ŠĻą”±į>ž’   ž’’’ž’  ’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ģ„ĮG æ’bjbjŽŁŽŁ ¶ ģ³ģ³| L’’’’’’]XXXX8&^ j~~~~~œ ¬~ąjāāāāņ!1!1!1õ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ ÷ $J!ō>#  Å(!1C)Ž!131 ?1 ū½XXņņQāū½ū½ū½G1Ä]Xxņ(ņõ ~~XXXX!1õ ū½ōū½ļ¾’Ćū“ŠX(õ ņĘ Ą™×!ŻśĆ~~ š.w ~ ELEMENTE INTRODUCTIVE DE LOGIC, ARGUMENTARE ^I RETORIC JURIDIC - FASCICOLUL I - PROBLEME ALE LIMBAJULUI LOGIC ^I ALE ARGUMENTRII JURIDICE. PROLEGOMENE LA O RETORIC LOGICO  JURIDIC I N T R O D U C E R E I.-1. Prezentul Curs I.D. a fost elaborat sub presiunea extraordinar a timpului. De aceea autorul ī_i cere anticipat scuze pentru eventualele gre_eli de tehnoredactare computerizat. Cititorii trebuie s _tie c īntre momentul solicitrii acestui curs _i cel de  deadline nu a fost decāt o sptmān !& I.-2. Folosirea a_a-zisului  plural al majestcii sau  pluralul autorului este o form de fals modestie, ca s nu spun o form de ipocrizie. A recurge la exprimri de tipul  (noi) credem, presupunem, suscinem,& etc. este o modalitate de a asuma (cu ce drept ?) complicitatea celor ce recepcioneaz sau pot, īn principiu, recepciona mesajul. Dac se poate, o complicitate aprobativ& Īn ciuda exemplului atātor  autoritci , reale sau pretinse, este o fug de rspundere. Trebuie s-ci asumi īntotdeauna responsabilitatea celor enuncate, fie c-ci aparcin, fie c nu. Literatura _tiincific anglo-saxon este un bun exemplu īn acest sens. Este un exerciciu de sinceritate _i curaj& I.-3. Acest curs I.D. este o premier absolut pentru autor. Efortul subsemnatului a constat practic īn  traducerea īn sistem I.D. a volumului I din cartea  Introducere īn logica _i argumentarea juridic , Editura ^coala Vremii, Arad, 2000. Aceast carte este īnceputul unui proiect ce se va desf_ura pe cinci volume. Prezentul concinut este amendat, īn final, cu o serie de consideracii introductive īn retorica juridic  parte a unui alt proiect ce a demarat īn anul 2002. De asemenea, la fiecare unitate de parcurs  īn sistemul I.D.  am adus īntrucātva la zi bibliografia recomandat studencilor, sub formularea  Resurse bibliografice . Ceea ca apare ca  Referince biubliografice pentru Unitatea&  reprezint sursele de documentare ale autorului pān īn anul 2000. I.-4. Modul de structurare a materialului pe unitci de īnvcare, felul īn care au fost concepute Obiectivele fiecrei unitci / subunitci ( Competence, respecvtiv, Performance ) īmi aparcin. De aceea īmi asum toat rspunderea, cu convingerea ferm c este foarte mult loc pentru mai bine. Īn cadrul Aplicaciilor am pus accent pe potencialul creativ al studencilor. Sub acest aspect, am fost īntotdeauna un optimist& O serie de probleme aplicative au fost preluate  integral, sau cu unele modificri  din lucrrile la care am fcut expres trimitere la bibliografie. Sistemul de redactare a concinutului informacional  de tipul  īn cascad  īmi este propriu. A_a cum m-a ajutat pe mine s m controlez logic la fiecare pas, tot a_a sper s fie de ajutor pentru cei ce vor studia disciplina Logic juridic. I.-5. Reiterānd rugmintea de a fi īnceles pentru posibilele scpri, erori, incompletitudini, _.a.m.d., īmi exprim anticipat recuno_tinca celor care - prin observacii, critici, sugestii etc.  m vor ajuta la redactarea unei noi edicii a acestui Curs I. D. de Logic juridic. C U P R I N S INTRODUCERE& & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & & p. 2 UNITATE PRELIMINAR: Introducere, sau despre  racionalitatea normativ & & & & & & p. 4 UNITATEA 1: Cap. 1. Ce este logica juridic, sau  Dac logic nu e, nimic nu e&  & & & & p. 11 Subunitatea A: 1.1. Logic _i logic juridic Subunitatea B: 1..2. Universul logicii 1.3. Logica _i matematica  cele dou fece ale unui Ianus sui-generis Subunitatea C: 1.4. Particularitcile sub-universului logicii juridice 1.5. REFERINbE BIBLIOGRAFICE PENTRU UNITATEA 1 UNITATEA 2: Cap. 2. Limbaj _i comunicare īn logica juridic, sau  Traduttore& traditore !& & & & & & & & & & & & & & & & & p. 27 Subunitatea A: 2.1. Scurt incursiune īn analiza semiotic a limbajului _i a terminologiei aferente 2.2. Sintax  semantic  pragmatic Subunitatea B: 2.3. Limbajul domeniului juridic 2.4. Funcciile limbajului _i particularitcile lor īn universul juridic 2.5. REFERINbE BIBLIOGRAFICE PENTRU UNITATEA 2 UNITATEA 3: Cap. 3. Argumentarea juridic, sau <<In der Logik Gibt es keine Moral>>& ..p. 52 Subunitatea A: 3.1. Inferenca  nucleul racional al argumentrii 3.2. Inferenc _i demonstracie Subunitatea B: 3.3. Prolegomene la o teorie general a argumentaciei 3.4. Schic a unei teorii generale a argumentrii Subunitatea C: 3.5. Tipologia elementar a argumentelor Subunitatea D: 3.6. Certificarea teoriei argumentrii - o certificare a argumentrii juridice ? 3.7. Principalele trsturi ale argumentrii juridice 3.8. REFERINbE BIBLIOGRAFICE PENTRU UNITATEA 3 UNITATEA 4: Cap. 4. Elemente de propedeutic retoric sau <<Mijlocul este mesajul>>& p. 115 4.1. Argument:  MIJLOCUL ESTE MESAJUL 4.2. Dac retoric nu e, nimic argumentativ nu e ?& 4.3. Retoricul - īntre comunicacional _i pragmatic 4.4. Retorica - libertate a manipulrii ? 4.5. REFERINbE BIBLIOGRAFICE PENTRU UNITATEA 4 UNITATE PRELIMINAR  Sufletului īi este propriu logosul, care se mre_te pe el īnsu_i HERACLIT 0. I n t r o d u c e r e , s a u d e s p r e  r a c i o n a l i t a t e a n o r m a t i v  I. CONbINUT : O pledoarie pentru logic īn general, pentru logica juridic, īn special II. OBIECTIVE  % COMPETENbE : Cei ce vor parcurge aceast unitate introductiv trebuie s ajung s cunoasc _i s īnceleag: ŗ% de ce este nevoie de o reglementare racional a raporturilor dintre oameni ŗ% ce īnseamn normativitate īn general, normativitate logic īn special  % PERFORMANbE : Dup parcurgerea acestei unitci introductive studencii trebuie s pot reformula - īn sistemul lor de idei _i de limbaj  urmtoarele probleme: ŗ% care sunt obiectivele cele mai generale ale logicii ŗ% ce aspecte comune dar _i diferenciatoare sunt īntre logic _i juridic ŗ% ce referinc _i ce sens pot fi acreditate ideii de racionalitate normativ RESURSE BIBLIOGRAFICE BIELTZ, P, GHEORGHIU, D., 1998, Logic juridic, Ed. Pro Transilvania, Bucure_ti, p. 9-20. MIHAI, Gh., 1982, Elemente constructive de argumentare juridic, Ed. Acad. R.S.R., Bucure_ti, p. 9-28. MIHAI, Gh., 1998, Retorica tradicional _i retorici moderne, Ed. ALL, Bucure_ti, p. 98-109; 157-165. MURE^AN, A.-V., 2000, Introducere īn logica _i argumentarea juridic, Ed. ^coala Vremii, Arad, p. 1-27. Logica juridic s-a nscut _i fiinceaz din momentul īn care oamenii au īnceput s-_i prefigureze ideea de Justicie ca expresie a racionalitcii co-existencei lor. Realitatea ei a fost, mai īntāi, una de facto _i mult mai tārziu a devenit _i una de jure. Nu cred s gre_esc prea mult afirmānd c, īn efortul lor de a-_i rāndui, deci racionaliza, pozicia lor īn lume _i raporturile lor cu aceast lume, oamenii au simcit aceea_i nevoie de a-_i clarifica _i reglementa raporturile dintre ei īn_i_i. Dac au īnvcat s  se suporte reciproc , mai degrab dintr-un instinct comun al nevoii de supraviecuire, oamenii au ajuns mult mai greu la gsirea suportului racional al acestei co-existence, trecānd mereu prin experienca tragic a interminabilelor stri conflictuale. Aceast lupt continu a omului cu natura, cu viaca, cu semenii si, chiar cu el īnsu_i, s-a purtat nu numai cu mijloace fizice, ci _i cu instrumentul cel mai de prec care-i sttea mereu la dispozicie, tcut dar de o forc īnc inimaginabil la īnceputuri: propria lui minte. Descoperirea de sine a omului īntru raciune a durat totu_i mult. Ea continu _i astzi. Primele reglementri juridice ale relaciilor dintre oameni au īnsemnat _i primele īncercri de a le īntemeia racional, de a le interpreta _i aplica īn funccie de marea diversitate de interese. Existau _i exist mereu atāt interese comune, cāt _i interese diferite _i opuse. Īn contextul spectrului atāt de larg al intereselor nu este de mirare c oamenii au īncercat _i īncearc mereu s  traduc ( la propriu _i la figurat ) ceea ce este reglementat de ctre ei īn_i_i _i totu_i atāt de greu deacceptat tot de ctre ei. Fie c au fcut-o, fie c o fac _i o vor face mereu, cu voie sau fr de voie, oamenii vor cuta (_i vor gsi !) justificri ale acestor  traduceri , uneori atāt de  personale ... Actul de na_tere propriu-zis al logicii juridice s-a  īnregistrat īn momentul īn care s-a comis _i prima abatere de la lege, care a necesitat _i prima  cerere de socoteal , dar _i prima  dare de socoteal . Raciunea _i-a dezvluit astfel _i perversitatea, capacitatea ei de-a se īntoarce īmpotriva ei īnse_i: raciunii respectrii unei anumite ordini īn viaca īn comun a oamenilor i s-a contrapus raciunea īnclcrii acestei ordini. Astfel, logica s-a dep_it pe ea īns_i... 0.1. De peste 23 de secole īncoace  avānd īn vedere spaciul _i timpul culturii europene, care īncepe cu  miracolul grec - exist unii oameni care _i-au pus, legitim, īntrebarea: cum gāndim ?. Nu vom putea, īn schimb, pretinde niciodat, cu exactitate _i pe de-a īntregul, un rspuns rezonabil la īntrebarea ce gāndim ?. Nici nu cred c ar avea atāt de mare importanc s putem rspunde la cea de-a doua īntrebare de vreme ce, īntr-o lume cu adevrat civilizat, bunul simc ne īndeamn s recunoa_tem c gāndurile sunt libere, i.e. fiecare are dreptul s gāndeasc ce dore_te _i ce poate. ^i, īn definitiv, istoria dar _i hazardul au selectat _i sanccionat  pozitiv sau negativ  ceea ce a rmas, sau rmāne din ce s-a gāndit _i se gānde_te. Exist _i unii oameni care s-au īntrebat _i se īntreab de ce gāndim ceea ce gāndim. Ceea ce-i deosebe_te pe cei ce-_i pun īntrebarea cum ? de cei ce se strduiesc s afle de ce ? este c, primii sunt logicienii _i matematicienii, iar ceilalci pot fi filosofi, psihologi, sociologi, istorici, juri_ti etc. Logica _i matematica s-au preocupat īntotdeauna de modul īn care funccioneaz gāndirea atunci cānd trebuie s-_i reprezinte propriile structuri fundamentale, respectiv, structurile reale _i posibile a tot ce exist sau poate fi conceput. Prima este aplecarea gāndirii asupra ei īnse_i, cea de-a doua este deschiderea gāndirii spre exteriorul real _i posibil. Pentru logic _i matematic structurile crono-topice se suspend, īn sensul c nu intereseaz momentul, locul sau concinutul concret a ceea ce se gānde_te, īn calitate de condicii prealabile. Se are īn vedere, pe de o parte, acel homo sapiens generic, al tuturor timpurilor _i locurilor, pe de alt parte, acea existenc real sau virtual unde cronotopia poate deveni _i ea obiect, dar nu condicie. Astfel, logica _i matematica, mai exact, logico-matematica, se constituie ca demers formal, care transcende _tiinca, iar prin aceasta, aspir la o anumit universalitate. Logico-matematica se identific cu acea racionalitate pe care trebuie s _i-o asume orice _tiinc _i, īn definitiv, orice act teoretic _i practic uman. Faca logic pe care o are acest Ianus logico-matematic are o sarcin distinct dar _i ingrat  cea de a prescrie, i.e. stabilirea regulilor gāndirii corecte. Prescrierea este una din ofrandele aduse īn templul īnchinat poate celei mai importante valori umane  adevrul. Dar _i aici exist o anume  tolerac fac de o anume  erezie : spunāndu-ne cum trebuie s gāndim corect, logica nu īnchide orizonturile gāndirii, ci semnaleaz posibilele erori de gāndire, cu alte cuvinte, ne īnvac s īnvcm din gre_elile altora, s nu le mai repetm, pentru c, īntr-adevr, pe  acolo , drumul gāndirii nu are nici o _ans de a ajunge la liman. Īn rest, gāndirea poate fi oricāt de  eretic se dore_te. 0.2. Studiul logicii s-a lovit mereu de o prejudecat greu de īnvins: marea majoritate a oamenilor ī_i mencin cu īndrtnicie opinia c logica natural, i.e. cea  garantat prin īnsu_i faptul c s-au nscut oameni _i, apoi, deprins din propria experienc de viac, ar fi suficient. Īn parte, _i pentru existenca cenu_ie cotidian, este oarecum adevrat. Cānd este īns vorba de un efort de gāndire, _i chiar de imaginacie, īn activitci profesionale ce-_i propun cinte mai īnalte decāt acest cotidian cenu_iu, lucrurile se schimb radical: aici gāndirea are cu adevrat nevoie de acea libertate ca necesitate īnceleas. Gāndirea nu poate fi performant dac nu se _i controlez logic. Chiar _i īn exprimrile cele mai subtile, de natur artistic sau mistic-religioas, exist o  logic . La urma urmei, de ce exist _i se valideaz  meseria de logician ? Un mare alpinist a fost cāndva īntrebat de ce se  cacr pe munci. Rspunsul su a fost dezarmant: Pentru c exist ! . Tot a_a ne putem īntreba de ce trebuie s studiem logica ? Pentr c exist ! 0.3. Logica - gāndirea ce se gānde_te singur - are vocacia (sa viciul ?) de a se  amesteca īn toate: nu exist demers uman, teoretic _i practic, ce s nu poat fi  descusut de logic... Nu este vorba de un  imperialism logic, ci de o mai profund con_tientizare a condiciei umane care nu poate fi rupt de racionalitate. O condicie uman autentic _i o racionalitate pe msura ei. Aceasta nu īnseamn c exist  logici , ci logica unic _i logica unic aplicat, specializat. Eminenca ei formal īi confer unicitatea _i universalitatea de care vorbeam, eminenca ei performancial īi confer legitimitatea de a fi _i logic a unui anumit demers uman. Logica teoretic este, prin excelenc, reflexiv; logica aplicat este, prin excelenc, practic. Mi-a rmas obsedant īn minte gāndul stoicilor  orice eroare logic este automat _i o eroare moral. Iar morala nu e o problem de gāndire, ci de viac concret, practic. 0.4. Īntreprinderea prezent  cea a unei cercetri de logic juridic - are suspendate deasupra ei o serie de īntrebri dificile: (a) ce anume se dore_te acest demers s fie: un curs universitar, un eseu, un tratat ? (b) cui se adreseaz mesajul redactat īn cartea de fac: studencilor la drept, celor de la _tiince socio-umane sau de la filosofie, celor ce doresc s-_i lrgeasc universul intelectual pur _i simplu ? (c) cāt de  tehnic ī_i poate permite s fie limbajul prin care s se exprime aces mesaj, _tiind c logicienii de azi au ajuns la consensul c, alturi de logica formal _i formalizat, mai exist _i una  neformal ? Īn legtur cu aceast ultim interogacie trebuie s fac neaprat o precizare: logica, mai ales īn calitate de teorie a gāndirii, a modului cum gānde_te omul īn genere, nu poate fi decāt formal. Aceasta este esenca ei, fie c avem īn vedere gāndirea logic īn principiu, fie gāndirea care studiaz gāndirea logic īn act. Gāndirea concret, īn act, concinuturile ei, aici _i acum, pot fi abordate _i de psihologia gāndirii, de pild. Nu aceasta este īns _i treaba logicii: ea are sarcina de a evidencia formele gāndirii, ale oricrei gāndiri ( psihic normale  un fel de pleonasm& ), i.e. structurile invariante ale gāndirii, prin care se dobānde_te, conserv _i transmite adevrul. Prin aceasta, logica - proces real _i teoria a acestui proces real  este formal. Evidenciind, īn mod special, aceste forme, noi formalizm. Simbolizānd special ceea ce am formalizat, - iar simbolurile alese sunt convencionale, - ajungem s ne exprimm prin formule logice. Ele exprim concis _i clar invariancii (formali) ai gāndirii _i tot prin ele putem exprima _i explica tot atāt de concis _i de clar legile gāndirii, iar de aici, regulile/normele gāndirii corecte, i.e. cele care garanteaz dobāndirea, conservarea _i transmiterea adevrului. De aceea limbajul  tehnic , prin care se exprim teoria despre gāndirea logic, care este o gāndire despre gāndire, nu trebuie s sperie, pentru c, la urma urmei, este un simbolism convencional. Se poate apela _i la un limbaj natural, designānd ceea ce este impropriu numit  logic neformal , dar acesta fiind funciarmente ambiguu, polisemantic, poate prejudicia claritatea. ^i īn cazul logicii juridice - ca  logic aplicat  de_i va prevala limbajul natural, nu ne putem dispensa complet de o anume formalizare _i simbolizare. Dar simbolizarea nu este - repet - scop īn sine. 0.5. Pentru mine, cel pucin, este evident c principalul destinatar al acestei lucrri ar trebui s fie cei ce se pregtesc pentru o carier juridic. Orice profesionist va face mereu un exerciciu << pro domo sua>>. Īn cazul logicii juridice, ca disciplin de studiu la facultcile de drept din Romānia, din ce īn ce mai mulci speciali_ti (nelogicieni !) sunt azi de acord c aceasta devine tot mai clar indispensabil īn studiul problematicii dreptului _i īn activitatea juridic īn general: elaborarea, interpretarea _i aplicarea dreptului īntr-o societate plin de convulsii, a_a cum este cea a noastr, nu se mai poate dispensa de o continu refleccie asupra fundamentelor _i procedurilor racionale din universul juridic. Studiul logicii juridice - īn diferite extensii _i niveluri de ptrundere - este la ordinea zilei īn crile avansate, angajate pe drumul societcii de tip post-industrial _i post-modern. Īn Romānia, din pcate, lucrurile stau oarecum altfel: dac logica este, īn diferite  stiluri de abordare, obligatorie la facultcile cu profil socio-uman, ea rmāne opcional pentru unele facultci cu profil juridic. Lucrurile devin _i mai complicate dac avem īn vedere c, cel pucin teoretic, logica poate ajuta enorm la realizarea unei impotante sarcini ce revine tinerilor ce se consacr unei cariere juridice: reabilitarea ideii de justicie īn ochii _i īn mintea cetcenilor one_ti ai acestei cri. A_a cum arta un eminent jurist _i teoretician al dreptului romān, M. Djuvara, dreptul racional, constituit cu ajutorul logicii _i al raciunii, st la temelia dreptului pozitiv, impus de societate _i exprimat prin norme _i reguli ce se impun, la rāndul lor, prin lege. Numai a_a se poate justifica autoritatea legislativ _i respectul liber consimcit īn faca acestei autoritci. 0.6. Racionalitatea normativ se dezvluie a fi o nea_teptat _i foarte solid punte īntre universul logicii _i cel al dreptului. 0.6.1. Cei care trateaz fundamentele dreptului recunosc deschis c o cercetare a raportului juridic _i a rspunderii juridice ar rmāne neīmplinit fr o abordare a problematicii logicii juridice. Cei care abordeaz teoria general a dreptului ca _tiinc-sistem al _tiincelor juridice (ce comport _tiince generale, particulare _i tehnico/aplicabile vizānd universul juridic), includ logica juridic īn zona tehnico-aplicabilului juridic. Cei care construiesc o filosofie a dreptului suscin, la modul cel mai hotrāt, c, prin ignorarea instrumentului logic, gāndirea juridic risc o scufundare īn  labirintul me_te_ugrescului , la fel cum gāndirea geometric s-ar pierde īn  aproximri comode . 0.6.2. Īn spatele persoanei īn drept se afl omul care, īn calitate de individ, ī_i aproprie socialul prin normativitatea juridic; īn spatele acestei normativitci se afl _i asimilarea cā_tigurilor cognitive venite dinspre _tiincele preocupate nemijlocit de om, printre care logica (nefiind _tiinc, īn īnceleseul tradicional, ci mai mult decāt _tiinc), ī_i aproprie racionalul prin normativitatea logic. 0.6.4. Dac logica este  de la Aristotel īncoace  instrumentul oricrei _tiince, atunci trebuie s fie _i instrumentul _tiincelor juridice. Dac ne īntrebm cu privire la existenca unei logici proprii a dreptului, atunci trebuie s presupunem existenca unei ordini racionale specifice a dreptului, ce ar putea fi explicat cu metoda logicii adecvate acestei ordini. Dac ne īntrebm īns cu privire la existenca unei logici particulare a _tiincelor juridice, prin care s se explice realitatea juridic, atunci rspunsul se complic: īn cazul īn care acceptm c realitatea juridic are forma logic a ordinii, īntālnit _i īn alte domenii de realitate (natural sau social), rezult c nu exist o metod logic particular a _tiincelor juridice; īn cazul īn care realitatea juridic nu are forma logic a ordinii din celelalte domenii _i niveluri de realitate, rezult c exist o metod logic particular a _tiincelor juridice. Toat problema se reduce deci la elaborarea unei simpatice dileme: dac asupra dreptului se extinde logica unic, atunci exist o logic juridic, īn calitatea ei de logic unic aplicat; dac dreptul are o logic a sa, proprie, specific, atunci exist logic juridic, īn calitatea ei de ordine racional tipic; deci, fie c acceptm sau nu intromisiunea logicii  generice - īn drept, exist o logic juridic... Racionalitatea normativ a logicului _i juridicului se īmpletesc, iar aceast īmpletire obiectiv īntemeiaz necesitatea, nu mai pucin obiectiv, a studierii logicii juridice. Iat cum o logic unic, funccionānd reflexiv tot ca logic unic, poate  performa mai multe  logici : pe  orizontal , pot fi elaborate tot atātea logici aplicate/specializate, cāte domenii de gāndire _i acciune particular,  profesional exist; pe  vertical , pot fi construite tot atātea teorii logice cāte perspective sunt angajate _i cāte adāncimi de investigacie sunt atinse īn analiza gāndirii logice unice. 0.6.5. Īn logic, nu gāndirea, ci modul actului de a gāndi, i.e. structurile invariante ale gāndirii performante _i garante a adevrului, deci conduita logic valid, īn stare tipizat, este normat _i logic; īn drept, nu atitudinea, ci actul de luare de atitudine, i.e. conduita, īn stare tipizat, este normat _i juridic. Principiile logicii _i principiile dreptului se aseamn, funciar, mai mult decāt se deosebesc: ambele īntemeiaz (i.e. au valence ontologice), ambele clarific (i.e. au valence gnoseologice), ambele īndrum (i.e. au valence axiologice). De aici, mai departe, se produce īns _i prima ruptur īntre logic _i juridic: principiile sunt necesare _i suficiente īn īntemeierea realitcii logice (gāndirea logic) cāt _i a realitcii juridice (reglementarea normat a relaciilor _i comportamentelor umane), dar axiomele _i postulatele sunt numai convencii suficiente īn īntemeierea unui sistem de gāndire avānd ca obiect fenomenul gāndirii logice, ceea ce nu mai este _i cazul sistemului de gāndire juridic avānd ca obiect fenomenul juridic. Cci nu exist fapte juridice, ci semnificacii juridice ale faptelor sociale, semnificacii ce se constituie pe temeiul unor norme juridice, norme ce nu se mai pot īntemeia pe axiome _i postulate convencionale _i, deci, suficiente dar nu _i necesare. Numai logica are privilegiul acestei triple reflexivitci: de a fi propriul su obiect, propriul su sistem de gāndire a propriului obiect _i propriul su mod de teoretizare _i exprimare a gāndirii de sine. A doua ruptur īntre logic _i juridic vine de la caracterul anistoric al logicii, comparativ cu caracterul istoric al dreptului. Logica (īn tripla ei ipostaz de proces, gāndire a procesului _i teorie a procesului, rezultat din gāndirea acestui proces), _i-a afirmat caracterul anistoric luptānd s se separe de psihologie iar victoria sa (relativ) a readus-o alturi de sora sa siamez  matematica. Dreptul s-a luptat s se disting de moral iar prin aceasta _i-a afirmat caracterul istoric: morala nu are acel carcater anistoric al logicii, este ceva  mai istoric decāt logica, dar cu siguranc este _i mult  mai anistoric decāt dreptul. 0.7. Comportamentul  teoretic _i concret  uman penduleaz īntre racionalitate _i iracionalitate. Racionalitatea īn comportament trimite la gāndirea _i acciunea necontradictorie, ordonat, consecvent care se finalizeaz prin claritatea, precizia, prezentarea cu tact a ideilor, calitci ce se transmit _i deciziilor _i faptelor. Corolarul tuturor acestor virtuci este responsabilitatea. Iracionalitatea īn comportament trimite la sacrificarea condiciilor logice de racionalitate, explicacii _i justificri incoerente, ptrunse de sentimente _i impulsuri oarbe care se finalizeaz prin agresivitate, inserare anomic īn cestura complex a relaciilor sociale. Corolarul tuturor acestor vicii de existenc uman este iresponsabilitatea. 0.8. Este atunci evident c orice abordare logic a comportamentului uman, fie el teoretic, fie el practic, nu poate cinti decāt la evidencierea aspectelor racionale _i racionalizabile ale acestuia. Ceea ce este racional poate fi  prins _i instituit īntr-o racionalitate normativ. Aici, ideea de normativitate conoteaz mai degrab  ceea ce este normal , i.e. este īn conformitate cu legitcile realului _i, mai ales, cu deziderabilul, care transcende realul, pregtind terenul cristalizrii valoruilor umane. Cci, nu se poate vorbi de valori īn sens negativ, opuse racionalitcii: este extrem de pucin probabil ca umanul  cel pucin umanul nepatologic  s se proiecteze īn posibil la modul negativ; idealurile de sine ale omului nu pot fi anti-umane, nu se pot formula ca opuse la ceea ce este mai distinctiv pentru om, i.e. racionalitatea. Totodat, surprinderea aspectelor racionale este mai la īndemān decāt surprinderea dimensiunilor iracionale. Nu se poate face o  list a expectaciilor cu privire la dimensiunile iracionale, dar tot atāt de posibile, ale comportamentului uman, īn ideea c, odat bine circumscrise, ele vor putea fi evitate Ele nu sunt tot atāt de previzibile ca propensiunile racionale care au pecetea firescului, unde firescul semnific conformitate cu legile existencei dar _i cu valorile umane. Ceea ce este racional poate fi _i racionalizabil. Iar racionalizabilul, īn sens de optimizabil (īn sistemul de referinc  om), este ca atare pentru c aparcine posibilului _i nu imposibilului. Ceea ce este iracional poate fi oarecum surprins, aproximat de pe platforma racionalului, dar niciodat deplin explicat, tocmai īn virtutea caracterului su de iracional. Relacia invers este, evident, imposibil. Logica surpinde racionalul _i optimizeaz realul, ancorāndu-se astfel īn existenc pe calea normativitcii racionale. Ea o face prin prescrierea a ceea ce este racional _i proscrierea a ceea ce s-a dovedit iracional īn demersurile gāndirii. Prescrierea deschide mereu drumul spre posibil, proscrierea caut s īnchid mereu drumul spre imposibil. 0.9. S construim acum ceva de o manier, oarecum, mai speculativ: (a) normativitatea, oricāt ar fi ea uneori de convencional, este instituit de ctre oameni, vizānd un anume  bine , īn interesul general uman (e.g. interesul major _i general de coeziune _i supraviecuire a societcii); (b) normativitatea are caracter prescriptiv, .i.e.  tipizeaz _i rezum extrem de concentrat experienca pozitiv a societcii, sub forma trecerii de la  este la  trebuie s fie ; (c) normativitatea este expresia racionalitcii, racionalizānd activitatea uman (teoretic _i practic), orietat spre ceea ce e real dar _i posibil; DECI normativitatea ar trebui s fie coercitiv pentru cei ce nu con_tientizeaz suficient acest  bine , i.e., uneori ar trebui s se fac acest bine cu forca... Orice logician va observa c aici concluzia nu se poate impune cu necesitate: din faptul c normativitcii i se pot asocia o serie de trsturi ( instituirea ei de ctre oameni, caracterul prescriptiv _i expresie a racionalitcii ) nu se poate deduce c aceste trsturi ale normativitcii sunt  īntre ele  necesarmente corelate, condicionante _i, mai ales c, din ipotetica lor subsumare la coercitiv, nu se poate ajunge neaprat la ideea de  a face bine cu forca & De fapt _i pseudo-concluzia, din raciuni de prudenc logic, este formulat cu ajutorul optativului  ar trebui . Īn schimb, dac am mai ata_a o supozicie auxiliar de tipul (d), respectiv, ceea ce este de natur  proscriptiv , i.e. circumscrie ceea ce este  ru īn experienca oamenilor, mai precis, poate face acest lucru numai relativ la faptul c a fost īnclcat ceea ce este  prescris (iracionalul, īn parte, poate fi surprins de ctre racional, nu _i invers !), atunci am putea conchide c: unele acte coercitive, venite din partea societcii sunt instituite de ctre oameni, sunt expresie a racionalitcii, vin īn numele unei normativitci prescrise spre a evita stri anomice proscrise. Aceasta poate fi uneori singura cale de a asigura un minim bine general. Problema este cine _i cum instituie, ī_i asum _i gestioneaz acest  bine general . Orice sistem de drept subordoneaz structurile sale interesului _i nu binelui. Aici logica juridic are un rol covār_itor. Ea trebuie s īncerce s refac  rupurile dintre logicul - īn genere  _i juridicul īn ipostaza de Justicie. Cci, altfel, drumul spre justificarea  racional a oricrui totalitarism este larg deschis. Pentru logicieni nu exist un  tribunal logic _i un  cod penal logic : cea mai īnalt instanc este viaca care sanccioneaz drastic sau suficient de aspru erorile de gāndire, artānd la fiecare pas cāt de ru este s nu cuno_ti _i - voit sau nevoit - s nu respecci experienca umanitcii, concentrat īn scheme de gāndire valide. Pentru juri_ti este infinit mai greu s justifice racionalitatea obligaciilor, permisiunilor _i interdicciilor, - relaciile axiologizate _i axiologizante din spaciul conviecuirii, relacii care valorific valori umane, - respectiv, faptul c spaciul valorilor interiorizate formeaz o unitate asumat de subiect iar spaciul valorilor juridice, consacrate de o autoritate exterioar individului, formeaz o unitate de conformare. Cci, dreptul nu cere nimnui s-_i asume, ci s se conformeze. Sau, cum spunea un cunoscut analist romān al fundamentelor logice ale dreptului,Gh. Mihai, Justicia  ca principiu al Dreptului - este un justificator anterior logic _i un justificator neanterior istoric al Dreptului. Fac de norma logic, care este la discrecia dar _i riscul cognitiv-practic al omului, norma juridic este o regul de comportament ce e impus membrilor societcii de ctre autoritci recunoscute _i pentru respectarea creia se apeleaz la o forc de constrāngere (de obicei, forca statal). Dac dreptul pozitiv este dreptul obiectiv, ansamblul normelor juridice, īn vigoare, hic et nunc, care, pe principiul  interiorizrii exterioritcii recurge la specificarea īntregului cāmp normativ ca expresie a valorilor dreptului (liceitate, persoan, cetcenie, interes public, legalitate, _.a.m.d.), atunci aceasta nu īnseamn īntāi a legifera _i apoi a justifica, ci īntāi a gāndi, a analiza racional _i apoi a institui, a interpreta _i a aplica. 0.10. Aceast digresiune mai degrab logico-filosofic nu poate totu_i cine loc de rspuns la īntrebrile pe care mi le puneam īn # 0.4. . Se pare c - īn esenc - toate interogaciile s-ar subsuma uneia singure: ce fel de abilitci logice, efective, trebuie avute īn vedere īn educarea _i formarea unui jurist, dincolo de simpla memorare a condiciilor logice de racionalitate sau capacitatea rudimentar de a folosi anumite intrumente logice fr a cunoa_te prea multe despre ele ? Una este a avea un  instinct logic , fie el īndelung actualizat, exersat, altceva este a dispune deliberat de strategii logice _i a le  pragmatiza performant. Īn plus, tehnicile _i strategiile formale datorate achiziciilor logicii moderne (simbolizri, limbaj artificial, scheme _i diagrame, diferite tipuri de calcule logice, etc. ) nu sunt un scop īn sine, dar nici cercetrile de logic juridic nu le pot eluda, dac se urmre_te _i dore_te cre_terea semnificativ a exactitcii sau descoperirea unor particularitci, relacii _i instrumente doar bnuite, dac nu cumva chiar deplin ignorate, īn arsenalul gāndirii juridice. Este la limita bunului sinc elementar a suscine c  īndemānarea logic nu se dobānde_te fr exerciciu logic suscinut, fr cunoa_terea _i con_tientizarea structurilor _i operaciilor logice. 