аЯрЁБс>ўџ giўџџџfџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџьЅС7 №П^bjbjUU "š7|7|ЏEџџџџџџl&њњњњ &і Ж.....   Q S S S S S S $Ќ Ь pw 9     w Щ..лА ЩЩЩ L..Q Щ Q ЩДЩ}}." №€a&mёФ&дњY}}дЦ 0і }< Yp< }Щ&&йDespre libertate A_a cum putem afla din lucrarea  Statul Atenian a lui Aristotel, a fost o vreme юn care Solon introdusese юn rтndul delictelor politice si neparticiparea  din indiferent sau tembelism a cetcenilor la viata cetcii. Cel gsit vinovat urma  s fie despuiat de onoruri si scos din rтndul cetcenilor . Este interesant modul юn care Solon a gтndit aceast problem. Democracia participativ presupune anumite atribucii pe care cetceanul trebuie s le exercite pentru ca aceast form de guvernare s nu fie pus юn pericol. Opciunea politic a fiecrui individ юn parte este foarte important pentru formarea unei majoritci care s confere guvernancilor autoritatea de a lua decizii si юn acela_i timp de a le putea justifica prin юncrederea conferit de actul electoral. Fr aceast opciune general manifestat nu ar mai putea fi invocat ca justificare a unor decizii mai mult sau mai pucin corecte regula majoritcii. Iar acest fapt ar diminua cu mult autoritatea puterii юn fata societcii civile. De aceea, cetceanului i se ofer anumite drepturi si libertci individuale pe care, юns, dac nu le folose_te, statul ю_i arog dreptul de a i le retrage, ba chiar de a-i nega chiar si condicia de simplu cetcean. Este o viziune aparte юn ceea ce prive_te conceptul de libertate. Exista libertatea de opinie, libertatea de a vota, libertatea cuvтntului, dar nu exist libertatea de a opta pentru participare sau neparticipare. Aceast юngrdire poate duce юn final la obstruccionarea si anularea tuturor celorlalte libertci. Practic cetceanului atenian i se impunea s-si exercite drepturile democratice, юn caz contrar autoritatea statal avтnd posibilitatea de a anula aceste drepturi. Se pune юntrebarea dac юn acest caz se mai poate vorbi sau nu despre libertate. Pentru c, a_a cum spunea Friedman,  nimeni nu v poate sili s fici liberi. Aceasta este treaba voastr . Orice constrтngere юn acest sens юnseamn de fapt o anulare a libertcii. Am dat acest exemplu inspirat din originala democracie a statului atenian tocmai pentru a reliefa limitele libertcii. Nu vorbim despre libertate юn sensul abstract, filozofic deoarece libertate deplin nu exist, nu este altceva decтt o utopie. Totu_i, nu este lipsit de interes un demers lmuritor юn privinca limitelor pтn la care se poate exprima liber un individ din punct de vedere social, politic, economic. Din legea lui Solon se poate desprinde o concluzie important. Libertatea este o nociune relativ, care poate fi юnceleas ca atare юntr-un anumit cadru istorico - geografic si юntr-o anumit юmprejurare, юn timp ce юntr-o alt situacie ar putea apare drept form de manifestare a unei constrтngeri. Pentru a fi mai explicici юn argumentare, putem s ne gтndim la restricciile formale care юi sunt impuse unui nevorbitor de limb englez ce emigreaz юn SUA. De_i are dreptul la opinie, are libertatea cuvтntului, garantate prin lege, practic acestea nu юi sunt de nici un folos, neputтnd uza de ele. Neюncelegerea codului de comunicare юi limiteaz foarte mult sfera de acciune. Practic, pentru a se putea