аЯрЁБс>ўџ ŠŒўџџџˆ‰џџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџьЅС7 №П>ФbjbjUU "а7|7|`џџџџџџlаааааааф фяЖ<<<<<<<<npppppp$Ѕ Х^”а<<<<<”ўаа<<Љўўў<Ќа<а<nў<nў\ўZааZ<0 €ЛxЃїФф$шZZП0яZ#ў#ZўффаааайImmanuel Kant Nscut ca cel mai frumos dar pe care zeii l-au fcut oamenilor, filosofia a aprut ca rspuns la юntrebri: ce este existenca; care este raportul dintre existenca subiectiv _i cea obiectiv; cum se constituie valoarea de adevr _i bine, frumos _i dreptate; care sunt cauzele nefericirii omului pe pmтnt; ce este fericirea. Юn jurul acestor probleme s-a constituit filosofia юncercтnd s dea rspunsuri, filosofia vizтnd raportul omului cu lumea, cu existenca. Filosofia юncearc s explice юn ce const condicia uman, conceptul de condicie uman, deasemenea situaciile obi_nuite _i cele limit. Юn acela_i timp filosofia se preocup de locul _i rolul omului, юl ajut pe acesta s ierarhizeze lumea. Filosofia юl ajut pe om s stabileasc юn cuno_tinc de cauz de ce oamenii opteaz pentru anumite ralieri. Filosofia юl ajut pe om s se cunoasc pe sine, s-_i formeze o con_tinc de sine, care sunt propriile sale ralieri, dar raportat la realitatea social, s-_i formeze con_tiinca alteritcii care este con_tiinca respectului pentru ceilalci alturi de care trie_te. Problemele teoretice ale filosofiei sunt юn legtur юn principal cu raportul dintre existenca obiectiv _i existenca subiectiv. Raportul a fost numit ca fiind problema fundamental a filosofiei. Pentru Kant problema fundamental a fost :  Cum pot s gтndesc unitar cerul юnstelat deasupra mea _i legea moral din mine. Immanuel Kant se na_te la 22 aprilie la Kіnigsberg, capitala Prusiei Orientale, ca fiu al _elarului Johan Georg. Elev la "Colegium Fredericianum", este remarcat de timpuriu de directorul acestei institucii, Franz Albert Schultz, care юl sprijin юn timpul studiilor. Юn 1740 se юnscrie la Universitatea din Kіnigsberg, la Facultatea de filosofie; studiile le face юn grele condicii materiale, fiind nevoit s prseasc universitatea юn 1746. Este perceptor юn familii юnstrite, reu_ind s economiseasc ni_te bani cu care public mai multe lucrri. Dintre acestea, una trecut aproape neobservat юn acel moment, юn care aplica principiile lui Newton _i la originea sistemului solar, nu numai la structura lui actual, este юnrudit cu cosmogonia elaborat de Laplace patruzeci de ani mai tтrziu, de unde _i denumirea de "teoria Kant-Laplace". Abilitat ca privat-docent, cine prelegeri la universitate dar _i acas, юmbraci_тnd cu timpul tot mai multe domenii: logica, metafizica, matematica, mecanica _i fizica teoretic, etica, dreptul natural, pedagogia. Cursurile erau populare, Kant descifrтndu-le studencilor sistemele filosofice ale lui Leibniz, Hume, Wolff dar _i legile naturii descoperite de Newton _i Kepler. Юn 1765 este numit, prin decretul regelui Friederich al II-lea, ajutor de bibliotecar la biblioteca palatului din Kіnigsberg iar cinci ani mai tтrziu este numit profesor "ordinarius", promovare sprijinit cu cldur de protectorul su, baronul von Zedlitz, ministrul prusian al cultelor _i instrucciei. Юn 1781, dup ce cu un an mai юnainte fusese ales membru al senatului academic al universitcii, apare opera sa filosofic fundamental "Critica raciunii pure", dedicat "Excelencei Sale Ministrului Regal de Stat Baron von Zeidlitz". Юn urma unei recenzii nesemnate (ulterior denumit "Garve-Feder", dup numele celor doi responsabili) % recenzie care-i face mult sтnge ru filosofului % _i pentru a-_i face mai inteligibil concepcia, se decide s elaboreze o versiune prescurtat _i mai accesibil a "Criticii" юn anul urmtor. Юn 1785, un tтnr profesor de la Marburg юi scrie lui Kant c intencioneaz s-i expun sistemul de la catedr; la Jena este editat o revist care propag filosofia kantian. Tot юn acel an, Kant public mai multe lucrri, unele despre antropologie _i filosofia istoriei, care юl preocup юn legatur cu etica, pentru prima oar fundamentat de el teoretic юn "metafizica moravurilor". Юn 1788 apare "Critica raciunii practice", expunere fundamental a principiilor morale kantiene. Partea final a trilogiei, "Critica facultcii de judecare" va aprea doi ani mai tтrziu, юn 1790. Юn jurul acestui an aproape nu era universitate german care s nu aibe printre profesorii ei de filosofie _i un kantian. La rspтndirea acestei filosofii a contribuit din plin Friedrich Schiller, pe atunci profesor "extraordinarius" de filosofie la Jena. Scrierile _i articolele din anii 1791-92 pregtesc _i se integreaz юn lucrarea din 1793, "Religia юn limitele raciunii", lucrare care va produce un conflict юntre Kant _i Ministerul cultelor. Furio_i c scrierea satiriza anumite idei religioase _i fiindc autorul reu_ise s ocoleasc cenzura lor, cenzorii din Berlin _i noul ministru al cultelor, Wollner, prezint cazul regelui Friedrich Wilhelm al II-lea % urma_ul retrograd al luminatului Friedrich al II-lea % care cere s se ia msuri energice юmpotriva ilumini_tilor, cu referire direct la "scrierile vtmatoare ale lui Kant". Ordinul emis ulterior юi va interzice filosofului s se mai ocupe cu asemenea probleme. Юn 1796 ю_i cine ultima din prelegerile sale publice, ultima leccie de logic, юncheindu-_i activitatea didactic de mai bine de patru decenii. Este ales academician de onoare al Academiei de _tiince din Sankt-Petersburg (1794) _i membru al Academiei din Sienna юn 1798; юn acela_i an юncepe s se plтng de slbirea facultcilor sale intelectuale. Ele continu s se deterioreze юn ultimii ani de viac, юncercrile sale perseverente de a mai crea ceva dovedindu-se zadarnice. Юn octombrie 1803 are un atac de inim iar dup o agonie cu pierderea continu a memoriei, sufer o prabu_ire iremediabil a inteligencei. Moare юn 12 februarie 1804, pe la orele 11, fr s sufere, ultimele cuvinte pe care le-a mai putut pronunca fiind: "Er ist gut" % e bine. Pe unul din perecii cavoului au fost scrise cuvintele din celebra fraz cu care юncepe "Юncheierea" "Criticii raciunii practice": "Cerul юnstelat deasupra mea _i legea moral юn mine". "Critica raciunii pure" apare юn primvara anului 1781, Kant svтr_ind o adevarat revolucie prin mutarea perspectivei de la obiectul demn de a fi cunoscut la юns_i capacitatea cunoa_terii. Se modific astfel, юn mod decisiv, metoda de pтn atunci a metafizicii, юn sensul precumpnirii metodei critice sau transcendentale asupra metafizicii ca sistem final. Pentru a face aceasta, юn condiciile unei rupturi cu metodele de pтn atunci, sunt supuse unei analize critice юnse_i facultcile cognitive, componentele raciunii pure. Kant ю_i propune s fac trecerea de la ontologia dogmatic de pтn la el, la o epistemologie critic, o investigare a instrumentelor cunoa_terii. Pentru a fi pur, aceast