0.11. De la Aristotel ne-au rmas, printre atātea altele, dou mo_teniri importante: logica formal _i teoria argumentrii. Ele sunt de fapt dou mari proiecte care se deruleaz _i astzi, īntr-o dezvoltare vertiginoas. Acela_i lucru se poate spune _i despre logica megaro-stoic, legat mai ales de numele lui Chrysippos, care a relevat de timpuriu nevoia de formalism dar _i de pragmatism. Pentru formarea unui jurist conteaz mai pucin exerciciile teoretizante de logic, i.e. teoria logicii _i teoria argumentrii. Dar este capital cunoa_terea _i īnsu_irea structurilor limbajului, a  tehnicii argumentrii, a definirii corecte, a diviziunii _i clasificrii, a formulrii corespunztoare de propozicii interogatuve _i imperative, a capacitcii de a clarifica statutul, rolul _i relaciile normelor īn general, normelor juridice īn special, a  artei de a raciona corect _i eficient, _.a.m.d. Un jurist bun trebuie s fie _i un logician bun. Dincolo de blamul general, arhicunoscut _i tradicional la adresa sofi_tilor, trebuie s recunoa_tem c se ascundea _i o anumit admiracie _i chiar invidie, deoarece a _ti s  tri_ezi logic īnsemna  a avea logica īn degetul mic & Aceasta nu vrea s īnsemne cātu_i de pucin un īndemn la abandonarea moralitcii, ci, din contr, un serios semnal de alarm. S con_tientizm c īn  jocul <<hocii _i vardi_tii>>,  hocii sunt, de obicei, mereu cu un pas īnaintea  vardi_tilor . Juristul se confrunt adesea cu  _iretlicuri pe care trebuie s _tie nu numai s le dezvluie, s le  demonteze , ci _i s le preīntāmpine. Juristul este un lupttor. De_i normativitatea logic _i normativitatea juridic sunt departe de a fi confundabile, ele īntrunesc totu_i ceva comun: o adānc _i subtil moralitate aservit necondicionat binelui uman. Dar nici logicianul _i nici juristul nu sunt ni_te naivi. Excesul de racionalitate se poate īntoarce īmporivia racionalitcii. Logica nu este numai un  exerciciu de admiracie . Principala moral practic, ce emerge din cele spuse pān acum este ca īntotdeauna s dispunem de resurse argumentative pentru tot ce afirmm sau suscinem. Nu este vorba de a realiza neaprat convingerea pentru alcii, ci mai īntāi, convingerea pentru noi. La acest moment final resimt nevoia acut de a-mi reaminti sfatul pe care Mario Bunge, mentorul meu de suflet, l-a primit, la rāndu-i, de la dasclul su: << F-ci treaba ta. Rsplata īci va fi fcānd-o, pedeapsa, de a o fi terminat>>. APLICAbII : Ä% Cum apare logica juridic drept logic aplicat ? Formulaci cel pucin trei aspecte: 1._________________________________________________________________ 2._________________________________________________________________ 3._________________________________________________________________ Ä% Ce fel de abilitci logice trebuie avute īn educarea _i formarea unui jurist ? Ä% Fie urmtoarea problem clasic de  logic juridic : Sofistul Protagoras se angajase s dea leccii contra plat lui Euthalos, urmānd ca acesta s-i plteasc atunci cānd va c_tiga primul proces. Deoarece timpul trecea _i Euthalos nu lua nici un proces, profesorul l-a chemat īn faca tribunalului argumentānd astfel:  De vei cā_tiga trebuie s-mi plte_ti conform īncelegerii dintre noi; de nu vei cā_tiga, trebuie s-mi plte_ti, fiindc a_a hotr_te tribunalul; oricum trebuie s-mi plte_ti ! . Īncercaci s evidenciaci  _iretlicul lui Protagoras. Se poate  salva cumva Euthalos ? Dac da, cum ?; dacu nu, de ce ? Ä% Elaboraci - īn limita a maximum 100 de cuvinte  o scurt pledoarie pentru necesitatea introducerii studiului Logicii juridice, ca disciplin de baz la facultcile de drept. UNITATEA 1 CAPITOLUL 1 Ce este logica juridic, sau  Dac logic nu e, nimic nu e & SUBUNITATEA A. CONbINUT : Aproximarea domeniului _i obiectului logicii juridice OBIECTIVE  % COMPETENbE : Īn parcurgerea acestei secvence studencii vor urmri localizarea, asimilarea cognitiv _i īncelegerea urmtoarelor repere sau idei principale : ŗ% Genul proxim _i diferenca specific īn definirea nociunii de Logic juridic ŗ% Natura logicii de a fi unic, reflexiv, organon _i canon al gāndirii; faptul c logica juridic este logic aplicat  % PERFORMANbE : Dup parcurgerea acestei secvence studencii vor putea face deosebire īntre aspectul  trinivelar al logicii - īn genere - _i particularitcile acestei trinivelaritci īn cazul logicii juridice ŗ% se vor aduce argumente pro _i contra la ideea c logica nu este _tiinc, ci mai mult decāt o _tiinc ŗ% Se vor aduce argumente īn favoarea caracterului _tiincific al logicii juridice RESURSE BIBLIOGRAFICE BIELTZ, P., 1998, Logic juridic, Ed. Pro Transilvania, Bucure_ti, p. 39-44. BOTEZATU, P., 1997, Introducere īn logic, Ed. Polirom, Ia_i, p. 17-24. MIHAI, Gh., 1985,  Argumentarea juridic , īn: MIHAI, Gh., PAPAGHIUC, ^t., Īncercri asupra argumentrii, Ed, Junimea, Ia_i, p. 192-196 TOMASSI, P., 1999, Logic, Routledge, London and New-York, p. 1-29. 1.1. Logic _i logic juridic 1.1.1. Ce īnceles adānc se ascunde oare īn deviza stoicilor, dup care << orice eroare logic este automat _i o eroare moral>> ? Sau, ce a vrut s spun - peste mai mult de dou milenii - britanicul F. W. Maitland atunci cānd afirma c juri_tii sunt  mediatori īntre viac _i logic ? [BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p.10]. Exemple de astfel de enuncuri, cu pretencii de butad, pot continua... O  idee clar _i distinct - ca s fiu īn spiritul lui Descartes - se contureaz totu_i: procesul atāt de complex al gāndirii logice efective, apoi, al cunoa_terii legilor sale obiective, tot prin gāndire, īn fine, al reprezentrii acestora, din nou, īn cadrul gāndirii, prin intermediul limbajului, este o condicie sine qua non pentru omul de _tiinc contemporan, sau pur _i simplu, pentru un om cu adevrat instruit. A_a cum a fost, de fapt, pentru orice demn reprezentant al speciei homo sapiens, de-a lungul istoriei, dac a avut pretencia de a se insera, īn condicii de normalitate, īn viaca social. Pentru juri_ti, semnificacia gāndului antic este una cu totul special:  orice eroare logic īn elaborarea sau īn aplicarea dreptului este sursa unei erori judiciare [ ibidem, p. 12] . Iat de ce juri_tii mediaz īntre viac _i logic... 1.1.2. O definire a logicii juridice este - deocamdat (!)  o īntreprindere temerar. La un nivel al cuprinderii de maxim generalitate, respectānd un canon logic standard, i.e. gen proxim _i diferenca specific, conceptul (_i, implicit, termenul) se dezvluie deocamdat destul de confuz: (i) gen proxim : logic; (ii) diferenc specific : logic aplicat (logic practic) īn domeniul juridic. 1.1.2.1. Afirmam mai sus c definirea logicii juridice este o  intreprindere temerar . Exist foarte multe explicacii cu privire la asumarea unui asemenea  risc . M voi rezuma, deocamdat, doar la dou: (i) Nu exist īnc un consens cu privire la statutul _i rolul unei astfel de discipline ( mai ales īn spaciul cultural romānesc actual, din pcate). Logicienii  pe bun dreptate  suscin racionalitatea existencei acestei discipline speciale (aplicacie practic a logicii īn domeniul juridic), īn virtutea unui proces  natural de extindere a cercetrilor de logic, neuitānd īns nici o clip _i caracterul logicii de a fi logic unic, indiferent de reorganizrile sale reflexive permanente   pe vertical - _i de  expansionismul ei firesc, īn sensul bun al cuvāntului, -  pe orizontal . Juri_tii - tributari prejudeccii dup care logica natural,  intuitiv , a bunului simc este mai mult decāt suficient - consider aceast disciplin ca fiind, īntr-un fel, redundant: fie c tot ce cine de sfera dreptului ī_i are o  logic proprie ce accioneaz de la sine _i este,  normal , accesibil exclusiv teoreticienilor _i practicienilor dreptului, fie c este superflu prin rezultatele ei prea abstracte, deci prea sterile, ce nu fac decāt s complice inutil lucrurile. Evident, nu am īn vedere toci juri_tii. Ceea ce doresc s afirm aici  sine ira et studio - este c logicienii s-au dovedit mult mai deschi_i, mai lipsici de prejudecci. ^i nu este vorba de un spirit de  suveranitate seren : cā_tigul s-a dovedit deja a fi de ambele  prci . (ii) Dincolo de enorma varietate a punctelor de vedere, parvenind din ambele sensuri _i avānd īn spate o literatur de specialitate tot atāt de uria_, pot suscine c logica juridic  disciplin (deplin) autonom - nu este īnc deplin constituit. Mai mult, īndrznesc s afirm c nici nu va fi vreodat definitiv elaborat. Pare paradoxal, dar pot aduce cel pucin dou argumente: Īn primul rānd, universul juridic se īmbogce_te mereu, acest proces va continua atāta vreme cāt va exista civilizacia omeneasc, deci va oferi noi _i noi teme de refleccie _i aplicacie logic. Īn al doilea rānd, este īn īnsu_i spiritul eminamente reflexiv al logicii unice de a nu se īnchide, de a se autoamplifica - pe  vertical _i pe  orizontal - , sau, cum spunea īn vechime, Heraclit:  Sufletului īi este propriu logos-ul , care se mre_te pe el īnsu_i . Prin urmare, nu vom putea oferi decāt aproximri, succesive, asimptotice ale logicii, īn general, ale logicii juridice, īn special. Ele satisfac totu_i idealul cartezian de claritate _i distinccie, īn contextul con_tientizrii juste a caracterului istoric al dreptului _i al caracterului relativ anistoric al logicii, ca proces efectiv, ca teorie _i metod. 1.1.2.2. Este evident c aici _i acum nu este cazul unui expozeu detaliat asupra a ceea ce este logica. Se pot face trimiteri la tratate de logic de o valoare incontestabil, īn chiar spaciul cultural romānesc.Ne putem māndri cu nume de mare prestigiu, ce au devenit referince īn literatura universal de specialitate: Grigore C. Moisil, Anton Dumitriu, Petre Botezatu, Gheorghe Enescu, Petre Bieltz, _.a.m.d. Cu toate acestea, consider necesar o cāt de sumar conturare a specificului logicii īn genere. Iar aceasta _i numai din motivul c am plecat de la ideea dup care - la o prim _i foarte larg aproximare, - logica juridic este logic aplicat īn domeniul juridic. De aceea se impune ca, īn cele ce urmeaz, mai īntāi, s se schiceze un profil al logicii generale ( _i unice ), care, pentru mine, nu este o _tiinc, ci mai mult decāt o _tiinc. S nu uitm nici o clip _i unicitatea ei īntr-un sens mai special: caracterul su reflexiv _i totodat de organon _i canon. Aceast reflexivitate se manifest tri-nivelar: proces al gāndirii efective īn diferite contexte accionale, proces al gāndirii ce  se gānde_te singur _i proces de elaborare _i exprimare īn limbaj al gāndirii ce se ia pe sine ca obiect. Suntem īntre  oglinzi paralele . Urmeaz apoi s schicez - prin conturri succesive  aria problematic a logicii juridice. Raportul logic  logic juridic se profileaz a fi, deocamdat _i grosso modo, cel de la gen la specie . APLICAbII : Ä% Daci o interpretare personal devizei stoicilor  orice eroare logic este automat _i o eroare moral ( max. 50 de cuvinte ) SUBUNITATEA B. CONbINUT : Logica _i matematica īn tandem: structur formal dual a gāndirii; baza abordrii _tiincifice a logicii juridice OBIECTIVE  % COMPETENbE : Lectura acestei secvence va prilejui studencilor familiarizarea cu trei probleme teoretice ale logicii : ŗ% specificul raportului gāndire  limbaj ŗ% ce īnseamn  form _i  formal īn logic ŗ% cuplul sui-generis pe care īl formeaz logica _i matematica  % PERFORMANb : La sfār_itul parcurgerii # 1.2. Universul logicii _i # 1.3. Logica _i matematica  cele dou fece ale unui Ianus sui-generis studencii vor putea sesiza _i operacionaliza marea _i discutabila dihotomie formal-factual ŗ% īn ce const natura formalului īn logic _i matematic ŗ% īn ce const autonomia relativ a logicii _i matematicii cāt _i reduccia lor reciproc ŗ% cum contribuie  dualismul logico-matematic la constituirea spiritului _tiincific RESURSE BIBLIOGRAFICE ENESCU, Gh. , 1985, Diccionar de logic, Ed. ^tiincific _i Enciclopedic, Bucure_ti, [ consultare general ]. MRGINEANU, N., 1975, Psihologie, logic _i matematic, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, p. 57-60; 81-83; 174-176. WARTBURTON, N.,1999, Cum s gāndim corect _i eficient, Ed. Trei, Bucure_ti, [ consultare general ]. 1.2. Universul logicii 1.2.1. Termenul de  logic sau  logic trimite de obicei la gāndirea corect, cu deosebire, la regulile gāndirii corecte. Rezonanca conotativ asociat este cea de rigoare, precizie, claritate, respect necondicionat pentru adevr. A spune deci c logica (numit _i  logic formal ) studiaz  legile formale ale racionrii, legi apte s ne duc de la propozicii adevrate numai la propozicii adevrate (s.a.) [ENESCU, Gh., 1998, p. 7] este perfect corect. Este situacia de vericondicionalitate: sensul enucului presupune adevrul propoziciei exprimate de acel enunc. Vericondicionalitatea caracterizeaz īn general semanticile formale. [MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999, p. 511]. Dar a_a cum precizeaz autorul romān mencionat, este vorba de un  sens strict . Tot Gh. Enescu vorbe_te _i de un  sens mai larg , i.e.  logica este studiul formelor de racionare apte s ne duc de la propozicii adevrate numai la propozicii adevrate sau de la propozicii adevrate la propozicii probabil adevrate (s.a.) [ibidem]. Īn ambele cazuri, chiar dac se disociaz īntre  logica racionamentelor certe _i  logica racionamentelor probabile [ibidem], enuncurile sunt, poate prea  _colre_ti . De fapt, a_a cum se va vedea mai departe, la o analiz semantic riguroas, este īntrucātva pleonastic s spunem  gāndire logic , respectiv  logic formal ; īns sintagmele s-au īncetcenit deja. 1.2.2. Se impune deci o alt abordare, suficient pentru surprinderea specificului gāndirii logice īn genere, necesar pentru a dispune de o platform teoretic eficient īn abordarea sistematic a unei varietci tematice din ceea ce azi se subsumeaz termenului de logic juridic. De vreme ce nu am pretencia de a elabora aici un tratat, ci doar o introducere care s sensibilizeze la tem, m voi limita la un itinerar discursiv mrginit de o limit superioar _i de o limit inferioar. Prima este necesar, spre a nu intra īn probleme ale logicii care nu mai au relevanc pentru logica juridic; cea de-a doua este suficient, spre a nu pierde din vedere o serie de chestiuni extrem de interesante _i utile pentru educacia logic a juristului. 1.2.2.1. Sub impactul instrumentului matematic, mai ales al limbajului simbolic al matematicii  care se _i potrivea ca o mnu_ formalului su funciar  logica modern tinde s se defineasc tot mai des drept o teorie _tiincific deductiv a unui limbaj. 1.2.2.1.1. Uneori s-a exagerat atāt de mult, īncāt obiectul acestei teorii se identific cu limbajul logic. Exist un grunte de racionalitate aici: nu putem exprima decāt prin limbaj referentul (i.e. procesul real al gāndirii) din care  se decupeaz ca obiect de cercetare ( i.e. denotat ) structurile formale relativ invariante ale gāndirii, centrate pe mecanismul inferencei logice; nu putem construi decāt prin limbaj teoretizarea riguroas, i.e. cunoa_terea _tiincific a obiectului _i concinuturile de sens ( i.e. conotat ) ce rezult din aceast cercetare ( i.e. constructe : nociuni/concepte, judecci/propozicii, racionamente/argumente, sisteme ipotetico-deductive/teorii, etc. _i norme sau reguli de gāndire corect _i productiv); nu putem comunica decāt prin limbaj legile gāndirii formale ce au fost descoperite _i asumate ca principii / legi ale logicii. Limbajul pare s fie unicul obiect  sensibil/tangibil al logicii. Mai mult, despre limbaj nu putem  vorbi decāt tot prin limbaj ( i.e. meta-limbaj cu privire la limbaj-obiect, sau, generalizat, limbaj de ordinul n cu privire la limbajul de ordinul n-1). 1.2.2.1.2. Dar tot atāt de bine putem vedea lucrurile _i altfel: ne referim la procesele gāndirii reale, efective ( i.e. extensiune ),  decupm sau  construim obiectul de studiu (i.e. intensiune :  obiectul nu se identific cu  lucrul ),  producem _tiinca logicii, analizm _i/sau propunem un limbaj (natural sau artificial-simbolic), pe scurt, toate aceste demersuri racionale au loc īn _i prin gāndire. Gāndirea care se gānde_te singur. Cānd reputatul logician romān Petre Botezatu conchidea c  intrm īntr-o er logic , dar con_tienci c logica este una dintre cele mai dificile īntreprinderi ale spiritului [BOTEZATU, P., 1973 ], avea īn vedere acel  efect de <<oglinzi paralele>> de care pomeneam mai īnainte. 1.2.2.2. Se impune, la acest moment, clarificarea _i justificarea punctului de vedere pe care īl suscin, respectiv c logica nu este _tiinc, ci mai mult decāt o _tiinc. Am īn vedere sensul propriu al termenului de  _tiinc _i nu cel vag, de  cunoa_tere īn genere . Aristotel  considerat, tradicional, drept  printele logicii ca _tiinc  atribuia logicii rolul de  _tiinc a _tiincelor . Dar, īn acest sens, ea nu mai putea s apar drept o _tiinc oarecare, cci  _tiinca nu poate fi principiul _tiincei . Ceea ce l-a determinat pe Anton Dumitriu s precizeze īn continuare c  logica cuprinde numai principii, _i nu metode. Ea poate da directivele tuturor procedeelor din alte _tiince, dar ea īns_i nu este constituit din metode sau procedee (& ) Pentru īncelegerea ideii de logic, trebuie s prsim īns prejudecata dup care, pentru a fi o disciplin exact _i bine constituit, logica trebuie īn mod necesar s fie o _tiinc deductiv. Dimpotriv, tocmai pentru a putea funda toate celelalte _tiince, ea nu poate fi una din _tiince [DUMITRIU, A., 1973, p.352]. Este adevrat c gradul de maturizare a unei _tiince este socotit azi īn funccie de gradul ei de matematizare _i de capacitatea de a se reconstrui axiomatic (īn sensul  tare ), sau ipotetico-deductiv (īn sensul mai pucin tare). Primul aspect vine, firesc, din orizontul matematicii, al doilea, din cel al logicii. Ca atare, dac ar fi s-l parafrazez  dar s-l _i completez - pe Galileo Galilei, ar trebui s spun c avem atāta _tiinc cāt logico-matematic putem pune īn ea. 1.2.2.3. Īn alt ordine de idei, īn perspectiva unitcii dar nu _i a identitcii dintre gāndire _i limbaj, se adeveresc cuvintele lui A. Dumitriu:  Dac logica ca logos, adic, a_a cum a fost conceput de vechii greci, ca ordine intrinsec a realitcii, logos aparcinānd īns _i sufletului omenesc, este _i sermo _i ratio, īn actul logic trebuie s apar amāndou aceste laturi ale lui. Nu exist un act logic al intelectului care s nu fie _i simbol _i raciune; a le separa fr a le uni īnseamn a pierde īns_i natura acestui act prin acest studiu (s.a.) [ibidem, p.350 ]. Iat de ce logica nu poate fi rupt de  corpul-mam care este filosofia. Ea a fost _i continu s fie o disciplin sau chiar un domeniu al filosofiei. Elaborarea ei  tehnic-pozitivist , care a proliferat extraordinar astzi, nu anuleaz totu_i nimic din esenca ei originar. Putem totu_i admite c logica este _tiinca care studiaz regulile gāndirii corecte numai dac  printr-un artificiu metodologic  plecm de la urmtoarele asumpcii: (i) considerm obiectul sau domeniul logicii analog obiectului sau domeniului oricrei _tiince īn sensul propriu al cuvāntului, de _tiinc factual ; (ii) considerm demersul racional al logicii ca _tiinc analog demersurilor _tiincelor īn sensul propriu al cuvāntului ; (iii) considerm cel pucin dou restriccii: (a) logica nu uziteaz de īntregul arsenal metodologic al unei _tiince obi_nuite (e.g. observacia, experimentul, _.a.m.d. ), ci este un demers eminamente teoretic, dar cu nenumrate deschideri practice _i (b) logica este organon dar _i canon, i.e. o _tiinc a structurilor _i proceselor gāndirii formale ( unde nu intereseaz concinuturile concrete, ci doar validitatea _i  jocul valorilor de adevr ), respectiv, o _tiinc normativ ( a normelor/regulilor dobāndirii, conservrii, _i transmiterii adevrului īn condicii de validitate, i.e. conformitatea la principiile/legile gāndirii sub aspect formal). 1.2.3. Pe aceea_i linie cu cele artate mai sus, īntālnim consideracii mai mult sau mai pucin nuancate: (i) Logica formal se ocup cu  relaciile posibile (cu privire la adevr _i falsitate) īntre propozicii, fr s conteze concinutul lor. Aceasta ne d nou condiciile necesare pentru inference valide _i ne face capabili s eliminm racionamentul fals, ceea ce nu este suficient pentru stabilirea oricrui adevr material sau factual īn orice domeniu particular. Logica formal ne arat c oricare astfel de propozicie trebuie s fie adevrat dac anumite altele sunt astfel (s.a.) [ COHEN, M. R., NAGEL, E., 1978, p. 191 ]; (ii) Logica este  studiul racionamentelor sau inferencelor, considerate din punctul de vedere al validitcii lor [BLANCHE, R., 1968, p. 9 ]; (iii)  Logica este studiul metodelor _i principiilor utilizate spre a distinge racionarea bun (corect) de racionarea rea (incorect) [COPI, I. M.. 1973, p. 3 ]; (iv) W.V. Quine se exprim sec _i oarecum paradoxal-criptic:  logica este studiul sistematic al adevrurilor logice [QUINE, W.V., 1975, p. 7 ]; (v) Vorbind despre obiectul logicii simbolice, C.I. Lewis _i C.H. Langford artau c acesta este pur _i simplu logica, i.e.  principiile care guverneaz validitatea inferencei [LEWIS, C. I., LANGFORD, C. H., 1959, p. 3 ]; (vi)  Logica (formal) se ocup cu analiza frazelor sau propoziciilor _i a probelor [ īn sens de temeiuri, n.n. ] , atencia fiind acordat formei, prin abstraccie de concinut [CHURCH, A., 1956, I, p.1 ] ; (vii)  Propoziciile logicii sunt tautologii. Propoziciile logicii nu spun a_adar nimic [WITTGENSTEIN, L., 1961, 6.1 _i 6.11. ] 1.2.3.1. Am citat  īn nici un caz la īntāmplare - doar _apte dintre cele mai avizate  voci ale secolului XX. Lista ar fi enorm. Nu am avut deloc intencia unei treceri īn revist. Oricum, deja am nedreptcit atātea _i atātea nume al cror prestigiu este dincolo de orice īndoial, ca s nu mai pomenesc de logicieni romāni care ī_i īndreptcesc locul īn acela_i Panteon al Logicii. Intencia mea a fost alta: se observ prezenca constant a unor entitci ca: formal, validitate, adevr, propozicii, inferenc, īntemeiere... Acestea sunt principalele constructe prin care logica se ia pe sine ca obiect si, deci, marile teme din universul logicii. 1.3. Logica _i matematica  cele doua fece ale unui Ianus sui-generis 1.3.1. Se obi_nuie_te s se fac diverse comparacii _i corelri īntre _tiince, discipline, mai ales cānd acestea pot intersecta sau sunt  vecine  domenial, metodologic, sub aspectul limbajului,etc. Pe acest fond se realizeaz diviziuni, clasificri, sistematizri, etc. Īn acela_i context al  vecintcii semantice, informacionale se pot determina _i eventual  calcula distance _.a.m.d. Este _i cazul logicii. Uzual, ea se raporteaz la astfel de  vecintci ( e.g. epistemologie, sociologie, psihologie, etc. ). La fel se petrec lucrurile īn cazul logicii juridice: se fac raportri la retoric, semiotic, logic modal, logic deontic, etc. Nu este aici cazul unei astfel de īntreprinderi; īn definitiv se pot face nenumrate trimiteri īn acest sens la literatura de specialitate, care abund _i la noi. Ceea ce consider īns necesar aici - mai ales pentru educacia logic a juri_tilor - este tentativa de a prezenta, cāt se poate de general _i succint, pozicia de cuplu a logicii _i matematicii, pe fondul unei  celebre dihotomii : formal - factual. De aici, sunt _anse de a face o serie de precizri cu privire la ceea ce este teoretic _i aplicativ, avānd īn vedere caracterul eminamente aplicativ-practic al logicii juridice. 1.3.2. Pentru īnceput, voi prefera introducerea nociunii de disciplin. Sensurile extraordinar de variate ale termenului de  _tiinc pot fi tem de analiz pentru filosofia sau logica sau metodologia _tiincei. Si nu numai atāt.  ^tiinca vie , care  se face nu reprezint obiectul celor prezente. Voi adopta urmtoarea definicie dat disciplinei:  un cadru teoretic, o arhitectur noetic [ aici, īn īncelesul de idei, i.e. nociuni, propozicii, racionamente, sistem ipotetico-deductiv ] relativ stabil, autonom _i coerent datorit relaciilor dintre componentele ei, relacii atāt intra- cāt _i codisciplinare, īn care se desf_oar, īn timp, experienca cognitiv a membrilor comunitcii respective de speciali_ti [CARAVIA, P., 1991, p.15 ]. Acela_i autor elaboreaz o schem pertinent a contextului universal al culturii, suficient pentru scopul de fac. Exist trei domenii mari: (a) cunoa_terea comun, (b) cāmpul cunoa_terii sistematice _i (c) atitudini _i comportamente cognitive. Componenta (b), care intereseaz aici, se subdivite astfel: (b-1) subcāmpul disciplinelor _tiincifice, (b-2) subcāmpul disciplinelor metodologice _i (b-3) subcāmpul disciplinelor extra_tiincifice [ibidem, p.21 ]. Din (b-1) fac parte fizica, astronomia,etc. ; din (b-2) fac parte matematica _i logica ; din (b-3) fac parte, printre altele, disciplinele practice (e.g. morala, dreptul (!)), etc. S recinem c logica _i matematica sunt discipline metodologice. 1.3.3. Dihotomia formal-factual cine de tradicia neopozitivist _i ar semnifica  extrem de vag, dar suficient aici  ceea ce cine de structura cuno_tincelor noastre, de orice fel, dar care nu se refer la realitatea īnconjurtoare, ca realitate a faptelor, respectiv, ceea ce cine de concinutul informativ al cuno_tincelor noastre _i care se refer la lume ca lume a lucrurilor, proprietcilor, relaciilor, proceselor, fenomenelor. Este, generic, o dihotomie de tipul form-concinut. Trebuie s mai mencionez aici c dihotomia teoretic-empiric nu se suprapune pe prima dihotomie. Exist, cel mult, o vag analogie īntre cele dou dihotomii. Prima dihotomie este de veche tradicie: cine de chiar īnceputurile logicii ca disciplin (_tiinc). Cea de-a doua, interpretat gre_it, pān la o disjunccie exclusiv., este tot apanajul tradiciei neopozitiviste. Este de recinut īns c formalul se apropie de metodologic, de aceea_i manier īn care se produc apropieri īn cadrul tandemurilor < descriptiv  prescriptiv > _i < explicativ  normativ>. 1.3.4. Dac ar fi s pstrm deci dihotomia - devenit tradicional mai ales īn prima jumtate a secolului XX  respectiv, _tiince formale  _tiince factuale, atunci orice _tiinc (uneori, impropriu, numit _tiinc particular ), este _tiinc factual, iar logica _i matematica, prin natura lor formal-metodologic, elaborāndu-_i propriile lor obiecte ce sunt de natur abstract, prin excelenc, sunt _tiince formale. Dar pentru c ele sunt implicate īn orice _tiinc (nu _i reciproc !), ele nu mai sunt _tiince, īn sensul consacrat al termenului. Calificativul de  meta-_tiinc este _i el relativ impropriu, fiind prea larg. Iat de ce asociez obligatoriu formalul cu logica _i matematica _i factualul (termen devenit azi obscur) cu _tiincele, indiferent de natura ariei lor domeniale. Racionalitatea le unific dar metodologia le desparte. Este absurd s ne imaginm o _tiinc  ilogic ; mai mult, _tiincele nu se pot dispensa de instrumentul logico-matematic, implementat  e drept  īn diferite grade, la fel cum nu se pot dispensa de instrumentarul metodologic propriu, specific. Este īns la fel de absurd s ne imaginm logica _i matematic fcute cu reactivi, eprubete, cāntriri, _.a.m.d. Trebuie deci s recinem deosebirea  fr a pierde īns legtura  dintre logica teoretic _i matematica teoretic, pe de o parte, _i logica aplicat, respectiv, matematica aplicat, pe de alt parte.  Regiunea teoretic poate fi autonom īn raport cu cea practic, nu _i invers. 1.3.5. Am ajuns la discucia despre formal. Am artat c _i logica _i matematica sunt formale. Se impune acum s vedem, mai īntāi, natura formalului logic, apoi, relacia special,  siamez dintre logic _i matematic. 1.3.5.1.  O form este, īn general, ceva īn care un numr de diferite obiecte sau relacii sunt īn acord [agree, īn orig.] (de_i acestea difer din alte puncte de vedere), astfel īncāt obiectele pot s varieze _i totu_i forma s rmān aceea_i. Astfel, orice ceremonie social sau act social, la care diver_i indivizi trebuie s participe īn acela_i mod, dac ocup o pozicie sau o funccie dat, spunem c sunt formale [ COHEN, M. R., NAGEL, E., 1978, p. 11 ]. Este o definicie relativ vag, ambigu, dar destul de sugestiv, mai ales prin exemplificarea dat. Se observ cu u_urinc orintarea structuralist-extensivist, atāt de īndeprtat de īncelesul aristotelic dat formei, unde aceasta vizeaz ceva de ordinul esencei. Puntea īntre prezent _i trecut o reprezint ideea de invariant. Dar, dac pentru tradicia aristotelic invariantul trebuie s cin de ordinul esencei, īn accepciunile contemporane, forma  invariant este corelat (_i chiar opus) concinutului  variabil. Invariantul se poate asocia cu ceea ce este comun pentru o mulcime/clas de obiecte oarecare. Īn acest sens, vorbea A. Tarski despre  logic , i.e.  numele unei discipline care analizeaz semnificacia conceptelor comune tuturor _tiincelor, _i stabile_te legile generale care guverneaz conceptele [ TARSKI, A., 1971, p. xi ]. Īn acela_i context, pot completa acum definicia dat de A. Church logicii, cu propriile-i cuvinte:  Logic. Subiectul nostru este logica, sau, cum putem s o spunem mai complet, pentru a-l distinge de alte subiecte sau doctrine care au fost numite (din nenorocire) cu acela_i nume, subiectul nostru este logica formal. Īn mod tradicional, logica (formal) se ocup cu analiza expresiilor _i a propoziciilor _i cu demonstracia, dānd atencie formei _i fcānd abstraccie de materie. Aceast distinccie īntre form _i materie nu este u_or de precizat imediat, dar ea poate fi ilustrat de exemple (s.a.)[ CHURCH, A.,1956, p.1 _i 3 ]. Este suficient s īnchei aici acest paragraf amintind  cu scopul de a rezuma  dou definicii  de diccionar date formei (logice) _i formalului : forma este  forma unui racionament exprimat īntr-o reprezentare simbolic (s.n.), a crei structur pune īn lumin procedeul de racionare adoptat [^TEFNESCU, D.-O., COSTREIE, S., MIROIU, A., 1999, p. 7 ], respectiv,  denumire pentru formele generale ale nociunilor, judeccilor _i racionamentelor, īn logica tradicional (& ) ; formalul este  Īn logica tradicional, ceea ce cine de forma logic. (& ) Īn logica simbolic, ceea ce cine de sistemul formal (& ) Īn _tiinc, īn genere ceea ce cine de structura lucrurilor, fenomenelor (& ) (s.a.) [ENESCU, Gh., 1985, p. 120 _i p. 115]. 1.3.5.2. F. Gonseth caracteriza logica drept o  fizic a obiectului oarecare [ GONSETH, F., 1937 ]. Dac prin  fizic se sugereaz modelul _tiincei sau _tiinca-model (prototipul _tiincei  factuale ideale !& ), i.e. rigoare generic, prin  obiect oarecare suntem īn faca a ceva obscur. Obscuritatea dispare īns cānd vom interpreta celebra sintagm astfel: (i) Dac prin  obiect oarecare īncelegem oricare entitate abstract construibil _i proiectabil asupra lumii reale _i posibile, sau  altfel spus  vizānd toate lumile posibile, atunci suntem īn domeniul matematicii; (personal, nu agreez teremenul de  matematici , la fel, cel de  logici : _i matematica este una, la fel cum logica este una) ; (ii) Dac prin  obiect oarecare īncelegem structura, forma, invariantul īn genere, prin care gāndirea surprinde orice concinut obiectual, atunci suntem īn domeniul logicii; (atrag din nou atencia c  obiect nu īnseamn  lucru , ci rezultatul dialecticii subiectiv-obiectiv īn surprinderea unui fragment, aspect din lumea lucrurilor  reale sau posibile; deci s nu uitm leccia kantian !); (iii) Iat c avem de-a face cu un fel de Ianus cu dou fece: prima este orientat spre tot ce  formal - are sens, este inteligibil, racional cu privire la real _i posibil (e.g. _i numerele iracionale sunt gāndite racional !), cea de-a doua este orientat spre tot ce-formal - are capacitatea asigurrii acestei  cuprinderi racionale ; prin urmare, putem vorbi, fr a ne teme de eroare sau exagerri, de logico-matematica unic, i.e.care este una. Cele dou  siameze sunt o unitate īn diversitate, au unele  organe interne comune,  circulacie sanguin unic. Īn acest tandem sui-generis ele penetreaz metodologic orice demers racional (teoretic _i/sau practic). 1.3.5.3. Discutānd despre specificul logicii _i al raporturilor ei cu matematica, eminentul gānditor elvecian Jean Piaget sublinia urmtoarele: 1.3.5.3.1. Se pot formula trei aproximri succesive cu privire la ceea ce este logica: (i)  la prima aproximare (& ) logica este studiul cunoa_terii adevrate, considerat īn formele sale cele mai generale (s.n.) [ PIAGET, J., 1972, p. 3 ]; (ii)  la a doua aproximare (logica ar trebui s fie - n.n.) teoria formal a operaciilor gāndirii (s.n.) [ ibidem, p. 9 ]; (iii) dup examinarea frontierelor logicii, o putem defini  la a treia aproximare drept teoria formal a operaciilor deductive. (& ) Cuvintele << operacii deductive >> desemneaz operaciile necesare _i suficiente pentru a face posibil deduccia, _i nu, natural, toate operaciile a cror manipulare d na_tere unei deduccii (s.a.) [ibidem, p.20 ]. 