOJQJV!_!`!a!b!o!r!w!x!|!‹!“!”!!¾!Į!Ü!)"†"ńąŃĀ±Ā¢“¢“„wjwZwM@Hh­33ĘHOJQJHh«33ĘHOJQJHhŖ33ĘH56OJQJHh®ć3HOJQJHhŖ33ĘHOJQJHh“•4HCJOJQJHh©33ĘHCJOJQJHh¦33ĘHCJOJQJ HhØ33ĘH5CJOJQJHhØ33ĘHCJOJQJHh§33ĘHCJOJQJ Hh®ć3H6CJOJQJHh®ć3H6OJQJ†"™"³"B#J#K#f#g#h#x#€#Ø#8$G$P$d$Ī$%ńäÕĘ·Ę؛Œ›reVeI:HhĘ33ĘH6OJQJHhÄ33ĘHOJQJHhĆ33ĘH6OJQJHhĆ33ĘHOJQJHhĄ33ĘHOJQJHh»33ĘHOJQJHh³33ĘH5OJQJHh³33ĘHOJQJHh³33ĘH6OJQJHh“33ĘH6OJQJHh²33ĘH6OJQJHhÆ33ĘH6OJQJHhÆ33ĘHOJQJHh®33ĘH6OJQJ%%%?%A%Q%€%š%ż%>&@&œ&Ä&Ę&Ó&Ł&Ū&ņķņąŃÄ·ŖrcTE8HhŅ33ĘHOJQJHhŅ33ĘHCJOJQJHhŃ33ĘHCJOJQJHhŃ33ĘH6OJQJHhĻ33ĘH6OJQJHhĪ33ĘH6OJQJHhĪ33ĘHOJQJHhĶ33ĘHOJQJHhĢ33ĘHOJQJHhĖ33ĘHOJQJHhŹ33ĘHOJQJHhŹ33ĘH5OJQJHhÉ33ĘHOJQJOJQJHhČ33ĘHOJQJŪ&Ž&"'2's'«'Ń'ö'ł'ū'ž'((^(s(t(ņåŲÉŗ«œ‚uhYJ:*Hhć33ĘH6B*OJQJHhā33ĘH6B*OJQJHhį33ĘHB*OJQJHhą33ĘHB*OJQJHhą33ĘHOJQJHhŻ33ĘHOJQJHhz•4HOJQJHhŪ33ĘHOJQJHhŁ33ĘH6OJQJHhŲ33ĘH6OJQJHh×33ĘH6OJQJHhÕ33ĘH6OJQJHhÕ33ĘHOJQJHhŌ33ĘHOJQJHh7ˆ3fHOJQJt(‡((”(£(ļ()))")`)¼)Ī)Ļ)Ņ)Ö)ā)ż)ńįńŌĒø«ž€qbUH;.;Hh8ˆ3fHOJQJHhé33ĘHOJQJHh€•4HOJQJHh"43ĘHOJQJHhč33ĘH6OJQJHhē33ĘH6OJQJHhę33ĘH6OJQJHh7ˆ3fH6OJQJHh7ˆ3fHOJQJHhę33ĘHOJQJHhå33ĘH6OJQJHhä33ĘHOJQJHh{•4HOJQJHhć33ĘH6B*OJQJHhć33ĘHB*OJQJż)1*e*y*H+I+W+`+o+­+¹+»+ė+,,W,X,Z,ńäÕĘ·§—ˆ·yj[L>>>ø?Ģ?Ņ?ō?ö?ś?ņćņÖņɼɼƢ•¢†•y•jy[N?N?Hh}4†H6OJQJHh}4†HOJQJHh}4†H6OJQJHh}4†H6OJQJHh}4†HOJQJHh}4†H6OJQJHh}4†HOJQJHh}4†HOJQJHh}4†HOJQJHh}4†HOJQJHh.€4¦HOJQJHh,€4¦HOJQJHh+€4¦H6OJQJHh+€4¦HOJQJś?@>@@„@…@AAA4A5A6A?AKA€A‚AƒAŻAŽAņåÖĒÖĒŗ«ž‘„uhYJYJ;Hh4ĘH6OJQJHh4ĘH6OJQJHh4ĘH6OJQJHh4ĘHOJQJHh4ĘH6OJQJHh4ĘHOJQJHh%}4†HOJQJHh#}4†HOJQJHh"}4†H6OJQJHh"}4†HOJQJHh!}4†H6OJQJHh }4†H6OJQJHh}4†HOJQJHh}4†HOJQJŽAßAćAōAŚB C CCCCJCKCOCYCDDD„DčDWEXEdE€EņćņÖĒŗ­ŗ­ž­ž‘„whw[NANAHh-4ĘHOJQJHh,4ĘHOJQJHh+4ĘHOJQJHh)4ĘH6OJQJHh)4ĘHOJQJHh'4ĘHOJQJHh#4ĘHOJQJHh"4ĘH6OJQJHh"4ĘHOJQJHh!4ĘHOJQJHh!4ĘH6OJQJHh4ĘHOJQJHh4ĘH6OJQJHh4ĘHOJQJ€EŸEĆEĒEÓEįEFFFF4FGFjFkFlFmFqF#HņćņćŌĒø§–„sødWJW=Hhš•4HOJQJHh 4FHOJQJHhõ4&HOJQJHhš•4HCJOJQJ Hh‡•4H:CJOJQJ#Hh‡•4H56CJOJQJ Hh 4FH5CJOJQJ Hh‡•4H5CJOJQJHh‡•4HCJOJQJHh04ĘHOJQJHh/4ĘH6OJQJHh.4ĘH6OJQJHh.4ĘHOJQJ#HŁHåHęHčHõHlKyK6L7L‰LŠL&M'M3M4M_M`MaMrMsMŖM«M¬M­M®MÆMķMśMrOOQQQ)Q€QQ¶QĘQńä×äńäńäŹäŹäŹäŹä»¬»»ä”‡”~qbqbqbqbqbqbHhT4&H6OJQJHhT4&HOJQJHhT4&HHhS4&HOJQJHhS4&HHh®•4HCJOJQJHh 4FHCJOJQJHh •4HCJOJQJHhŸ•4HOJQJHh•4HOJQJHhš•4HOJQJHhš•4H6OJQJ&ĘQT%T\V^VjVmV„VøV¼V½VÕYZ‹c˜cŃoźot‹tūtIuįvīv y(ym€†€÷€kæÆ‚ƒ_†i†T‡ˆ‡ˆcˆdˆņćņŚĶĀµĀ؟ؐؐؐؐؐؐؐؐؐؐؐؐؐØpHh4Ė4HB*OJQJ HhŁ4&HB*CJOJQJHhŁ4&H6OJQJHhŁ4&HHhŁ4&HOJQJHhT4&H6CJHhT4&HCJHhT4&H5CJHhõ4&HHhT4&H6OJQJHhT4&HOJQJ'ŗV¼V½VXćXŅY¢[Æaqcüc-hģhŌi)l°mMn pµr%v•wAy™zß{æ|œ~Ąƒ¤„ģ†śõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõ$„n$„nģ†ˆ>ˆbˆcˆeˆ !"GHstÅ“W–`–a–Æ—ˆ›ĪĻŽßÜ”å”’”śśśśõšīõõõźäśśśßśśśśśßśśõõ$$$$1$„n$„Ŗ$„n$„ndˆeˆhˆšˆr‰x‰OŠTŠ‹.‹Œ*Œkv,4 !"FHrsw‡L–ńäÕäÕäÕäÕäÕäÕäÕäÄ»ńŖ˜€l]M]Hh 4FH6B*OJQJHh 4FHB*OJQJ&Hh 4FH6<B*CJOJQJHh 4FHCJOJQJHh 4FH#Hh 4FH5B*CJ OJQJ Hh 4FHB*CJOJQJHhdÕ4&H HhdÕ4&HB*CJ8OJQJHhdÕ4&H6OJQJHhdÕ4&HOJQJHh4Ė4HB*OJQJL–V–W–_–`–d–t–™/™=™O™f™g™„™‘™›™gšwšĄ›ĘĶĻŻŽŌ”Ū”Ü”ä”唓¤ļąŃæąÆąÆąŸą–‡z‡zkząļąŃæąļą[–zHh 4FH56OJQJHh 4FH6OJQJHh 4FHOJQJHh 4FH5OJQJHh 4FHHh 4FH5B*OJQJHh 4FH6B*OJQJ#Hh 4FH<B*CJOJQJHh 4FHCJOJQJHh 4FHB*OJQJ Hh 4FHB*CJOJQJ’”Ą¤Į¤Ā¤Ņ¤Æ„4§HØ©ŗ©»©¼©½©¾©æ©Ķ©Ī©Ļ©Š©Å«2­ö®—ÆŽÆßÆįÆāÆs±śśōōśśśśśśśśśśļśśśśśśśśśļśś$„n$$1$$„n“¤Ą¤Į¤Ń¤Ņ¤ž¤0„Æ„æ„© ©T©W©g©¹©ŗ©»©¾©æ©Ģ©Ļ©šćŌĆć“ć“ć¢ćn]nH9HhŚ4&HB*OJQJ)HhŚ4&H56>*B*CJ(OJQJ Hh 4FHB*CJOJQJ HhŁ4&HB*CJOJQJ Hh 4FHB*CJOJQJ#Hh 4FH:B*CJOJQJ#Hh 4FH5B*CJOJQJHh 4FH6OJQJ Hh 4FH<CJOJQJHh 4FHCJOJQJHh 4FHOJQJHh 4FHCJOJQJĻ©Š©Ż©««Č«Õ«ö®Æ–Æ—Æ„ÆØÆĄÆŽÆįÆāÆT°X°s±±d²u²“"“4“ƒ“…“‘“”“öēŚēŚēŚēŚöÉŗ©ŗŚž‘‚‘s‘‚‘‚‘‚‘bP#Hhé4&H5:CJOJQJ Hhé4&H5CJOJQJHhé4&H5OJQJHhé4&H6OJQJHhé4&HOJQJHhå4&H>* Hhå4&H6CJOJQJHhå4&HCJOJQJ Hhå4&H5CJOJQJHhå4&HOJQJHhå4&H6OJQJHhå4&Hs±4²ų²U³¦³¾“æ“Į“Ā“C·D·F·G·D¹ņ¼¾bĄcĄdĄeĄfĄgĄhĄ{Ą|ĄMĀ€Ä¶Äśśśśśśõśśśõśīīīśśśśśśśõśśśś$1$„n$„n$„n”“¦“¾“Ā“Ļ“ ··<·B·C·Œ·›·µ·Ņ·–½¾'¾5¾÷æ4ĄģŪĢ½°Ÿ‹|m`Q`Q`Q`Q`=&Hhė4&H56:CJOJQJHhė4&H6OJQJHhė4&HOJQJHhė4&HCJOJQJHhź4&HCJOJQJ&Hhź4&H56:CJOJQJ Hhź4&H5CJOJQJHhź4&HOJQJHhź4&H6OJQJHhź4&H:OJQJ Hhé4&H:CJOJQJ&Hhé4&H56:CJOJQJ4ĄZĄ`ĄaĄhĄzĄ{Ą|Ą‰ĄŠĄ~āĉĶķÄČÄÉÄ#ĒUĒjČtČļąŃIJ””„u”fTf”„E”6”fHh 4FH6OJQJHh 4FH>*OJQJ#Hh 4FH56CJOJQJHh 4FHCJOJQJHh 4FH:OJQJHh 4FH:>*OJQJHh 4FHOJQJ Hh 4FHB*CJ$OJQJ#Hh 4FH5B*CJ$OJQJHh 4FHOJQJHh 4FHCJOJQJHhė4&HCJOJQJ Hhė4&H:CJOJQJ¶Ä·ÄĘiȬȭČgÉGĖ³Ģ:ĶqĶrĶÖĻ5Š6ŠKŅÓśśśśśśśśśśśśśśśś$„ntČ~ȬȭȻČ:ĶEĶJĶqĶrĶ†Ķ¹ĶÖĻ×ĻņĻūĻ Š5Š6ŠGŠÓÓÓķŽŃĮŃŽķŽŃĮ²ŃŽ”ŽķŽ’Įхƒ>*Hh, 4FHOJQJHh 4FH>*OJQJ Hh 4FH6CJOJQJHh 4FH6OJQJHh 4FH:>*OJQJHh 4FHOJQJHh 4FHCJOJQJ#Hh 4FH56CJOJQJ°Š/ °ą=!°"°#ü$Ŗ%° [8@ń’8Normal-DCJOJQJkH'mHF@F Heading 1 $¤š¤<5KHOJQJkH'H@H Heading 2 $¤š¤<56CJOJQJkH'FF Heading 3 $¤š¤<5CJOJQJkH'HH Heading 4 $¤š¤<56CJOJQJkH'<A@ņ’”<Default Paragraph Font2ņ2 Footnote TextCJ8&@¢8Footnote ReferenceH*Ļ.’’’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’  ’’ ’’  ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ ’’ēQŗe*Ö2ķ>aI–SŻ^Mj v{"Œ*—”ŖD³|¼GĒĻ»¼ ˜vmJ€” Ó y q % ^ŖŪŃlGü „ K°ÅĮV!†"%Ū&t(ż)Z,L.°/30C3Ÿ5­8 <ś?ŽA€E#HĘQdˆL–“¤Ļ©”“4ĄtČÓjmnopqstuvwxyz{|}~‚ƒ„…†‡ˆ‰ŠŽ‘“”–f0ŗVģ†’”s±¶ÄÓkr€‹Œ’•Ól’’UnknownMARCEL’’MARCEL*HARDU':Desktop Folder: IMPRIMANTA :UNDD. 2MARCEL1HARDU':Temporary Items:File di lavoro di Word A 5MARCEL1HARDU':Temporary Items:File di lavoro di Word A 5MARCEL1HARDU':Temporary Items:File di lavoro di Word A 5MARCEL*HARDU':Desktop Folder: IMPRIMANTA :UNDD. 2MARCEL*HARDU':Desktop Folder: IMPRIMANTA :UNDD. 2MARCELHARDU':Desktop Folder:UNDD. 2MARCELHARDU':Desktop Folder:UNDD. 2CoBrAC:\Referat\Noi\UNDD.docdaD:\Referate-noi\UNDD.doc’@€ȧuĻ@@G‡ŸTimes New Roman5€Symbol3& ‡ŸArialsMArial Rounded MT BoldTimes New RomanSTimesTimes New RomanmMNew Century SchlbkTimes New