exprima, va fi nevoit, constrтns s юnvece limba englez, altfel fiind nevoit s se limiteze doar la contactele cu cei care юi юnceleg propria limb. Acela_i lucru se юntтmpl cu orice individ care trie_te юntr-o societate dat: este nevoit s accepte si s-si юnsu_easc anumite norme fr de care conviecuirea юn interiorul societcii respective nu ar fi posibil, libertcile sale nu ar putea fi exprimate dar nici respectate. Conceptele de  libertate negativ si  libertate pozitiv Pentru un plus de claritate a celor spuse si a celor ce vor urma, se impune o definire clar a conceptului de libertate, pentru c, юn mod evident, юn exemplul de mai sus intr юn conflict dou tipuri de libertate pe care Isaiah Berlin le nume_te ca fiind  libertate pozitiv si  libertate negativ . Desigur, termenii sunt de natur s contrarieze, dar юn fond nu este nimic nou fat de conceptul lui Mill despre  libertatea individual si  domeniul jurisdiccional al societcii (Economicul, familia, societatea) expus юn eseul cu acela_i nume sau conceptul lui Friedman expus юn  Capitalism si libertate . Libertatea negativ - este acea form de exprimare a libertcii юn care orice interferent cu libertcile semenilor este de natur s restrтng libertatea unui individ. Mill spunea c  singura libertate ce merit acest nume este aceea de a urmri propriul nostru bine dup cum credem de cuviinc . Tocmai aici st problema. Este adevrat c doar urmrindu-ti propriul interes poci s atingi maximum de eficient, юns cum ar arta o societate юn care nu ar exista un minim de reguli prestabilite юn interiorul crora individul s se poat mi_ca? Acesta ar intra foarte repede юn conflict cu o serie de alci indivizi al cror scop poate s interfereze, fie si юntтmpltor cu cel al individului юn cauz. Ce se юntтmpl atunci? Trebuie sau nu trebuie s se tin cont de acest lucru? Cine rezolv conflictul dac nu exist nici un fel de regul? De aici si pтn la instituirea unui arbitru nu mai este decтt un pas. Sau ne putem baza pe moralitatea individului, mizтnd pe faptul c poate acesta ю_i va da seama de nevoile celuilalt si va accepta sa le dea prioritate? Юns modelul pe care este construit Homo Oeconomicus la clasici nu este юn msur s ne fac s tragem astfel de concluzii. Este adevrat c Smith spunea юn cap. I al  Teoriei sentimentelor morale c la om  exist evident unele principii юn natura sa care юl fac s se intereseze de soarta celorlalci , dar tot el spunea c acesta nu urmre_te decтt maximizarea profitului cu minimum de efort, si c юn acest demers este foarte racional si perfect egoist. Nu se poate miza pe atitudinea de moment a individului, el trebuie s respecte anumite reguli formale  care au doar un caracter instrumental, юn sensul c se a_teapt ca ele s fie de folos unor indivizi юnc necunoscuci, pentru scopurile юn care ace_ti oameni vor socoti de cuviinc s le юntrebuinceze si юn юmprejurri ce nu pot fi prevzute юn detalii . A_adar aceste reguli trebuie s fie prestabilite si, юn mod fundamental, cunoscute de ctre toat lumea. Sunt un fel de reguli ale jocului care trebuie respectate de ctre toci participancii pentru a fi asigurat buna desf_urare a acestuia. Ele nu sunt de natur restrictiv din moment ce sunt acceptate si юnsu_ite de ctre toat lumea. Юn aceste limite