1.3.5.3.2. Acela_i mare logician, epistemolog _i psiholog atrgea atencia asupra nevoii de a distinge cu grij - īn cazul raporturilor dintre logic _i matematic  dou aspecte ale problemei: (i) convergenca īntre metodele logistice (i.e. specifice logicii simbolice) _i cele matematice; (ii) reduccia eventual a structurilor matematice la structuri logice. [ ibidem, p. 16 ] 1.3.5.3.3. Īn acest context pot fi discutate cele patru mari curente de gāndire ce au marcat, decenii de-a rāndul, spiritualitatea mai ales european a secolului XX: (i) reducerea complet a raporturilor matematice la identitci logice; (ii) conceperea raporturilor logice drept o sub-clas a entitcilor matematice (unde entitcile matematice nu sunt toate reductibile la cele logice dar le pot asimila pe cele din urm drept caz particular); (iii) conceperea logicii _i matematicii drept dou sub-clase disjuncte ale marii clase a structurilor formale sau abstracte; (iv) conceperea structurilor logice _i matematice ca fiind parcial disjuncte, dar avānd astfel o parte comun, īn urma unor asimilri reciproce. [ibidem, p.18 ] 1.3.5.3.4. Se observ - mai ales pentru cititorul cu o minim cultur logico-filosofic  o inteligent structur combinatorie īntre dou mulcimi/clase; fie  L universul logic _i fie  M universul matematic: (a) M include pe L (L este inclus īn M), (b) L include pe M (M este inclus īn L), (c ) M intersecteaz cu L ( evident, _i reciproc ), (d) M este identic cu L _i (e) M este complet separat, distinct de L. Dac am mai considera _i mulcimea/clasa Univers,  U , din care fac parte M _i L, atunci s-ar stabili urmtoarele corespondence ( cu # 1.3.5.3.3.): (i)  (b) ; (ii)  (a) ; (iii)  (e) īn cadrul lui U _i (iv)  (c ) . Lipse_te cazul (d) _i putem subīncelege īncadrarea īn U _i pentru primele dou _i ultima corespondenc. Pentru cazul al treilea era necesar mencionarea explicit a acestei īncadrri īn U. De fapt, J. Piaget reformuleaz mai clar _i metodic ceea ce a īnsemnat logicismul, formalismul _i intuicionismul. E drept, cu nuancrile de rigoare. 1.3.6. Īnainte de a īncheia acest paragraf consider necesar s prezint concluziile lui J. Piaget pe care mi le īnsu_esc īn cea mai mare parte. Cea mai pertinent pozicie astzi pare s fie cea de la (iv): autonomia relativ a logicii _i matematicii _i reduccia reciproc parcial. I.e. :  Īn stadiul actual al cunoa_terii, logica joac rolul unui domeniu inferior, adic mai simplu sau mai elementar, īn raport cu matematica care īi este superioar pentru c o debordeaz īn complexitate _i īn bogcie. Se produce atunci īntre inferior _i superior acela_i dublu curent de asimilare reciproc la fel ca īn sānul tuturor cuplurilor de _tiince aflate īn aceea_i situacie: superiorul este parcial asimilat inferiorului, dar ultimul e īmbogcit cu atāt mai mult de ctre primul. Logica nu se <<aplic>> deci, din afar, matematicii: ea īi este parcial īncorporat _i se gse_te astfel generalizat īn logica matematic. Invers, matematica nu se reduce nici ea la logic, dar o completeaz _i o modific īn urma unui proces de schimb continuu [ ibidem, p. 19 ]. Īn concluzie, nu exist posibilitatea vreunei  intervencii chirurgicale racionale de segregare a celor dou  siameze la fel ca _i cu cele dou fece ale lui Ianus. Dar s nu uitm nici de leccia pe care ne o ofer alt mare logician _i gānditor reputat al secolului XX - W. V. Quine:  Logica (& ) pare s difere de matematic prin faptul c īn logic vorbim despre enuncuri _i interrelaciile lor, īn special implicacia, īn timp ce īn matematic vorbim despre lucruri nonlingvistice abstracte: numere, funccii _i altele asemntoare.Acest contrast este īn mare parte īn_eltor.(& ) Cānd vorbim despre (& ) adevruri logice _i cānd explicm / expunem implicacii, vorbim, īntr-adevr despre enuncuri; dar tot īn aceea_i situacie suntem cānd vorbim despre adevruri matematice. Dar īntr-adevr adevrurile matematicii trateaz explicit despre lucruri nonlingvistice abstracte, e.g. numere _i funccii, īn timp ce adevrurile logicii, īntr-un sens rezonabil limitat al cuvāntului <<logic>>, nu au astfel de entitci ca obiect specific. Aceasta este o diferenc important (s.a.) [QUINE, W. V., 1978, p. 5 ]. APLICAbII : Ä% Interpretaci, de o manier personal dar _i valorificānd cunoa_tincele de logicī dobāndite īn anii de liceu, sintagma  logica este gāndirea ce se gānde_te singur ( max. 50 de cuvinte ) SUBUNITATEA C. CONbINUT : Cum a aprut logica juridic _i  harta logicii juridice OBIECTIVE  % COMPETENbE : Īn parcurgerea acestei subunitci studencii se vor concentra  īn vederea recinerii _i fixrii  urmītoarele item-uri : ŗ% teoretic-descriptiv _i prescriptiv-normativ ŗ% specificul descriptivului _i normativului īn logica juridic ŗ% modelul  Perelman vizānd logica juridic ŗ% modelul  Kalinowki vizānd logica juridic ŗ% logic juridic īn sens restrāns _i logic juridic īn sens larg ŗ% schema organizacional a logicii juridice ( modelul  Gh. Mihai ) ŗ% ce īnseamn validitatea juridic ( modelul  Bieltz / Gheorghiu )  % PERFORMANbE : La sfār_itul studiului acestei secvence studencii vor putea operacionaliza urmtoarele concepte _i structuri ale logicii juridice: ŗ% opozicia īn varianta tare _i slab īntre prescriptivism _i descriptivism pentru cazul logicii īn genere, respectiv, pentru cazul logicii juridice ŗ% tematizarea preocuprilor logicii juridice, de la aparicia sa pān īn prezent ŗ% logica juridic: reductibil la teoria argumentrii ( modelul  Perelman ) ŗ% logica juridic: nereductibil la teoria argumentrii ( modelul Kalinowski ) ŗ% modelul  Enescu: logica juridic īn sens restrāns, i.e. logic a normelor de drept, particularizare a logicii deontice vs logica juridic īn sens larg, analiza logic a termenilor _i inferencelor din spaciul juridic ŗ% modelul - Gh. Mihai: semiotica juridic (sintaxa, semantica _i pragamtica juridic ), logica juridic deontic, logica juridic nenormativ ŗ% cele cinci accepciuni ale validitcii juridice ( modelul Bieltz  Gheorghiu ) RESURSE BIBLIOGRAFICE BIELTZ, P., 1998, Logic juridic, Ed. Pro Transilvania, Bucure_ti, p. 31-44. BOTEZATU, P., 1983, Constituirea l_ogicitcii, Ed. ^tiincific _i Enciclopedic, Bucure_ti, p. 92-94. ENESCU, Gh., 1985, Diccionar de logic, Ed. ^tiincific _i Enciclopedic, Bucure_ti, [ urmrirea termenilor angajaci īn discucie ]. GLOBE, L. (Ed.), 2001, The Blackwell Guide to Philosophical Logic, Blackwell, Oxford _i Malden (Mass.), p. 159-182. MIHAI, Gh., 1982, Īncercri constructive de argumentare juridic, Ed. Acad. R.S.R., Bucure_ti, p. 2228; 56-65. 1.4. Particularitcile sub universului logicii juridice 1.4.1. Ideea de  juridic conoteaz lege, norm, regul, instrucciune _.a.m.d. Ideea de  logic conoteaz acelea_i elemente, cu dubla precizare c, pe de o parte, īn primul caz avem de-a face cu un proces istoric de autoreglare a societcii omene_ti, īn al doilea caz cu un proces relativ anistoric de autoreglare a raciunii īn demersurile ei; pe de alt parte, _i īn primul _i īn al doilea caz se remarc cel pucin dou niveluri: cel teoretico-descriptiv _i cel prescriptiv-normativ. Īn logic este binecunoscut dihotomia, sau, mai bine zis, tandemul organon-canon. Se poate face aici o fructuoas analogie cu ceea ce se discut īn filosofia _tiincei _i epistemologie cu privire la raportul descriptiv-prescriptiv. Analizānd supralicitarea opoziciei dintre orientarea prescriptivist _i cea descriptivist de ctre K..R. Popper, - īn teoria cunoa_terii _tiincifice  Mircea Flonta, īntr-o discucie cu Adrian Miroiu [ILIESCU, A.  P., coord., 1998 ], face o serie de observacii interesante. Dac, īn loc de cunoa_tere _tiincific, vom  citi cunoa_tere juridic, atunci cred c voi fi mai bine īnceles. Distinccia dintre orientarea prescriptivist _i cea descriptivist (īn viziunea popperian) este  distinccia dintre teorii care ī_i propun s schiceze un model ideal al cunoa_terii _tiincifice, s formuleze pe baza acestui model criterii ale excelencei _tiincifice, _i teorii al cror nucleu īl constituie generalizri descriptive desprinse prin studiul istoric al _tiincei _i al practicii _tiincifice actuale [ibidem, p.194]. Exist dou sensuri sensibil diferite ale sintagmei  model ideal al cunoa_terii :  rezultatul activitcii de idealizare, purificare _i simplificare pe care o realizeaz teoreticianul [ibidem], respectiv, modelul īn sensul c  celul suprem al cunoa_terii _tiincifice va fi stabilit printr-o decizie liber a filosofului [ibidem]. Īn acest context, se poate vorbi de o opozicie prescriptivism-descriptivism īntr-o  variant slab , pentru primul caz, _i de o opozicie prescriptivism-descriptivism īntr-o  variant mai tare  [ibidem], pentru al doilea caz. Analogia de care am pomenit la īnceputul prezentului paragraf este, acum, mult mai evident, i.e. de o opozicie īn variant mai tare este vorba īn cazul logicii (īn genere); de o opozicie īn variant slab este vorba īn cazul logicii juridice. Pentru domeniul juridic trebuie deci s plecm de la adevrul axiomatic c  Un om racional ī_i va īnsu_i anumite norme, fie ele norme morale, norme tehnice sau norme ale cercetrii _tiincifice, dac _i numai atunci cānd: (1) se va putea arta c aceste norme sunt subordonate īnfptuirii unui scop pe care el īl va recunoa_te drept legitim _i dezirabil; (2) se va putea arta c ele stabilesc cile cele mai potrivite _i eficiente de acciune pentru realizarea acestui scop [ ibidem, p.203 ]. 1.4.2. Nu se poate vorbi de un istoric efectiv al logicii juridice, dar preocupri īn acest sens au existat īncepānd cu antichitatea. P. Bieltz _i D. Gheorghiu fac o succint sistematizare a acestei evolucii  s o numim  preistorie . 1.4.2.1. La Aristotel: (i) descoperirea _i īnlturarea sau respingerea erorilor de argumentare; (ii) un īnceput de studiu logic al īntrebrilor. 1.4.2.2. Īncepānd cu secolul XVI (studiul logic al unor activitci juridice fundamentale): (i) cercetarea regulilor implicate īn interpretarea normelor de drept īn instanc; (ii) analiza argumentelor legale. 1.4.2.3. Īncepānd mai ales cu secolul XVIII   secolul Luminilor : (i) inventarierea _i descrierea criteriilor _i exigencelor logice īn evaluarea probelor sau dovezilor aduse īn instanc; (ii) analiza metodelor _i strategiilor logice utilizate de instancele judectore_ti; (iii) fundamentarea logic a hotrārilor _i sancciunilor date de instancele de judecat, īn sensul justificrii lor racionale; (iv) critica dreptului, a instituciilor juridice (implicit a celor politice) din perspectiva cerincelor logicii _i moralei [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 9 ]. 1.4.3. Ceea ce a condus la concluzia cu privire la caracterul indispensabil al educaciei logice pentru formarea juri_tilor s-a conturat clar īnc īn prima jumtate a secolului XX. Ideea c  īn eleborarea _i aplicarea dreptului nu se poate face total abstraccie de condiciile logice de racionalitate [ibidem, p. 10 ] a venit cu precdere din partea logicienilor, mai ales a celor care s-au dedicat unor astfel de probleme specifice: (i) analiza limbajului juri_tilor; (ii) analiza tipurilor _i structurilor normelor cāt _i a raporturilor dintre ele; (iii) analiza _i descoperirea structurii imperativelor cāt _i a raporturilor iperativ-norm juridic: (iv) investigarea aprofundat a argumentrii juridice; (v) studiul logic al lacunelor _i antinomiilor, al vaguitcii _i ambiguitcii īn discursul juridic; (vi) descoperirea principalelor cauze ale erorilor neformale īn argumentarea juridic; _.a.m.d. [ibidem, p.10 ]. 1.4.4. Plecānd de la criteriul reductibilitcii sau nereductibilitcii logicii juridice la o teorie _i practic a argumentrii, nu mai pucin de la impactul profund pe care l-au avut dou mari personalitci (am īn vedere pe Ch. Perelman _i G. Kalinowski, pentru lumea de expresie francez), se pot contura dou mari direccii īn conceperea statutului _i rolului logicii juridice. Rezult evident _i simplu c: (a) logica juridic este oarecum reductibil la teoria argumentrii, fiind, de fapt, o  nou retoric _i (b) logica juridic nu se rezum doar la o teorie a argumentrii . Numesc prima variant Modelul Perelman iar cea de-a doua variant, Modelul Kalinowski. 1.4.4.1. Modelul Perelman [ PERELMAN, Ch., 1963; 1970; 1976]. 1.4.4.1.1. Pentru a conchide c logica juridic ar trebui s fie o  nou retoric se asum urmtoarele dou premise: (a) logica juridic este direct _i prioritar legat de teoria argumentrii; (b) logica juridic nu se folose_te de mijloacele _i strategiile proprii logicii formale - i.e. limbajul formalizat, calculul logic, etc., - ci de instrumente neformale mai apropiate sau chiar specifice retoricii. 1.4.4.1.2. Toat stima pentru concepcia prestigiosului logician belgian cāt _i pentru racionalitatea efectiv a argumentrii domniei sale. Exist īns nevoia logic de a disocia īntre teoria argumentrii _i logica argumentrii (aflate īn raport mereologic, i.e. de la īntreg la parte). Apoi, nevoia de a delimita  īn sensul relaciei gen-specie - teoria argumentrii (sau teoria general a argumentrii) de teoria argumentrii juridice, respectiv, logica argumentrii de logica argumentrii juridice. Īn fine, exist nevoia de a preciza c īntre teoria argumentrii _i logica argumentrii relacia este mai complex: pe de o parte, exist o structur logic a oricrei argumentri ce nu epuizeaz sfera argumentrii īn genere; pe de alt parte, logica argumentrii se coreleaz specific _i cu teoria demonstraciei, unde ultima nu este apanajul domeniului juridic decāt īn situacii, s le spun,  extrem de tari , deci relativ rare. Se constituie astfel un fel de  triunghi topologic logic-argumentare-demonstracie extrem de complex. Dar problemele argumentrii juridice vor fi tratate īntr-un capitol special. Īmi voi īntri suplimentar pozicia fcānd apel la cunoscutul tratat de  Logic juridic al lui P. Bieltz _i D. Gheorghiu. Teoria argumentrii īn domeniul legal este un sector de baz al logicii juridice, dar numai un sector. Autorii mencionaci arat  pe bun dreptate  c: (i)  este de la sine īnceles c argumentelor produse īn dezbaterile judiciare, ca _i celor din dezbaterile publice, le este caracteristic un aspect retoric, care cine de valorificarea funcciilor limbajului _i a multor altor potence ale acestuia (utilizarea de metafore sau exemple, a unor semne neverbale, prin topica frazei, etc.) _i prin care se urmre_te impresionarea cuiva (s.a.) [ BIETLZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 14 ]; Retoricul poate fi rupt de logic doar teoretic; partic nu. (ii) majoritatea argumentelor din domeniul juridic au _i necontestabile componente psihologice care cintesc convingerea: e.g. valorificarea unor trsturi de personalitate ale interlocutorilor, implicit  virtuci _i  slbiciuni , alegerea unor anumite exemple sau probe, un anumit raport ingenios īntre explicit _i tacit, apelul la sugestionabilitate, etc.; (iii) exist  natural, necesarmente  un concinut juridic al argumentelor: e.g. modul de raportare la lege, specificul cauzei, urmrirea inculprii sau disculprii cuiva, definirea juridic a faptei care s permit o anumit īncadrare juridic a acesteia, etc.; (iv) exist, īn fine, o structur logic propriu-zis a argumentului, fr de care argumentul nu ar fi argument ,  fr de care oricare din celelalte trei aspecte, care sunt specifice cu precdere argumentelor judiciare _i celor din dezbaterile publice, este lipsit de sens, deoarece chiar finalitatea oricrui argument depinde pān la urm de calitcile acestei structuri logice [ ibidem, p. 14-15 ]. 1.4.4.2. Modelul Kalinowski [ KALINOWSKI, G., 1966; 1971; 1972 ]. 1.4.4.2.1. Logica juridic reprezint  Studiul gāndirii juridice discursive īn toat īntinderea acesteia, adic īn toate operaciile ei intelectuale pe care le presupune elaborarea, interpretarea _i aplicarea dreptului [ KALINOWSKI, G., 1966, t. XI, p. 9 ]. Nereductibilitatea logicii juridice la o teorie a argumentrii, fie aceasta _i o teorie a argumentrii juridice e suscinut prin urmtoarele observacii : dincolo de structura formal _i formalizabil a unui racionament sau a unei inference īn genere, atunci cānd respectiva structur  se īncarneaz īntr-o exprimare concret (īntr-un limbaj natural sau specializat), īntr-un context tematic concret, de ctre un agent uman concret, _.a.m.d., trebuie s cinem seama de co-prezenca a cel pucin trei elemente constitutive, crora le corespund trei racionalitci ce pot fi  canonizate prin trei tipuri de reguli sau norme. Acestea sunt: (i) reguli logice, care vizeaz obcinerea certitudinii, prin validitate _i adevr; (ii) reguli extralogice, ce cin domeniul practic de manifestare a discursului, i.e. reguli morale, religioase, politice, juridice, etc.; (iii) reguli paralogice, parvenind din zona unei anumite dimensiuni pragmatice a limbajului, i.e. topice, retorice, etc. . 1.4.4.2.2. Pentru G. Kalinowski, logica juridic  pune formalul īn paranteze _i astfel nu mai este logic [ MIHAI, Gh., 1982, p. 24 ]. Desigur, autorul are īn vedere logica īn sensul ei pur formal  generic, nu logica aplicat. Tot Kalinowski pledeaz pentru o legtur direct īntre logica juridic _i logica deontic (i.e., la modul cel mai general, logica normelor) 1.4.4.2.2.l. Logica deontic -  logic aplicat la studiul normelor [ ENESCU, Gh., 1985, p. 197 ], fondat, riguros _i sistematic de ctre G. H. Von Wright - a impulsionat aparicia abordrilor sistematice de logic juridic, poate fi considerat īntemeiere a unor capitole tematice importante ale logii juridice, dar nu este logica juridic. 1.4.4.2.2.2. Bieltz & Gheorghiu fac expres aceast mencionare:  logica juridic valorific īn mod specific multiple rezultate din logica deontic, fr a fi o simpl extindere a logicii deontice īn domeniul dreptului. De altfel, logica juridic valorific, deopotriv, īn mod adecvat particularitcilor dreptului _i rezultatele altor discipline logice, ca de pild, logica limbajului, logica īntrebrilor ( erotetica), logica comenzilor (imperativelor), logica acciunii (ea īns_i strāns legat de logica deontic), logica deciziei, etc., la care se adaug (& ) analiza logic a argumentelor _i a erorilor de argumantare [BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 16]. Deonticul _i juridicul interaccioneaz dar nu se suprapun. 1.4.5. O prim sistematizare recapitulativ rezult din considerentele  de diccionar  ale logicianului romān Gh. Enescu: (i) Exist dou sensuri ale termenului (implicit, conceptului) de logic juridic: unul īn sens restrāns _i unul īn sens larg; (ii) Dac sensul general vizeaz logica juridic ca fiind o logic a normelor de drept (i.e. o particularizare a logicii deontice), sensul general are īn vedere mai multe note demne de recinut: logica juridic este deci  logica normelor juridice _i analiza logic a argumentrii din domeniul juridic (īn spec <<logica cercetrii judiciare>>). Analiza logic cuprinde: (a) cercetarea specificului logic al termenilor (respectiv conceptelor) juridice (de ex. termeni vagi, constructivi), (b) analiza racionamentului deductiv _i inductiv īn cercetarea infracciunilor _i īn genere a problemelor juridice, īn spec problema consistencei sau inconsistencei mrturiilor, problema mecanismului logic al interogatoriului, _.a. Se īncelege c fiind vorba de o aplicacie a logicii nu se poate pune problema unei logici juridice independent de logica formal pur, cel mult se adaug postulate specifice domeniului (s.n.) [ ENESCU, Gh., 1985, p. 202-203 ]; (iii) Autorul romān accentueaz importanca urmtoarelor dou postulate: nullum crimen sine lege (i.e. nu exist infracciune fr lege), respectiv, nulla poena sine lege (i.e. nu exist pedeaps fr lege); (iv) Īn fine, ceea ce mi se pare deosebit de important este cerinca aproape imperativ: logica poate _i trebuie s intervin īn drept mai ales cu privire la adoptarea unui cod de norme racionale eficient, consistent _i coerent [ibidem]. 1.4.6. O a doua sistematizare recapitulativ rezult din considerentele lui Gh. Mihai, autor format la reputata _coal ie_ean de logic [ MIHAI, Gh., 1971; 1982; MIHAI, Gh., PAPAGHIUC, ^t., 1985 ]. 1.4.6.1. Valorificānd concepcia deosebit de original a lui Petre Botezatu - care a reu_it elaborarea unui  sistem periodic al formelor _tiincifice ale logicii [ BOTEZATU, P., 1973; 1983 ], plecānd de la structura combinatorie rezultat din  produsul cartezian al domeniilor logicii (i.e. gāndirea, limbajul, acciunea _i realitatea) cu nivelurile fiincrii materiei extralogice (i.e. subiectul, obiectul, forma, operacia, structura), - Gh. Mihai propune urmtoarea schem organizacional a logicii juridice: 1.4.6.1.1. Semiotica juridic ce cuprinde: sintaxa logic a limbajului juridic care vizeaz: descrierea semnelor _i a expresiilor limbajului juridic; cercetarea regulilor de formare a acestor expresii din semne mai simple _i analiza relaciilor dintre ele; regulile de transformare a expresiilor. semantica juridic  studiul relaciilor semnelor cu obiectul juridic desemnat de ctre acestea. pragmatica juridic care cuprinde: cercetarea limbajului juridic sub aspectul productorilor lui; influenca limbajului juridic asupra comportamentului uman. 1.4.6.1.2. Logica juridic deontic ce cuprinde: limbajul normelor ( posibilitatea unei axiomatici) _i calculul deontic al predicatelor, al claselor, _.a.m.d. 1.4.6.1.3. Logica juridic nenormativ, ocupāndu-se mai ales de : teoriile definiciei; teoriile argumentrii; teoriile sistematizrii; metodologia juridic. [ MIHAI, Gh., 1982, p. 25 ]. 1.4.6.2. Prin aceste considerente de mai sus, trebuie s constat c autorul mencionat clarific  cel pucin  o serie de raporturi īn  triunghiul logic juridic  logic formal - logic deontic:  Logica juridic se diferenciaz de logica formal prin aceea c analizeaz formele gāndirii subiectului care gānde_te īn _i prin acciunea sa generic _i particular, cine seama de mecanismul practic al construcciei _i al aplicrii normelor juridice [ MIHAI, Gh., PAPAGHIUC, ^t., 1985, p. 193 ];  Logica juridic se distinge (& ) de logica deontic; aceasta cercetānd structura formal-deontic a normelor īn general, las la o parte nu numai racionamentele nonnormative, ci _i celelalte procese intelectuale - justificri, convingeri, motivri, hotrāri [ ibidem ]. 1.4.7. O serie de concluzii de principiu se impun: 1.4.7.1. Īntrucāt obiectivul logicii īl constituie  condiciile de validitate de īndeplinit īn ordonarea reciproc a concinuturilor de gāndire [ MIHAI, Gh., 1982, p. 58 ] _i gāndirea juridic  este juridic raportat la cel ce gānde_te acciunea juridic, la cel ce mānuie_te concepte, categorii juridice, nu numai īn aplicarea dreptului, ci _i īn cunoa_terea _i elaborarea lui [ ibidem, p.27 ], rezult c obiectivul logicii juridice este gāndirea juridic, mai precis, validitatea juridic. 1.4.7.2. Alturi de validitate ( i.e. corectitudinea logic) īn sens fundamental, generic, exist, prin urmare, _i o validitate īn sens special, i.e. validitatea juridic, īn cazul dreptului [ KELSEN, H., 1965 ]. Īn acest context, problemele ce se pun se desf_oar pe dou axe principale: (a) accepciunile speciale ale acestei validitci speciale care este validitatea juridic; (b) nivelele de validitate ale normelor juridice. 1.4.7.2.1. Īn cel mai cuprinztor tratat de Logic juridic aprut la noi īn ultimul deceniu [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, Vol. I ], sunt mencionate cinci accepciuni ale validitcii juridice: (i) O lege sau o reglementare legal este valid prin faptul c este īn vigoare, nu a fost abrogat; (ii) O lege sau o reglementare juridic este valid - īn raport cu un anumit caz sau o anumit situacie  dac _i numai dac: se aplic īn acel caz (acea situacie sau cauz/spec ); este relevant pentru a evalua _i, eventual, a gsi o solucie la respectivul caz/spec; (iii) O reglementare (act juridic) produs de o anumit institucie juridic este valid dac acea institucie are competenca producerii ei; invers, va fi nevalid dac producerea ei nu decurge din competencele acelei institucii; (iv) O anumit decizie este valid dac exist o baz legal, i.e. īn sensul (i), pentru a lua acea decizie; respectiva decizie va fi nevalid dac nu exist a asemenea baz legal. ( Orice decizie sau acciune care care ī_i afl un temei suficient  īn sensul cerincelor Principiului raciunii suficiente  īntr-o reglementare valid este ea īns_i juridic-valid [ ibidem, p. 43 ]); (v) Dou legi sau reglementri juridice sunt reciproc valide īn raport cu o anumit spec dac acestea nu implic sau genereaz comportamente ce se exclud reciproc; ele vor fi reciproc nevalide īn caz contrar. Īn acest sens se poate discuta despre constitucionalitatea sau neconstitucionalitatea unor articole de lege, legi īn īntregul lor, _.a.m.d., dac _i numai dac constitucionalitate = validitate juridic, respectiv, neconstitucionalitate = nevaliditate juridic. Dac cele dou legi/reglementri, etc. nu īndeamn la comportamente ce se exclud reciproc, atunci ele (_i comportamentele generate) nu sunt reciproc logic-inconsistente. [ ibidem, p. 43 - 44 ]. 1.4.7.2.2. Exist anumite relacii ierarhice īntr-un sistem de norme juridice: (i) o norm  inferioar (lex inferiori) trebuie s satisfac anumite condicii impuse de norm  superioar (lex superiori), care, la rāndul su satisface condiciile unei norme de nivel mai īnalt, _.a.m.d., pāna la nivelul normelor constitucionale (īn cazul unui stat de drept); (i) normele de ultim nivel sunt condicionate numai de cerinca organizrii unitare _i consistente a sistemului respectiv de norme juridice, evident, dac privim lucrurile exclusiv din perspectiva logico-juridic. (E.g.: īn Romānia exist cel pucin trei nivele de validitate; de  sus īn  jos : 1. Constitucia Romāniei, 2. legile organice, 3. legile ordinare) [ ibidem, p.44 ]. 1.4.8.  Numero_i psihologi cred c dac ne referim frecvent la euristici, acest lucru se īntāmpl pentru c cercetarea validitcii concluziilor _i judeccilor nu e īntotdeauna īntāia noastr preocupare. Care sunt atunci aceste alte preocupri care fac ca cercetarea validitcii s treac pe planul secund ? Prima const īn a ne economisi eforturile _i timpul, a doua - īn a cuta sprijinul _i recuno_tinca celorlalci [ DROZDA-SENKOWSKA, E., coord., 1998, p. 17 ]. Putem, a_adar, vorbi de omul racionalizat, omul de _tiinc naiv, avarul cognitiv _i tacticianul motivat [ ibidem, pp. 20-23 ]. Unde ī_i gse_te aici locul logicianul juridic ? APLICAbII : Ä% Formulaci trei argumente simple din domeniul juridic care cintesc convingerea pe baze psihologice, plecānd de la urmtorul text:  S nu iei, nici s dai cu īmprumut Cci, dānd, ades pierzi bani _i-amici Cānd iei, dai frāu risipei” [ W. Shakespeare, Hamlet, I, 3 ] (i)______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ (ii)_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ (iii)_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Ä% Fie urmtorul argument: Libertatea presei este una dintre cele mai importante libertci garantatede ordinea noastr constitucional. Fr aceast libertate, celelalte libertci ar fi imediat amenincate. Īn plus, libertatea presei este o surs pentru alte libertci. Īncercaci s determinaci concinutul juridic al argumentului: modul de raportare la lege, specificul cauzei, urmrire inculprii sau disculprii cuiva, definirea juridic a faptei, _.a.m.d. Ä% Analizaci semnificacia logico-juridic a maximelor: nullum crimen sine lege ( i.e. nu exist infracciune fr lege) nulla poena sine lege (i.e. nu exist pedeaps fr lege) [ max. 50 de cuvinte ] Ä% Daci cāte un exemplu de validitate, respectiv de nevaliditate juridic pentru urmtoarele cinci situacii o lege care este īn vigoare vs o lege care a fost abrogat o lege care se aplic la un anume caz (spec) _i este relevant pentru a evalua _i, eventual, a gsi o solucie la cazul / speca respectiv vs o situacie opus o reglementare ce decurge din competenca instituciei care o produce vs o reglementare ce nu decurge din competenca instituciei ce o produce o decizie pe baz legal vs o decizie pe baz ilegal dou legi sau reglementri juridice ce nu implic sau genereaz comportamente ce se exclud reciproc, respectiv, care duc la comportamente ce se exclud reciproc Ä% discutaci (īn max. 100 de cuvinte ) principiul tot ceea ce nu este interzis este permis 1.5. REFERINbE BIBLIOGRAFICE PENTRU UNITATEA 1 BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998,  Logic juridic , Ed. Pro Transilvania, Bucure_ti. BLANCHE, R., 1968,  Introduction a la logique contemporaine , Ed. Armand Colin, Paris. BOTEZATU, P., 1973,  Semiotic _i negacie , Ed. Junimea, Ia_i. BOTEZATU, P., 1983,  Constituirea logicitcii , Ed. ^tiincific _i Enciclopedic, Bucure_ti. CARAVIA, P., 1991,  Discipline, conexiuni, gāndire creatoare , Ed. ^tiincific, Bucure_ti. CHURCH, A., 1956,  Introduction to Mathematical Logic , Princeton Univ. P., Princeton. COHEN, M. R., NAGEL, E., 1978,  An Introduction to Logic and Scientifi Method , Routledge & Kegan Paul, London. COPI, I., 1973,  Introduction to Logic , Collier Macmillan International, London. DROZDA-SENKOWSKA, E., coord., 1998,  Capcanele racionamentului , Ed. Polirom, Ia_i. DUMITRIU, A., 1973,  Teoria logicii , Ed. Acad. R.S.R., Bucure_ti. ENESCU,Gh., 1985,  Diccionar de logic , Ed. ^tiincific _i Enciclopedic, Bucu-re_ti. ENESCU, Gh., 1998,  Tratat de logic , Ed. Lider, Bucure_ti. GONSETH, F., 1937,  Les fondements des mathematiques , Hermann, Paris. ILIESCU, A.- P., coord., 1998,  Cunoa_tere _i analiz. Volum omagial Mircea Flonta , Ed. All, Bucure_ti. KALINOWSKI, G., 1966,  De la specificite de la logique juridique , īn La Logique du Droit, Paris. KALINOWSKI, G., 1971,  Introduction a la logique juridique”, P.U.F., Paris. KELSEN, H., 1965, “Law and Logic”, īn Philosophy and Christianity. Philosophical Essais dedicated to Professor Dr. Herman Dooyeweerd, North Holland, Amsterdam. 18. LEWIS, C. I., LANGFORD, C.H., 1959,“Symbolic Logic”, Dover Publ., New-York. 19. MIHAI, Gh., 1971, “Topica lui Aristotel _i teoria argumentrii , īn Analele Univ.<< A. I. Cuza>>, Ia_i. MIHAI, Gh., 1982,  Elemente constructive de argumentare juridic , Ed. Acad. R.S.R., Bucure_ti. MIHAI, Gh., PAPAGHIUC, ^t., 1985,  Īncercri asupra argumentrii , Junimea, Ia_i. MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999,  Diccionar enciclopedic de pragmatic , Ed. Echinox, Cluj PERELMAN, Ch., 1963,  Justice et raison , P.U.F., Paris. PERELMAN, Ch.,1970,  Etudes de logique juridique , vol. IV, Bruxelles. PERELMAN, Ch., 1976,  Logique juridique , P.U.F., Paris. PIAGET, J., 1972,  Essai de logique operatoire , Dunod, Paris. QUINE, W. V., 1975,  Philosophie de la logique , Aubier-Montaigne, Paris. QUINE, W. V., 1978,  Methods of Logic , Routledge & Kegan Paul, London. ^TEFNESCU, D.- O., COSTREIE, S., MIROIU, A., 1999,  Logic _i argumentare , Ed. Humanitas, Bucure_ti. TARSKI, A., 1971,  Introduction a la logique , Gauthier-Villars, Paris. WITTGENSTEIN, L., 1961,  Tractatus logico-philosophicus , Gallimard, Paris. UNITATEA 2 CAPITOLUL 2 Limbaj _i comunicare īn logica juridic, sau  traduttore& traditore  !... SUBUNITATEA A. CONbINUT : Nociuni elementare de semioric: sintax, semantic _i pragmatic; nociuni elementare de teoria comunicrii: semn, semnal, simbol; tipuri de limbaj OBIECTIVE  % COMPETENbE : Studencii ī_i vor īnsu_i urmtoarele nociuni: ŗ% limbaj natural _i limbaj artificial, limbaj simbolic _i limbaj nonsimbolic, limbaj-obiect _i meta-limbaj ŗ% sensul, referinca _i semnificacia unui construct ( semantica  Bunge ) ŗ% semn, semnal _i simbol ŗ%  celula Shannon-Weaver a comunicrii ŗ% semioza _i contextul semiotic: sintax, semantic _i pragmatic  % PERFORMANbE : La sfār_itul parcurgerii acestei subunitci studencii trebuie s fie capabili s rezolve urmtoarele probleme teoretice: ŗ% s fac distinccie  prin exemplificri - īntre un limbaj natural, nonsimbolic _i un limbaj artificial, simbolic ŗ% s explice relativitatea distincciei limbaj-obiect / meta-limbaj ŗ% s prezinte succint principalele articulacii ale semanticii-Bunge, uzānd de termenii de construct, designare, referinc, sens, semnificacie _i significanc, apoi, luānd un text oarecare, s poat s-l analizaze prin prisma reperelor respective ŗ% s arate īn ce context semiotic un semn generic se manifest ca semnal, apoi ca simbol ŗ% s descrie  pe baza unui model - o structur elementar de comunicare ŗ% s defineasc  īn termenii obi_nuici  sintaxa, semantica _i pragmatica precum _i relacii dintre acestea III. RESURSE BIBLIOGRAFICE 1. BOUGNOUX, D., 2000, Introducere īn _tiincele comunicrii, Ed. Polirom, Ia_i, p. 13-17; 39-52 2. BUNGE, M., 1984, ^tiinc _i filosofie, Ed. Politic, Bucure_ti, p. 57-84. 3. CHEVALIER, J., GHEERBRANT, A., 1994, Diccionar de simboluri, Ed. Artemis, Bucure_ti, Vol. I., p. 15-64. 4. IONESCU-RUXNDROIU, L., Conversacia  structuri _i strategii, Ed. ALL, Bucure_ti, p. 26-34. 