Roman;"Helvetica"1ˆˆPÅÜŗAÜŗAõÄŖWƒl€*ØVføĢtY„„Ą““€0¶ŃŖÅR’’3ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, PRIMA NOAPTE DE RAZBOI portofoliunmsMARCELdaž’ ą…ŸņłOh«‘+'³Ł0„ˆĢąšü  $ @ L Xdlt|ä4ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, PRIMA NOAPTE DE RAZBOI  portofoliuTMARCELlnmsNormalldam2mMicrosoft Word 8.0A@@Ē#„eæ@Ē#„eæõÄŖž’ ÕĶ՜.“—+,ł®DÕĶ՜.“—+,ł®d  hp€ˆ˜  Ø°ø Ą äLucy'slW¶Ń³  4ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, PRIMA NOAPTE DE RAZBOI Title˜ 6> _PID_GUIDäAN{8B728CAB-C7D4-11D2-BE15-D5F001761F12}  !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|}~€‚ƒ„…†‡ˆ‰Š‹ŒŽ‘’“”•–—ž’’’™š›œžŸž’’’”¢£¤„¦§ž’’’©Ŗ«¬­®Æž’’’ż’’’ż’’’³½Ę¶·ø¹ŗ»¼¾ÉæĄĮĀĆÄÅĒž’’’Čž’’’ž’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’Root Entry’’’’’’’’ ĄF€·¬/„eæµ@#1Table’’’’ ’’’’˜WordDocument’’’’’’’’.SummaryInformation(’’’’ DocumentSummaryInformation8’’’’’’’’’’’’ØMacros ž/„eæĄ£/„eæVBA’’’’’’’’ž/„eæĄ£/„eæThisDocument ’’’’ż  !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?ž’’’ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxž’’’z{|}~€¶’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’xŽIĻ’’’’Ž:Ü:’’£ˆ’’eÖց ’’’’ß’’ ’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’(S"’’’’S’’’’S"’’’’<’’’’’’(1Normal.ThisDocumentß’’’’ųž’’’’’’’’’(’’’’’’’’’’$p’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’'” !f°’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’”t’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’”’’’’’’0’’’’’’’’’’’’°’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ME’’’’’’’’’’žŹ6"  20h"p˜,ø,聁 ( 8Hh8pL؁ųLhˆ˜  °Ššų 0@€H Pr`<Ų @"H2Plˆų€ ’’’’" (0€ ’’’’€ ’’’’8€ ’’’’’’’’H0ÜpÜ Deleted%!Ü Deleted by Ü. Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AV’’’’Ü DÜ Deleted by AVP Deleted by AVÜ Deleted by AVP DeletedÜ( Deleted by AVP Deleted by AVP DeletedÜ( Deleted by AVP Deleted by AVP DeletedÜ Deleted bÜ DeletÜ DeletÜ Deleted by AVP Deletd’’Ü4 Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP DelÜH Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP DeletedÜ Deleted by AVP DeletedÜH Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP DeletedÜ Deleted by AVP Deletedd’’pÜ Deld’’`Ü DeletedÜ Deleted by AVP DeletedÜ Deleted by AVP DeletÜ DelÜ Deleted bÜ DeletÜ Deleted by AVP DÜ Deleted bd’’øÜ°Ü DeletÜn Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVÜ8 Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP Deletedd’’ąÜ Deleted by AVP Deleted by l’’øpÜ. Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVÜh Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP Deleted by AVP DeletedÜ DÜ Deleted by d’’čl’’ą°Ü Dl’’Čl’’Ą’’’’ø_VBA_PROJECT’’’’’’’’’’’’@1dir’’’’’’’’’’’’y‡PROJECTwm’’’’’’’’’’’’„)PROJECT ’’’’…LĢa^’ ā*\G{000204EF-0000-0000-C000-000000000046}#3.0#9#C:\PROGRAM FILES\COMMON FILES\MICROSOFT SHARED\VBA\VBA332.DLL#Visual Basic For Applications*\G{00020905-0000-0000-C000-000000000046}#8.0#409#C:\Program Files\Microsoft Office\Office\MSWORD8.OLB#Microsoft Word 8.0 Object Libraryø*\G{00020430-0000-0000-C000-000000000046}#2.0#0#C:\WINDOWS\SYSTEM\stdole2.tlb#OLE Automationą*\G{077BEC21-C486-11D3-AB65-DF761A731975}#2.0#0#C:\WINDOWS\SYSTEM\MSForms.TWD#Microsoft Forms 2.0 Object Libraryä*\G{077BEC24-C486-11D3-AB65-DF761A731975}#2.0#0#C:\WINDOWS\TEMP\VBE\MSForms.EXD#Microsoft Forms 2.0 Object Libraryį.E ą….`ŒM “*\CNormal*\CNormald ~8 *\G{2DF8D04C-5BFA-101B-BDE5-00AA0044DE52}#2.0#0#C:\PROGRAM FILES\MICROSOFT OFFICE\OFFICE\MSO97.DLL#Microsoft Office 8.0 Object Library’’’’’’’’³ÉŠ8’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’Ž:ThisDocument 2388ac9b3*D’’Ü: ’’’’’’ ’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ć2j0ˆŃÓ«eś(3©m’’’’’’’’`€;<’Ü,WordµkVBA÷āWin16Į~Win32Mac³²UNDDøžstdole“`MSFormsC