stabilite, orice acciune este posibil a fi desf_urat юn propriul interes. Se pune юntrebarea: ce se юntтmpl atunci cтnd regulile jocului sunt юnclcate? Trebuie s existe o autoritate care s sanccioneze acest lucru, un fel de arbitru imparcial care are la юndemтn instrumentele necesare pentru a restabili buna desf_urare a jocului. Aici se mai impune o condicie: acest arbitru s fie юn mod unanim acceptat. De-a lungul timpului, rolul arbitrului si l-a asumat statul. Problema care na_te юn general controverse este cтt de extins trebuie s fie acest stat pentru a asigura respectarea legilor deja acceptate? Istoria doctrinelor economice ne poate exemplifica un lung sir de forme de guvernare, de diverse dimensiuni, care de-a lungul timpului au asigurat mai mult sau mai pucin eficient acest lucru. De la statul minimal,  paznicul de noapte юn viziunea clasicilor, pтn la statul omniprezent, totalitar, fiecare dintre noi poate s aleag exemplul care-i este pe plac. Un lucru este sigur: statul, oricтt de minimal ar fi, trebuie s existe. Conviecuirea юn anarhie nu este posibil. Юns important este ca el s accioneze юn anumite limite, s fie un stat de drept. Юn concepcia lui Hayek, acesta ar trebui s le dea indivizilor diferici acelea_i posibilitci obiective, regulile s fie aplicate юntotdeauna fr excepcii, individul trebuind  s prevad acciunea statului si s fac uz de aceast cunoa_tere ca de un dat юn alctuirea propriilor planuri . Unii dintre noi ar fi tentaci s cread c supremacia statului de drept ar fi posibil юn orice tip de societate. Nimic mai fals. Numai o societate liberal este compatibil cu un stat de drept. Restrтngerea legislaciei doar la nivelul legilor formale nu face posibil funccionarea statului de drept юntr-o societate centralizat, cci aceasta este nevoit permanent s adapteze cadrul legislativ la multiplele situacii noi aprute юn economie. Mill a delimitat foarte bine sfera de юncelegere a nociunii de libertate, юn юncelesul de libertate negativ. El юncerca s demonstreze c nu putem vorbi despre libertate decтt dac individul ю_i urmre_te binele propriu, prin metode si mijloace proprii, bineюnceles atтta timp cтt nu юncearc s lipseasc pe alcii de binele lor sau s-i юmpiedice s-l dobтndeasc. Юn limitele impuse de statul de drept, omenirea nu are decтt de cт_tigat lsтnd pe fiecare s triasc a_a cum crede el c e mai bine decтt silind pe fiecare s triasc a_a cum li se pare celorlalci c ar fi mai bine. Юn concluzie, libertatea negativ este acea libertate racional posibil a fi exprimat юn cadrul unei societci guvernat de un stat de drept, care intervine юn limitele unor reguli prestabilite numai acolo unde libertatea individual este юnclcat, si юn care fiecare individ ю_i exprim propria libertate pтn la limita la care aceasta lezeaz libertatea altui individ. Libertatea pozitiv este un concept cu un юnceles mai abstract. Stricto senso, "ea deriv din dorinca fiecrui individ de a fi propriul stpтn". Este rezultatul egoismului spiritului uman care vrea s-si satisfac propriul interes, fr a fi юmpiedicat de ceva sau cineva юn acest sens. Plcerea de a te simci perfect stpтn юn ceea ce prive_te propria-ti persoan, de a nu fi sclavul dorincelor nimnui, de a lua decizii numai юn funccie de propriile dorince