5. LOHISSE, J., 2002, Comunicarea. De la transmiterea mecanic la interacciune, Ed. Polirom, Ia_i, p. 14-28; 115-130. 6. O SULLIVAN, T., HARTLEY, J., SAUNDERS, D., MONTGOMERY, M., FISKE, J., 2001, Concepte fundamentale din _tiincele comunicrii _i studiile culturale, Polirom, Ia_i, [ se vor urmri termenii studiaci ]. 7. SFEZ, L., 2002, Comunicarea, Institutul European. 8. MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999, Diccionar enciclopedic de pragmatic, Ed. Echinox, Cluj, p. 13-34. 9. ZIEMBINSKI, Z., ZIEMBA, Z., 1976, Practical logic, D. Reidel, Dordrecht, p.3-7; 24-39. 2.1. Scurt incursiune īn analiza semiotic a limbajului _i a terminologiei aferente 2.1.1. Din capul locului atrag atencia asupra faptului c este vorba de o  scurt incursiune _i nu de o sistematizare: avānd īn vedere informacia  babilonic ce ne st la dispozicie īn acest vast domeniu, o prezentare a conceptelor tematice - metodologice _i descriptive - de o manier satisfctoare, este practic imposibil. Cine se īncumet la o sistematizare a stadiului actual al cercetrilor asupra limbajului ī_i asum, cu mult incon_tienc, riscul aventurierului. Exist nenumrate lucrri enciclopedice dar _i aici alegerea este extrem de grea. Avānd īn vedere c finalitatea acestui capitol este conturarea specificului limbajului juridic, m simt nevoit s recurg la numeroase restriccii, dintre care se impun, ca explicite, cel pucin trei : (i) restriccii de surse informacionale : voi conta pe trei referince de baz: Semiotica - Eco [ ECO, U., 1982 ] _i mai ales Semantica  Bunge [ BUNGE, M., 1974 ], pe care o īmprt_esc īn īntregime _i a crei reconstruccie aplicativ, pe domeniul logicii ca disciplin formal, am īncercat-o [ MURE^AN, A.-V., 1999 ]; Cele dou enciclopedii consacrate _tiincelor limbajului  Dictionnaire encyclopedique des sciences du langage [DUCROT, O., TODOROV, T.,1972] (exist deja _i versiunea īn limba romān ), respectiv,  Diccionarul enciclopedic de pragmatic [MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999 ], la care voi aduga _i alte trimiteri, atunci cānd va fi cazul; (c) Literatura romānesc de specialitate īn domeniul logicii juridice: vor avea absolut prioritate autori consacraci ca Petre Bieltz, Dumitru Gheorghiu, Gheorghe Mihai, _.a. ; (ii) restriccii conceptuale: pentru a evita un regres la infinit, voi avea īn vedere o serie de termeni primitivi ( i.e. a cror definire sau clarificare nu o voi mai face, presupunānd c semnificacia lor este suficient de bine  intuit , chiar _i la nivelul cunoa_terii comune ). A_a este, de pild, cazul termenului de informacie (ca informacie cognitiv) pentru abordarea unor probleme de semiotic, avānd īn centru categoriile de semn, semnal, simbol, apoi, īnsu_i termenul de semn pentru abordarea unor probleme de limbaj, īn spec, limbaj juridic. (iii) restriccii ortografice (mai rar, numai cānd va fi explicit cazul, spre a nu īngreuna īncelegerea): avānd īn vedere particia tri-nivelar a limbajului, - i.e. capacitatea lui de a exprima, cu acelea_i resurse: (a) obiectul, respectiv, lucrul, despre care se vorbe_te ; (b) constructul, care reflect cognitiv obiectul / lucrul; (c) limbajul, prin care se elaboreaz, formuleaz _i comunic constructul referitor la obiect / lucru, sau prin care se denume_te (vicariant, sau prin combinarea designrii/desemnrii cu referinca) obiectul/lucrul, - trebuie s recurg, uneori, la convenciile: (a ) xxxxx (cuvānt scris normal): desemneaz obiectul / lucrul (e.g. mr  pentru fructul real, mr; logic juridic  pentru procesele reale de desf_urare _i analiz logic a fenomenului juridic; y  pentru o necunoscut, variabil oarecare, etc. ); (b )  xxxxx (cuvānt īntre dou virgule simple, stānga sus/dreapta sus ): desemneaz constructele, i.e. ideile din capul nostru, sub form de nociuni, judecci, racionamente, sisteme ipotetico-deductive, teorii..., (e.g. ideea de  mr  despre fructul real mr;  cuno_tincele noastre teoretizate, gāndirea logic a logicii fenomenelor juridice  despre logica juridic efectiv; ideea de variabil  y  despre o necunoscut oarecare, y, etc. ); (c )  xxxxx (cuvānt īntre ghilimele): desemneaz fragmentele de limbaj prin care ne exprimm constructele ( termenul de  mr sau de  logic juridic  īn limbaj natural, termenul de  y  īn limbaj simbolic, pentru ideile de  mr ,  logic juridic , respectiv, ideea de necunoscut, variabil  y ,etc.). 2.1.2. Deci, limbajul natural are capacitatea de a concine propriul su meta-limbaj: limbajul efectiv, curent este īn acest caz limbaj-obiect, iar acela_i limbaj, care face precizri cu privire la anumite convencii de utilizare a sa, este meta-limbaj : e.g. (iii) din # 2.1.1. este meta-limbaj. 2.1.3. P. Bieltz _i D. Gheorghiu adopt o definicie simpl a limbajului īn genere, definicie inspirat din lucrarea  Practical Logic a unor cunoscuci autori polonezi [ZIEMBINSKI, Z., ZIEMBA, Z., 1976 ]:  Limbajul este un sistem complex de semne _i de reguli privitoare la utilizarea acestora, cu precizarea c totalitatea semnelor proprii unui anumit limbaj reprezint vocabularul acelui limbaj, iar ansamblul regulilor privitoare la utilizarea acelor semne constituie gramatica respectivului limbaj (s.a.) [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 55-56 ]. M. Bunge define_te limbajul drept  Orice sistem de semnale codificate utilizat īn scopuri de comunicare [ BUNGE, M., 1974, p. 8 ]. Acela_i cunoscut autor canadian ofer urmtoarea particie posibil a limbajelor: Limbajele pot fi limbaje simbolice ( i.e. deta_ate de circumstance individuale _i satisfcānd convencii de designare ) _i limbaje nonsimbolice ( i.e. reprezentānd obiecte imediat relevante strilor sau instinctelor animalului ); Limbajele simbolice pot fi limbaje simbolice conceptuale ( i. e. care designeaz constructe ce  stau pentru sau  alturi de fapte, sentimente, etc.; e.g. limba englez, etc. ) _i limbaje simbolice nonconceptuale (i.e. care reprezint orice īn afar de constructe; e.g. mimica, notacia muzical, etc. ) [ibidem, p. 9 ]. La aceast particie mai pot aduga - īn mod con_tient grosier - una nou, privind tot limbajele simbolice, respectiv, limbaje naturale _i limbaje artificiale. Diferenca, sau mai bine zis, criteriul de diferenciere, este nota de convencionalitate. Limbajele naturale au o convencionalitate implicit, īn timp ce limbajele artificiale au o convencionalitate explicit. Am  forcat astfel lucrurile pentru a se īncelege c limba pe care o vorbim _i scriem este un limbaj natural. Acesta este doar un gen proxim pentru limb, deoarece diferenca specific este foarte complex _i nu face obiectul analizei de fac. Dac se dore_te o adāncire a particiilor, se va observa, de pild, c limbajul juridic este un limbaj natural de specialitate, i.e. concine termeni _i sintagme specifice domeniului, este accesibil, cu precdere, celor din domeniul juridic. 2.1.4. Au fost acreditaci deja unii termeni, pe care i-am considerat primitivi, spre a putea face o serie de precizri preliminare cu privire la limbaj. Ace_tia sunt: semn, semnal _i simbol. Urmeaz clarificarea lor pe baza unui nou termen primitiv  informacia ( īn īnceles de informacie cognitiv / cunoa_tere ). Orice semn, semnal _i simbol este purttor de informacie. Relacia semn  semnal  simbol face obiectul unei incredibile varietci de concepcii. Voi adopta aici  a_a cum am mai mencionat  o schem sistematic foarte simpl, deci rezultat din numeroase restriccii _i pe care o consider suficient īn formarea unei anumite imagini despre limbaj īn general, limbajul juridic īn special. 2.1.4.1. Dintr-o perspectiv sincronic, relacia dintre semn, pe de o parte, _i semnal _i simbol, pe de alt parte, poate fi considerat, grosso modo, ca fiind una de la gen la specii. Semnalele _i simbolurile pot fi considerate tipuri de semne. Rmāne de clarificat ce este semnul, apoi, ce particularitci au semnalele _i simbolurile īn calitatea lor de a fi tot un fel de semne, semne cu statut special. Din nou mencionez c problema se pune numai īn acest context  foarte aproximativ _i simplificator / reduccionist. 2.1.4.1.1. Problema semnului. De_i, metaforic foarte sugestiv, a spune c semnul este ceva care  st pentru altceva, nu este suficient. Putem adopta definicia  Semnul este un fenomen perceptibil produs de o anumit persoan _i de care persoana care l-a produs a legat un anumit īnceles īn conformitate cu cel pucin o regul de semnificacie [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 61 ]. Autorii mencionaci consider trei componente īn alctuirea semnului: substratul material al semnului, sensul sau īncelesul semnului _i regula de semnificare [ ibidem, p. 56  60 ]. Cu alte cuvinte: orice semn este un fragment de substanc _i energie care poart o anumit informacie (deci vizeaz altceva decāt este respectivul fragment de substanc _i energie), īn conformitate cu un cod. Prin aceasta am putut suscine _i argumenta c orice informacie nu exist decāt īn mod codificat iar codificarea afecteaz informacia [ MURE^AN, A.-V., 1999 ]. O. Ducrot _i T. Todorov propun o analiz mai detaliat: (i)  Se va defini, (& ) cu prudenc, semnul drept o entitate care 1) poate deveni sensibil, _i 2) pentru un grup determinat de utilizatori, marcheaz o absenc īn ea īns_i. Partea semnului care poate deveni sensibil se nume_te, de la Saussure īncoace, semnificant, partea absent, semnificat, iar relacia pe care acestea o īntrecin, semnificacie (s.a.) [ DUCROT, O., TODOROV, T., 1972, p. 132 ]. De aici, o serie de detalii; dup cum urmeaz: Un semn exist _i fr s fie perceput iar aceast percepere este īntotdeauna posibil; Semnul este īntotdeauna  institucional , i.e. el nu exist decāt pentru un grup delimitat de utilizatori;  cine spune semn trebuie s accepte existenca unei diference radicale īntre semnificant _i semnificat, īntre sensibil _i non-sensibil, īntre prezenc _i absenc [ ibidem ]; i.e. semnul este material, informacia purtat, nu. Semnificatul - ca atare  nu exist īn afara relaciei sale cu semnificantul; Un semnificant fr semnificat este pur _i simplu un obiect, primul exist dar nu semnific; i.e. Un obiect nu semnific alt  obiect decāt instituit ca atare; Un semnificat fr semnificant este ceva despre care nu se poate vorbi, gāndi; Exist dou aspecte complementare ale oricrui semnificat: pe de o parte, un aspect vertical, ce apare īn relacia necesar a semnificatului cu semnificantul _i care marcheaz locul semnificatului, dar nu permite identificarea sa īn mod pozitiv, deoarece semnificatul este ceea ce lipse_te semnificantului; pe de alt parte, un aspect orizontal, ce const īn raporturile acestui semnificat cu toci ceilalci semnificaci, īn interiorul unui sistem de semne; īn ambele cazuri, se accede la semnificat prin intermediul semnificantului [ ibidem, p. 132-133 ]. (ii) Trebuie s se fac o distinccie atent īntre semnificacie _i funccia referencial (uneori numit _i denotare / denotacie) : Denotarea / denotacia (i.e. funccia referencial ) nu are loc īntre un semnificant _i un semnificat  raport semiotic genral - ci īntre semn _i referent, i.e. ceva ce aparcine realitcii, sau e presupus c aparcine realitcii; prin urmare, un semn  ca semnificant  are īntotdeauna un semnificat (altfel, nu ar avea sens ca semn), dar nu īntotdeauna _i un referent / denotat. Aceast idee crucial  de raport semantic - este subliniat _i de M. Bunge [BUNGE, M., 1974 ] _i trebuie īnceleas corect _i de juri_ti, avānd īn vedere caracterul atāt de īn_eltor al limbajului, care ne poate trimite la ceva ce nu exist. Nu degeaba un mucalit spunea c  limbajul ne este dat ca s ne ascundem gāndurile & E.g.  mr  īn calitate de semnificant - are ca semnificat,  mr _i ca referent sau denotat, mr ( s zicem, fructul real); īn schimb  centaur la fel cum e cazul  numrului natural 3 sunt semnificanci care au ca semnificaci pe  centaur , respectiv,  3 , dar nu au referenci / denotaci ( nu exist īn realitate _i nici nu e de presupus s existe un centaur sau un numr natural 3; īn caz contrar, am ajunge la o variant de platonicism ).  Trebuie adugat c relacia de denotare prive_te, pe de o parte, semnele-ocurence _i nu semnele-tipuri _i c, pe de alt parte, ea este mult mai frecvent decāt se crede: se vorbe_te despre lucruri īn absenca lor mai curānd decāt īn prezenca lor; īn acela_i timp este dificil de conceput ce ar putea fi <<referentul>> majoritcii semnelor [ DUCROT, O., TODOROV, T., 1972, p. 133-134 ]. Semioticul cuprinde, nu e semanticul. (iii) Īn bun tradicie stoic, unde se reperau trei relacii ale prcii perceptibile a semnului (i.e. denotacia  relacia cu lucrul real, reprezentarea  relacia cu <<imaginea psihic>> _i semnificacia  ceea ce se poate spune ), se impune distinccia īntre semnificacie _i reprezentare. Ca  imagine mental , din punct de vedere semantic, reprezentarea comport diferite grade de abstractizare. M. Bunge rafineaz ideea, introducānd, pentru diferitele grade de abstractizare ale reprezentrii conceptuale, īn ordine cresctoare a puterii abstractive, plecānd de la obiect, termenii: schem  schic  model teoretic  teorie generic. E.g.: obiectului aruncarea monedei īi vor corespunde, ca trepte de reprezentare conceptual, cresctoare īn abstractizare : schem  moneda ideal <cap,pajur>; schic - secvenc īntāmpltoare de capuri _i pajure; model teoretic  teoria secvencelor Bernoulli; teorie generic  teoria probabilitcilor [ BUNGE, M., 1974, p. 101 ]. Fiecrui nivel de reprezentare (i.e. informacie cognitiv) īi va corespunde un semn purttor de informacie: semnul respectiv codific informacia de la nivelul respectiv. 2.1.4.1.2. Problema semnalului _i simbolului. Semnal _i simptom. Consideraciile la tem vor fi cāt se poate de succinte, neavānd o relevanc deosebit pentru limbajul juridic. (i) Semnalul  chiar dac, la acest moment, este abordat sincronic (i.e. structural-nonprocesual)  este ceea ce  provoac o anumit reaccie dar nu comport nici o relacie de semnificare (s.a.) [ DUCROT, O., TODOROV, T., 1972, p. 135 ]. O atare definicie, care, īntre altele nu are gen proxim, nu poate fi acceptat. Autorii mencionaci scot astfel complet semnalul din sfera semnelor. Ei vor s sugereze c numai semnul are o esenc intencional  convencional, pe cānd semnalul nu. Nu cred c este a_a. Exist semnale ce provin din afara lumii omului dar _i semnale emise  cu intencie _i prin convencie  de ctre om. A_ putea doar sugera aici c  libertatea alegerii semnalelor e mai restrāns decāt īn cazul semnelor, i.e. depindem īntr-o msur mai mare de resursele substanciale _i energetice īn elaborarea semnalelor. Rezult c īntre mulcimea semnelor _i semnalelor ar fi o relacie de  interseccie : submulcimea semnalelor care fac parte din mulcimea semnelor constituie semnalele propriu-zise; submulcimea semnalelor care nu fac parte din mulcimea semnelor constituie ceea ce se nume_te, generic, simptom. Adevrul este c nici un semn ( a fortiori purttor de informacie, altfel nu ar avea nici un rost ca semn ) nu ī_i satisface menirea decāt dac exist un interpretant, un valorificator al informaciei concinute īn _i prin semn. Cam īn acest sens trebuie recinut ideea de  reaccie la aparicia semnalului. Reaccia (un tip de rspuns) aparcine _i plantei _i animalului _i omului _i chiar dispozitivelor artificiale bazate pe comand _i control (e.g. computerul ). Tot un tip de  reaccie se produce _i prin valorificarea semnului, fie el _i semn lingvistic [MURE^AN,A.-V., 1999 ]. Reaccia e  pragmatica emictorului la destinatar. (ii) Simptomul sau  semnul natural [ DUCROT, O., TODOROV, T., 1972, p.135 ] este  un semn care este parte constituant a referentului īn timp ce semnul  este īntotdeauna convencional [ibidem, p.136 ]. Aceasta nu scade cu nimic valoarea informacional a simptomului. De aceea nu pot fi de acord cu P. Bieltz _i D. Gheorghiu cānd afirm c:  Diferenca dintre substratul material al unui semn _i simptomul unei stri de fapt const _i īn aceea c substratul material al semnului ne ofer o informacie, īn timp ce simptomul unei stri de fapt nu face altceva decāt s ne orienteze atencia spre starea de fapt de care este legat pe baza unor legi independente de voinca uman (s.a.) [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 57 ]. M īntreb, ce altceva decāt tot un proces informacional este  orientarea atenciei ? Autorii citaci au dreptate īns atunci cānd subliniaz c limbajul este o caracteristic specific omului _i are caracter intencional, dar numai cu condicia de a īncelege limbajul exclusiv ca sistem de semne. Rmāne deschis problema limbajului ca sistem de semnale, mai ales atunci cānd semnalele fiinceaz īn lumea omului. Voi īncheia discutarea problemei simptomului fcānd apel tot la autorii mai sus mencionaci, īn legtur cu o problem de natur juridic _i care cred c merit tratat cu toat atencia:  Distinccia dintre substratul material al unui semn _i simptomul unei stri de fapt se poate dovedi extrem de important sub aspect juridic. De pild, īn biodeteccia judiciar modificrile de mimic, mi_cri ale bracelor, alte gesturi sau reaccii instantanee ale celui care este examinat cu ajutorul poligrafului au īn mod obi_nuit rolul unui simptom provocat de starea de nelini_te care l-a cuprins pe cel anchetat īn momentul īn care anchetatorul a atins un <<punct sensibil>> _i, tocmai īn acest sens, īi orienteaz atencia anchetatorului (& ) Pe de alt parte, interpretarea corect de ctre anchetator a datelor fiziologice culese (& ) īi permit anchetatorului s-_i dea seama dac diferite reaccii ale celui anchetat (& ) sunt realmente spontane sau, dimpotriv, au fost intencionat produse de ctre suspect; īn primul caz, reacciile suspectului au rolul unui simptom (& ), īn cel de al doilea caz (& ) ele au rolul de semn (& ) [ ibidem, p. 57-58, dup N. Mitrofan, V. Zdrenghea _i T. Butoi,  Psihologie judiciar , Buc., 1992. ] (iii) Problema simbolului este mult mai complex. Voi rezuma aici ceea ce consider demn de recinut īn contextul tratrii problemei limbajului juridic: La origine, simbolul era un obiect tiat īn dou; orice simbol e marcat de un semn scindat; sensul simbolului se descoper prin scindarea _i prin legtura existent a termenilor desprcici. [MURE^AN, A.-V., 1999 ]. Similar cu definicia dat semnului de ctre Ducrot & Todorov, simbolul este vzut de ctre Chevalier & Gheerbrant astfel:  Simbolul se afirm drept un termen īn aparenc posibil de a fi perceput, īnsocit de un altul ce nu poate fi perceptibil [CHEVALIER, J., GHEERBRANT, A., 1994, p. 31 ]. Aceea_i autori arat  pe bun dreptate - c:  Ar fi īns gre_it s credem c procesul de abstractizare, īn continu cre_tere īn limbajul _tiincific, duce la simbol. Simbolul este īncrcat cu realitci concrete. Abstraccia gole_te simbolul, generānd semnul (s.n.) [ibidem, p. 24 ]. Dac simbolul are proprietatea de a sugera īn mod constant un anumit raport īntre simbolizant _i simbolizat, dac interpenetrarea este o calitate specific a simbolurilor _i dac simbolurile sunt, astfel, pluridimensionale, atunci pot fi enumerate o parte din funcciile simbolului: funccia de explorare, funccia de substitut, funccia de mediator, funccia de  force unificatoare ( M. Eliade ), funccia pedagogic _i terapeutic, funccia socializant, funccia de rezonanc (conotativ), funccia de echilibru, funccia de transformare a energiei psihice [ idem, p. 41 ]. De recinut deci, sugestiile autorilor francezi privind statutul aparte al simbolurilor īn lumea semnelor, pecetea specific uman _i, implicit, convencional, asupra acestora. Convencia īnseamn prezenca unui scop, deci a unei finalitci con_tiente _i con_tientizate pentru o anumit categorie de semne instituite ca atare, o anumit  hermeneutic la nivelul destinatarului mesajului informacional codificat īn _i prin simbol  categorie privilegiat de semne. Codificarea efectuat de cel / cei care instituie simbolul poate s nu fie congruent cu decodificarea destinatarului. Prin aceasta, simbolul  īn funccionalitatea _i circulacia sa  se īmbogce_te mereu cu noi _i noi sensuri, i.e. informacii. [ MURE^AN, A.- V., 1999 ]. (b)  Simbolizarea este o asociacie mai mult sau mai pucin stabil īntre dou unitci de acela_i nivel ( adic doi semnificanci sau doi semnificaci ). (& ) Proba practic care va permite s se disting īntre un semn _i un simbol este examenul celor dou elemente īn relacie. Īn cadrul semnului, aceste elemente sunt īn mod necesar de natur diferit; īn cadrul simbolului (& ) ele sunt omogene [DUCROT, O., TODOROV, T., 1972, p. 134 ]. Īntr-o prim concluzie: pe de o parte, relacia semnificant  semnificat (cazul semnului) este īn mod necesar nemotivat, cele dou componente ale semnului sunt de natur diferit; pe de alt parte, aceea_i relacie este necesar pentru c semnificantul nu poate exista fr semnificat _i reciproc. Reamintesc aici problema logic a termenului, care este atāt cuvānt ( fragment de limbaj ) cāt _i nociune (construct); mutatis mutandis, enuncul este atāt secvenc de limbaj cāt _i propozicie / judecat ( construct), _.a.m.d. Īntr-o a doua concluzie: īn cadrul simbolului, relacia simbolizant  simbolizat este non-necesar, i.e. arbitrar, dar motivat. (Se remarc  simetria special īntre semn _i simbol, mai mult, analogia dintre aceast  punere īn relacie _i relacia de natur psihologic īntre asemnare _i contiguitate ). 2.1.4.2. Dintr-o perspectiv diacronic, relacia semn-semnal-simbol apare cel mai bine, cred, īn contextul comunicrii. Voi apela la cea mai simpl schem a comunicrii, respectiv  celula Shannon  Weaver [ SHANNON, C. , WEAVER, W., 1975 ]. Ea a fost dezvoltat de U. Eco [ ECO, U., 1972 ], Sperber & Wilson [SPERBER, D., WILSON, D., 1989 ], _.a. :        Aceasta īnsemn c informacia emis de surs (sau emictor) apare ca mesaj. Mesajul este purtat de un sistem de semne (i.e. un limbaj). Acest mesaj, spre a putea fi transmis pe canal, trebuie codificat, iar codificarea trebuie adaptat la natura canalului. Nu orice se poate transmite prin orice. Codificarea transform semnul / sistemul de semne īn semnal ( sistem de semnale ). Pe canal, mesajul purtat prin semnal / semnale este posibil s suporte bruiaje sau zgomot (de canal), ceea ce poate distorsiona pān la anulare mesajul. De aceea - īn teoria general a informaciei  se ia īn considerare _i redundanca (repetarea acelea_i informacii). Redundanca este un  ru necesar , avānd īn vedere c repetarea acelea_i informacii nu mai este  informativ , dar cre_te _ansa ajungerii mesajului la destinatar (sau receptor). Dac, metaforic, informacia este noutate absolut pentru curiosul absolut [ POPPER, K. R., 1972; 1978; 1981 ], este clar atunci de ce redundanca - la fel ca probabilitatea mare a evenimentelor descrise īn mesaj - este un opus al informaciei [ MURE^AN, A.- V., 1999 ]. Pentru ca destinatarul s poat  beneficia de informacia-mesaj inicial (la nivelul sursei), el trebuie s decodifice ceea ce prime_te, i.e. semnalul / semnalele. Cum decodificarea este o  traducere pe tezaurul de informacii al destinatarului, avem aici de-a face, mai degrab, cu o interpretare. Informacia nu e informacie decāt īn msura dac este  cineva care s o foloseasc. De aceea, prin decodificare semnalul se prezint ca simbol. Īn rezumat: informacia-mesaj apare, generic _i la nivelul sursei, preponderent īn _i prin semn, circul pe canal, preponderent īn _i prin semnal _i ajunge la nivelul destinatarului, preponderent īn _i prin simbol. Codificarea transform semnul īn semnal; decodificarea transform semnalul īn simbol. Deci, a_a cum exist unitatea sincronic semn-informacie, tot a_a va exista unitatea diacronic semnal-mesaj, iar apoi unitatea sincronic-diacronic simbol-informacie/mesaj  realizat . Schema este  sunt convins  simplificatoare, dar suficient de sugestiv, mai ales īn ceea ce prive_te relacia complex _i dialectic sincronic  diacronic  sincronic/diacronic. I.e. stabilitate structural, procesualitate, finalitate semn-semnal-simbol. 2.2. Sintax - semantic - pragmatic 2.2.1.  Semantica _tiincei ar trebui s precead metodologia _tiincei [ BUNGE. M..,1974, p. 45 ]. O sentinc grav, īn sensul greutcii sau importancei sale deosebite. A_ compara-o cu pozicionarea Organon-ului aristotelic īn fruntea oricrei cunoa_teri posibile. Ca logician nu pot decāt s subscriu ideii c  tandemul <logic - semantic> reprezint principiul _tiincei. Tradicional, se pune pe seama lui Voltaire butada  Dac vrei s stai de vorb cu mine, atunci define_te-ci termenii & Pentru c orice  traductor este _i un  trdtor :  Traduttore& traditore . 2.2.2. Lingvi_tii au ca obiect principal de studiu limba. Am artat c acest termen (concept) are drept gen proxim limbajul _i c diferenca specific, alturi de faptul de a fi limbaj natural, este foarte complex, angajeaz o mulcime de parametri de subtilitate deosebit, dar care nu intereseaz aici. Deci plec de la prezumcia simpl, aici, necesar _i suficient dup care limba este limbaj natural. Limbajul juridic are gen proxim limbajul natural. Diferenca specific va fi detaliat dup ce se va face o succint analiz a limbii ca limbaj natural. Fie graful [MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999, p. 21 ]:              Dup autorii mencionaci, cāt _i din graf, rezult c exist dou niveluri de īncelegere a limbii: cel al sistemului limbii _i cel al folosirii/utilizrii sistemului limbii. Sistemul limbii este compus din sintaxa limbii _i semantica limbii. Moeschler & Reboul - īn efortul lor ludabil de a prezenta locul pragmaticii fac de lingvistic - dau un īnceles preponderent tehnico-lingvistic sintaxei _i semanticii:  sintaxa derivānd formele de suprafac produse de regulile de bun formare, semantica, o form logic dedus prin intermediul regulilor de compunere [ ibidem ]. Apoi, semnificacia frazei - prin opozicie cu sensul enuncului - apare ca un ansamblu construit dintr-o form de suprafac _i o form logic. Īn fine, pragmatica  are ca sarcin s dea o interpretare complet a frazei care face obiectul unei enuncri (_i anume enuncul). Cānd se vorbe_te despre interpretare, se face a_adar referire la procesul care atribuie unui enunc o valoare, aceea care este comunicat [ibidem]. 2.2.3. Logicienii merg pe alt drum. Trihotomia sintax-semantic-pragmatic se origineaz īn lucrrile lui C. S. Peirce _i sistematizrile lui Ch. Morris [ PEIRCE, C. S., 1938  1958 ; MORRIS, Ch., 1970 ]. Dac semnul are trei dimensiuni ( i.e. semn pentru alt semn cu care se asociaz, semn pentru obiectul pe care īl semnific _i semn pentru persoana care īl folose_te ), atunci semiotica ( = _tiinca semnelor ) va cuprinde trei mari domenii corespunztoare: sintaxa ( = teoria relaciilor dintre semne ), semantica ( = teoria raporturilor dintre semne _i obiectele la care se refer acestea ) _i pragmatica ( = teoria raportului dintre semne _i subiectul care folose_te limbajul ca sistem de semne ).  Se spune c pragmatica presupune semantica _i sintaxa _i c semantica succede sintaxei, aceasta din urm fiind (& ) singura independent. Mai trebuie _tiut c aceste niveluri diferite de analiz pot fi realizate fie din punctul de vedere al lingvisticii, fie īn maniera logic. Īn scopul specificrii, se spune sintaxa logic, semantica logic _i chiar pragmatica logic  [ BOTEZATU, P., 1973, p. 96 ]. 2.2.4. Am considerat informacia drept termen primitiv, īn tentativa de a clarifica mcar o parte din problemele semnelor, semnalelor _i simbolurilor. Apoi, semnul - generic  a fost la rāndul su termen primitiv pentru o serie de clarificri legate de limbaj. Īn fapt, odat specificat c semnul poart informacie ( īn sens de informacie cognitiv ), acest caracter  primitiv al termenului de  semn a disprut. Rmāne de lmurit un lucru foarte important, respectiv problema codului _i a codificrii. A_a cum am mai afirmat, informacia nu exist decāt īn mod codificat ( īn _i prin semn/semnal/simbol ) iar codificarea afecteaz informacia ( īn sensul conservrii, cre_terii, diminurii _i chiar a anulrii ei ). Relacia informacie - semn (īn sens generic) este mijlocit, īntr-un mod cu totul aparte, de ctre cod. Ce este atunci codul ? 2.2.4.1. Voi da prioritate lingvi_tilor. Caracteristica codului de a fi un  sistem de constrāngeri [ DUCROT, O., TODOROV, T., 1972, p.137 ] este foarte sugestiv, dar nu poate fi considerat nici mcar un  gen proxim . Mai relevant este caracterizarea:  sistem de semne (simboluri), folosit īn reprezentarea _i transmiterea informaciilor sau a mesajelor (& ) organizarea care permite redactarea mesajului _i baza de confruntare a fiecrui element al acestuia pentru desprinderea īncelesului pe care-l posed [ CONSTANTINESCU  DOBRIDOR, Gh., 1980, p. 82 ]. De aici, o definire corespunztoare a codificrii ( codajului / codrii ):  operacie de transformare a unui mesaj īntr-un _ir de semnale susceptibile de a fi transmise printr-un mijloc de comunicare [ ibidem ]. Sau:  Putem vorbi despre cod īn cazul īn care, conform unor reguli sistematice, elementele discrete ale unei formule sau ale unui sistem pot fi puse īn relacie cu elementele discrete ale unei alte formule sau ale unui alt sistem (s.n.) [MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999, p. 501 ]. Se deta_eaz tot mai clar ideea c adoptarea unui cod (implicit codificarea) este o problem mai mult pragmatic. De aceea - īn viziunea utltimilor autori citaci - raportul dintre codul lingvistic _i utilizarea sa apare prin urmtorul graf:             Aici,  vericondicionalitatea , reamintesc, este situacia īn care sensul unui enunc nu poate fi conceput fr s se vorbeasc de valoarea de adevr a propoziciei pe care o exprim acel enunc [ ibidem, p.23]. 2.2.4.2. Punctul de vedere al logicianului _i epistemologului este oarecum diferit: (i) Din considerarea faptului c informacia nu exist decāt īn mod codificat _i a faptului c exist o unitate dialectic gāndire-limbaj, rezult c expresia  codificarea informaciei este improprie: mai curānd avem de-a face cu un lanc nesfār_it de recodificri ale informaciei [ MURE^AN, A.- V., 1999 ]; (ii) Relacia de codificare nu poate avea loc īntre informacie _i suportul su material (fragment de substanc _i energie), i.e. semn/semnal/simbol; ar īnsemna, fie un dualism informacie - materie (substanc _i energie), fie un platonicism, prin care informacia (cognitiv) ar fi hipostaziat ca Form sau Idee [ibidem]; (iii) Codificarea are sens atunci cānd o informacie dat _i suportul ei trece īntr-o nou informacie, cu un suport nou. Codul este mijlocitorul acestei treceri. Cum informacia exist numai codificat, i.e. pe un anumit  suport , nu mai poate fi vorba decāt de recodificare. Informacia inicial se poate conserva pe noul suport, sau se poate modifica īn sensul cre_terii, diminurii sau dispariciei. A_a se explic de ce informacia (ca informacie īn genere, sau ca informacie cognitiv ) nu se supune legilor conservrii _i transformrii masei _i energiei. Ea poate aprea  din nimic , sau poate deveni  nimic [ ibidem ]. Informacia poate fi purttor al altei informacii, evident avānd  indirect - tot un purttor material. Aceast  alt informacie este ceea ce s-a numit  informacie de adāncime , comparativ cu informacia  direct , ca  informacie de suprafac [ HINTIKKA, J., SUPPES, P., 1970 ]. De aceea, de pild, limbajul este un izvor nesfār_it de creativitate semantic; de aceea nu exist un īnceput absolut al cunoa_terii omene_ti; de aceea nu exist sinonimie perfect. Īn concluzie, codificarea, mai precis, recodificarea afecteaz informacia; (iv) Plecānd de la ultima concluzie  afirmacie pe care am suscinut-o repetat - se poate īncelege de ce se poate vorbi, diferenciat, de codificare sintactic, codificare semantic _i codificare pragmatic. Aici pot aprea mai clar funcciile limbajului _i diferitele tipuri de limbaj specializat printre care _i limbajul juridic. APLICAbII : Ä% Imaginaci dou situacii de comunicare: una īn care se folose_te limabjul natural _i alta īn care se folose_te un limbaj simbolic (e.g. semnalizarea rutier, spectacolul oferit de un mim sau o reprezentacie de balet etc.) . Determinaci-le structura semiotic-comunicacional, aspectele sintactice, semantice _i pragmatice aplicānd  celula Shannon-Weaver _i semantica-Bunge. Descrieci succint aspectele cerute (aprox. 