cunoa_tere trebuie validat logic, conceptual, independent de orice experienc _i condicionтnd orice experienc. Cunoa_terea este una transcendental. Transcendentalul este termenul central pe care ю_i юntemeiaz Kant gтndirea: el elaboreaz o critic transcendental, o metod transcendental, tinde ctre un sistem transcendental; este baza construcciei sale conceptuale _i filosofice, nucleul la care pot fi reduse _i din care trebuie desf_urate critica raciunii pure dar _i sistemul raciunii pure. Transcendentul este principiul a crui aplicare trece de hotarele experiencei posibile, dep_ind experienca, dep_ind ceea ce este cognoscibil. Cunoa_terea transcendental se ocup cu modul nostru de cunoa_tere a obiectelor, acesta fiind posibil a priori; orice cercetare care are ca obiect intuicii, categorii _i idei a priori este transcendental. A priori adic юn mod absolut independent de orice experienc _i fcтnd posibil experienca; din punct de vedere gnoseologic, ofer o posibilitate de validare non-empiric; din punct de vedere estetic, ofer posibilitatea validrii empiricului pe baza non-empiric a facultcii de judecare. Gnoseolog _i epistemolog, Kant nu a ocolit nici problematica ontologic; a imaginat realitatea pe de o parte ca fenomen iar pe de alta ca lucru юn sine, noumenon, existenc a intelectului. Fenomenul este realitatea sensibil ca obiect al intuiciei sensibile; lucrul юn sine este realitatea absolut suprasensibil, deci incognoscibil, care poate fi gтndit numai de intelect, fiind o existenc exclusiv a intelectului. Cognoscibil este numai fenomenul, lucrul юn sine % de_i real % este incognoscibil, este posibil doar de gтndit. Cunoa_terea este o sintez activ a datelor empirice, colaborare юntre sensibilitate _i intelect, drumul trecтnd de la simcuri, prin intelect la raciune. Cunoa_terea transcendental se ocup de modalitatea pe care o adoptm юn cunoa_tere, cu condicia ca aceasta s fie posibil a priori. Cunoa_terea absolut pur este aceea юn care nu se amestec nici o experienc sau senzacie, fiind posibil complet a priori. Prin cunoa_tere teoretic se cunoa_te ceea ce este; prin cunoa_tere practic se reprezint ceea ce trebuie s fie. Cunoa_terii prin simcuri юi corespunde estetica; cercetarea intelectului este asigurat de analitic; raciunea este ghidat de dialectic (юn sensul folosirii abuzive a logicii, o logic a aparencei юn_eltoare). Analitica transcendental _i dialectica transcendental se юnsumeaz юntr-o logic transcendental, care, spre deosebire de logica formal, face abstraccie numai de elementele empirice ale cunoa_terii, nu _i de orice concinut al ei. Pentru a putea delimita cunoa_terea pur de cea empiric, estetica transcendental se bazeaz pe o юntrebare (cum sunt posibile judecci a priori?) care capt apoi юnfaci_ri particulare (cum este posibil matematica pur?). Spre deosebire de judecata analitic (care este o judecat explicativ, al crei predicat doar lmure_te subiectul, neюmbogcind юns cuno_tinca), judecata sintetic este una extensiv, юn care predicatul se adaug subiectului, adugтndu-i ceva la concinut _i юn felul acesta lrge_te cuno_tinca. Aceasta юmbogcire este dovedit de Kant mai юntтi la nivelul esteticii transcendentale, al cunoa_terii sensibile a priori prin geometria pur _i aritmetica pur. Formele intuiciei pure a priori sunt spaciul _i timpul, ele fiind funccii ale