si nevoi, cam acesta ar fi idealul oricrui adept al libertcii totale. Evident c acest concept este mult mai apropiat de concepcia scolii clasice despre libertate. Smith ne spune c individul nu recurge la schimb pentru c este forcat sau din considerente morale ci pentru a-si satisface propriile nevoi. El particip la actul economic pentru c a_a a decis юn mod liber si benevol si nu pentru c cineva l-ar fi obligat s fac acest lucru. Aparent юntтmpltor, el satisface si un interes al societcii, fr ca o forc exterioar s impun acest lucru. Omul dore_te s aib con_tiinca statutului su de "fiinc ce gтnde_te, vrea si accioneaz si care ю_i asum responsabilitatea propriilor alegeri, putтnd s le justifice pe baza propriilor concepcii si finalitci". Dac aceste alegeri sunt bune sau rele pentru propria persoan, aceasta nu poate decide decтt el юnsu_i, nimeni nu are dreptul s intervin brutal юn viata individului pentru a o comanda, programa si dirija. Fiecare este юndreptcit s accioneze asupra propriei persoane a_a cum dore_te si cum юi dicteaz con_tiinca, nevoile, capriciile sau hazardul. Atтta timp cтt acciunile sale nu prejudiciaz alci membri ai societcii, normele nu pot fi impuse. Юn cazul юn care anumite fapte sau acciuni svтr_ite de ctre persoane responsabile nu aduc neajunsuri decтt celor care le-au svтr_it, atunci nu poate fi apelat drept contraargument decтt "юndatorirea ctre noi юn_ine". Se poate vorbi despre autorespect si autoevaluare, acestea юns nu sunt obligatorii din punct de vedere social, politic, economic, intervencia societcii pentru a-l aduce pe individ pe calea cea bun nefiind юndreptcit юn acest caz. Societatea poate s se dezic de consecincele acciunii respectivului, s-si deroge orice fel de responsabilitate, s-l izoleze si s-l evite, prevenindu-i totodat pe cei neavizati de comportamentul nociv al semenului lor. Asupra individului юn cauz nu trebuie s se intervin coercitiv ci doar pedagogic, atrgтndu-i-se atencia asupra efectelor negative. Kant spunea undeva c "nimeni nu m poate sili s fiu fericit юn felul su". Ca fiinc racional, am propriul meu sistem de valori юn perimetrul cruia accionez, propriile standarde pe care vreau s le dep_esc, propriile obiective si idealuri pe care юncerc s le ating. Nu pot accepta s renunc la ele pentru c a_a юmi cere societatea. M manifest a_a cum юmi sugereaz propria con_tiinc si nu o forc exterioar. Nu sunt o rotic юntr-un angrenaj, obligat s fac anumite mi_cri, altfel riscтnd a fi юnlocuit. Libertatea individual pozitiv nu poate fi confundat cu libertatea юntregului angrenaj. De fapt, aici se nasc cele mai multe conflicte юntre cele dou aspecte ale conceptului de libertate, libertate negativ si libertate pozitiv, pentru c anumite decizii aparcinтnd юn mod tradicional sferei libertcii pozitive pot s aib efecte negative asupra celorlalci. Pentru a fi mai explicito, oferim exemplul unui manager al unei firme, foarte bun profesionist si юn consecinc foarte valoros, care юntr-un moment critic pentru propria persoan ia decizia de a se retrage din funccie. Acest lucru, a_a cum experienca ne-o arat, va avea юn mod indirect repercusiuni si asupra accionarilor firmei respective, ale cror acciuni la burs vor cunoa_te o scdere brusc, situacia fiind