50-60 de cuvinte pentru fiecare din cele dou cazuri ) Ä% Daci cāteva exemple dintr-un context juridic elementar _i imaginar unde informacia este purtat de semne, semnale _i simboluri (puteci lua ca prototip cunoscutele personaje literare Sherlock Holmes sau Hercule Poirot _i scenarii virtuale cu acestea ). Ä% Pentru fiecare din urmtoarele situacii, artaci īn ce condicii ridicarea māinii are rolul de substrat material al unui semn: - Se fac exercicii de gimnastic ______________________________________________________ - Se īmbrac un pulover____________________________________________________________ - Se īncearc recuperarea unui obiect aflat la īnlcime_____________________________________ - Se apropie un taximetru___________________________________________________________ - Se particip la vot________________________________________________________________ - Se particip la o discucie___________________________________________________________ - Cineva arat o carte aflat pe raftul de sus_____________________________________________ SUBUNITATEA B CONbINUT : Specificul limbajului juridic; funcciile limbajului juridic OBIECTIVE  % COMPETENbE : Studencii vor lua la cuno_tinc _i vor īncelege c limbajul juridic este un limbaj de specialitate utilizat cu precdere īn teoria _i practica dreptului. Īn vederea atingerii acestui obiectiv ei trebuie s recin o serie de concepte specifice ( elemente de meta-limbaj juridic ) : ŗ% cele patru categorii de vocabular juridic: vocabularul instrumental, vocabularul uzual, vocabularul _tiincific _i vocabularul tehnic ŗ% Funccia cognitiv-informativ a limbajului juridic ŗ% Funccia de comunicare a limbajului juridic ŗ% Funccia direccionar-sugeratoare a limbajului juridic ŗ% Funccia expresiv a limbajului juridic ŗ% Funccia protocolar a limbajului juridic ŗ% Funccia performativ a limbajului juridic  % PERFORMANbE : Dup parcurgerea acestei secvence este de dorit ca studencii s poat operacionaliza o serie de categorii _i paradigme ale limbajului juridic : ŗ% vocabularul instrumental al libajului logicii juridice care parvine din vocabularul logicii generale ŗ% distinccia dintre propoziciile cognitive / logice _i enuncuri, pe de o parte, distinccia dintre aceste propozicii īn form enunciativ-asertoric _i īntrebri, ordine, rugminci etc., pe de alt parte ŗ% principiul bivalencei _i modul de operare al acestuia īn universul logico-juridic ŗ% aspecte de vaguitate _i ambiguitate īn funccia de comunicare a limbajului juridic ŗ% semnificacia logico-juridic a propoziciilor normative _i imperative īn contextul funcciei direccionar-sugeratoare a limbajului juridic ŗ% relevanca psiho-lingvistic a funcciei expresive a limbajului juridic ŗ% specificul accentului pragmatic īn limbajul juridic ci īn funccia sa performativ RESURSE BIBLIOGRAFICE 1. BIDU-VRĀNCEANU, A., CLRA^U, C., IONESCU-RUXNDROIU, L., MACA^, M., PAN DINDELEGAN, G., 2001, Diccionar de _tiince ale limbii, Ed. Nemira, Bucure_ti, [ consultarea termenilor de specialitate, legaci de tematica dat ] 2. BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, Logic juridic, Ed. Pro Transilvania, Bucure_ti, p. 55-107. 3. DUCROT, O., TODOROV, T., 1972, Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Seuil, Paris, p. 113-122162-178. 4. MIHAI, Gh., 1998, Retorica tradicional _i retorici moderne, Ed. ALL, Bucure_ti, p. 157-165. 5. MURE^AN, A.-V., Prolegomene la orice retoric juridic viitoare care se va putea īnfci_a ca discurs logic, īn IOVAN, M., CRCIUNESCU, A. (Ed.), 2002, Drept _i cultur, Ed. Dacia, Cluj, p. 332-370. 6. REBOUL, A., MOESCHLER, J., 2001, Pragmatica azi, Ed. Echinox, Cluj, p. 21-42. 2.3. Limbajul domeniului juridic 2.3.1. Se pot elabora multiple tipologii ale limbajelor _i īn structura fiecreia se poate gsi o  csuc pentru ceea ce se nume_te, īn general, limbaj juridic (un anumit limbaj de specialitate, utilizat cu precdere īn sfera dreptului). Voi distinge, sumar, cele mai cunoscute _i utilizate particii. 2.3.1.1. Prin limbaj de specialitate se poate īncelege, simplu, un  mod de folosire a unei limbi ( mai ales a lexicului ei ), specific profesiunilor _i grupurilor sociale [CONSTANTINESCU  DOBRIDOR, Gh., 1980, p. 265 ]. (Mai rar, _i impropriu, se ulilizeaz termenul de  jargon profesional ). Acesta se va deosebi de un limbaj standard,  uzual, general, comun, cu fapte _i reguli lingvistice folosite īn īmprejurri obi_nuite, neoficiale, (normale, neafective) de toci vorbitorii instruici ai unui idiom ( idiom = unitate lingvistic, e.g. limb, dialect, subdialect sau grai ) [ ibidem, p. 266 ]. Se va īncelege - cum am artat deja la # 2.3.1. - c limbajul juridic este un limbaj de specialitate utilizat īn teoria _i practica dreptului. Este de fcut aici doar urmtoarea completare: limbajul juridic, pe de o parte, nu este apanajul exclusiv al juri_tilor (el poate fi utilizat _i de persoane ce nu aparcin explicit sferei de activitate juridic, domeniului dreptului; ca atare, el poate fi folosit īn mod corect, sau  dup ureche , ultima variant generānd adeseori efecte ilare), pe de alt parte, este de la sine īnceles c, īn mod strict, nu exist limbaj de specialitate, deci nici limbaj juridic - 100% ( limbajul de specialitate interfereaz, normal, cu limbajul standard, comun ). 2.3.1.2. Dup criteriul naturii purttorului material al semnului/semnalului/simbolului, se face deosebire īntre limbaj verbal (articulat) _i limbaj neverbal ( mimico-gesticular ). Diferenca este prea evident pentru a intra īn prea multe detalii. Este clar c limbajul neverbal este un auxiliar al celui verbal. Mimica, gestica, pantomimica sunt resurse de expresivitate extra-lingvistice; la fel cum intonacia, accentul, dimensiunile frazrii, topica frazei, etc., sunt resurse de expresivitate intra-lingvistic. Aceste resurse de expresivitate sunt mai bogate  īn cazul limbajului extern, activ _i oral (monolog, dialog, colocviu); ele sunt relativ srace, reduse la semne ortografice - īn cazul limbajului extern, activ dar scris; ele lipsesc aproape cu desvār_ire - īn cazul limbajului intern _i pasiv [ POPESCU  NEVEANU, P., 1978; ^CHIOPU, U., 1997; IOAN C., 1997-1998; LIEURY, A., 1998; ZLATE, M. 2000 ]. Limbajul juridic se prezint īn ambele ipostaze, ca de altfel orice limbaj standard sau de specialitate. Proporcia este diferit, īn funccie de context. Cānd se urmre_te o argumentare juridic, dincolo de resursele ei pur logice, limbajul neverbal poate cpta o relevanc aparte.Tot a_a, utilizarea corespunztoare a resurselor de expresivitate cine de domeniul retoricii (implicit retorica juridic). 2.3.1.3. Exist _i dihotomia limbaj simbolic _i limbaj nonsimbolic, continuat, pentru primul caz, prin sub-dihotomia limbaj simbolic conceptual _i limbaj simbolic nonconceptual ( a se vedea # 2.1.3. [ BUNGE, M., 1974 ] ). Limbajul simbolic conceptual corespunde limbajului verbal (mencionat la # 2.3.1.2.). Limbajul juridic, īn aceast ultim sistematizare, este deci simbolic _i conceptual. 2.3.1.4. Luānd īn considerare  natura regulilor de semnificacie [BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 65 ], se poate diferencia īntre limbaj natural _i limbaj artificial. Primul apare  independent de voinca oamenilor _i nu ca rezultat al unei acciuni con_tiente a acestora, ci treptat, pe parcursul unui proces īndelungat care coincide cu constituirea comunitcii umane (a poporului) care folose_te un astfel de limbaj [ ibidem ]. Este o situacie obiectiv. Al doilea este  rezultatul unei <<invencii>>, al crei autor coincide, chiar dac īn anumite cazuri construccia sa a presupus o perioad de timp mai lung, fie cu o persoan (limbajul Morse sau limbajul Braille, de exemplu), fie cu o comunitate academic (de pild, limbajul matematicii, al logicii, al chimiei etc.), fie a fost stabilit de anumite institucii _i chiar adoptat (generalizat) pe baza unor convencii juridice speciale (de exemplu, limbajul semnelor de circulacie) [ ibidem ]. Asimilarea regulilor specifice ale unui limbaj artificial necesit o pregtire special; destinacia unui asemenea limbaj este, de obicei, foarte precis. Primul tip de limbaj - īn aceast particie - se poate asimila, īn mare, cu limbajul standard; al doilea tip de limbaj - mencionat tot aici - se poate asimila cu limbajul de specialitate. Rezult c toate consideraciile fcute la # 2.3.1.1., pentru limbajul juridic sunt valabile, sau cel pucin analoge, _i pentru # 2.3.1.4. 2.3.1.5. Diferencierile limbaj dialectal  limbaj tehnic (profesional) cāt _i limbaj argotic  limbaj de jargon, apoi, nuancrile privind limbajele artistic, poetic, comercial, marinresc, medical, sportiv, gazetresc, de conversacie, familiar, figurat, ideologic, politic, _.a.m.d., nu intereseaz aici. 2.3.1.6. Distinccia dintre limbaj-obiect _i meta-limbaj a fost mencionat la # 2.1.2. Ceea ce cred c mai trebuie adugat aici, meritānd un oarecare interes, este distinccia limbaj legal  limbaj juridic. Īn acest caz, limbajul legal este limbaj-obiect, iar limbajul juridic este meta-limbaj. De_i consider c ambele specii pot fi reunite sub genericul de limbaj juridic, fr a complica inutil lucrurile, voi menciona totu_i aici _i consideraciile lui Bieltz & Gheorghiu. Astfel,  limbajul legal este specific legiuitorului _i este folosit pentru a construi textul reglementrilor juridice (al legilor _i al articolelor de lege), text prin care legiuitorul se refer la fapte, comportamente, activitci etc. īn raport cu care introduce obligacii, permisiuni sau interdiccii. (& ) limbajul juridic este folosit atunci cānd juri_tii comenteaz legile sau articolele de lege, pentru a arta c o anumit reglementare juridic este valid sau nevalid, de pild, pentru a arta c o anumit lege este īn vigoare sau a fost abrogat etc.  (s.a.) [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 63 ].  Valid sau  nevalid īnseamn aici: pe de o parte, conformitatea cu legea sau prevederile legale, respectiv, lipsa acestei conformitci; pe de alt parte, corectitudinea logic, i.e. conformitatea cu legile logicii, respectiv, lipsa acestei corectitudini logice. Evident, la fel ca īn _tiinc, este absurd s ne imaginm un limbaj juridic ilogic. 2.3.2. Precizri cu privire la structura vocabularului juri_tilor. 2.3.2.1. Mergānd pe linia analizei fcute de A. Moles limbajului _tiincelor socio-umane [ MOLES, A., 1964 ], Bieltz & Gheorghiu prezint patru categorii de vocabular juridic: vocabularul instrumental, vocabularul uzual, vocabularul _tiincific _i vocabularul tehnic [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 76  79 ]. (i) Vocabularul instrumental, provenind din vocabularul logicii. Acesta cuprinde: denumiri de operatori logici ( negacia   nu este adevrat c... ,  non&  ), ( cuantificatori   orice ,  exist ), ( conective logice -  & sau&  ,  & _i... ,  _i..._i&  ,  dac..., atunci... ,  dac _i numai dac..., atunci... , etc. ); denumiri de relacii logice -  raport de contradiccie ,  raport decontrarietate ,  decurge c... ,  rezult c&  ,etc.; termeni de specialitate -  gen proxim ,  diferenc specific ,  deduccie ,  induccie , etc. Se observ c orice limbaj are o structur de organizare invariant  cea logic. Tot a_a _i logica, īn calitate de teorie ca examineaz īnsu_i fenomenul logic, va recurge la propriul su vocabular instrumental specific. (ii) Vocabularul uzual, cuprinzānd cuvinte _i expresii preluate din limbajul curent, comun _i care sunt folosite īn situacii informale. Informacul se clde_te pe formal. Autorii citaci deosebesc aici: nucleul vocabularului uzual ( īn limba romān, cca. 600 de cuvinte _i expresii ); vocabularul colocvial ( īn limba romān, cca. 100 de cuvinte _i expresii ); vocabularul general sau larg ( īn limba romān, cca. 2000 de cuvinte _i expresii ). (iii) Vocabularul _tiincific, provenind din terminologia _tiincific general  cca. 4000 de cuvinte _i expresii (pentru limba romān). (iv) Vocabularul tehnic, alctuit din cuvinte _i expresii tipice, de specialitate pentru cei ce accioneaz, īntr-un fel sau altul īn domeniul juridic. Acesta s-a format īn decursul istoriei dreptului. Īn spiritul semanticii  Bunge: cuvintele sau expresiile componente desemneaz / designeaz constructe specifice teoriei _i practicii juridice _i se refer la lumea oamenilor. Significanca lor este compusul designrii _i semnificaciei [meaning, īn engl.]. Semnificacia este cuplul < referinc a constructului, sens al constructului >. La rāndul su, sensul este tripletul < ante-sens, sens nucleal, post-sens >. Ante-sensul reprezint totalitatea implicancilor logici ai constructului īn cauz; Post-sensul reprezint totalitatea implicacilor logici ai constructului īn cauz; cele dou  extreme ar corespunde  informaciei de adāncime din semantica  Hintikka; sensul nucleal (condicie necesar _i suficient pentru īncelegerea constructului) ar corespunde  informaciei de suprafac din semantica - Hintikka [ HINTIKKA, J., 1970 ]. Dou menciuni: īn primul rānd, referirile la semantica-Bunge (pe care o īmprt_esc) sunt valabile _i pentru celelalte constructe din celelalte componente de vocabular, dar le-am fcut aici, pentru c suntem īn  inima organizrii teoretico-_tiincifice a universului juridic propriu-zis; īn al doilea rānd, reconstruccia semantic bungean se dore_te expres pentru _tiincele factuale iar _tiinca dreptului este o astfel de _tiinc, chiar dac o _tiinc socio-uman [BUNGE, M., 1967; 1973; 1974; 1984 ]. Exemple de cuvinte _i expresii din vocabularul tehnic al teoriei _i practicii juridice pot fi date īntr-un numr nelimitat. Nu voi mai folosi aici ghilimelele (  xxx  ): audiere, avocat al poporului, cauciune, cazier, impunitate, instanc de judecat, judiciar, legalitate, magistrat, mandat de arestare, parchet general, probatoriu, tribunal, _.a.m.d. 2.3.2.2. Se mai pot evidencia _i o serie de particularitci ale vocabularului juridic, sub aspectul su tehnic: (i) Spre deosebire de dreptul anglo-saxon, dreptul romānesc este, ca s spun a_a, o continuare a dreptului roman. Prin urmare, vom īntālni un numr foarte mare de cuvinte originare din vocabularul dreptului roman cāt _i multe maxime latine. De fapt, calitcile excepcionale ale limbii latine (culte) de a formula, superconcentrat _i extrem de clar, o serie de adevruri _i principii, sunt exploatate _i īn alte sisteme de drept, inclusiv īn dreptul anglo-saxon. (ii) Exist un idiom al juri_tilor, determinat de vocabularul tehnic-juridic, similar altor arii profesionale. El poate fi īnceles, firesc, cu precdere de cei ce aparcin acestei arii _i aproape deloc de ctre cei ce nu au pregtirea corespunztoare. E.g.  comisie rogatorie ,  admitere īn principiu ,  competenc dup materie , etc. [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998 ]. (iii) Vocabularul tehnc-juridic, la fel ca alte vocabulare de specialitate, este īn continu amplificare _i restructurare. Viaca, complicarea relaciilor interumane _i sociale propriu-zise, impune acest impact. Morala practic este necesitatea efortului continuu de a fi  la zi . S ne amintim  mutatis mutandis  de principiul de drept dup care necunoa_terea legii nu te absolv de vinovcie dac ai īnclcat legea respectiv. (iv) Se vorbe_te mult despre o  determinare pragmatic  a limbajului juridic. Ea exist, normal, _i īn alte limbaje de specialitate, dar, se pare c, īn domeniul juridic, este mult mai pregnant. Raciunea acestei  determinri se va vedea c rezult _i din funcciile limbajului juridic. Mai precis, funcciile generale ale limbajului īn genere se vor mldia, nuanca specific pe domeniul juridic. Despre dimensiunile pragmatice ale limbajului am vorbit, relativ succint, la # 2.2.3. _i 2.2.4.1. (v) Cele patru tipuri de vocabular juridic nu sunt _i nici nu pot fi perfect disjuncte. A_a ceva nu se petrece cu nici un limbaj de specialitate. Ar fi imposibil _i numai pentru c nu ar mai avea loc nici o comunicare. S ne amintim de preceptul  presupus voltairean  care cere s ne definim termenii, dac vrem s putem comunica. Bielz & Gheorghiu remarcau o dubl circulacie a termenilor: (a) una intern, īn cadrul limbajului juridic _i (b) alta extern, īntre limbajul juridic _i alte limbaje de specialitate, ultima avānd un dublu sens : dinspre limbajul juridic,  īn afar _i spre limbajul juridic,  din afar [ ibidem, p. 78 ]. Este un fenomen cāt se poate de normal. Adaug c prin  afar nu trebuie s īncelegem numai alte limbaje de specialitate, ci _i a_a-zisa limb  comun . O parte din limbajul natural general se  educ juridic, tot a_a cum o parte din limbajul juridic se  laicizeaz . Īn acela_i timp se atrage justificat atencia asupra limbajelor  marginale de tip argou sau jargon, limbaje de circulacie īn anumite medii, tot  marginale . Pentru juri_ti prezint interes lumea  interlop _i mediul infraccional unde se īnvedereaz cinicul adevr dup care limba ne e dat ca s ne ascundem gāndurile. Totodat este imperios necesar ca juri_tii s acorde maxim atencie limbajului pe care īl folosesc: pe lāng logica impecabil (deziderat numai aparent facil), exprimarea īn limbaj juridic trebuie s dispun de claritate _i transparenc semantic, vizānd obligaciile, persoana/persoanele, perioada, modul de īndeplinire, etc.  Costul unor erori īn acest sens poate fi uria_, uneori irecuperabil. 2.4. Funcciile limbajului _i particularitcile lor īn universul juridic 2.4.1. Exist o mulcime de puncte de vedere cu privire la funcciile limbajului. Diversitatea lor deriv din perspectiva (concepcia) asupra limbajului. Evident, plecānd de la un statut acreditat limbajului īn general, sau unui anumit tip de limbaj, se va ajunge _i la un anumit rol al acestuia. Nu mai pucin important este platforma _tiincific. Dincolo de o posibil convergenc sau interferenc, filosoful, psihologul logicianul, lingvistul, chiar matematicianul, etc. vor determina anumite funccii sau vor accentua anumite roluri _i finalitci ale limbajului - īn genere - ale limbajului uman, ale unui tip de limbaj de specialitate, _.a.m.d. 2.4.1.1. Avānd ca reper principal comunicarea verbal, Karl Buhler [dup COSMOVICI, A., 1996, p. 171 ] distinge 3 funccii: (a) funccia de prezentare  a unui obiect sau situacii, cu evidente conotacii semantice _i pragmatice; (b) funccia de expresie  a strii subiectului; (c) funccia de apel - la cel ce ascult, recepcioneaz mesajul verbal. Este optic psihologic. A. Ombredane distinge funcciile: semnificativ, dialectic, practic, afectiv _i ludic [ibidem]. Cunoscutul logician american N. Rescher are īn vedere funcciile: informativ, evaluativ _i direccionar [ RESCHER, N., 1964, 1968 ], iar alt mare logician american, I. Copi vorbe_te de 5 funccii: informativ, expresiv, direccionar, ceremonial, _i performativ [ COPI, I., 1973 ]. La noi, printre lucrrile de dat mai recent, A. Cosmovici  dup ce adopt o pre-sistematizare a rolului limbajului (rol cognitiv _i rol īn comunicare) - evidenciaz funcciile: de comunicare, dialectic, practic, afectiv, ludic _i cathartic [COSMOVICI, A., 1996, p. 175  176 ]. 2.4.1.2. M voi ghida aici, īn principal, dup Bieltz & Gheorghiu, care fac, mai īntāi, o pre-distinccie īntre funcciile de natur semantic _i cele de natur pragmatic. Īn prima categorie intr funcciile informativ _i de comunicare; īn a doua categorie intr funcciile direccionar-sugeratoare, expresiv _i protocolar [BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998 ]. De asemenea, exemplele din lucarea autorilor mencionaci - Logica juridic - vor fi, īn parte, preluate _i aici. Fac cuvenita menciune deoarece le consider ca avānd, de multe ori, valoare paradigmatic. 2.4.2. Se poate vorbi, fr teama de a gre_i, de o logic a limbajului juridic. Aici termenul de  logic are un sens ceva mai aparte, sugerānd ideea de legic, cu conotacii atāt ontologice cāt _i normative. 2.4.2.1. Funccia cognitiv-informativ a limbajului juridic. 2.4.2.1.1. Ca funccie semantic de natur sincronic, ea presupune capacitatea limbajului de a instrumenta informacia (cognitiv). Se regse_te aici - analogic _i parcial  faimosul raport dintre  competenc lingvistic _i  performanc lingvistic . Adoptānd aici semantica  Bunge (v. # 2.1.4.1.1. _i 2.3.2.1.), lucrurile se prezint astfel: (i) Constructele pe care le designeaz limbajul se refer la obiecte; (ii) Relacia dintre limbaj _i obiect este complex:  Obiect lingvistic Construct Obiect [Relacia de Designare] [Relacia de Referinc] Rezult c limbajul denot obiecte indirect, prin intermediul unei relacii compuse, respectiv, < designare, referinc >; (iii) Denotatul nu se confund cu referentul. Ambele pot fi exprimate prin acela_i fragment de limbaj. Dar diferenca este cea tradicional, obiect  lucru (real, obiectiv); (iv) Trebuie s se fac deosebire _i īntre referinc _i evidenc: Constructe -------------- Referinc-----------> Fapte ( observate, ( organizate ca observabile _i propozicii testabile ) <----------- Evidenc-------------- neobservabile ) Exist  trepte de referinc,  īn adāncime : Un limbaj ce designeaz o teorie specific sau un model teoretic poate avea drept referent imediat un model-obiect _i ca referent mediat un obiect-sistem real (care aparcine sau e presupus c aparcine lumii reale, obiective). La rāndul su, modelul-obiect are ca referent imediat acela_i obiect-sistem real, _.a.m.d. [BUNGE, M., 1974]. 2.4.2.1.2. Limbajul permite deci descrierea _i explicarea obiectelor, fenomenelor, strilor de fapt din lumea īn care trim. E.g.: propozicie care descrie o stare de lucruri:  Dep_irea vitezei legale este o contravencie propozicie care explic ( cauzal ) o stare de lucruri:  Datorit vitezei cu care se deplasa, conductorul auto nu a putut frāna la timp Aceste capacitci sunt deosebite. Prin ele limbajul ne ofer informacie (cognitiv). Aceast informacie poate fi adevrat sau fals. Dar pentru a putea decide valoarea de adevr a unei informacii ea nu se poate prezenta oricum. Ea trebuie structurat printr-n anumit construct, respectiv, prin propozicie logic. Unitatea dintre propozicia lingvistic _i cea logic, unde prima o designeaz pe a doua, reprezint enuncul logic. Propoziciile cu privire la valoarea de adevr a crora putem s ne pronuncm se numesc _i propozicii cognitive. Ele apar īn limbajul natural prin propozicii declarative (denumire agreat de lingvi_ti). Propoziciile care exprim īntrebri, ordine, rugminci, _.a.m.d. nu pot fi adevrate sau false, deci nu sunt propozicii cognitive. Unii autori introduc  alturi de valorile de adevr adevratul _i falsul - _i valoarea de adevr indecis/nesigur [ BIELTZ, P. 1995; BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, 1999; BIELTZ, P., DUMITRU, M., 1999 ]. Nu cred c pentru logica limbajului juridic dep_irea principiului bivalencei ar avea vreo semnificacie aparte, special. Mai ales c, atunci cānd se vor discuta probleme ale argumentrii juridice, din raciuni de simplitate _i claritate (fie _i didactic), considerarea celor dou valori de adevr ( adevratul _i falsul) este suficient. 2.4.2.1.3. Problema valorii de adevr a propoziciilor cognitive este o problem ce se poate tratata _i logic, _i filosofic, etc. Din punct de vedere filosofic, cred c este strict necesar o scurt trecere īn revist a unor concepcii/teorii  tradicionale despre adevr. M voi limita doar la teza fundamental a fiecreia dintre ele [ DANCY, J., SOSA, E., 1999 ]: Teoria adevrului - corespondenc (cea mai rspāndit _i cea mai acceptat, datorit relevancei ei pentru  simcul comun ) : ideile noastre sunt adevrate atunci cānd corespund cu realitatea. Sau mai rafinat: ideile noastre au valoarea de adevr adevrat atunci cānd corespunde cu realitatea, faptele descrise etc. Problema aplicrii acestui criteriu, de_i pare simpl, este totu_i destul de complicat. Dar aceasta nu intereseaz aici īn mod expres. Teoria adevrului - coerenc : ideile noastre sunt adevrate atunci cānd nu contrazic celelalte idei/opinii deja acceptate de ctre comunitate. A cere ca adevrul acestor idei s fie garantat de concordanca (dac se poate, deplin) este o pretencie prea  tare , dac nu chiar absurd, pentru c ar bloca progresul cunoa_terii; Teoria adevrului - utilitate ( concepcia pragmatismului ): ideile nu sunt prin ele īnsele adevrate, ele sunt fcute s fie astfel dac putem dovedi c sunt utile, fructuoase, funccionale īn activitatea practic; Teoria adevrului - demonstracie : ideile noastre ( explicit _i exclusiv ca propozicii ) sunt adevrate dac _i numai dac ele deriv deductiv corect (i.e. valid logic) din alte propozicii adevrate. Am īn vedere deci demonstracia logic _i nu alt īnceles al  demonstraciei . Demonstracia matematic este de fapt demonstracie logic. A demonstra prin fapte, ostensiv, sau pe alt cale, nu intereseaz aici. Se remarc faptul c nici una dintre aceste teorii (iar seria de teorii ale adevrului poate continua), luat izolat, nu este perfect. [ibidem, p. 24  32 ]. Ele se īntreptrund funccional. 2.4.2.1.4. Pentru jurist funccia informativ a limbajului _i rolul deosebit al propoziciilor cognitive este de netgduit. Orice jurist  pentru a conferi o fundamentare suficient (īn accepciunea principiului raciunii suficiente) unei solucii, īn fond oricrui act juridic (& ) este obligat s apeleze la cel pucin dou tipuri de temeiuri (premise), diferite inclusiv prin sursa lor: unele provin din descrierea faptelor _i a situaciilor aflate īn discucie _i vor lua forma unor propozicii cognitive, iar altele provin din interpretarea corect a normelor legale (a legilor) relevante pentru faptele sau situacia īn cauz. Dat fiind raportul dintre corectitudine (validitate) logic _i adevr, devine evident c valoarea _i eficienca soluciei aleas de jurist, care din punct de vedere logic apare ca o concluzie, depind īn mod necesar de ambele feluri de premise, adic, atāt de valoarea de adevr a propoziciilor cognitive prin care sunt redate informacii despre proprietcile _i cauzele faptelor _i situaciilor aflate īn discucie, cāt _i de calitatea interpretrii legii (s.a.) [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 80  81 ]. 2.4.2.2. Funccia de comunicare a limbajului juridic. 2.4.2.2.1. Dac limbajul este  la cea mai general apreciere  un sistem de semne _i dac limbajul - īn genere - este purttor de informacie, atunci nu este de mirare  explozia informacional produs de tandemul <semiotic , _tiinca comunicrii>. Pentru a rspunde pertinent la īntrebarea Care este specificul comunicrii prin limbaj īn spaciul juridic, al jurisprudencei ? ar fi necesar un larg  cerc hermeneutic asupra comunicrii. Nu este loc pentru a_a ceva aici. Totu_i, pentru a intui cam pe unde se situeaz competenca _i performanca comunicacional a limbajului juridic, voi trece īn revist cele 15 tipuri de definicii date comunicrii _i identificate de X. Dance [ DANCE, X., 1970 ], īn sistematizarea lui D. Mcquail [MCQUAIL, D., 1999, p. 15  16 ]. Deci, comunicarea ar putea fi: Simboluri, vorbire, limbaj; Īncelegere - receptarea, nu transmiterea mesajelor Interacciune, relacie  schimbul activ _i coorientarea Reducerea incertitudinii  ipotetic dorinc fundamental, care duce la cutarea de informacie īn scopul adaptrii Procesul - īntreaga secvenc a transmiterii Transfer, transmitere  mi_carea conotativ īn spaciu sau timp Legtur, unire - comunicarea īn ipostaz de conector, de articulator Trsturi comune  amplificarea a ceea ce este īmprt_it sau acceptat de ambele prci Canal, purttor, rut  o extensie a  transferului , avānd ca referinc principal calea sau  vehiculul (sistem de semne sau tehnologie) Memorie, stocare  comunicarea duce la acumularea de informacie _i putem  comunica cu astfel de depozite informative Rspuns discriminatoriu  accentuarea acordrii selective de atencie _i a interpretrii Stimuli  accentuarea caracterului mesajului de cauz a rspunsului sau reacciei Intencie  accentueaz faptul c actele comunicrii au un scop Momentul _i situacia - acordarea de atencie contextului actului comunicativ Putere - comunicarea vzut ca mijloc de influenc. 2.4.2.2.2. Am prezentat  celula Shannon-Weaver a comunicrii considerāand-o  clasic (v. # 2.1.4.2.). Pe aceea_i baz schematic _i continuānd simplificarea, am putea detecta  combinatoriu - patru situacii de comunicare: Perspectiv: (a) Transmictor (b) Receptor 1. Activ - Pasiv Situacii de 2. Activ - Activ comunicare 3. Pasiv - Activ 4. Pasiv - Pasiv [ibidem, p.47]. 2.4.2.2.3. Indiferent de natura comunicrii trebuie s-i dm dreptate lui R. Jacobson, dup care limba are primordialitate fac de alte sisteme de comunicare, de ea este nevoie _i īn descrierea celorlalte modalitci de comunicare: comunicarea mesajelor neverbale presupune existenca sistemului verbal, i.e. ele sunt īnsocite ( de obicei ) de mesaje verbale, ori sunt traduse īn mesaje verbale. Exist deci un  imperialism lingvistic [ JAKOBSON, R., 1971 ]. Īn # 2.4.2.2.1. se formula o īntrebare. Un rspuns posibil ar putea fi gsit īn schema cāmpurilor de aplicare a teoriei comunicrii [ ^OITU, L., 1997, p. 69 ]: _______________________________________________________________________________ Cāmpurile Natura Disciplina Modelele Centrate comunicrii de studiu pe & 1. Limbajul Comunicare Lingvistica Bipolare Mesaj interpersonal Lingvistic 2. Limbajul Comunicare Psihologia Bipolare Parteneri silencios interpersonal Nonverbal 3. Mijloace Difuzarea Retorica Multipolare Mesaj _i de operei literare cod expresie _i artistice 4. Comunicare Difuzarea Sociologia Multipolare Audienca de mas culturii de mas 5. Telecomuni- Comunicarea Matematicile Bipolare Canal _i caciilela distanc īntre (informatica) cod indivizi sau institucii 6. Comunicare Comunicare Sociologia Multipolare Efecte social global institucionalizat 7. Comunicare Comunicare Creativitatea Bipolar Canal _i ipotetic imposibil cod Aria de acciune a limbajului juridic, prin funccia sa comunicacional, s-ar prefigura īntr-un  zig-zag specific: (a) s-ar superpoza pe cāmpurile de limbaj, al mijloacelor de expresie _i pe cel al comunicrii sociale: (b) natura comunicrii ar fi cea interpersonal, global institucionalizat; (c) studiul su ar avea tangence cu lingvistica, psihologia, retorica _i sociologia; (d) ar fi compatibil cu atāt modelele bipolare cāt _i multipolare; (e) ar fi alternativ centrat pe toate elementele prezentate, i.e., mesaj, mesaj _i cod, efecte, parteneri _i audienc. 2.4.2.2.4. Bieltz & Gheorghiu atrag atencia asupra faptului c funccia de comunicare a limbajului poate fi realizat total, parcial sau deloc. Avānd  schematic  cazul comunicrii bipolare īntre A (emictor) _i B (receptor), dar unidireccionate, i.e. de la A la B, presupunem c A produce o serie de cuvinte ce au un anumit īnceles, iar B le recepcioneaz (i.e. le aude, le cite_te). B va lega de cuvintele recepcionate un anumit sens. Sensurile la A _i B se pot afla īn trei situacii: (i) pot coincide, i.e. comunicarea a avut succes deplin; (ii) pot fi parcial diferite, i.e. comunicarea nu a reu_it pe deplin, s-a produs fie o confuzie, fie o gre_it īncelegere; (iii) pot fi complet diferite, i.e. comunicarea a fost e_ec total, soldāndu-se cu incomprehensiune [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 81  82 ]. Evident, schema este simplissim: lucrurile puteau fi mult mai complexe dac adoptam structurile semanticii - Bunge, dar sugestia necesitcii cutrii cauzelor situaciilor mencionate la (ii) _i (iii) trimite la ceea ce autorii mencionaci numesc vaguitci _i ambiguitci īn drept. 2.4.2.2.5. Vaguitatea prive_te termenii ( cuvintele īmpreun cu constructele-nociune pe care le designeaz). Īn analiza logic a nocinii _i īn urma tipologiei nociunilor apar, printre altele, _i a_a-numitele nociuni vagi. (Īn matematic avem drept corespundent mulcimile fuzzy sau vagi ). Nociunile vagi rezult īn urma clasificrii nociunilor dup sfer sau extensiune. Un termen este vag dac  exist cel pucin un obiect pentru care, īn principiu, nu se poate decide dac aparcine sau nu extensiunii sale. (& ) apare imposibilitatea principial de a stabili cu suficient precizie <<aria>> sa de aplicabilitate [ ibidem, p.306 ]. Fie exemplul :  Īn īndeplinirea atribuciilor sale, Guvernul coopereaz cu organismele sociale interesate (Autorii mencionaci mai īnainte au gsit acest exemplu īn chiar Constitucia Romāniei, Art. 101, al. 2 !