sensibilitcii, condicii subiective ale tuturor fenomenelor, care dispun de o obiectivitate a priori; ele nu sunt transcendente ci deriv din sensibilitate, structureaz sensibilul. Posibilitatea existencei judeccilor sintetice a priori юn raport cu experienca, cu natura _i cu _tiincele naturii, este supus de Kant investigaciei юn analitica transcendental. Pentru a cunoa_te teoretic natura fizic, este folosit intelectul, prima facultate de cunoa_tere, facultate propriu-zis de cunoa_tere, facultate a conceptelor, regulilor, generalului _i generalizrii. Intelectul este cel care une_te prin concepte diversul юn obiect, gтnde_te obiectul intuiciei sensibile, subsumeaz reprezentrile dup anumite reguli _i descoper unitatea fenomenelor pe baza acestor reguli. Intelectul rmтne legat de fenomenele generalizate, dependent de o folosinc netranscendent юn raport cu ele, avтnd astfel de-a face cu fenomene, nu cu noumene, iar tot ce face este s ofere legi a priori naturii юn vederea cunoa_terii ei юntr-o experienca posibil. Pentru aceasta, potrivit lui Kant, se folosesc 12 categorii, trei cтte trei dup cantitatea, calitatea, relacia _i modalitatea judeccilor, categoriile nefiind altceva decтt concepte pure ale intelectului. Юn acest context vede Kant necesitatea nevoii de conlucrare юntre intuicii _i concepte, юntre sensibilitate _i intelect ca o tentativ de unire a empirismului _i racionalismului. Limitarea cunoa_terii prin concepte la o lume strict sensibil, fennomenal, fr acces la lumea suprasensibil, pe de o parte leag organic intelectul de sensibilitate iar pe de alt parte face dificil trecerea de la intelect la raciune, de la cunoa_terea propriu-zis la gтndirea propriu-zis. Categoriile, ca pure concepte ale intelectului, au o origine subiectiv, ca _i spaciul _i timpul % forme ale intuiciei. Condiciile posibilitcii experiencei sunt _i condicii ale posibilitcii obiectelor experiencei; totul se legitimeaz prin unitatea transcendental a con_tiincei de sine : subiectul este conceput epistemologic _i raportat la con_tiinc. Юn cadrul dialecticii transcendentale, dac obiectul intelectului este sensibilitatea, obiectul raciunii sunt cuno_tincele intelectului; sintetizтnd, intelectul une_te fenomenele prin reguli iar raciunea raporteaz aceste reguli la propriile ei principii. Raciunea este a_adar o facultate a principiilor, a judecrii dup principii; aceste principii rmтn юntr-o pozicie transcendent fac de fenomene, fac de real. Dup cum categoriile sunt concepte originare pure ale intelectului, conceptele racionale pure ale raciunii devin Ideile. Ideea rmтne un concept al gтndirii, gтndit nu cunoscut, iar gтndirea pur desavтr_e_te cunoa_terea fr s o юmbogceasc. Kant delimiteaz trei Idei pure ale raciunii: -Ideea unitcii absolute a subiectului gтnditor; -Ideea unitcii absolute a seriei condiciilor; -Ideea unitcii absolute a tuturor obiectelor gтndirii юn genere: sufletul, lumea _i Dumnezeu. Dialectica transcendental delimiteaz aceste Idei _i sistemul lor, supunтnd unei critici erorile disciplinelor care se ocupaser de aceste Idei, pe care le-au presupus ca obiecte reale % deci cognoscibile: "psihologia racional", "cosmologia racional" _i "teologia racional". Potrivit concepciei kantiene, cauzalitatea dup legile naturii nu este singura cauzalitate a fenomenelor; mai trebuie admis o cauzalitate prin libertatea