perceput pe piac ca una de instabilitate. Accionarii se vor simci frustraci si юndreptcici s cear socoteal consiliului de administracie si managerului юn cauz, cerтndu-i acestuia din urm s revin asupra hotrтrii. Iat a_adar o юntтmplare care duce la aparicia unor evidente contradiccii si la interferente юntre cele dou niveluri ale libertcii. Si iat cum: situacia demisiei este bineюnceles reglementat de legislacie, este prevzut юn statutul societcii, aceasta юns nu poate юmpiedica aparicia unor neajunsuri atтt юn ceea ce prive_te libertatea pozitiv, cтt si юn relaciile cu alci membri ai societcii, lezтndu-le interesele. Evident c totul se petrece юntr-un cadru legal prestabilit, creat юn acest sens. Pentru a-si proteja investiciile, accionarii fac apel la diverse metode de factur material, psihologic, moral pentru a reu_i s revoce decizia managerului. Sunt юndreptcici ei s accioneze юn acest mod, urmrindu-si propriile interese? Юn deplin logic liberal, rspunsul ar fi pozitiv. Conflictul nu se na_te aici. La acest nivel totul este clar, toci cei implicaci, atтt timp cтt respect regulile, au dreptul la propria opinie. Accionarii au dreptul s ia decizii юn ceea ce prive_te buna desf_urare a activitcii societcii si cum acciunea юn cauz este de natur s creeze probleme, pot s юntreprind orice acciune legal pentru a-l determina pe respectivul manager s revin asupra propriei hotrтri. Юns юn planul deciziei acestuia apare conflictul. Interesul imediat юi cere s demisioneze. Totu_i, юn spiritul ideii de libertate, trebuie s tin cont si de interesele celorlalci. Dac demisia sa nu ar duce la scderea valorii acciunilor la burs, totul ar fi юn regul. Dar a_a cum stau lucrurile, юn mecanismul lurii deciziei se na_te un conflict юntre latura pozitiv si latura negativ. Pentru a atinge libertatea pozitiv, trebuie s demisioneze, a_a a dedus racional c este cel mai bine pentru persoana sa. Conform conceptului teoretic definit de Berlin, dac nu ar proceda astfel, libertatea sa ar fi aservit ideii generale de bunstare. Cele mai grave concesii юn ceea ce prive_te valorile liberalismului sunt fcute tocmai avтnd ca lait motiv bunstarea colectiv. Ins dac demisioneaz, va leza interesul юn slujba cruia s-a angajat. Libertatea negativ, adic aceea de a nu atenta a libertatea semenilor prin acciunile proprii, va fi si ea юnclcat. In concluzie, linia de demarcacie юntre cele dou tipuri de libertate, dac exist, atunci este foarte fragil, existтnd cazuri юn care una este negat sau anihilat de cealalt. Gsirea acestei linii a preocupat multe minci. Filozofi de seama lui Rousseau, Kant, Fische sau gтnditori si creatori de teorie economic cum ar fi Adam Smith, David Ricardo, J.S. Mill, Fr. von Hayek , L. von Mises sau M. Friedman, pentru a menciona doar cтciva din lunga list ce ar putea fi enumerat юn acest sens, s-au simcit derutaci cтnd si-au pus o asemenea problem. A tri liber юnseamn a te supune raciunii proprii. Dar, dac sunt racional, atunci trebuie s admit c si ceilalci vor dori s triasc dup propria voinc. Ceea ce-mi doresc eu poate constitui obiectul dorincei oricui. Frontiera юntre dorincele mele si cele ale semenilor trebuie trasat. Raciunea юn numele creia triesc юmi impune acest lucru. Cum este posibil s trasez