& ). Vaguitatea rezult din imposibilitatea de a determina univoc obiectul termenului  organisme sociale interesate . Īn domeniul juridic vaguitatea poate apare, printre altele, īn cazurile de īncadrare juridic a unei fapte sau ale unor fapte fac de care decizia juridic trebuie s fie precis. Este u_or de imaginat ce consecince poate avea o vaguitate de īncadrare juridic. Pentru logician, vaguitatea este, ca s zic a_a, un  ru necesar , deoarece rezult din flexibilitatea limbajului natural, fenomen inevitabil _i exploatat īn domeniul artistic, de pild, efectul comic. Acest  ru poate fi īnlturat relativ u_or, printr-o definicie corect logic sau prin introducerea unui limbaj simbolic cu determinri exacte ale semnificaciei constructelor designate de simbolurile respective, etc. Exist īns cazuri cānd formularea unor definicii de precizie absolut satisfctoare, care s īnlture orice dubiu, este practic imposibil.Printre cauze se afl existenca unor termeni vagi īn cadrul definitorului, existenca unor situacii unicat ce nu permit rezolvri definitive, etc. E.g. legitima aprare definit astfel:  starea īn care se afl o persoan care svār_e_te o fapt prevzut de legea penal pentru a īnltura un atac material direct, imediat _i injust, īndreptat īmpotriva sa, a altei persoane sau īmpotriva unui interes public _i care pune īn pericol grav persoane sau drepturile celui atactat sau interesul public [ ibidem, p. 307 ]. Sau, pentru a doua situacie, infracciunea de bigamie definit īn C.P. Art. 303 drept infracciune pe care o comite _i persoana necstorit care se cstore_te cu o persoan pe care o _tie cstorit. Īntr-un astfel de caz stabilirea  bunei credince a persoanei calificate juridic drept  soc inocent  este o problem destul de complicat. A declara nulitatea cstoriei pe motiv de bigamie a unuia dintre soci presupune considerarea bunei credince a  socului inocent dac la īncheierea cstoriei nu a _tiut c cellalt soc este cstorit. Īn justicie se mai poate apela _i la principiul precedentului. 2.4.2.2.6.Ambiguitatea īnsemn situacia īn care o formulare poate fi interpretat īn cel pucin dou feluri diferite. Bieltz & Gheorghiu vorbesc de dou tipuri de ambiguitate: ambiguitate semantic ( sau lexical ); e.g.  Cultele religioase sunt libere unde  liber poate s designeze  liber de orice constrāngere legal sau  liber īn cadrul anumitor constrāngeri legale ; cauzele pot fi de context, existenca unor termeni vagi, īmbinarea vaguitcii cu ambiguitatea, _.a.m.d. ambiguitate sintactic (sau structural); e.g.  Asistenca juridic se asigur prin avocaci constituici īn barouri īn condiciile legii unde nu se _tie la care parte a formulrii respective se refer un cuvānt sau un grup de cuvinte, respectiv,  īn condiciile legii : la asigurarea asistencei juridice sau la constituirea avocacilor īn barouri [ ibidem, p. 306  310 ] 2.4.2.2.7. Rezult c funccia de comunicare a limbajului poate fi perturbat - īn cazul limbajului natural  de polisemia termenilor _i expresiilor ( e.g. vaguitatea, ca  polisemie referencial, ambiguitatea, ca  polisemie de sens ), dar mai ales de ignoranca partenerilor angajaci īn comunicare, _.a.m.d. 2.4.2.3. Funccia direccionar-sugeratoare a limbajului juridic. 2.4.2.3.1. Limbajul uman (īn calitatea lui de a fi al doilea sistem de semnalizare) particip la constituirea, stocarea, procesarea, reactualizarea, transmiterea informaciei. Sub acest aspect, el are un rol decisiv īn cunoa_tere. Rolul su nu se opre_te īns aici. Īn psihologia limbajului, de pild, - alturi de funcciile de comunicare, cognitiv, simbolic-reprezentativ, expresiv, ludic _i dialectic - se mai face referire la funccia persuasiv (de convingere) _i la funccia reglatorie (sau de determinare) [ POPESCU-NEVEANU, P., 1978 ]. Exist deci formulri de limbaj prin care emictorul (sursa) caut s induc receptorului (destinatarul) anumite idei, stri emocionale. Alte formulri pot avea ca finalitate direccionarea (orientarea), sugerarea (pretinderea), etc. Toate acestea vizeaz realizarea sau nerealizarea unui anumit comportament, angajarea sau nonangajarea īntr-o anumit activitate, obcinerea sau neobcinerea unui anumit rezultat de ctre destinatar. La o analiz atent _i sistematic aceast funccie direccionar-sugeratoare, este mult mai important decāt s-ar crede, mai ales īn cazul limbajului juridic. De aceea se impun o serie de constatri: (i) Funccia se realizeaz prin intermediul limbajului articulat (oral _i scris) cāt _i prin cel eminamente simbolic; (ii) Ea presupune exercitarea funcciei informative _i de comunicare cci trebuie s existe o informacie _i ea trebuie s ajung cumva la destinatar spre a putea declan_a īn acesta strile mencionate; (iii) Īn momentul emiterii unui astfel de mesaj prezenca destinatarului este obligatorie - cānd mesajul este oral; nu este obligatorie - dac mesajul este scris sau īnregistrat pe un suport material oarecare (la modul verbal sau simbolic); (iv) Destinatarul poate fi individual sau colectiv, potencial sau real; (v) Mesajele de acest tip pot avea un referent actual _i atunci prezenca destinatarului este obligatorie; ele pot avea un referent virtual _i atunci prezenca destinatarului (hic et nunc) se impune numai la momentul īn care face sau trebuie s fac uz de informacia respectiv. Mai poate exista situacia cānd agentul executant al normei sau ordinului are stocate īn memorie informaciile respective _i le reactualizeaz numai īn momentul _i īn legtur cu acciunea/acciunile corespunztoare, _.a.m.d.  Baza de date este aici obligatorie. 2.4.2.3.2. Din punct de vedere mai degrab psihologic, se poate vorbi de  enuncuri de avertizare de tipul :  Iat c& ! ,  Atencie& ! ,  Nu& ! ,  Extrordinar !&  ,  Mi s fie !&  etc. Specificul lor, la nivel general este c  prin propoziciile redate de ele e urmre_te ca cineva s adopte o anumit atitudine, sau s aib un anume comportament īn mod automat, adic fr ca pentru aceasta persoana īn cauz s dispun _i de un timp de refleccie pentru a decide dac este sau nu cazul s adopte acea atitudine, respectiv s aib acel comportament [ ibidem, p. 85 ]. 2.4.2.3.3. Sub aspect logic īns intr īn discucie propoziciile normative _i propoziciile imperative. (i) Propoziciile normative introduc diferite obligacii, permisiuni, interdiccii, i.e. ceea ce la modul general reprezint reglementri (norme) care vizeaz comportamentul individual, relaciile _i activitcile indivizilor dintr-o comunitate uman _i au ca finalitate o anume standardizare a acestor comportamente _i activitci, standardizare ce trebuie s asigure, īntr-o anumit msur, coeziunea social. Īn construccia lor lingvistic apare īntotdeauna o structur adverbial de tipul  este obligatoriu s... ,  este permis s...: ,  este interzis s... , etc., sau negacia acesteia ( nu este obligatoriu s... ,  nu este permis s... ,  nu este interzis s... , etc.). E.g.  Fumatul este interzis pe timpul decolrii sau aterizrii avionului ,  Accesul la acest film este permis numai tinerilor peste 16 ani ,  Accesul permis numai personalului etc. (ii) Propoziciile imperative introduc diferite ordine, comenzi. Deciziile de natur juridic (hotrāri ale unui tribunal sau instance, etc. ) se īncadreaz īn mare parte īn aceast categorie. De aceea, dup cerinca impus de emitentul ordinului sau comenzii īn faca destinatarului, se recurge la urmtoarea clasificare: ordine, comenzi, porunci, _.a.m.d. care cer destinatarului s realizeze, respectiv, s nu realizeze ceva (acciune, activitate, etc.); Eg.  Prezentaci actele la control ! sau  Nu v aplecaci īn afar ! (celebrul  e periculoso sporgersi !  din trenurile noastre ); ordine, comenzi, porunci, _.a.m.d. care cer destinatarului s obcin sau nu un anumit rezultat, sau s produc sau nu o stare de fapt determinat; E.g.  S iei numai note bune ! sau  Nu se accept completarea formularelor cu creionul sau cu past ! ,  A se feri de foc ! etc. 2.4.2.3.4. Normele _i comenzile sunt analizate īn cadrul unor logici speciale. Exist o logic deontic la elaborarea creia un rol decisiv l-a avut G.H. Von Wright [ v. VON WRIGHT, G.H., 1982 ]. A aprut _i o logic a comenzilor unde o contribucie important revine lui N. Rescher [ RESCHER, N., 1966 ]. Cercetrile de logic īn aceste domenii sunt īn plin avānt a_a cum am vzut _i la ultimul Congres Internacional de Logica, Metodologia _i Filosofia _tiincei (Cracovia, august, 1999 ). 2.4.2.4. Funccia expresiv a limbajului juridic 2.4.2.4.1. Despre resursele de expresivitate ale limbajului verbal (articulat), oral _i scris, resurse intra-lingvistice _i extra-lingvistice, am fcut o serie de menciuni la # 2.3.1.2. Īn condicii de normalitate,  orice propozicie cognitiv īndepline_te simultan dou funccii, una informativ, (& ) exprim informacii despre proprietci ale unor obiecte sau despre cauze ale unor evenimente, _i alta expresiv, īn sensul c, īn acela_i timp cu informaciile īn cauz, red _i convingerea celui care a produs-o c lucrurile stau a_a cum a declarat c stau (s.a.) [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 87 ]. 2.4.2.4.2. Este clar c formulrile noastre īn limbaj  spun mai mult decāt  vor ele s comunice . I.e. pe lāng informacia pe care emictorul intencioneaz s o comunice la suprafac, mai apar _i alte informacii de adāncime, ( īntr-un sens apropiat de concepcia lui J. Hintikka despre  informacia de suprafac _i  informacia de adāncime [ HINTIKA, J., SUPPES, P., 1970 ]). De multe ori, fie c emictorul/sursa  las s se īntrevad _i altceva decāt spune efectiv, fie c receptoru/destinatarul  ghice_te _i altceva din cele spuse efectiv de ctre emictor/surs. Pentru juri_ti,  a citi printre rānduri , a intui _i altceva decāt se afirm sau neag, se poate dovedi extrem de important īn anumite contexte judiciare. Este similar cu ceea ce are de fcut, de pild, un medic psihiatru, sau pur _i simplu un psiholog. Multe din aceste aspecte revin funcciei expresive a limbajului. Deci,  funccia expresiv se realizeaz deseori pe baza unei capacitci speciale a limbajului natural, de a sugera _i de a transmite stri afective [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 89 ]. Aceea_i autori atrag atencia asupra unui lucru important:  Caracterul instantaneu al producerii unor astfel de enuncuri, crora le revine exclusiv funccia expresiv a limbajului, face ca ele s poat fi considerate, sub un anumit aspect, ca avānd _i rolul de simptom al unei stri de fapt E.g.  Sunt surprins ! ,  Au ! ,  La naiba ! , etc. (s.a.) [ ibidem, p. 88  89 ]. Dou observacii sunt de fcut: mai īntāi, aici, termenul ne enunc nu are sens logic, ci lingvistic, i.e. de producere a unui act de limbaj, ceea ce īnseamn c funccie expresiv pot avea orice formulri, īn orice tip de limbaj, nu numai cel verbal _i nu numai īn limbaj vericondicional; īn al doilea rānd, fie c expresiile sunt propozicii exclamative sau interjeccii, fie c nu, ele au rolul de a exterioriza (deliberat sau nu !& ) sentimente, i.e. triri subiective ale cuiva , īntr-o anumit situacie: surpriz, fric, plcere, durere, satisfaccie, mānie, etc. 2.4.2.4.2.1. Acest ultim aspect ne trimite la proprietcile strilor afective. La modul extrem de general, putem constata cinci tipuri de proprietci: (i) polaritatea  tendinca proceselor afective de a gravita, fie īn jurul polului pozitiv, fie īn jurul celui negativ, īn funccie de satisfacerea sau nesatisfacerea diferenciat a unor trebuince, aspiracii, totale sau parciale, de scurt durat sau de lung durat; polaritatea fiind exprimat prin caracterul stenic sau astenic, plcut sau neplcut, īncordat sau destins al acestor stri afective. [Rmāne de stabilit dac polaritatea respect principiul cibernetic-formal,  totul sau nimic ] (ii) intensitatea - care indic forca, tria, profunzimea tririi afective. (iii) durata - intinderea, persistenca īn timp a tririlor afective, indiferent dac persoana, obiectul sau situacia cauzatoare este sau nu prezent. [Exist o durat obiectiv _i una subiectiv]. mobilitatea - trecerea rapid īn interiorul acelea_i stri emocionale de la o faz la alta, respectiv, trecrea rapid de la o stare afectiv la alta; primul tip de trecere are loc de la un stadiu primar, exprimānd trirea nespecific de incertitudine, la un stadiu secundar, ce presupune o trire specific, adecvat deznodmāntului favorabil sau nefavorabil; i.e. trecerea de la deficit de informacie la relevanca informaciei; al doilea tip de trecere marcheaz trecerea de la o emocie la un sentiment, respectiv, trecerea de la un sentiment de un anumit tip la un alt sentiment, dar de alt tip (e.g. de la dragoste la ur, sau invers ). [Acest parametru, extrem de subiectiv _i greu detectabil, poate deveni relevant pentru un jurist-psiholog, mai pucin pentru un jurist-logician]. (v) expresivitatea - capacitatea proceselor afective de a se exterioriza; principalele expresii emocionale fiind: mimica ( ansamblul modificrilor expresive la care particip elementele mobile ale fecei); pantomimica ( ansamblul reacciilor la care particip tot corpul ); modificrile de natur vegetativ ( amplificarea sau diminuarea ritmului respiraciei, vasoconstriccia, vasodilatacia, modoficarea compoziciei chimice a sāngelui sau hormonilor, etc. ); schimbarea vocii ( a intensitcii, ritmului, intonaciei, timbrului, etc.) [ POPESCU-NEVEANU, P., 1978 ]. Polaritatea, intensitatea, durata, mobilitatea _i expresivitatea exist obiectiv, cin evident de limbajul activ-verbal-exterior-oral. Ele sunt cel mai facil de surprins. Īn cazul limbajului activ-verbal-exterior-scris nu putem avea ca ghidaj decāt semnele de punctuacie sau o anumit conformacie grafic, ceea ce necesit, fr nici o īndoial, ca juristul s fie dublat de un bun psiholog-grafolog. Īn cazul altor tipuri de limbaj sau modalitci de expresie, psihologul este de neīnlocuit. 2.4.2.4.2.2. Psiholingvistic, expresiile emocionale nu au numai relevanc cu privire la comportamentul uman, ci _i cu privire la semnificacia expresivitcii lor propriu-zise. Juristul, ca de altfel orice analist al limbajului, trebuie s fac deosebiri dar _i conexiuni īntre rolurile expresiilor emocionale : de comunicare, de influencare a conduitei altora īn vederea svīr_irii unor acte, de autoreglare, de contagiune, sau de accentuare/diminuare a īns_i strii afective n cauz. 2.4.2.5. Funccia protocolar a limbajului juridic. 2.4.2.5.1. Rolul social al limbajului este de netgduit. Exist contexte sociale deosebite care necesit un limbaj formulat aparte. Astfel de contexte denot marcarea  atāt prin limbajul respectiv, cāt _i printr-un comportament adecvat  a unor evenimente _i circumstance care au o semnificacie cu totul special īn viaca comunitcii. Īn astfel de cazuri se urmre_te fie conferirea de solemnitate, fie inducerea de respect cu privire la anumite persoane, momente, lucruri, evenimente, etc. Atāt limbajul utilizat cāt _i comportamentul aferent trebuie s urmreasc respectarea unui anumit algoritm prestabilit - prin tradicie, prin hotrāri exprese ale unor instance corespunztoare ale societcii - sau chiar improvizat ad hoc. Este vorba de ceea ce se nume_te, īn genere, protocol. Īn situacii de protocol, sau considerate protocolare se va utiliza deci un anumit limbaj, cu funccie adecvat. 2.4.2.5.2. Trstura definitorie a limbajului de protocol (sau de ceremonial) este c nu are o funccie informativ: enuncurile nu vizeaz proprietci ale unor lucruri, cauze ale unor fenomene, etc.; el nu are nici funccie comunicativ, nici direccionar-sugeratoare sau expresiv. Īn legtur cu acest aspect, trebuie s fac īns o remarc de principiu: funcciile limbajului, a_a cum au fost prezentate pān acum, nu sunt disjuncte, ele pot interfera _i chiar se pot īmpleti; exist destule cazuri cānd enuncuri ( propozicii ) īndeplinesc simultan mai multe funccii. Ceea ce prevaleaz la un moment dat poate fi o funccie sau alta. Este o situacie similar, de plid, cu facultcile _i funcciunile psihice, care nu sunt  paralele ci exist _i accioneaz ca sistem; doar din raciuni didactice sunt prezentate _i analizate separat. Mai trebuie s adaug aici _i aspectul pragmatic, deosebit _i evident, al enuncurilor protocolare. E.g. jurmāntul depus de un martor īn instanc, o cerere adresat unei oficialitci, alocuciunea prilejuit la acordarea unor medalii, premii, grade militare, pronuncarea unei sentince judectore_ti, etc. Toate aceste forme de exprimare  oral sau scris  necesit respectarea unui astfel de  algoritm ale crui finalitci au fost deja explicitate. Se mai impune aici o ultim observacie: exist enuncuri foarte asemntoare cu cele protocolare, dar care - prin sens _i context  nu pot fi considerate ca atare. Deosebirea este relativ greu de fcut, pentru c relativitatea  frontierei , dintre formulrile protocolare _i cele ce nu sunt expres protocolare, este mutat īn relativitatea  frontierei dintre contextul protocolar sau ceremonios _i cel ce nu īntrune_te, cel pucin formal, aceste condicii. E.g. una este s declari  Te iubesc ! sau ceva īn genul  Jur s-ci fiu credincios, la bine _i la ru, pān cānd moartea ne va desprci ! , īn circumstance private, _i cu totul alta s o faci la altar, īn faca preotului _i a unei asistence, s zicem, īnduio_ate& 2.4.2.6. Funccia performativ a limbajului juridic. 2.4.2.6.1. Analiza logic a limbajului uman, īn general, _i a limbajului juridic, īn special, evidenciaz - poate nu destul - aspectul pragmatic al acestuia. Pot afirma c, din momentul īn care se are īn vedere rolul informacional _i comunicacional al limbajului, perspectiva pragmatic este deja angajat. Dac logica juridic poate fi abordat ca fiind o logic aplicat, atunci _i limbajul juridic - mutatis mutandis - este un limbaj aplicat, i.e. un limbaj special, aceast determinare fiind doar gen proxim. Īn cadrul diferencei specifice, va trebui s fie mencionat, cu precdere, dimensiunea pragmatic-intencional. Teoriile, deja  clasice ale lui J. L. Austin _i J. H. Searle, cu privire la actele de limbaj dovedesc nevoia acestei analize menite s clarifice _i mai mult problema. E adevrat, aceste teorii, ca de altfel, _i cele ce au urmat  completitiv sau adversativ - vin din zona lingvisticii. Dar aceasta nu face decāt s ajute analiza logic, nu s o īnlocuiasc. 2.4.2.6.1.1. J. L. Austin s-a opus tradiciei anglo-saxone dup care limbajul, mai ales prin afirmaciile pe care le construie_te, are funccie eminamente descriptiv: i.e. descriind stri de fapt, afirmaciile noastre pot fi adevrate sau false. S-a dovedit c exist un numr imens de enuncuri, chiar afirmative, ce nu pot fi considerate vericondicional: i.e. se poate vorbi despre sensul lor fr a vorbi despre adevrul propoziciilor pe care le exprim aceste enuncuri, deci nu pot fi considerate īn mod legitim ca adevrate sau false. Postulatul cu privire la caracterul fundamental descriptiv al limbajului devine, pentru J. L. Austin iluzie  descriptiv . Este nevoie, a_adar, s se diferencieze īntre afirmacii constatative (i.e. care sunt descrieri) _i afirmacii ce nu se īncadreaz īn aceast categorie _i pe care Austin le va numi enuncuri performative. Enuncurile performative satisfac dou proprietci: (a) nu descriu nimic _i deci nu sunt nici adevrate, nici false; (b) corespund executrii unei acciuni. De aici, reluarea obsedantei īntrebri: ce facem atunci cānd spunem ceva ?. Pentru J. L. Austin, atunci cānd spunem ceva, īn fapt, noi īndeplinim trei categorii de acte: un act fonetic - producerea anumitor sunete; un act fatic - producerea anumitor cuvinte, īntr-o construccie dat _i cu o intonacie dat; un act retic - utilizarea unei anumite construccii de limbaj, care are o semnificacie determinat _i care este generat de cuplul < sens, referinc > ; ( a se observa aici tangenca cu semantica-Bunge [ BUNGE, M., 1974 ]). De aici, necesitatea distincciei īntre alte trei acte de limbaj,corespunztoare: (a ) actul locucionar - care se realizeaz prin faptul de a spune ceva; (b ) actul ilocucionar - care se realizeaz spunānd ceva ( īn spunere ); (c ) actul perlocucionar - cer se realizeaz prin faptul de a spune ceva. Exemplele oferite de Austin īnsu_i sunt, īn mod corespunztor: (a ) El mi-a spus  Trage asupra ei ! ; (b ) El m oblig / m sftui / īmi ordon s trag asupra ei ; (c ) El m convinse s trag asupra ei [ AUSTIN, J.L. , 1970 ; MOESCHLER, J., REBOUL. A., 1999 ]. De aici:  Exist trei tipuri de efecte legate īn mod caracteristic de actele ilocucionare: (i) Īncelegerea sensului _i a valorii locuciunii (valoarea corespunde tipului de act ilocucionar realizat) condicioneaz direct reu_ita actului. (ii) Efectele asociate īn mod convencional unui act ilocucionar trebuie deosebite de eventualele consecince ale acestui act. (iii) Al treile tip de efecte este legat de faptul c majoritatea actelor ilocucionare impun un act ulterior īn cazul īn care sunt reu_ite (s.a.) [ MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999, p. 53 ]. La J. L. Austin un act ilocucionar poate lua diferite valori care genereaz cinci tipuri de clase: clasa veridictivelor - corespunde īn principal actelor juridice; utilizeza verbe de genul : a achita, a condamna, a pronunca, a decrata, a clasa, a evalua, etc. clasa exercitivelor - corespunde acelor forme de judecat ce se efectueaz aupra a ceea ce ar trebui fcut; utilizeaz verbe de genul : a destitui, a comanda, a ordona, a lsa mo_tenire, a ierta,etc. clasa promisivelor - oblig locutorul la o anumit atitudine sau la efectuarea unei anumite acciuni; utilizeaz verbe de genul : a promite, a face legmānt, a garanta, a paria, a jura s..., etc. clasa comportativelor - implic o atitudine sau o reaccie la conduita sau situacia celorlalci; utilizeaz verbe de genul : a se scuza, a mulcumi, a comptimi, a critica, a brava, etc. clasa expozitivelor - ilocucionarele ce apar īn actele de expunere; utilizeaz verbe de genul : a afirma, a nega, a postula, a remarca, etc. [ ibidem, p.54 ]. 2.4.2.6.1.2. J. H. Searle [ SEARLE, J. H., 1983 ] constat c, īn enuncarea unei fraze dotate cu semnificacie, se īndeplinesc patru tipuri de acte (ultimul, opcional): (i) un act de enuncare - enuncarea de cuvinte sau fraze; (ii) acte propozicionale - ele corespund referincei _i predicaciei; (iii) acte ilocucionare - acte de a pune īntrebri, a ordona, a promite, etc. (iv) acte perlocucionare - acte de a convinge, a persuada, a speria, etc. De aici, o nou clasificare a actelor ilocucionare - alternativ la J.L. Austin: acte reprezentative - locutorul se angajeaz asupra adevrului propoziciei exprimate; acte directive - locutorul īncearc s-l determine pe interlocutor s fac ceva; acte promisive - cu scopul de a obliga locutorul s realizeze un act sau anumite acte; acte expresive - exprimarea strii psihologice, specificat de condicia de sinceritate, fac de starea de lucruri specificat īn concinutul propozicional; acte declarative - provoac adevrul concinutului lor propozicional [ MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999, pp. 55, 63 ] 2.4.2.6.2. Reaccia la teoria actelor de limbaj a constituit-o teoria pertinencei [ SPERBER, D., WILSON, D., 1989 ]. Exist dou grupe de acte de limbaj: (i) acte institucionale sau institucionalizate - cele care, pentru a fi īndeplinite, trebuie identificate simultan de ctre locutor, respectiv, interlocutor (e.g. botezul, declaracia de rzboi, pariul, etc.) dar _i acte cotidiene (e.g. promisiunea, etc.); (ii) acte noninstitucionale - cele realizate fr ca o asemenea identificare s fie necesar (e.g. a aserta, a sugera, a nega, a avertiza, etc. ). Este perspectiva pragmatic-lingvistic. Primul grup nu cine de lingvistic _i nici de pragmatic, ci de studiul instituciilor; al doilea grup aparcine clar lingvisticii sau pragmaticii, fr a impune īns _i o clasificare a actelor ilocucionare [ MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999, p. 67 ]. 2.4.2.6.3. Īn concluzie,  enuncurile performative seamn doar ca alctuire cu cele protocolare, dar din perspectiva finalitcii lor, pe lāng funccia lor performativ, au inevitabil _i alte funccii: expresiv, informativ, de comunicare _i chiar direccionar-sugeratoare (& ) enuncurile performative pot fi evaluate ca fiind adevrate sau false (& ) au, de regul, īn construccia lor a_a- numitele << verbe performative >> (prin care se exprim un angajament, o promisiune, o dorinc etc. de a face ceva, de a acciona cumva etc.) (s.a.) [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p.93 ]. APLICAbII : Ä% Pentru fiecare propozicie de mai jos: (i) artaci ce funccie a limbajului i este specific; (ii) dac vreuneia din ele īi sunt proprii mai multe funccii, artaci care sunt acestea, īn ce condicii le īndepline_te pe fiecare _i care dintre ele este fundamental: -  Pe primul din stānga l-am vzut srind gardul ________________________________________ -  Extraordinar, cum ai reu_it ?! _____________________________________________________ -  Jur s spun adevrul, īntregul adevr _i numai adevrul ! _______________________________ -  Promit s obcin numai note bune _i foarte bune _______________________________________ -  Este interzis clcatul pe iarb _____________________________________________________ -  Acciunea de strāngere a ajutoarelor va debuta māine, īn jurul orei 10 ______________________ -  Terenul de sport se afl īn spatele cldirii din fac _____________________________________ -  Deschide fereastra ! _____________________________________________________________ -  Consumul de alimente este permis numai īn pauze _i īn afara slilor de curs sau seminar ______ -  De regul, iarna cine de la īnceputul lui noiembrie pān spre mijlocul lui martie _____________ Ä% Daci exemple de enuncuri care au exclusiv funccie performativ _i specificaci actul la care se refer fiecare din propoziciile alese. Ä% Fie expresia: Īn orice act de justicie civilizat se aplic principiul prezumciei de nevinovcie. Imaginaci _ase contexte diferite īn care expresia respectiv s īndeplineasc funcciile corespunztoare ale limnajului juridic (i)______________________________________________________________________________ (ii)_____________________________________________________________________________ (iii)_____________________________________________________________________________ (iv)_____________________________________________________________________________ (v)_____________________________________________________________________________ (vi)_____________________________________________________________________________ Ä% Daci exemple de termeni vagi _i formulri ambigue, de preferinc, din contextul juridic Ä% Dac am lua drept exemplu cele zece porunci, artaci cum ar putea fi ele interpretate ca propozicii normative Ä% Luaci o serie de propozicii normative, respectiv, imperative din viaca cotidian _i transformaci-le una īn alta Ä% Luaci un text oarecare (e.g. un fragment dintr-un articol de pres; nu mai mult de 50-75 de cuvinte ) _i īncercaci s-l aduceci la o form tipic funcciei protocolare a limbajului Ä% Luaci, dup preferinc, un text juridic oarecare (propozicii simple). Consideraci-le acte de vorbire. Artaci, pentru fiecare caz, īn ce const actul locucionar, cel ilocucionar, respectiv, actul perlocucionar. 2.5. REFERINbE BIBLIOGRAFICE PENTRU UNITATEA 2 AUSTIN, J. L., 1970,  Quand dire c est faire , Ed. du Seuil Paris. BIELTZ, P., 1995,  Logic , Ed. Didactic _i Pedagogic, Bucure_ti. BIELTZ, P., DUMITRU, M., 1999,  Logic _i argumentare , All. Bucure_ti. BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998,  Logic juridic , Ed. Pro Transilvania, Bucure_ti. BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1999,  Logic _i argumentare , Teora, Bucure_ti. BOTEZATU, P., 1973,  Semiotic _i negacie , Junimea, Ia_i. BUNGE, M., 1967,  Scientific Research , vol. 1 & 2, Springer, Heidelberg. BUNGE, M., 1973,  Method, Model and Matter , D. Reidel, Dordrecht. BUNGE, M., 1974,  Treatise on Basic Philosophy , D. Reidel, Dordrecht. BUNGE, M., 1984,  ^tiinc _i filosofie , Ed. Politic, Bucure_ti. CHEVALIER, J., GHEERBRANT, A., 1994,  Diccionar de simboluri , Vol. I  III, Ed. Artemis, Bucure_ti. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR, Gh., 1980,  Mic diccionar de terminologie lingvistic , Ed. Albatros, Bucure_ti. COPI, I., 1973,  Introduction to Logic , Collier Macmaillan International, London. COSMOVICI, A., 1996,  Psihologie general , Polirom, Ia_i. DANCE, X., 1970,  The Concept of Communication , īn Journal of Communication, 20. DANCY, J., SOSA, E., (Eds.), 1998,  Diccionar de filosofia cunoa_terii , vol. 1, Ed. Trei, Bucure_ti. DUCROT, O., TODOROV, T., 1972,  Dictionnaire encyclopedique des sciences du langage , Ed. Du Seuil, Paris. ECO, U., 1972,  La structure absente. Introduction a la recherche semiotique , Ed. Mercure de France, Paris. ECO, U., 1982,  Tratat de semiotic general , Ed. ^tiincific _i Enciclopedic, Bucure_ti. HINTIKKA, J., SUPPES, P., 1970,  Information and Inference , D. Reidel, Dordrecht. IOAN, C., 1997-1998,  Psihologie de nota 10 ! , vol. 1 & 2, Ed. Studenceasc, Bucure_ti. JAKOBSON, R., 1971,  Dictionnaire des sciences du langage , Ed. du Seuil, Paris. LIEURY, A., 1998,  Manual de psihologie general , Antet, Bucure_ti. MCQUAIL, D., 1999,  Comunicarea , Institutul European, Ia_i. MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999,  Diccionar enciclopedic de pragmatic , Ed. Echinox, Cluj. MOLES, A., 1964,  Sociodinamica culturii , Ed. ^tiincific, Bucure_ti. MORRIS, Ch., 1970,  Signification and Significance , The M.I.T. Press, Cambridge (Mass.). MURE^AN, A.-V., 1999,  Strategii logice de prelucrare a informaciei īn creacia _tiincific , Tez de Doctorat, Universitatea  Babe_-Bolyai , Cluj-Napoca. PEIRCE, C.S., 1931-1958,  Collected Papers , vol. I  VIII, The M.I.T. Press, Cambridge (Mass.). POPESCU-NEVEANU, P., 1978,  Diccionar de psihologie , Ed. Albatros, Bucure_ti. POPPER, K. R., 1972,  Conjectures and Refutations , Routledge & Kegan Paul, London. POPPER, K. R., 1978,  La connaissance objective , Complexe, Bruxelles. POPPER, K. R., 1981,  Logica cercetrii , Ed. _tiincific _i Enciclopedic, Bcure_ti. RESHER, N., 1964,  Introduction to Logic , Dover, New-York. RESHER, N., 1966,  The Logic of Commands , Academic Press, New-York. RESHER, N., 1968,  Topics in Philosophical Logic , D. Reidel, Dordrecht. SEARLE, J.H., 1983, “Intentionality. An Essay in the Philosophy of Mind”, Cambridge Univ. Press, Cambridge. SHANNON, C., WEAVER, W., 1975, “La theorie mathematique de la communication”, C E P L, Paris. SPERBER, D., WILSON, D., 1989, “La pertinence. Communication et cognition”, Ed. du Minuit, Paris. ^CHIOPU, U. (Coord.), 1997,  Diccionar de psihologie , Ed. Babel, Bucure_ti. ^OITU, L.,1997,  Comunicare _i acciune , Institutul European, Ia_i. VON WRIGHT, G. H., 1982,  Norm _i acciune , Ed. ^tiincific _i Enciclopedic, Bucure_ti. ZIEMBINSKI, Z., ZIEMBA, Z., 1976,  Practical Logic , D. Reidel, Dordrecht. ZLATE, M., 2000,  Psihologie general , Polirom, Ia_i. UNITATEA 3 CAPITOLUL 3 A r g u m e n t a r e a j u r i d i c  , sau << In der Logik gibt es keine Moral >>* SUBUNITATEA A. CONbINUT : Inferenc _i argumentare; inferenc _i demonstracie. Argumentare  demonstracie  explicacie din perspectiva logicii. OBIECTIVE  % COMPETENbE : Parcurgerea acestei Subunitci A este deosebit de important pentru īncelegerea _i apoi operacionalizarea unor concepte de baz ale logicii (implicit ale logicii juridice). Īn meta-logica _i filosofia logicii, mai ales īn teoriile moderne, toate discuciile graviteaz īn jurul conceptului de inferenc. Studencii trebuie s aib grij s-_i īnsu_easc cīt mai corect acest concept. Apoi, conceptele conexe, cu care se va opera pe tot parcursul studiului disciplinei logic juridic. Prin urmare, am considerat necesar ca, din motive īn primul rānd metodologice, s īmpart Subunitatea A īn mai multe module. Fiecare dintre acestea va avea īn vedere o serie de concepte-cheie. Recomand studierea _i fixarea lor īn mod distinct _i succesiv. M o d u l u l - ¬ : concepte-cint ŗ% constructe logice ŗ% propozicia logic ŗ% tipologia propoziciilor: cognitive, pragmatice, axiologice, interogative, cognitiv-axiologice ŗ% raportul inferenc  implicacie; tipuri de implicacie ŗ% structura unei inference: condicie ’! consecinc; premis/e ’! concluzie; structura unei implicacii: antecedent ’! (con)secvent ŗ% condicie necesar / condicie suficient ŗ% validitate vs nevaliditate; conclusivitate vs neconclusivitate ŗ% implicatur vs implicitare / explicitare M o d u l u l - ² : concepte-cint ŗ% demonstracie ŗ% structura _i regulile demonstraciei ŗ% demonstracie vs deduccie ŗ% demonstracie īn sens strict; demonstracie īn sens larg  % PERFORMANbE : dup parcurgerea sistematic _i atent a modulelor ± _i ² studencii vor putea opera/performa urmtoarele: o p e r a c i o n a l i z  r i p e m o d u l u l  ± ŗ% constructul de inferenc (logic) ca trecere de la cunoscut la necunoscut ŗ% distinccia adevr / fals vs distinccia corect (valid) / incorect (nevalid) ŗ% instancierea propoziciilor cognitive, pragmatice, axiologice, interogative _i cognitiv- axiologice ŗ% propozicie logic _i aserciune ŗ%raportul dintre inferenc _i implicacie ŗ% raportul dintre validitate _i conclusivitate o p e r a c i o n a l i z  r i p e m o d u l u l  ² ŗ% analiza comparativ _i diferencial a cvadruplului implicacie  inferenc - agrumentacie  demonstracie RESURSE BIBLIOGRAFICE 1. BIELTZ, P., 1999, Logic, Ed. Didactic _i Pedagogic, Bucure_ti, p. 46-51. 