celui care gтnde_te. Apare astfel al doilea sens al libertcii, cel moral. Rezolvarea antinomiei dintre cele dou cauzalitci este posibil prin distinccia dintre fenomen _i noumen: intrarea юn lumea libertcii oblig la eliberarea de sub legile sensibilitcii din fenomenalitatea empiric юn favoarea unei lumi inteligibile, a legiferrilor practice ale raciunii. Noumenul nu poate fi cunoscut, ci gтndit _i regтndit, юn intencia apropierii de absolutul pe care nu-l va putea atinge vreodat. Raciunea nu cunoa_te, ea numai faciliteaz cunoa_terea prin intelect. Kant ajunge la trei celebre юntrebri, юn care se rezum юntreg interesul su filosofic: - Ce pot _ti? - Ce trebuie s fac? - Ce-mi este юngduit s sper? La prima юntrebare, pur teoretic, a rspuns юn "Critica raciunii pure". La a doua va rspunde юn "Critica raciunii practice" iar la cea de-a treia юn "Religia юn limitele raciunii", aprut юn 1794. Filosofia, ca legislacie a raciunii omene_ti, cuprinde % юn accepcia filosofiei kantiene % numai dou obiecte : natura _i libertatea, legea naturii _i legea moral, ceea ce este _i ceea ce ar trebui s fie; sistemul filosofic kantian este obcinut sub cтrmuirea raciunii. "Critica raciunii practice", aparut юn 1788, este expunerea fundamental a principiilor morale kantiene. Dac raciunea pur se ocup cu obiecte ale facultcii de cunoa_tere, raciunea practic se ocup de principiile determinante ale voincei, "care este o facultate de a produce obiecte corespunztoare reprezentrilor sau cel pucin de a se determina pe sine la producerea acestora, adic de a-_i determina cauzalitatea" (1, pag.70). Omul este parte a naturii %supus cauzalitcii ei% dar _i fiinc racional, moral, liber; dedublarea omului юntr-unul sensibil, empiric _i altul suprasensibil, racional, corespunde dedublrii naturii юn fenomen _i noumen. Юn raport cu moralitatea se pstreaz dualitatea empiric-racional, cu dominarea raciunii, a suprasensibilului, a moralitcii. Omul trebuie s se elibereze de sub imperiul instinctelor, юnclinaciilor, pasiunilor prin autonomia voincei _i s-_i creeze propria sfer de legi morale prin autonomia voincei. Autonomia de sine a voincei, institutoare de legi morale, este echivalenta libertcii de sine a omului ca noumenon. Moralitatea apare ca o legiferare de sine ideal, constrтngtoare, imperativ, cu efect de cenzur _i de purificare юn raport cu tot ce este юn om sensibil, afectiv, instinct, pasional. Alturтnd naturii morala, Kant stabile_te libertatea ca temei al unei alte lumi, suprasensibil _i moral, autonom, scoas din orice _ir temporal _i cauzal, care se determin pe sine prin voinc, excluzтnd cauzalitatea, naturalul: libertatea coincide constrтngerii de sine la libertate, o determinare de sine a voincei prin legea moral. Legea moral nu exprim decтt autonomia raciunii pure practice, adic a libertcii, o lege a cauzalitcii prin libertate; este legea care ne determin ca fiince inteligibile, юn virtutea libertcii, fiind o condicie racional-moral pentru utilizarea libertcii _i prin care devenim con_tienci de libertate. Legea practic moral nu are alt mobil decтt demnitatea de a fi fericit: "conformitatea deplin a voincei cu legea moral юnseamn sfincenie, o perfecciune de care nu este capabil nici o fiinc racional din lumea sensibil, юn nici o clip a existencei ei" (1,pag.129). Omul ca scop suprem, ca valoare de sine, rmтne