aceast granic fr a-mi юnclca propriile valori? Rspunsul este foarte simplu si nu poate veni decтt din direccie liberal: fcтnd apel la raciune. "Un stat racional (adic liber) este acel stat care va fi guvernat de legi cu care oamenii racionali ar fi, юn mod nesilit, de acord, pe care ei юn_i_i le-ar promulga dac ar fi юntrebaci ce anume doresc". Transpus la nivel economic, aceast raciune n-o are decтt piaca liber. Prin mecanismele sale bine stabilite, юntr-un cadru liber concurencial юn care precul s reflecte exact situacia existent la un moment dat, piaca este cea mai elocvent exemplificare a racionalitcii. Se _tie exact care sunt regulile, modul de reaccie al fiecruia poate fi prevzut, principiile dup care se accioneaz sunt acelea_i pentru toci: principiul hedonistic si interesul individual. Nimic mai simplu si totodat nimic mai eficient, totul desf_urтndu-se conform principiilor declarate ale liberalismului. Bibliografie 1AristotelStatul Atenian, Edit. Agora, Ia_i, 19922Isaiah BerlinPatru eseuri despre libertate, Edit. Humanitas, Bucure_ti, 19973Milton FriedmanCapitalism si libertate, Edit. Enciclopedic, Bucure_ti, 19954Fr. A. HayekDrumul ctre servitute, Edit. Humanitas, Bucure_ti, 19975Fr. Von HayekConstitucia libertcii, Edit. Institutul European, Ia_i6J.S. Mill Despre libertate, Edit Humanitas, Bucure_ti, 1996. "$˜ д$њ$ОLфLъ‹ŒŒŒŒŒjŒlŒpŒrŒŒŒŽŒ 24ЎАДЖЮа@ŽBŽFŽHŽbŽdŽвŽдŽиŽкŽюŽ№ŽRT\^ѕяьтьйьйьгььььььььььььььььььь 6]aJ56\]aJ56>*\]aJaJ 6]aJ56CJ \]aJ0"$‚ftД f˜ д$і+И0ц6:ЦABEжIОLцP\VтY@`lpoТx@}њѕьььььььѕьѕьььььььѕььььььь$„`„a$$a$$a$^§@}N‡ъ‹ŒŒŒlŒnŒrŒŽŒ4АВЖііёшшшŒDшшшŒDшшшŒ$ш[$$If–iжFˆџ1} 0,м€ іЈ6ж џџџж џџџж џџџж џџџ3ж4жiaі $$Ifa$$a$$„`„a$ЖаBŽDŽHŽdŽдŽжŽкŽ№ŽTV\^ііš$іііšіііš•$a$$a$[$$If–iжFˆџ1} 0,м€ іЈ6ж џџџж џџџж џџџж џџџ3ж4жiaі $$Ifa$ 1hАа/ Ар=!А"А# $ %А i8@ёџ8 NormalCJ_HaJmHsHtH<A@ђџЁ< Default Paragraph Font:^@ђ: Normal (Web)ЄdЄd[$\$,U@Ђ, Hyperlink >*phџџЏEšџџџџAГКZ † Г Ь jћ\sуЁ ы"_$s&.)ё* .4И5a: <ЇAѕCDDD6D7D9DGD‡DˆDŠDšDиDйDлDшD!E"E$E2EjEkEmExEЊEЋEЎEБE˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€˜0€€Љ0€€Љ0€€Љ0€€™0€€Љ0€€Љ0€€Љ0€€™0€€Љ0€€Љ0€€Љ0€€™0€€Љ0€€Љ0€€Љ0€€™0€€Љ0€€Љ0€€Љ0€€™0€€Љ0€€Љ0€€Љ0€€™0€€˜0€€š0€€^H@}Ж^IKL^J№8№ !@ёџџџ€€€ї№’№ №0№( № №№B №S №ПЫџ ?№ЏE ЎEЎEБE$D7DlDˆDЙDйDE"E2EkExE­EЎEБEџџAdiusserDVDFD:\My Documents\NET\REFERATE\e-referate\filozofie\Despre libertate.docDDD6D7D9DGD‡DˆDŠDšDиDйDлDшD!E"E$E2EjEkEmExEЊEЋEБEžžžžž–џ@€ЎEЎEИ–Ž ЎEЎE”џР{4 DЏE@@@:@ŒџџUnknownџџџџџџџџџџџџG‡z €џTimes New Roman5€Symbol3& ‡z €џArial"1ˆ№ФЉQ$aІ”‘&H5a i u9zv Ё;!№ ДДr0dFF3ƒQ№мHџџRefleccie asupra libertciiAdiusserўџр…ŸђљOhЋ‘+'Гй0”˜ Шдрьј  ( D P \ ht|„Œщ§ReflecХЃie asupra libertФƒХЃiieflAdididi Normal.dotausser.d11eMicrosoft Word 9.0i@ЖЋ@(#uх–С@~л2•С@ИZmёФ u9ўџеЭеœ.“—+,љЎ0  hp€ˆ˜  ЈАИ Р ыщ§homeizF  ReflecХЃie asupra libertФƒХЃii Title  !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMўџџџOPQRSTUўџџџWXYZ[\]ўџџџ_`abcdeўџџџ§џџџhўџџџўџџџўџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџRoot Entryџџџџџџџџ РF0Уp&mёФj€1TableџџџџџџџџџџџџNWordDocumentџџџџџџџџ"šSummaryInformation(џџџџVDocumentSummaryInformation8џџџџџџџџџџџџ^CompObjџџџџjObjectPoolџџџџџџџџџџџџ0Уp&mёФ0Уp&mёФџџџџџџџџџџџџўџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџџўџ џџџџ РFMicrosoft Word Document MSWordDocWord.Document.8є9Вq