2. BIELTZ, P. , DUMITRU, M., 1999, Logic _i argumentare, Ed. ALL, Bucure_ti, p. 25-28. 3. BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, Logic juridic, Ed. Pro Transilvania, Bucure_ti, p. 386- 405, 430-461. 4. BLANCHE, R., 1973, Le raisonnement, P.U.F., Paris, p. 12-33. 5. BOTEZATU, P., 1997, Introducere īn logic, Ed. Polirom, Ia_i, p. 64-67, 183-196. 6. CRCIUN, D., 2000, Logic _i teoria argumentrii, Ed. Tehnic, Bucure_ti, p. 17-38. 7. ENESCU, Gh., 1980, Fundamentele logice ale gāndirii, Ed. ^tiincific _i Enciclopedic, Bucure_ti, p. 184-246. 8. HAIGHT, M., 1999, The Snake and the Fox. An Introduction to Logic, Routledge, London & New-York, p. 3 - 29. 9. LEPORE, E., 2000, Meaning and Argument, Blackwell, Malden (Mass.), Oxford, p. 5-19. 10. MURE^AN, A.-V., 2000, Pro Logica (I). Informacie  Inferenc  Argumentare (A), īn Studia Universitatis <<Vasile Goldi_>>, Arad, Seria Drept. 11. MURE^AN, A.  V., 2001, Pro Logica (I). Informacie  Inferenc  Argumentare (B), īn Studii Juridice,  Vasile Goldi_ University Press, Arad. 12. SAINSBURY, M., 2001, Logical Forms, Blackwell, Malden (Mass.), Oxford, p. 9-33. 13. TOMASI, P., 1999, Logic, Routledge, London & New-York, p. 2-30. 3.1. Inferenca - nucleul racional al argumentrii 3.1.0. Introducere. [*]  Fiecare poate s-_i construiasc logica sa, adic forma limbajului su dup cum vrea, īn logic nu exist nici o moral  iat esenca principiului tolerancei, a_a cum a fost acesta enuncat de marele logician Rudolf Carnap īn celebra sa lucrare  Sintaxa logic a limbii . A reduce complexitatea deosebit a tuturor demersurilor logico-juridice la argumentarea juridic este o gre_al de tipul reduccionismului īngust, a nu remarca esenca eminamente argumentativ a raciunii juridice este iar_i o gre_al: īntr-o societate ce se pretinde civilizat trebuie s accioneze forca dreptului _i nu dreptul forcei, iar acest  forc a dreptului īnseamn, īn mare parte, convingere. Am considerat īntotdeauna c libertatea īnseamn cunoa_terea, īncelegerea _i dominarea practic _i responsabil a necesitcii. Īntr-un stat de drept forca necesitcii nu se impune deci orbe_te, ci prin convingere, prin acceptarea _i asumarea necesitcii ca expresie a intereselor fundamentale ale comunitcii umane:  raciunea social nu plute_te providencial deasupra oamenilor, ci exist īn _i prin oameni. Principiul tolerancei ne īnvac cel pucin dou lucruri: mai īntāi, c depinde de noi ce resurse argumentative/persuasive punem la btaie atunci cānd vrem s ne afirmm fiinca proprie īn contextul fiincrii comune, apoi, c nu putem face rabat la  regulile jocului , care, aici, sunt cele ale raciunii, i.e. ale logicii. 3.1.1. Argumentare logic sau logica argumentrii ? La prima vedere, primul termen al acestei false dileme s-ar prezenta doar ca pleonasm, al doilea termen, ar sugera o relacie partitiv, i.e. elementul logic este doar o parte constitutiv a demersului argumentativ īn genere. Īn realitate, lucrurile stau mult diferit, exist multe neīncelegeri _i, implicit, confuzii cu privire la ceea ce este argumentul, argumentarea _i argumentacia. Mai mult, cīnd plonjm īn spaciul logicii juridice, ne pa_te pericolul fie de a reduce domeniul acesteia la teoria argumentrii juridice, fie de a cdea īntr-un fel de dualism argumentare - argumentare juridic, unde al doilea element al acestui  paralelism nu mai este, fac de primul, īn raportul gen-specie, ci se prezint ca alternativ [MURE^AN, A.- V., 2000 ]. O teorie a argumentrii juridice  consistent (i.e. perfect necontradictorie), complet (i.e. saturat) _i independent (i.e. fr interference logice īntre conceptele _i propoziciile de baz)  nu a fost eleborat _i nici nu cred c va ajunge s fie vreodat elaborat, la nivelul pretenciilor parametrilor mencionaci. Acest  defect de mas este propriu oricrui sistem formal axiomatic  cint suprem dar _i relativ utopic a _tiincei  a_a cum a demonstrat magistral Kurt Godel īnc īn 1931. Ca parte a logicii juridice, teoria argumentrii juridice parcurge acela_i frmāntri _i chinuri ale  facerii , prezentānd azi  masa critic , necesar dar niciodat suficient, pentru o contribucie semnificativ la teoria _i practica dreptului. 3.1.1.2. Pentru a ajunge la o anume clarificare cu privire la ceea ce este argumentarea juridic trebuie s plec de la cāteva consideracii asupra inferencei. Dac logica (unic) este  cunoa_terea, īncelegerea _i dominarea practic _i responsabil a structurilor fundamentale ale gāndirii - oriunde _i oricānd, īn presupozicia condiciilor de normalitate psihic  _i dac gāndirea este un proces, o continu mi_care a ideilor, atunci  cinta logicii, ca organon _i canon este, īnainte de toate, inferenca. Dup cum se observ, m feresc de sintagma  inferenc logic pentru c este pleonastic; īn ciuda unor tentative de a acredita _i existenca unor inference matematice, lingvistice, afective, etc., inferenca este un proces logic, prin excelenc, i.e. trecerea gāndirii de la cunoscut la necunoscut. Unii logicieni chiar definesc logica drept  _tiinc a inferencei . Evident, trebuie s-mi iau ni_te msuri de precaucie: īn primul rānd, o asemenea caracterizare a inferencei este  generalissim , nu surprinde esenca ei, care nu poate fi decāt... logic,... _i ar putea conduce chiar la un cerc vicios (i.e. logica este _tiinca inferencei iar inferenca este eminamente un proces logic& ); īn al doilea rānd, cu foarte mult īngduinc am putea accepta caracterizarea respectiv drept  gen proxim ; īn al treilea rānd, logica nu este o _tiinc, ci, īn relacia ei  siamez cu matematica, ca logico-matematic, este mai mult decāt o _tiinc, a_a cum am pledat īnc īn Cap. 1. 3.1.2. Chestiuni preliminare. 3.1.2.1. Pot exista mai multe platforme de  start , unele dintre ele extrem de sofisticate: cum intenciile autorului vizeaz doar o introducere īn aceast vast problematic, alegerea s-a oprit asupra unei variante de plecare strict elementare. Principiul carnapian al tolerancei īmi īngduie acest demers. 3.1.2.2. Procesul atāt de complex al cunoa_terii umane se desf_oar, _i ī_i exprim rezultatele (cuno_tincele, ca informacii cognitive) mereu nedesvār_ite, īn _i prin ceea numim azi constructe. Pentru o eventual delimitare de alte discipline, īn primul rānd, de psihologie, pot acredita sintagma de constructe cognitive. Dac trebuie s fiu mai riguros, voi merge mai departe, spunānd c  din punct de vedere logic, fie _i īn spiritul logicii clasice, tradicionale, deocamdat, - am īn vedere, īn calitatea de constructe logice, nociunea, judecata _i racionamentul. Cum adevrul este finalitate suprem _i pentru logic, trebuie s vedem ce constructe specific logice se coreleaz funciar cu acesta. Nociunile (conceptele) nu pot fi adevrate sau false. E.g. ar fi ciudat s spunem despre constructul - nociune de  judector la Curtea Suprem de Justicie , care este designat de termenul-nume de  judector la Curtea Suprem de Justicie [ a se vedea Cap. 2 ], este adevrat, sau fals. Tot a_a, īn cazul constructelor-nociuni de  avocat ,  condamnare īn contumacie , etc., designate de termenii-nume lingvistice similare:  avocat ,  condamnare īn contumacie , etc. La fel, racionamentele nu pot fi adevrate sau false. Este un abuz de limbaj s spunem, de pild, c racionamentul (redat prin constructul - schem de racionament)  Dac A, atunci B; dac B, atunci C; prin urmare, dac A, atunci C , designat prin formula:  [ ( A’!B ) & ( B’!C ) ] ’! ( A ’!C )  , este adevrat sau fals. Īn realitate, acest racionament, redat prin formula-schem de mai sus, este corect/incorect sau valid/nevalid logic, i.e. īn conformitate, sau nu, cu legile logicii (formale). Sau, un exemplu clasic concret:  Toci oamenii sunt muritori; Socrate este om; Deci, Socrate este muritor (designat, lingvistic, prin exact acelea_i cuvinte, dar puse īntre ghilimele duble, de tipul  ------ ). Racionamentele pot fi deci valide (corecte logic) sau nevalide (incorecte logic). Rezult c numai judeccile (propoziciile logice) pot fi adevrate sau false. 3.1.2.2.1. Rezumānd ideile # 3.1.2.2., se poate spune c, īn calitate de construct,  O propozicie este o unitate de discurs formulat cu o anumit intencie _i care poate fi acceptat sau respins pe baza unor criterii de evaluare: adevrat sau fals, adecvat sau inadecvat _.a. (s.n.) [ BIELZ, P., GHEORGHIU, D., 1999, p. 18 ]. Aceata a fost o prim cale de a ajunge la ideea de propozicie. 3.1.2.3. Īn continuare, pentru simplificare, voi renunca (īn cea mai mare parte) la detalierile ortografice ale semanticii-Bunge [ cf. Cap. 2 ]. Ele au fost utilizate temporar aici pentru a reaminti dinstincciile necesare īntre planul lingvistic, cel conceptual _i cel al realitcii. O a doua cale de a contura specificul propoziciei īn logic este cea care urmeaz: Pentru a _ti ce valoare au cuno_tincele noastre, respectiv, dac ele sunt adevrate sau false, acestea trebuie  puse īntr-o anumit  form  propozicia logic (judecata logic, īn formulare tradicional).  Cuvāntul <<propozicie>> provine de la latinul propositio care, pe de o parte, īnsemna īnfci_are, prezentare sau perspectiv, proprii nociunii de propozicie gramatical ( propozicie īn sens lingvistic ), pe de alt parte īnsemna idee, premis sau tez īntr-o discucie sau argumentare, proprii nociunii de propozicie logic ( propozicie īn sens logic), numit uneori _i judecat (s.a.) [ BIELTZ, P., 1995, p. 5; BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 21 ]. Exist īns propozicii care redau cuno_tince, dar _i propozicii care exprim īntrebri, ordine/comenzi, propuneri, promisiuni, etc. Īn toate cazurile, astfel de propozicii concin anumite informacii, dar numai anumite asemenea informacii, i.e. informaciile cognitive propriu-zise, pot fi validate sau invalidate sub aspectul valorii de adevr (adevrat, fals  conform bivalencei; adevrat, fals, nesigur  conform trivalencei; _.a.m.d. ). De aceea, īn acest context al discuciei despre inferenc _i argumentare, propoziciile care pot fi calificate drept  adevrate sau  false sunt numite propozicii cognitive, iar punctul de vedere dup care le validm este numit principiul bivalencei, i.e. principiul  conform cruia sunt acceptate numai dou valori de adevr, numite _i <<valori logice>> pentru a califica propoziciile cognitive: valoarea adevrat _i valoarea fals (s.a.) [BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 22 ]. E.g. Puterea judectoreasc, īntr-un stat democratic _i de drept, este separat de puterea legislativ _i executiv; Toci studencii romāni la Drept au obcinut Bacalaureatul; Unii juri_ti sunt avocaci, sunt propozicii adevrate, īn timp ce Toci avocacii sunt magistraci; Nici un judector nu e cinstit; Romānia anului 2000 este monarhie constitucional sunt propozicii false. Īn schimb, nu ne putem pronunca asupra valorii logice sau valorii de adevr a propoziciilor: De ce ai ales s studiezi Dreptul ? (propozicie interogativ), Prezint-te la examenul de Drept civil ! (propozicie imperativ, de comand), Este obligatoriu s obcii 50 de puncte-credite (propozicie deontic; [ deontos , īn greaca veche = cum trebuie]). Īn multe tratate de logic se vorbe_te _i despre propozicii cognitive nesigure, ca valoare de adevr: e.g. Studencii la drept ī_i iubesc viitoarea meserie. Dar, de vreme ce putem presupune c o propozicie / judecat logic, este adevrat sau fals, conform principiului bivalencei, nu mai are sens s ne complicm inutil: toate propoziciile logice vor fi discutate numai īn  spaciul de joc al adevrului _i falsului. 3.1.2.3.1. Rezumānd ideile de la # 3.1.2.3., trebuie s facem deosebire īntre propoziciile cognitive, propoziciile pragmatice, propoziciile axiologice, propoziciile interogative _i propoziciile cognitiv-axiologice. Criteriul acestei clasificri este intencia, avānd īn vedere c  Forma complet prin care exprimm o intencie este propozicia [ ENESCU, Gh., 1980, p. 184 ]: Propoziciile cognitive  sunt formulate cu intencia de a transmite o informacie, calificabil ca adevrat sau fals, despre o anumit stare de fapt (s.n.) [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1999, p. 18 ]. Deci,  intencia de a comunica o informacie (s.n.) [ ENESCU, Gh., 1980, p. 184 ]. Exemple s-au dat mai sus; Propoziciile pragmatice [  pragma , īn greaca veche = fapt ]  sunt formulate cu intencia de a provoca o modificare īn comportamentul, inclusiv verbal, sau/_i īn atitudinea cuiva  (s.n.) [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1999, p. 19 ]. Deci,  intencia de a determina o acciune (s.n.) [ ENESCU, Gh., 1980, p. 184]. Īn aceast grup ar intra propoziciile: (a) imperative, (b) normative, (c) recomandri, (d) rugminci, etc. [ ibidem, p. 200 ]. E.g. Trebuie s aprm patria; Ar fi bine s mnānci mai pucin ! ; D-mi, te rog, lucrul cutare !, etc. [ ibidem ]. Necesitatea analizei fiecrui tip de astfel de propozicii a dus la aparicia unor logici speciale, dar care nu intereseaz la tema de fac; (iii) Propoziciile axiologice [  axia , īn greaca veche = valoare ]  concin cuvinte care exprim evaluri, cum sunt <<bine>>, <<ru>>, <<frumos>>, <<urāt>> etc. _i sunt formulate cu intencia de a raporta un tip de conduit, o atitudine sau un anumit lucru la o valoare moral (bine, ru), estetic (frumos,urāt) _.a. (s.n.) [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1999, p. 19 ]. Deci  intencia de a da o aprecire (s.n.) [ ENESCU, Gh., 1980, p. 184 ]. E.g. Este bine s īci respecci profesorii; Studenta x nu este urāt, etc.; Propozicii interogative , un fel special de propozicii pragmatice, destinate s obcin un rspuns. Exist o logic special care le studiaz  erotetica sau logica erotetic (logica interogativ). Dup criteriul naturii rspunsului, exist dou feluri de propozicii interogative: (a) propozicii cu rspunsul  da sau  nu , respectiv, (b) propozicii cu rspuns  indicativ . Deci,  intencia de a determina un rspuns [ ibidem, pp. 202, 184 ]. E.g. Te duci la facultate ? Rspuns:  da ! ( nu ! )  pentru cazul (a); Unde te duci ? Rspuns:  La examenul de logic juridic !  pentru cazul (b); Propoziciile cognitiv-axiologice exprim _i ele evaluri, dar aceste evaluri pot fi considerate drept proprietci, relacii, sau ansambluri de proprietci, relacii, _.a.m.d. ale lucrurilor, proceselor, fenomenelor, etc. constatabile prin experienc, prin raportare la un anumit obiect sau clas de obiecte, deci, la o anume realitate. E.g. Acest examen a fost extrem de greu. Astfel de propozicii, pe care Gh. Enescu le mai nume_te declarativ-subiective, au toate valoare de adevr, adevratul sau falsul,  īns verificarea lor este adesea dificil sau imposibil , pot fi considerate un fel de  mrturisiri [ ibidem, p. 216 ]. Avānd īn vedere īns importanca lor īn argumentare, mai ales īn argumentarea juridic, consider c este bine s prezint o subclasificare a acestora, datorat aceluia_i regretat logician romān. Astfel, ele pot fi: (a) propozicii de intencie, (b) propozicii de opinie, (c) propozicii de opciune sau preferinc, (d) propozicii de atitudine, (e ) propozicii emocionale, (f) propozicii de a_teptare, (g) propozicii optative [ ibidem ]. 3.1.2.3.2. Cānd vorbim de valorile logice (de adevr) ale propoziciilor cognitive trebuie s avem īn vedere informacia cognitiv a acestor tipuri de constructe _i nu formulrile lor lingvistice. Īn logic, numai concinuturile de gāndire, sub form propozicional, (i.e. propozicii cognitive), indiferent care ar fi acestea, īn mod concret, sunt presupuse ca fiind adevrate sau false. Formele lingvistic-propozicionale nu fac decāt s exprime, deci s designeze propoziciile logice; de aceea este posibil ca diferite expresii lingvistice s designeze aceea_i propozicie logic. Dac aceea_i expresie lingvistic designeaz mai multe propozicii logice diferite, atunci suntem īn faca fie a unei ambiguitci sintactice, fie a unei ambiguitci semantice, fie a unei ambiguitci pragmatice [ a se vedea Cap.2 ]. 3.1.2.3.3. Reamintesc aici c semn (īn sens generic, semiotic) īnseamn unitatea dialectic a semnificantului cu semnificatul; termen (īn sens logic) īnseamn unitatea dialectic a semnului-cuvānt/cuvinte cu nociunea/conceptul, iar enunc (īn sens logic) īnseamn unitatea dialectic a expresiei lingvistice (īn limbaj natural sau simbolic) cu propozicia logic. Dac tot avem īn vedere propoziciile cognitive, atunci mai trebuie s acreditm _i denumirea de aserciune. Prin aserciune se īncelege - īn sens slab  o afirmacie sau negacie; - īn sens tare - o afirmacie sau negacie īnsocit de supozicia adevrului [ ENESCU, Gh., 1985, p. 25 ]. Este important s mai amintesc aici c o afirmacie nu se confund cu o propozicie logic adevrat, iar o negacie nu se confund cu o propozicie logic fals. Atāt afirmaciile cāt _i negaciile pot fi, fiecare, adevrat sau fals. E.g. Dreptul civil este o disciplin obligatorie la facultatea de Drept (propozicie afirmativ adevrat); Logica juridic este o disciplin obligatorie la facultatea de Drept (propozicie afirmativ fals [deocamdat !]); Nici un student la Drept nu obcine diploma de licenc fr promovarea tuturor examenlor (propozicie negativ adevrat); Nici un principiu de drept nu are relevanc moral (propozicie negativ fals).  Morala practic ? : Sub nici o form _i sub nici o condicie nu trebuie s se confunde valorile de adevr sau valorile logice de adevrat _i fals cu strile sau atitudinile epistemice (de cunoa_tere)  cunoscut ca adevrat _i  cunoscut ca fals . 3.1.3. Propozicia cognitiv _i inferenca. 3.1.3.1. Informacia cognitiv (i.e. informacia-cunoa_tere, totalitatea cuno_tincelor) pe care o decine, pe de o parte, omul ca individ, pe de alt parte, omenirea īn īntreaga sa evolucie istoric, este uria_. A face aceast afirmacie este a spune ceva cāt se poate de banal.Tot atāt de banal mi se pare azi _i concluzia unor sociologi ai _tiincei care constat c volumul total de cuno_tince ale umanitcii ( = tot ce se _tie de la īnceputurile umanitcii pān īn prezent ) se dubleaz la fiecare 10 ani, mai nou, la fiecare 7-5 ani. Imaginea ce se profileaz pare, īntr-adevr, terifiant. Problema serioas care se ridic īns este cea a gestionrii acestei informacii. Īn acest context trebuie s fac o serie de observacii menite s precizeze orizontul discuciei asupra inferencei _i asupra mecanismelor sale spre a m putea apropia, pas cu pas, de natura argumentrii, īn general, a argumentrii juridice, īn special. Deoarece inferenca este  sistemul nervos central al argumentrii. (i) Sintagma informacie cognitiv a urmrit disocierea (dar nu _i ruperea, izolarea) informaciei-cunoa_tere de alte tipuri de informacie: exist, de pild, informacie genetic, informacie stocat _i procesat de computere (ma_ini), informacie īn lumea plantelor _i a animalelor, _.a.m.d. Unii autori discut chiar de o informacie structural-constitutiv a lumii, a Universului [ DRGNESCU, M., 1988, de fapt, īntreaga oper ]. Iar pān aici nu am mencionat decāt informacia existent īn spaciul extra-uman, de_i ea interfereaz, uneori vital, cu acesta. Cāt despre informacia din universul uman propriu-zis, alturi de informacia cognitiv, se poate vorbi de informacie senzorial-perceptiv, mnezic, afectiv, apoi, estetic, cultural, social, etc. Este prea evident c nu are sens lrgirea cāmpului discuciei. Ceea ce consider important aici este c  din raciuni de simplificare - voi folosi de aici īncolo cuvāntul  informacie pentru a designa conceptul de  informacie cognitiv . Analiza logic presupune existenca _i procesarea informaciei logice, i.e. informacie cognitiv structurat īn _i prin constructe logice. (ii) Niciodat un singur individ nu a putut decine toat informacia. Cānd se vorbe_te de mari personalitci ale Antichitcii sau ale Rena_terii, adevraci titani ai cunoa_terii, c ar fi decinut cuno_tince enciclopedice, avānd īn vedere volumul relativ modest al informaciei timpului, se face acest lucru cu intencia mai degrab de a le contura mai accentuat individualitatea cu totul excepcional. Acest fapt nu scade cu nimic gloria unui Aristotel sau da Vinci, de pild. Adevrul este c cea mai mare parte a informaciei era _i este _i azi stocat pe diferici purttori materiali (substanciali _i energetici). Pe lāng procesul firesc de uitare sau de distorsiune īn transmiterea informaciilor, proces tipic uman, s-a mai produs _i pierderea sau distrugerea suporturilor materiale ale informaciei. Aceasta a echivalat cu pierderea informaciilor respective pentru totdeauna. Nu este fr  miez a spune despre cineva c  a dus cu sine taina īn mormānt . Mai mult, informacia  deja existent la nivel uman  sufer un proces continuu de restructurare, reorganizare, concomitent cu nestvilita ei cre_tere. (iii) Gestionarea informaciei (cognitive) este o problem nu numai foarte serioas ci _i foarte grea. Pentru _tiinc - ca model sau ideal de cunoa_tere - gestionarea aproape desvār_it ar fi prin axiomatizare, dus, dac se poate, pān la nivelul unor sisteme formal-axiomatice. Ar īnsemna c fiecare informacie _i-ar avea, īn principiu,  csuca ei, locul ei bine stabilit īn sistem, c ar fi perfect corelat cu celelalte informacii, astfel īncāt s se asigure cel pucin dou lucruri: adevrul ei, garantat prin īntemeierea sa pe alte adevruri _i posibilitatea generrii, producerii, īn orice moment, a fiecrui adevr cutat, sau de noi adevruri, plecānd de la cele date (garantate). Exist mult racionalitate īn acest demers: principiul interferencei logice a conceptelor _i propoziciilor [ENESCU, Gh. 1973; 1980 ] atest c toat cunoa_terea noastr (informacia) este organizat īntr-un sistem, dinamic, mai mult sau mai pucin integrat, mai mult sau mai pucin coerent, mai mult sau mai pucin deschis, atāt la nivel individual-concret, cāt _i la nivel social. Īntre informacii se constituie sau se pot constitui multiple relacii, de la simple contiguitci, asocieri īntāmpltoare, la lancuri de dependence necesare, stricte, probabile, etc. Ceea ce este extrem de important este faptul c o mare parte dintre aceste relacii, īn virtutea racionalitcii lor, poate fi controlat de ctre raciune. Aici intevine logica, iar principalul instrument al  gāndirii ce se gānde_te singur este inferenca. (iv) Inferenca nu numai c  face ordine īn lumea informaciilor (īn accepciunea pe care am dat-o mai sus), ci _i poate produce, genera noi informacii Nu doresc aici s redeschid vechea _i deja  clasica discucie īn jurul contextului descoperirii _i a contextului justificrii,  dosar deschis, mai īntāi, de H. Reichenbach, continuat de R. Carnap _i, apoi, de uria_a literatur ce a urmat [ HINTIKKA, J. (Ed.), 1975 ]. Important de recinut aici, cred c este faptul c inferenca (logic) nu este un substitut, sau, mai utopic spus, un panaceu al  contextului descoperirii , ci un instrument. Un instrument poate mai apropiat de  contextul justificrii . Logica abordeaz formele (structurile) gāndirii _i nu concinuturile gāndirii. Aici, _i īn acest sens, exist _i funccioneaz inferenca _i, tot a_a, apare _i statutul _i rolul ei īn argumentare, respectiv īn argumentarea juridic. (v) Am īncercat deci s acreditez ideea c inferenca  la modul absolut - nu  creaz informacii ci, mai degrab, organizeaz informacii. Dar, de vrem s fim mai dialectici _i deci de o mai mare suplece īn nuance, trebuie s recunoa_tem c organizarea/reorganizarea formal-structural a informaciei prin diferite operacii sau procese logice, printre care , la loc central, se afl _i inferenca, este, prin ea īns_i, generatoare de informacii, i.e. de  noutate absolut pentru curiosul absolut . Cci, simpla luare la cuno_tinc c o propozicie logic  urmeaz din alt propozicie logic, unde ultima propozicie este garantat adevrat, iar procedeul de derivare logic este corect (valid), īnseamn deja plus-informacie. Una este informacia furnizat de fiecare propozicie īn parte, alta este informacia furnizat de lancul inferencial realizat īntre cele dou propozicii (sau expresii, dac e cazul). Īn aceast ultim situacie, logica elementar ne conduce spre a considera c  _tim deja ceva mai mult. De aceea am considerat c putem vorbi aici de dou tipuri de informacie logic: informacie logic imanent, purtat de structurile logice ca atare (e.g. nociunea, judecata, racionamentul  ca forme logice īn analiza clasic; propozicia, funccia propozicional, etc., - ca forme logice īn analiza modern ) _i informacie logic emergent, generat de funccionarea, aplicarea, procesarea structurilor logice (e.g. īn primul rānd, inferenca) [ MURE^AN, A.- V., 1999 ]. Cele dou tipuri de informacie logic sunt _i īn raport de continuitate _i īn raport de discontinuitate; oricum, ele sunt foarte strāns legate īntre ele, cu greu pot fi deosebile, pot trece una īntr-alta, similar, mutatis mutandis, cu ceea ce se presupune c se petrece īn lumea particulelor elementare  dac īmi este permis analogia. 3.1.3.2. Īntre 1657 _i 1658 Blaise Pascal scria dou mici lucrri, (Despre) Spiritul de geometrie [ De l esprit geometrique ] _i (Despre) Arta de a convinge [  De l art de persuader ]. El descrie aici metodele geometriei. Īn cutarea _i studiul adevrului trebuie s ne propunem trei obiective  spune el: (a) s descoperim adevrul, cānd īl cutm, (b) s demonstrm adevrul, cānd īl posedm _i (c) s discernem adevrul de fals, cānd īl examinm [DE RABAUDY, C., ROLLAND, B., 1974, p. 138 ]. Īn buna tradicie clasic francez, Michel de Montaigne - Rene Descartes - Blaise Pascal, tradicie ce ne va īnvca ce este spiritul de finece _i spiritul de geometrie, ne gsim īn faca dificilei probleme de a defini inferenca. Īntreaga istorie a logicii, care se va īmpleti mereu cu istoria epistemologiei _i, pāna la urm, cu istoria filosofiei, este marcat profund de efortul de a arta ce este inferenca: o metod de descoperire a adevrului ?, o metod de probare a adevrului ?, o metod de respingere a neadevrului ? 3.1.3.2.1. Toat  pledoaria mea de pān acum nu a urmrit decāt s suscin ideea c argumentarea are drept gen proxim, inferenca. Argumentarea juridic  specie sui-generis a argumentrii - are, indirect, drept gen proxim, tot inferenca. 3.1.3.2.1.1.  Conceput tradicional, inferenca este forma cea mai complicat a gāndirii _i const din derivarea unei propozicii din alte propozicii. Derivarea aceasta se face printr-o operacie logic _i, de aceea, inferenca nu este numai o form logic, ci totodat _i o operacie logic. (& ) Īn logica modern matematic, problema īntemeierii inferencelor se pune īn alt fel. Inferencele apar, īn calcule logice, ca aplicacii ale unor legi logice, care deriv, nu dintr-un principiu, ci dintr-un grup de axiome _i definicii ( s.a.) [BOTEZATU, P., 1997, p. 66 ]. Sir Harold Jeffreys, abordānd tema inferencei _tiincifice, arat c problema fundamental aici este  chestiunea naturii inferencei de la datele empirice, astfel īncāt s se poat face prediccia asupra experiencelor ce pot aprea īn viitor (s.n.) [ JEFFREYS, H., 1973, p. 1 ]. Trecānd peste ideea c ar exista o  inferenc _tiincific , i.e. ceva deosebit de inferenca (logic) [ ?& ], autorul puncteaz o idee important: prin inferenc putem trece de la cunoa_terea faptelor concrete la cunoa_terea unor legi generale ce pot permite, astfel, prediccii asupra fenomenelor concrete studiate.  Cānd facem o inferenc dincolo de datele observacionale, expimm o relacie logic dintre date _i inferenc. Aceast relacie are loc īntr-o logic generalizat, nu īn logica deductiv. Nu s-a pretins c inferenca este probat deductiv sau respins [ disproved, īn orig.] plecīnd de la date. (& ) Aceast relacie īntre un set de date _i o concluzie este numit probabilitate (& ) (s.n.) [ ibidem, p. 23 ] . Prin cele spuse imediat mai sus, se constat c inferenca este conceput aici drept inferenc inductiv, i.e. trecerea de la cuno_tince particulare la cuno_tince generale. Psihologic poate, putem trece de la senzorial-perceptiv la racional-teoretic, dar nu _i logic. La o analiz mai atent, nu avem de-a face cu saltul de la senzacii _i percepcii la idei, ci cu o trecere de la o cunoa_tere, formulat īn propozicii (particulare), tot la o cunoa_tere, o cunoa_tere nou, formulat īn propozicii (universale), ceea ce este cu totul altceva. Temeiul trecerii (inferencei) de la una, sau de la o serie de propozicii, la o alt propozicie poate fi _i probabilitatea. Problema logic a probabilitcii, distinccia dintre probabilitatea a priori _i probabilitatea a posteriori, interogacia dac exist sau nu probabilitate īn plan ontic, i.e. dac  D-zeu joac zaruri , este extrem de interesant _i provocatoare pentru un logician, epistemolog sau filosof al _tiincei. A fortiori, ea nu poate fi abordat aici. Dar iat _i alte dou definicii,  de diccionar , ale inferencei:  Act de a infera, adic de a trage, dintr-un fapt dat sau dintr-o propozicie dat, consecinca care rezult din acestea (& ) Sinonim cu induccia, concluzia, deduccia [ FOULQUIE, P., SAINT-JEAN, R., 1969, p. 359 ];  A. Orice operacie prin care se admite o propozicie al crui adevr nu este cunoscut īn mod direct, īn virtutea legturii sale cu alte propozicii deja acceptate ca adevrate. Aceast legtur poate fi astfel īncāt propozicia inferat s fie gāndit ca necesar, sau numai plauzibil. Inferenca este astfel termenul cel mai general, cruia īi sunt cazuri speciale racionamentul, deduccia, induccia. (& ) B. Propozicie a crei asertare rezult dintr-o inferenc īn sensul A (s.a.) [LALANDE, A., 1968, p. 510-511 ]. 3.1.3.2.1.2. Din punct de vedere logic, se ridic o important īntrebare: care este raportul dintre inferenc _i implicacie ? De_i, aparent, intutiv, sesizm relativ u_or  discrepanca dintre o  trecere/derivare de la premis/premise la concluzie _i o  trecere/derivare de la antecedent la consecvent, rmān īnc o multitudine de lucruri de lmurit. Acest fapt este extrem de important. Voi avea īn vedere  īn cele ce urmeaz  cāteva abordri ale problemei de ctre doi mari logicieni romāni ( Gh. Enescu _i P. Botezatu ) _i de ctre un reputat logician francez  R. Blanche.( Se va vedea, ceva mai departe, c aceea_i problem dificil se pune, īn mod analog, dar altfel nuancat, cu privire la raportul dintre argumentare/argumentacie/argument _i implicacie). (i) Definind inferenca drept  Proces de trecere de la premise la concluzie. (& ) Relacie īntre premise _i concluzie.