principala preocupare; la Kant nu religia genereaz morala, ci morala duce la religie iar binele la credinc. Aceast inversare юntemeiaz totul pe moral, adic pe om, fr un amestec al divinitcii. Datoria юnceleas ca o constrтngere practic, o necesitate obiectiv care deriv din legea moral _i din obligativitatea respectrii ei este principiul suprem de moralitate _i virtute, contrapus oricrei porniri instinctuale _i naturale, opus iubirii de sine _i fericirii personale. Kant recuno_tea nu numai lupta dintre principiul bun _i cel ru din natura uman, dar _i un "ru radical" al ei originar. Regтndirea rului ca posibil motor al progresului, юn temeiul unitcii _i a luptei contrariilor, devine un laitmotiv al filosofiei _i artei epocii moderne. Binele se obcine prin subordonarea fericirii fac de moralitate, ca o consecinc condicionat dar necesar a moralitcii: suntem a priori determinaci prin raciune s producem binele, este moral s producem binele prin libertatea voincei. Binele suprem este scopul acciunii practice, scopul final spre care tindem, stabilit de legea moral; el este posibil prin libertate _i trebuie realizat юn lume prin libertate. Pentru Kant, absolutul exist юn cadrul viecii umane _i юn raport cu ea, ca absolut al moralitcii omului drept fiinc noumenal. Lumea uman este o lume a valorilor, a unor certificri, configurri _i instituiri valorice prin libertate. Prin raciunea practic omul se poate proiecta юn absolut, dincolo de limitele raciunii teoretice, construindu-se ca fiinc liber юn lumea pe care o poate gтndi prin raciunea sa. Юn 1790 aprea partea final a marelui triptic, "Critica facultcii de judecare". Facultatea de judecare este mijlocitoare юntre intelect _i raciune, datorit capacitcii ei de a situa legile particulare sub dominarea unor legi mai юnalte, de_i empirice. Este facultatea subsumrii particularului sub general, facultatea de a gтndi particularul ca fiind cuprins юn general. Subsumarea poate fi determinativ (cтnd este dat generalul cruia i se subsumeaz particularul) _i reflexiv (cтnd este dat particularul _i trebuie descoperit generalul). Pe Kant юl interesa numai facultatea de judecare reflexiv cu subdiviziunile ei: - facultatea de judecare estetic, adica facultatea de a judeca finalitatea formal sau subiectiv prin sentimentul de plcere _i neplcere; - facultatea de judecare teleologic, facultatea de a judeca finalitatea real, obiectiv a naturii prin intelect _i raciune. Estetica _i teleologia mijlocesc юntre natur _i moral; teleologia completeaz mai cu seam natura, respectiv judecata asupra naturii iar arta юntrege_te moralitatea _i libertatea. Teleologia face trecerea de la _tiincele naturii la o teologie юnceleas tot ca efect al moralei, nu al _tiincei. Experienca conduce facultatea de judecare la conceptul unei finalitci obiective _i materiale, la conceptul de scop al naturii, care poate fi utilitatea (sau folosul) sau ca mijloc pentru utilizarea final a altor cauze. Un obiect este posibil numai ca scop; raciunea, ca facultate de a acciona conform scopurilor (o voinc), iar obiectul prezentat ca posibil numai prin raciune, ar putea fi considerat posibil numai ca scop. Un obiect este produsul unei cauze racionale, deosebit de materia acestui, cauz a crei acciune este determinat prin ideea ei despre un юntreg posibil prin intermediul acestor prci. Finalitatea