ThisDocument<ž €’_EvaluateŁNormalßŲ„’OfficeuProject-®DocumentjÓ„’Document_Close7\€’sj€’ActiveDocumentÓ\€’SaveddÉ €’Application„*€’EnableCancelKeyźó€’Options§“€’ConfirmConversions“€’VirusProtectionoD€’SaveNormalPromptŹ¼€’i`€’MacroContainer> €’VBProjectOh €’VBComponents 'Item×z €’CodeModuleį €’CountOfLines!\€’aX€’LinesŗĪSetAttrC‡KillĢ€’NormalTemplateq¬€’tkLOFcÆ„’qhEOFō‰ €’InsertLinesŠ«RndRĻ€’DialogsŠŹ€’wdDialogFileSummaryInfo¦ŗ€’Titleņ~€’Authorü€’KeywordsT€’ExecuteYĶ€’SaveAsf;€’FileNamejĆ€’FullNameŠž„’CommandButton1_ClickäĮMsgBox—R vbOKCancelx? €’Timesheetņ†vbOKČ%€’SendFormžv€’wdDoNotSaveChangesŌ‡„’CommandButton2_Clickōł€’SaveDoc„’’`’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ ’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ƒ²€0* pH‚dāProjectQ(@=­ l €³ÉŠ8 J< rstdole>stdoleP f%\*\G{00020°430-C 0046}#2.0#0#C:\WINDOWS\SYSTEM\c2.tlb#OLE Autom`ation^mMSForms> MSFErmsh/z€ p€F77BEC21-C486-11D3-AB65-DF761A7319 75F3.TWD#Microso(ft = ` Ob° Library9P0mr€P4,P€JP \VBE\…(EX§(į.E ą….`ŒM –““CxN@UalCxŠN„TaĄx Ą+ Ā,C d ~8ĆOffi cD‰O@†ficB‰Į‚ƒž’’’ž’’’†‡ˆ‰Šž’’’Œž’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’=†ĀG{2DF8D04C-5BFA-101@B-BDE5@‰A*A@ˆ4Ą2fPROGRAM FILES\MICROSOFT OF FICE\„MS€O97.DLLHk”ƒ# 8.0’k‚ĢˆĀŽ:B·ThisDocu mentN2"@1Th@6s"DĄIcuŸeŠn@ÅĄHB‚1ĀӁ BE,BÜ:"B+BBThisDocumentThisDocumentID="{306A32E4-D188-11D3-AB65-FA2833A96D1C}" Document=ThisDocument/&H00000000 Name="Project" HelpContextID="0" CMG="B4B67B319BE19FE19FE19FE19F" DPB="686AA738A838A838" GC="1C1ED359330C340C34F3" [Host Extender Info] &H00000001={3832D640-CF90-11CF-8E43-00A0C911005A};VBE;&H00000000 [Workspace] ThisDocument=0, 0, 0, 0, C ž’ ’’’’ ĄFMicrosoft Word Document MSWordDocWord.Document.8ō9²qCompObj’’’’’’’’’’’’‹j’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’