nu este un principiu constructiv, drept pentru care nu poate юntemeia o _tiinc a naturii; ea юndepline_te un rol regulativ. Organicul natural, valorificat юn formele sale printr-o judecat teleologic, deschide perspectiva estetic, axat pe rolul de liant al omului юntre natur _i cultur. Estetica este conceput ca o analiz a facultcii destinate investigrii sentimentului specific de plcere, rezultтnd din armonia dintre imaginacie _i intelect fac de reprezentarea unui obiect, avтndu-se юn vedere raportul reprezentrii fac de simcmтntul de plcere sau neplcere. Prin teleologie, forma obiectului este judecat юn simpla reflexie asupra ei, fr vreun concept al obiectului, ca fiind cauz a plcerii produs de reprezentarea unui astfel de obiect. Facultatea de judecare estetic este o facultate deosebit, юn msur s judece obiectele юn temeiul unor reguli _i nu dup concepte, o facultate care nu contribuie cu nimic la cunoa_terea obiectelor _i nu aparcine decтt criticii subiectului care judec. Sentimentul de plcere sau neplcere se interpune юntre facultcile de cunoa_tere _i facultatea de a dori, iar arta юntre natur _i libertate. Kant _i-a elaborat estetica pornind de la pozicia pe care o ocup frumosul _i arta derivate din facultatea de judecare, o facultate mediatoare юntre intelect _i raciune. Юn cadrul acestei estetici, frumosul ne place pur _i simplu, nu prin impresia simcurilor, nici prin concept. Frumosul este descris prin determinancii judeccii: - calitativ, frumosul este obiectul unei satisfaccii fr nici un interes; - cantitativ, este universal valabil; - ca relacie, reprezint o finalitate subiectiv; - ca modalitate, este necesar ca obiect al unei satisfaccii generale. Юn aprecierea frumosului, facultatea de judecare estetic raporteaz imaginacia la intelect pentru a o pune de acord cu conceptele lui; aceea_i facultate este raportat la raciune юn vederea unui acord subiectiv cu ideile acesteia, pentru a produce o dispozicie a sufletului conform cu dispozicia determinat de influenca moralitcii asupra sentimentului. Judecata despre frumos se bazeaz pe un sentiment particular de plcere produs de obiect dar trebuie totodat s-_i descopere acele principii a priori prin care plcerea s se lege de reprezenterea respectivului obiect la orice alt subiect. Facultcile necesare pentru arta frumoas sunt imaginacia, intelectul, spiritul _i gustul. O atencie deosebit acord Kant spiritului, ca principiu sufletesc activ prin care se юntruchipeaz ideile estetice. Dintre formele de expresie, poeziei юi este atribuit cel mai юnalt rang; ea extinde _i юntre_te sufletul, se ridic estetic pтn la idei, ю_i probeaz libertatea, contempl _i apreciaz natura, ca fenomen, ca schem a suprasensibilului. Muzica este a_ezat pe o treapt imediat urmatoare poeziei, datorit atragerii _i emocionarii sufletului, юn calitatea ei de limba universal a afectelor; ea comunic idei estetice printr-un acord al senzaciilor, armonic _i melodic. Ca joc de senzacii, este юns pe ultimul loc, preferтndu-i-se artele plastice, avтnd юn vedere cunoa_terea prin facultatea de judecare. Kant este un critic racionalist al racionalismelor, un adept al specificitcii frumosului _i artei, interesat de acestea de dragul юntregirii facultcilor superioare de cunoa_tere. Kant s-a dovedit un mare filosof al moralitcii, cel mai important dup Aristotel _i probabil, cel mai original, "Aristotel-Kant-Hegel reprezint linia filozofic a separatismului celui mai categoric юntre art _i filozofie, a respingerii principiale a tuturor formelor de filozofie aforistic, metaforizant, fabulatorie, mitizant" spune ^tefan Augustin Doina_ юn prefaca la "A_a grit-a Zarathustra" (2, pag.5). Performanca nepieritoare a lui Kant, echivalent cu o rsturnare revolucionar a _tiincei despre demnitatea uman, const юn centrarea acesteia pe libertate _i pe deducerea ei din libertate. De la descoperirea libertcii ca definitorie pentru om _i umanitate putem data adevratul юnceput al con_tiincei umane de sine. Bibliografie 1.Kant, I. , Despre frumos _i bine, Editura Minerva, Bucure_ti ,1981. 2.Nietzsche, F. A_a grit-a Zarathustra, Editura Humanitas, Bucure_ti . 2000. 3.Ro_ca, I.N., Filosofie, Editura Eficient , Bucure_ti ,1997. œ1ž1ž> >жидСжС>Т\ТvТЂТУ:УоУєУ<Ф>Фћјёјёјёјёјышфшфшфш6CJCJ 56CJ CJmHsHCJ5CJ$ "$&(*, ^2Ъ@IюSРbєfHhЊhiЦiDr`rŠrШrXtvv~‡їїїїїїїїїыыыыыыыыыыыыыыыыыы $„аdh`„аa$$dha$>Ф§~‡‘V”:™TšP›ОœЬЄ,ЎТЎЏrЏўЏJЖrМ.Т0Т2Т4Т6Т8Т:Т<Т>ТXТZТ\Тѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓѓччч $„аdh`„аa$ $„аdh`„аa$\ТшТРУ<Ф>Фіііє„аdh`„а PАа/ Ар=!А"А#4$4%А i0@ёџ0 Normal_HmH sH tH <A@ђџЁ< Default Paragraph Font.U@Ђё. Hyperlink >*B*phџ`аџџџџ/e‡"ї'`/z1$2U2„2у2"707E7d7,8;9ПAŠF+HJ*KЈK_LfPUaU‡UЙUџU%Y9\_________,_-_._t_р_`!`ž€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€š0€€>Фc~‡\Т>Фdfg>Фe !$%()/0346<@FKLUW`cimtxƒ…†Š‹”›Ÿ ЈЉЏАЙКФХЧШЫЬеошщёѕћќўџ  "#*+67=>@AGIKLPQZ\^_delmuz„…Ž˜™›œŸ ЊЌЕЖМНХЦЬаекухюяїјњћ  )-56;=GHRS\]_`dekmopwx|}†Š’–›œžŸЄЅЋ­ЏАЕЖИЙПРТУЮЯджпртушщыьюяёђ§ў "#*+129:ACLMOPUVXY[\^bjkmtyz„œ ЁЊАЗЙМНЦЪдемоуфыьії  #$*+34;DLNXYbgqrvwyz‚ƒ…“›œЂЃЌ­ЖЗЙКУФЮаилпрхщюяїј'(47;GIJQRXY^_ghpuwx}~„˜™ЁІ­ДИТФЬЭдеоуцъѓњџ  #'(04<@JKRS]z|}…†ˆ‰™›І­БОУЭвмрщыѓќўџ %&()34ABDKOPYZ\]denpwxz{ˆ‰Ž“œЃЄЇЈ­ЎЕЗНОХЧЪЫвгклцчщъюїљџ$,-7?ABGKTUXY`bfgos}~‡‹’“œ ЃЄЇЈЎГЗИКЛФЩЯампчыёњўџ      % ' 2 6 < A D E J K R T Z \ f h r t | }  € † ‡  ’ — ™   Њ Г Е О П У Ф Ь Ю в г о т э ю ї ј      # $ & ' - . 5 6 A L N O U W Y _ c d i k o p x y €  ‹ —  Ё Ќ А К Л Ф Щ г д з и н о с т х ц ь э ё ђ ї ј     # ' . 2 = > A C J K N O V X a b i m u v x y „ † ˆ  “ ” – š œ   Ѓ Є Ћ Ќ В И О Т Ы и х ч ь ѓ ѕ і      ' / 1 ; A L V Z a d e m p r s w x | } … †  š Ђ Є Џ В Ж З Н О У Ф Ч Ш д и р ц ч э ё ђ ї ј ћ ќ      ! " . / 8 D F G P S [ \ g h j k n o y } … ‡ ‰ Š Ž њ_`` ` ````!```!`џџ Petre AlbuC:\Documente\REF\Kant.doc1>D:\Documents and Settings\Administrator\My Documents\3Kant.docDVD@D:\My Documents\NET\REFERATE\REFERATE.RO\filozofie\FIL2\Kant.doc`!`џ@€``д&y```@џџUnknownџџџџџџџџџџџџG‡z €џTimes New Roman5€Symbol3& ‡z €џArial"1ˆ№аhS5z&ћS‘&ч BO(Љ!№ЅРДД€0Ua2ƒ№пџџ Immanuel Kant Petre AlbuDVDўџр…ŸђљOhЋ‘+'Гй0`ˆЈДШдш є  ( 4@HPXфImmanuel Kantomma Petre Albunetr Normal.dotnDVD3DMicrosoft Word 9.0@@ЊВ>ŒУ@ЊдˆїФч BOўџеЭеœ.“—+,љЎ0ј hp€ˆ˜  ЈАИ Р кфHomelЉ(Ua  Immanuel Kant Title  !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghўџџџjklmnopqrstuvwўџџџyz{|}~ўџџџ‚ƒ„…†‡ўџџџ§џџџ§џџџ‹ўџџџўџџџўџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџRoot Entryџџџџџџџџ РF@—ЃїФ€1Tableџџџџџџџџџџџџi#WordDocumentџџџџџџџџ"аSummaryInformation(џџџџxDocumentSummaryInformation8џџџџџџџџџџџџ€CompObjџџџџjObjectPoolџџџџџџџџџџџџ@—ЃїФ@—ЃїФџџџџџџџџџџџџўџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџўџ џџџџ РFMicrosoft Word Document MSWordDocWord.Document.8є9Вq