(& ) Termen sinonim cu racionament (s.a.) [ ENESCU, Gh., 1985, p. 151 ] , autorul o diferenciaz de relacia de implicacie: inferenca poate fi conceput ca implicacie inferencial. Relacia de implicacie este o  clas de ralacii de ordine caracterizat prin urmtoarele proprietci: a) tranzitivitate, b) incompatibilitate īntre primul termen luat pozitiv _i al doilea termen luat negativ, c) nesimetrie, d) modus ponens  [ ibidem, p. 321 ]; se exprim īn form ipotetic  dac a, atunci b , i.e. prin propozicii implicative (ipotetice). Implicacia inferencial este  o relacie de implicacie īntre propozicii (judecci). (& ) Pe lāng proprietcile generale ale relaciei de implicacie, este reflexiv _i antisimetric. (& ) Cazul cel mai interesant de implicacie inferencial este implicacia deductiv. Implicacia inferencial depinde de forma propoziciilor _i de distribucia valorilor logice (s.n.) [ ibidem, p. 146 ]. Se face astfel deosebire īntre implicacia inferencial _i alte tipuri de implicacie: Implicacia cauzal = relacia de implicacie īntre cauz _i efect, avānd ca proprietci, ireflexivitatea _i asimetria, cu observacia c, īn situacia cauzei imediate, relacia este intranzitiv, iar īn situacia unui lanc de cauze (i.e. cauz īn sens mai larg), relacia este tranzitiv; Implicacia nomologic = relacia necesar redat prin legile _tiincei; Implicacia contrafactual = implicacia a creu antecedent este o presupune invers strii de fapt; Implicacia formal = deosebit de implicacia material, nefiind definibil ca funccie de adevr, dar fiind folosit pentru formalizarea legilor naturii ( form de lege ): Implicacia strict = implicacia modal redat prin propozicia  este necesar c dac p atunci q  , sau  p implic īn mod necesar q  ; Implicacia material = implicacia īn care nu exist nici o legtur intern īntre propoziciile legate īntre ele, ci exist numai legtura cu privire la adevrul sau falsul lor [ ENESCU, Gh., 1973; 1980; 1985; 1997 ]. (ii) Concepcia lui P. Botezatu aduce la lumin o serie de nuance ce sunt bine venite aici:  Raporturile dintre propozicii, afar de raportul de independenc, dau na_tere la inference. Ceea ce īn logica tradicional se numea racionament, se nume_te, īn logica modern, inferenc. Astzi se consider c termenul de racionament are un īnceles psihologic, este operacia logic īnsocit de atitudinea subiectului fac de acea operacie. Orice inferenc are la baz o lege logic, se constituie pe baza unei legi logice. Dar nu orice lege logic este _i o inferenc, ci numai acelea care se prezint sub forma implicaciei sau a echivalencei. Astfel, legea necontradicciei (este incompatibil cu non-p ) sau legea tercului exclus ( p sau non-p ) nu reprezint inference, deoarece nu sunt implicacii (s.a.) [BOTEZATU, P., 1997, p. 64-65 ]. Deci, inferenca este alctuit din propozicii: propozicia sau propoziciile date, numit/e premis/e _i propozicia derivat din premis/e, numit concluzie; concluzia deriv din premis/e. De aici, o asociacie de propozicii constituie o inferenc dac _i numai dac: I. Unele propozicii sunt date (premisele); II. Din acestea rezult o propozicie nou īn raport cu ele (concluzia); III. Premisele constituie condicia suficient a concluziei: nu mai este nevoie de altceva pentru a deriva concluzia; IV. Concluzia constituie consecinca necesar a premiselor: premisele fiind date, concluzia trebuie s urmeze. [ ibidem, p. 65 ]. Reputatul logician ie_ean mai face īns urmtoarele observacii:  Ca orice legtur de dependenc, _i legtura dintre premise _i concluzie se subsumeaz principiului raciunii suficiente, care, īn acest fel, st la baza tuturor racionamentelor. Se īntālnesc cazuri īn care premisa este condicia necesar a concluziei: falsitatea concluziei rezult din falsitatea premisei. De asemenea, īn unele cazuri, concluzia poate constitui o consecinc suficient [ ibidem, p. 65-66 ]. Prin urmare, se impune generalizarea condiciilor (III) _i (IV) de mai sus: III . Premisele constituie condicia ( fie suficient, fie necesar ) a concluziei, respectiv, IV . Concluzia constituie consecinca ( fie necesar, fie suficient ) a premiselor. [ ibidem, p. 66 ]. Se pot rezuma, īn consecinc, urmtoarele: O inferenc (argument) este valid dac premisele implic concluzia. Īn caz contrar ea este nevalid. Iar aici atencie !: termenii implicaciei sunt antecedentul _i consecventul; termenii inferencei sunt premisa/premisele _i concluzia. Premisele pot fi adevrate sau false. (c) O inferenc valid cu premise adevrate este conclusiv. Īn caz contrar este neconclusiv [ REICHENBACH, H., 1947 ] (d) Īntre cele 3 calitci ale inferencei ( adevrul premiselor, validitatea inferencei _i conclusivitatea inferencei ) pot fi sistematizate urmtoarele relacii: Adevrul premiselor Validitate Conclusivitate ========================================================= 1. adevrat [ 1 ] validitate conclusivitate 2. adevrat [ 1 ] nevaliditate neconclusivitate 3. fals [ 0 ] validitate neconclusivitate 4. fals [ 0 ] nevaliditate neconclusivitate ================================================ Evident, numai inferenca conclusiv d concluzii adevrate, demonstrate ca adevrate. O inferenc neconclusiv poate produce concluzii adevrate, dar numai īntāmpltor _i oricum, aceste concluzii nu sunt demonstrate [ BOTEZATU, P., 1997, p. 66 ]. Inferenca (pur-logic) are deci pretenciile ei. (iii) Reluānd minucios drumul istoric parcurs de teoria logic, avīnd ca traiectorie implicacia -> inferenca  > racionamentul , apoi, deduccia  > demonstracia, R. Blanche ajunge la o serie de concluzii demne de luat īn seam [ BLANCHE, R., 1968; 1970; 1973; 1975 ]. Aceste concluzii sunt cu atāt mai importante, cu cāt  careul logic implicacie-inferenc argumentacie-demonstracie ar putea fi transformat īntr-un  hexagon logic, (dac mai adugm deduccia/induccia, respectiv racionamentul), oferind clarificri decisive cu privire la raportul dintre inferenc _i implicacie. (a)  Trebuie deci s veghem s nu confundm, īntr-o teorie a racionamentului, cuplul principiu  consecinc, care exprim raportul de dependenc logic īntre propozicii, [ _i ] care este atemporal, cu cuplul premis  concluzie, care se raporteaz la sensul parcursului, la ordinea cronologic īn care este angajat actul de inferenc (s.a.), [ BLANCHE, R., 1973, p. 12 ]. (b)  Astfel, de_i legtura logic dintre propoziciile care īl compun este nervul oricrui racionament, aceasta nu semnific faptul c propozicia care rezult de aici, drept concluzie, este īntotdeauna consecinca logic a celor care au fost luate drept premise; trebuie rezervat cazul unde se inverseaz nu numai, desigur, dependenca logic, ci _i utilizarea care este acordat de aceasta īn conduita unui racionament [ ibidem, p.13 ].  (& ) validitatea logic a unui racionament este totalmente independent de adevrul propoziciilor care īl compun; sau, spre a spune altfel, adevrul concluziei sale nu este decāt condicinal: dac p este adevrat _i dac p are drept consecinc q, atunci q este adevrat  [ ibidem ]. (d)  A raciona just īnseamn a face inference corecte . Dac racionamentul concret  este īnlocuit printr-o schem de inferenc, de exemplu: Orice A este B _i orice C este A, deci orice C este B (& ) cum se va _ti c schema astfel obcinut este cea a unei inference valide ?  (s.a.) [ ibidem, p. 17 ]. La aceast mare īntrebare, Blanche, dup ce arat c schema de inferenc de mai sus exprim o lege logic, d rspunsul:  Este tocmai adevrul legii cel care garanteaz validitatea schemei de inferenc, _i prin aceasta, [validitatea] inferencelor concrete care se adaptaz exact la aceast schem . Observacia de mai sus, datorat reputatului logician francez (a_ spune c _i spiritului de finece, mai degrab decāt spiritului de geometrie), formuleaz cu o claritate cartezian o idee fundamental a logicii _i care ar trebui īnsu_it de oricine dore_te s stpāneasc tehnica logic a argumentrii: validitatea (corectitudine logic) a inferencei _i adevrul propoziciilor angajate īntr-un demers inferencial nu sunt _i pot fi niciodat īn acela_i plan (nivel de discurs) : adevrul de nivel n garanteaz validitatea de la nivelul n-1, validitatea de nivel m garanteaz conservarea adevrului de nivel m-1; adevrul _i validitatea sunt etern īn contra-pas.  Peirce ne-a sugerat din fericire s calificm drept illativ relacia ce permite s inferm consecinca plecānd de la principiu, dar substantivul, de altfel neuzual, de illacie, marcheaz īn mod propriu zis operacia prin care, īn virtutea acestei relacii, se infereaz consecinca din principiu, _i este deja greu de a o extinde la relacia īns_i; cāt prive_te verbul a infera, evident nu-l putem folosi īn alt scop decāt pentru actul de a face illacia _i nu pentru a marca prin aceasta o relacie īntre dou propozicii [ ibidem, p. 30 ]. Din nou, R. Blanche ne atencioneaz asupra diferencei īntre operacia prin care se face inferenca _i relacia dintre propoziciile angajate īn inferenc. Termenul latin de illatio semnific  a atrage dup sine _i nu pur _i simplu  a avea drept consecinc , deci nu se poate pune semnul egalitcii īntre  de la premis/e...la concluzie _i  de la antecedent... la consecvent , īntre  rezult, prin urmare&  _i  implic... , _.a.m.d. Implicacia este mai general ( mai  formal ) decāt relacia de consecinc a inferencei. [ MURE^AN, A.-V., 2000, p. 82  84 ]. Īn limba englez, pentru un astfel de demers al gāndirii (i.e. illatio) exist termenul  to entail . Dar _i limba romān ne permite s recurgem la aceste subtilitci atāt de necesare. 3.1.3.3. Mai rmāne o remarc de fcut. A_a cum am atencionat īn capitolele anterioare, nu ne putem - īn mod obiectiv  dispensa de limbaj. Acesta este instrumentul de construccie, exprimare _i comunicare al gāndirii. Dezvoltarea impetuoas a cercetrilor moderne de lingvistic a interferat, normal, cu cea a cercetrilor de logic, implicit de logic juridic. Relaciile dintre logic _i lingvistic nu au fost, din pcate, īntotdeauna  cordiale . Cum am īncercat, pe tot parcursul de pān acum, s rmān īn limitele limbajului natural, s evit, pe cāt posibil, formalismul logico-matematic, avānd mereu īn vedere specificul discursului juridic, este de datoria mea s atrag atencia asupra unor analize ce parvin din lingvistic, mai precis din pragmatica lingvistic. Logica juridic este puternic īncrcat de dimensiunea pragmatic _i de aceea nu pot evita o serie de atencionri cu privire la o anumit terminologie īntālnit īn lucrri de lingvistic ce trateaz _i probleme de logic (īn cazul de fac  inferenca _i implicacia). Terminologia lingvistic pe care o voi semnala ( e vorba, deocamdat, de cazul termenilor de  implicatur  _i de  implicitare  ) ar putea deruta. (i) Termenul de  implicatur a fost introdus de P. Grice _i vizeaz  unele concluzii care pot fi trase din enuncuri, fr ca relacia dintre aceste concluzii _i enuncurile īn cauz s se poat reduce la relacia logic de implicacie [ MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999, p. 506 ]. Exist dou tipuri de implicaturi : implicaturi convencionale _i implicaturi conversacionale [GRICE, H. P., 1989 ]. Īn primul caz, se pleac de la termenii lingvistici _i se au īn vedere presupoziciile sau prezumciile lexicale. Eg. din Emil Constantinescu a renuncat la candidatura la Pre_edincie se produce implicatura Emil Constantinescu a candidat la Pre_edincie. Īn al doilea caz, se are īn vedere ceea ce se nume_te inferenca nedemonstrativ. E.g. dac A īi propune lui B s bea cafea _i dac B īi rspunde c aceasta īl īmpiedec s doarm, enuncul lui B are drept implicatur conversacional faptul c B nu vrea s bea cafea [MOESCHLER, J., REBOUL, A., 1999, p. 506 ]. (ii)  Implicitarea , alturi de  explicitare , sunt termeni ai analizei lingvistice, predominant pragmatici (i.e. nu trebuie luaci īn semnificaciile limbajului comun) _i care desemneaz  dou tipuri de produse ale interpretrii unui enunc [ ibidem ]. Ei au fost introdu_i de D. Sperber _i D. Wilson _i se pot corela cu implicaturile [SPERBER, D., WILSON, D., 1989 ]. Explicitarea se realizeaz prin simpla īmbogcire a formei logice a unui enunc, iar implicitarea acoper toate propoziciile ce pot proveni din interpretarea unui enunc dar care nu sunt explicitri. Se poate remarca u_or cāt de des ne īntālnim cu implicaturi _i implicitri īn limbajul juridic: de la interpretarea legilor _i reglementrilor, la declaraciile inculpacilor, martorilor, etc. Important este s _tim - _i īn astfel de cazuri - cānd demersul este pur logic _i cānd demersul este pragmatic-interpretativ. 3.2. Inferenc _i demonstracie 3.2.0. Introducere. 3.2.0.1. S-a insistat destul, pān aici, asupra faptului c relacia de la antecedent la consecvent - īn cazul implicaciei, are drept corespondenci relacia de la premis/e la concluzie - īn cazul inferencei, relacia ( illativ ) de la principiu la consecinc - īn cazul deducciei [ BLANCHE, R., 1973 ], relacia de la motive/temeiuri/raciuni la tez - īn cazul argumentrii [PERELMAN, Ch., 1963; 1970-a; 1976 ]. Aceast relacie de corespondenc nu este relacie de identitate. Īn ordine ierarhic, sub aspectul formal-abstract, cel mai  sus se situeaz implicacia: pe msur ce  coborām spre argumentare, accentul trece īncet-īncet de la prevalenca formei logice abstracte la considerarea concinutului informacional _i a valorilor de adevr, de la informacia logic imanent spre informacia logic emergent. Relaciile complexe dintre implicacie _i inferenc, pe de o parte, _i dintre adevr _i inferenc, pe de alt parte, au fost analizate īn # 3.1.3. 3.2.1. Problema acum īn discucie este cea a demonstraciei, mai precis a relaciei dintre inferenc - īn genere - _i demonstracie. Abia apoi se va putea vedea cum apare  careul logic sui-generis: implicacie-inferenc-argumentacie-demonstracie, de care aminteam mai īnainte. 3.2.2.  Se va distinge, de pild, cazul īn care, punānd de la īnceput drept premise anumite principii, se infer din acestea o anumit concluzie sau consecinc, de cazul īn care , īn vederea unei anumite propozicii tratate acum drept consecinc, se caut principii care permit s o demonstrm: īn cel de-al doilea caz, racionamentul serve_te la a justifica prin demonstracie o propozicie deja dat, _i nu de a obcine prin inferenc o propozicie nou (s.a.) [ BLANCHE, R., 1973, p.14 ]. Fac aici cuvenita menciune c logicianul francez trateaz - īn aceast parte a lucrrii mencionate ( Le raisonnement  ) - termenul de  racionament nu ca form logic distinct de racionare, ci ca racionare īn general.  Relacia illativ (& ) este orientat, a_a cum este succesiunea īn ordinea timpului. Rudenia īntre cele dou ordini este atāt de spontan resimcit, īncāt ea se traduce īn limbaj, unde termenii care se raporteaz la relacia logic fundamental sunt adesea īmprumutaci relaciei temporale, _i folosici prin metafor. Vorbim de o consecinc, despre care spunem c urmeaz din principiu; _i trebuie s fim atenci s nu confundm consecinca cu simpla consecucie, _i prin urmare, s distingem bine, īn locuciunea echivoc Dac... atunci ..., īntre sensul temporal _i sensul condicional propriu-zis (s.a.) [ ibidem, p. 31 ]. Ce anume, deci, face diferenca īntre relacia de consecinc logic īntre propozicii _i relacia de succesiune temporal īntre evenimente ? R. Blanche indic acel nexus care este necesitatea legturii _i care, conform lecciei kantiene, nu exist īn realitate, ci doar īn gāndire:  Necesitatea nu poate avea loc propriu-zis decāt īntre propozicii, nu exist alt necesitate decāt cea logic. Ea este sesizat printr-o intuicie intelectual, pe care trebuie, natural, s ne pzim s-o confundm cu introspeccia (s.n.) [ ibidem ]. La acestea, trebuie s mai cinem cont _i de consideraciile lui J. Piaget privind ireversibilitatea succesiunii temporale creia i se opune reversibilitatea esencial a operaciilor logice [ MURE^AN, A.-V., 2000 ]. Aparacia operaciilor reversibile sau a operaciilor racionale este caracteristica inteligencei. Astfel gāndirea devine atemporal prin  transcenderea ireversibilitcii realului īn cadrul unei reversibilitci operatorii riguroase [ PIAGET, J., 1942, p. 14 ]. 3.2.3. Este foarte interesant faptul c logicienii de factur clasic, atunci cānd vorbesc despre demonstracie, o analizeaz _i o teoretizeaz, de obicei, prin raportare la argumentare; īn logica modern īns, probabil _i datorit instrumentului formalizat al calculului logic, teoria demonstraciei are o autonomie _i o īnfci_are extrem de riguroas. De fapt, ar fi ciudat s separm rigoarea de logica demonstraciei de vreme ce ele sunt  co-substanciale , formānd axa principal a oricrei gāndiri axiomatice. Totodat, nu putem separa demonstracia de deduccie, i.e. inferenca care se desf_oar - grosso modo - de la genaral la mai pucin general/particular _i unde concluzia se impune cu necesitate. O ultim observacie aici: īn ciuda unor note specifice, mai ales prin predominanca unor anumite proceduri de calcul formal, demonstracia matematic nu este ceva īn afara logicii, i.e. nu exist o demonstracie logic _i alta matematic: demonstracia matematic este īn cāmpul problematic al matematicii, dar este tot de natur logic. Pe scurt, nu exist demonstracie decāt ca demonstracie (logic). Am pus atributul  logic īntre paranateze spre a sugera caracterul pleonastic, redundant al specificrii naturii  logice a demonstraciei. Logico-matematica (pentru care pledam īn Cap. 1 ) ī_i reconfirm statutul de existenc unitar, inseparabil, de_i  duplicitar , īn sensul bun al cuvāntului. 3.2.3.1. Conform principiului logic al raciunii suficiente nici un construct-propozicie nu poate fi acceptat fr īntemeiere/fundamantare logic: principiul mai general al racionalitcii ne cere - printre altele - s deosebim ideile (enuncurile) adevrate de cele false, s le recinem pe cele adevrate _i s le respingem/combatem pe cele false. ^tiinca - avangarda sau prototipul cel mai performant al cunoa_terii īn genere - nu are caracter cumulativ, i.e. īn evolucia sa, neuniform cresctoare, nu duce cu sine _i adevrurile _i neadevrurile _tiincifice, ci numai adevrurile probate sau demonstrate cīt _i ipotezele ce au gradul cel mai ridicat de plauzibilitate, oricār ar fi ele de īndrznece. Se produc mereu coreccii ce au drept consecinc o continu eleminare a erorilor, _tiinca fiind astfel _i cea mai critic form de cunoa_tere, atitudine _i acciune, īn primul rānd, critic fac de ea īns_i. Cunoa_terea se mi_c astfel īntre doi poli: acceptarea ideilor adevrate _i respingerea ideilor false. Dac orice propozicie care este adevrat sau fals trebuie demonstrat ca adevrat sau fals,  demonstracia este procesul logic ( racionamentul sau un lanc de racionamente ) prin care o propozicie dat este conchis din propozicii adevrate. Combaterea este procedeul invers prin care o propozicie este respins ca fals, altfel spus, demonstrm c aserciunea de forma << p este propozicie fals >> este la rāndul su propozicie adevrat. Īn acest fel, combaterea este tot un fel de demonstracie (s.a.) [ ENESCU, Gh., 1997, p. 288 ]. 3.2.3.1.1. Pentru cineva familiarizat, teoretic sau practic, cu argumentarea, fie _i la modul strict elementar, spusele de mai sus par foarte pertinente _i strāns īnrudite cu procedeele argumentative, de persuasiune. Mai ales atunci cānd este vorba de combatere. Ca logician, īndrznesc s anticipez deja o tez: e adevrat c argumentarea nu se confund cu demonstracia ( ar fi _i prea frumos s fie chiar a_a& ), relacia dintre cele dou fiind mai degrab una de la demers la instrumentul tare al acestuia, dar exist o apropiere, mult mai mare decāt s-ar putea crede, īntre combaterea/respingerea demonstrativ _i cea argumentativ. Exist o cerinc veche: et incubit probatio, qui dicit non qui negat ( i.e.  sarcina demonstrrii revine celui care afirm, nu celui care neag ).  Aceast cerinc provine din aceea c propozicia afirmativ are prioritate absolut īn raport cu cea care este negativ, c īnainte de a avea negacia avem afirmacia _i prin urmare cel ce afirm propune ideea īnaite de cel ce o neag. Trebuie s existe afirmacia pentru a exista negacia, iar cine face afirmnacia dore_te s o impun, ori ea nu poate fi impus fr o demonstracie. Aceast cerinc cine de strategia general a argumentrii, _i a aprut īn legtur cu demonstracia (s.n.) [ ibidem ]. Din punct de vedere informacional (al informaciei cognitive, cum am artat mai īnainte) negacia este mai bogat decāt afirmacia: negacia realizeaz o plus-informacie. Tot a_a, argumentarea, īn general, angajeaz mai mult informacie decāt demonstracia, apoi, īn cadrul argumentaciei, respingerea unei teze, idei, etc. angajeaz _i ea mai mult informacie decāt suscinerea tezei, ideii. Principiul dialecticii hegeliene, dup care, negacia dep_e_te _i īnglobeaz afirmacia, fiind o īmbogcire īn determinacii, se readevere_te. 3.2.3.1.2. Dar - īn spiritul antinomiilor deducciei, magistral semnalate de P. Botezatu [ BOTEZATU, P., 1971 ] - cā_tigul informacional dobāndit prin negacie este  impozat de o anumit pierdere sub aspectul stringencei rigorii. Spre a m explica, am s dau un exemplu din jurisprudenc: dup principiul prezumpciei de nevinovcie, instanca de judecat nu trebuie s dovedeasc, ci s combat/resping nevinovcia acuzatului , i..e. s probeze vinovcia sa. La fel, aprarea nu dovede_te direct nevinovcia acuzatului , ci respinge/combate probele de vinovcie administrate. Īn situacia alibi-ului, de pild, nu se dovede_te nevinovcia acuzatului, ci doar se respinge o anumit acuzacie bazat pe o anumit probabciune. Dovedind c acuzatul nu putea fi, īn momentul comiterii faptei ce i se imput, la locul respectiv, pe baza principiului non-ubicuitcii, nu s-a realizat decāt respingerea capului de acuzare īn cauz. Dar acuzatul putea tot atāt de bine ca, īn intervalul de timp īn care nu a fost la locul faptei īn discucie, s comit o alt fapt imputabil, īn alt loc _i de care nu se _tie īnc nimic. Īn consecinc _i īn principiu, el tot se poate face vinovat de ceva. De aceea se admite prezumpcia de nevinovcie... pān la proba contrarie. Ca s fiu pucin cinic, am putea tot atāt de bine s procedm pe baza  principiului prezumpciei de vinovcie... pān la proba contrarie. Cci - psihologic vorbind - oricine are oricānd ceva de ascuns... 3.2.3.2. Vocacia prin excelenc deductiv a demonstraciei nu trebuie s conduc la un entuziasm necritic, ci la unul  bine temperat . Acest  ingenios bine temperat , ca s-l parafrazez pe Mircea Horea Simionescu, este foarte bine caracterizat, īn cazul logicii, de ctre P. Botezatu:  Nu exist, īn realitate, dou strategii deosebite, una pentru _tiincele deductive, alta pentru _tiincele inductive. (& ) īn disciplinele deductive prevaleaz metoda de expunere a rezultatelor, pe cānd īn disciplinele inductive precumpne_te metoda de descoperire a ideilor. (& ) s-a ajuns ca logica deductiv s fie o teorie a demonstraciei, amputat de inventivitate, iar logica inductiv o teorie a euristicii, srcit de tema ierarhizrii cuno_tincelor (s.a.) [ BOTEZATU, P., 1997, p. 259 ]. Cercetarea deductiv se bazeaz pe dou operacii importante, respectiv definicia _i demonstracia, conform idealului lui B. Pascal, ca toate nociunile s fie definite _i toate judeccile s fie demonstrate. Aceast exigenc poate fi respectat riguros, cu menciunea sau rezerva c īntotdeauna vor exista un numr mic de nociuni nedefinite (primitive) _i, tot a_a, un numr oarecare de propozicii nedemonstrate (axiome sau postulate). Dac demonstracia nu este altceva decāt o īnlncuire de inference astfel īncāt, plecānd de la anumite propozicii date, se stabile_te adevrul sau falsitatea altei propozicii, atunci se poate discuta riguros despre structura demonstraciei, i.e. componente, reguli, _.a.m.d. 3.2.3.2.1. Orice demonstracie, ca sistem deductiv de organizare a informaciilor, concine: demonstrandum, i.e. teza de demonstrat: propozicia care constituie scopul demonstraciei; principia demonstrandi, i.e. fundamentul demonstraciei: principiile _i nociunile pe care se sprijin demonstracia; procedeul sau procesul demonstraciei, i.e. argumentarea, demonstracia propriu-zis: forma logic a racionamentului care leag fundamentul de tez sau inferencele care deriv teza din fundament [ BOTEZATU, P., 1997, p. 260; ENESCU, Gh., 1997, p. 289 ]. 3.2.3.2.1.1. Explicitānd componentele sincronice ale sistemului [ (i) & (ii) ] _i pe cele diacronice [ (iii) ], rezult c: (i ) teza de demonstrat este o propozicie concret pe care o propunem _i care urmeaz s fie argumentat; (ii ) fundamentul demonstraciei este ansamblul de premise din care urmeaz s inferm deductiv (s conchidem) teza, premise ce se mai numesc  argumente (īn alte concepcii, īntreaga demonstracie, cu toate componentele angajate, este un argument); (iii ) procedeul de demonstracie este racionamentul sau ansamblul de racionamente prin care deducem teza din premise. 3.2.3.2.1.2. Diferenca dintre deduccie īn genere _i demonstracie const īn faptul c, īn cazul demonstraciei, _tim, acceptm, presupunem, avem dovada (etc.) c premisele sunt adevrate. Īn cazul adevrului premiselor _i al corectitudinii deducciei, concluzia rezult cu necesitate _i tot cu necesitate este adevrat. Expresia latineasc Quod erat demonstrandum (i.e.  ceea ce era de demonstrat ) se formuleaz ca un corolar al demonstraciei reu_ite, care _i-a atins scopul. Īntr-o formulare mai savant:  Demonstracia const a_adar īn << reducerea unei propozicii date la propozicii adevrate >>  (s.n.) [ENESCU, Gh., 1997, p. 289 ]. Pentru c la # 3.2.3.2..1.1. a fost angajat _i termenul de  argument , trebuie s fac urmtoarea precizare diferenciatoare: Īn cadrul demonstraciei, ca _i al argumentrii (sau argumentului, īn alt terminologie) trebuie s gsim o propozicie sau alte propozicii din care s deducem propozicia dat (īn cazul demonstraciei propriu-zise), sau s convingem cu privire la adevrul/acceptabilitatea propoziciei date (īn cazul argumentrii propriu-zise). La fel, pentru ambele cazuri, nu exist, īn genere, o procedur mecanic de a afla fundamentul demonstraciei, respectiv al argumentrii (argumentului). 3.2.3.2.1.3. Gh. Enescu face o observacie pe cāt de important, pe atāt de interesant:  Nu exist aici un cerc vicios: adevrul se bazeaz pe demonstracie, iar demonstracia pe adevr ? Dac adevrul se bazeaz pe demonstracie (exact spus: _tim c este adevrat dac am demonstrat), atunci rezult c tot ce acceptm ca adevrat poate fi demonstrat. Cercul vicios ar putea fi eleminat printr-o dificultate _i mai mare <<regresul la infinit>>  [ ibidem, p. 290 ]. Cu alte cuvinte,  morala practic ar fi existenca dilemei alegerii dintre dou  rele : cercul vicios _i regresul la infinit. Care este  rul cel mai mic ? Bunul simc ne īndeamn spre prima variant - cercul vicios. Ne putem sprijini aici pe  regula precedentului , i.e. paradoxul inferencei īn genere: pe de o parte, prin inferenc, plecm de la cunoscut spre a ajunge la necunoscut/nou; pe de alt parte, dac rezultatul inferencei este ceva nou, atunci acest ceva nu este nou deoarece a rezultat, cumva, din premise, deci era deja concinut īn premise. Logicianul romān īnclin spre solucia c, dac vrem s respingem pseudo-principiul totul poate fi demonstrat, atunci conceptul de īntemeiere trebuie conceput ceva mai larg:  Strict vorbind, dac am acceptat argumentele ca adevrate, trebuie s acceptm _i concluzia (teza de demonstrat) ca adevrat. Trebuie s cinem seama de faptul c īn fundamentul demonstraciei pot intra diferite tipuri de propozicii. Pe lāng propoziciile adevrate bazate pe observacie sau _i pe o demonstracie anterioar, avem definicii, idealizri, postulate. Cānd demonstracia este īncadrat īntr-un sistem deductiv, bazat pe un numr determinat de propozicii prime (axiome), atunci ea se bazeaz īn plus pe o proprietate esencial a grupului de propozicii prime - necontradiccia." (s.a.) [ ibidem, p. 290- 291 ]. Ceea ce am artat īns, īn # 3.1.3.2.1.2.- (iii)  (d), poate fi o alternativ la alegerea rului cel mai mic dintre cele dou rele: adevrul _i validitatea aparcin la dou niveluri diferite ale discursului _i ale metodei: adevrul, determinat la un nivel, garanteaz validitatea nivelului inferior al discursului logic _i reciproc, dar niciodat un cuplu < adevr de nivel m, validitate de nivel m-1 > nu se suprapune cu un cuplu <validitate de nivel n, adevr de nivel n-1 >: la o validitate de nivel n īi corespunde un adevr de nivel m-1, iar la un adevr de nivel m īi corespunde o validitate de nivel m-2 (respectānd ordinea alfabetului latin). 3.2.3.2.2. Īn ceea ce prive_te regulile demonstraciei, trebuie s deosebim īntre reguli īn legtur cu teza de demonstrat, reguli privind fundamentul sau temeiul demonstraciei _i reguli vizānd procesul logic de trecere de la fundament la tez. 3.2.3.2.2.1. Teza de demonstrat trebuie s satisfac urmtoarele cerince minimale: o formulare precis, i.e. s nu concin ambiguitci, nici prci variabile; caracter cel pucin probabil (probabilitate a priori _i probabilitate a posteriori; ultimul tip de probabilitate, de obicei obcinut pe cale inductiv, este mai  tare ), i.e. teza nu este o propozicie infirmat de fapte sau negacia tezei nu a fost demonstrat; īn procesul demonstrrii/demonstraciei, teza nu este īnlocuit ( pe furi_ ), cu o alt tez - o reformulare aparent identic, sau nu se ajunge la demonstrarea tacit a altei teze ( = īnclcarea  subtil a principiului logic al identitcii ). 3.2.3.2.2.2. Fundamentul demonstraciei trebuie s satisfac urmtoarele cerince minimale: adevrul argumentelor, i.e. al propoziciilor din care se deduce teza de demonstrat, respectiv, pe baza crora se respinge opusa tezei de demonstrat ( respingerea unei propozicii = acceptarea opusei propoziciei respective ) ; de aici, mai deriv automat o consecinc: mulcimea argumentelor demonstraciei este necontradictorie, i.e. dac toate argumentele demonstraciei ( premisele din care deriv concluzia ) sunt adevrate, atunci _i conjunccia lor trebuie s fie adevrat; independenca demonstraciei argumentelor īn raport cu demonstracia tezei ( īn caz contrar, printre altele, se poate ajunge la cercul vicios ). 3.2.3.2.2.3. Procesul logic de trecere de la fundament la tez trebuie s satisfac cerinca corectitudinii (validitcii) logice: teza decurge din argumente (premisele asumate) īn conformitate cu principiile / legile / regulile logice. Īn acest context trebuie s amintesc de cele dou sensuri ale demonstraciei: demonstracie īn sens strict =  operacie mintal care stabile_te adevrul unei propozicii īn mod deductiv, i.e. ata_ānd-o printr-o legtur necesar la alte propozicii evidente sau deja demonstrate  (ceea ce nu este sinonim cu proba ) ; Demonstracie īn sens larg (sinonim cu proba ) =  orice operacie mintal care stabile_te adevrul unei propozicii, subīncelegānd proba sau demonstracia indirect _i proba prin fapte [ FOULQUIE, P., SAINT-JEAN, R., 1969, p. 159 ]. PAGE \# "'Page: '#' '"  semnal primit mesaj primit mesaj semnal surs codificator destinacie canal decodificator zgomot limb sistem uzul sistemului sintax semantic pragmatic regului de bun formare reguli de compunere legi ale discursului < form de suprafac, form logic > ( semnificacie, interpretare ) natura informaciei prgamatice nonligvistic lingvistic codificare conceptual codificare procedural inferencial aspecte vericondicionale aspecte non- vericondicionale adverbe de enuncare negacie metalingvistic conectori instrucciuni ’”– FJLÄĘ 6¶øč& ( ¦ ® ° ¼ ä ° ę   2 @ B ` b | > R Œ Ž ¢ ¤ €˜¼ŅźģHJ¢ŌÜžŠ“Žģī02>@„šĄŲÜģīš "6ųņģåāÜŲāŅŲŹāÜŹāŲÜŲģŲģŲģŲģŲģŲģŹģŲģŹģŹģŲģŲģŲģųģŲÜŹÜŲģųģŹŲŅŲÜŹÜŲģųÜŲÜŲģŲŅųŅŲŅŲģŹ5>*CJmH 56CJ5CJ 5>*CJCJ CJOJQJ 5CJmH 5CJ mH56CJmHPL”–˜šœJLÄĘ "$&(*,.0246üüłłüü÷÷÷÷÷łńłłłń÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷÷ ĘąĄ!$$L”–˜šœJLÄĘ "$&(*,.0246†ˆŠŒŽ’”–˜šœž ¢¤¦ØŖ¬®°²“¶øäęčJ L ®°ŗ¼LNPRĄĀÄĘČŹĢżżśśś÷ōńīėčåāßÜŁÖÓŠĶŹĒÄĮŽō’’ō’’ō’’‘ō’’’ō’’“ō’’Źō’’Ėō’’Ģō’’Ķō’’äõ’’åõ’’ł’’ł’’ü’’ü’’Ķž’’Īž’’’’’’L6†ˆŠŒŽ’”–˜šœž ¢¤¦ØŖ¬®°²“¶øäęčüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüśśś$čJ L ®°ŗ¼LNPRĄĀÄĘČŹĢĪŠŅŌÖņōöųüüüüüüüüüłüüüüüüüüüüüüü÷õ÷÷÷$$6²“ČŹśLP*HJLRĀŌÖņn*ZĢĪÜ Z ® 6! "##Ą#T$Š%Ņ%T'V'ž'())B*v*x*\+z,¼,¾,t-ž-–.f/h/š/ņ/>0T0d0f0h0š0¾1*2,2”2–2ź2ģ2L3N3|3’3Ź3Ī3ö3R4^4łõłõłķłõłåłåłÜłŁŁÖÖÖÖŁŃŁŃŁŃŁŃŁŃŁŃŁŃŁŃŁŃŁŃŁŃŁŃŁŃŁõĖķĖÜõŁĒŁĄŁÖŁõłõłķłõ 56>*CJ>*CJ 5>*CJCJmHmHCJ56>*CJmH56CJmH5>*CJmH5CJ 5CJmHLĢĪŠŅŌÖņōöųśünĪv, Ž 6!ü!"ņ"n#$ø$.%°%&Ü&@'ų'€(ö(†)"*˜*^+,f,-¢-@.ą.j/š/üłöóšźēäįŽŪŲÓĪÉÄæ¼¹¶³°­Ŗ§¤”ž›˜•’Œ‰†ƒ€}zwtq6÷’’{÷’’Ė÷’’ų’’\ų’’øų’’źų’’<ł’’Ÿł’’Śł’’(ś’’pś’’«ś’’ļś’’Kū’’}ū’’ąū’’ü’’Tü’’ü’’Żü’’4ż’’rż’’£ż’’ķż’’Pž’’¤ž’’Õž’’0’’’„’’’“’’’ķ’’’ī’’’ļ’’’š’’’ń’’’ņ’’’ ˆō’’‰ō’’Šō’’‹ō’’Œō’’ō’’+ųśünĪv, Ž 6!ü!"ņ"n#$ø$.%°%&Ü&@'ų'€(ö(†)"*˜*^+,f,żżż÷÷÷÷÷żżżżżżżżżżżżżżżżżżżż ĘąĄ!f,-¢-@.ą.j/š/ņ/h0j0š0²1“1,2”2–2L3N3r3t3V4X4ō4†5ˆ5Ī6Š6@7żżżżżżżśóóóóšķķėżśśśśśóóóóó $$$ Ę $š/ņ/h0j0š0²1“1,2”2–2L3N3r3t3V4X4ō4†5ˆ5Ī6Š6@7Š7l8n8ž8 8V9$:ī:¾;Ą;Ā;Ä;ęMčM.d†lČs ‡L•T–üłöóšķźēäŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“¬©£›“‹ˆ…‚|yvspmj‘Ń’’§Ų’’Sā’’ōå’’ ź’’Cõ’’Dõ’’Už’’Vž’’Wž’’Xž’’Ąž’’`  %’’’`  Œ’’’`   ē’’’` č’’’ £ü’’g ż’’cż’’«ż’’ćż’’äż’’‡ž’’ˆž’’Ńž’’’’’ ’’’‘’’’’’’’¤’’’„’’’  ’’’’’’Ä’’’ö’’sö’’¶ö’’·ö’’ņö’’óö’’)^4ō4ś45Ø5²5“5Ž56 6Ź6r7v7®7ø7Ą7Š7Ü7ī7ü78<8n8ž8ą8ž8z9Ņ9Ō9:H:d:f:š:Ņ:ģ:ī:;;2;v;“;¶;¼;¾;Ā;†<ˆ<\=l=¶=Ä=ROjOVPlPnPrPąQ RZR^RvR|R†SŠS2TLTVThTĪTŲTU(UTUhUrUŽU(V4V*CJmH>*CJ 56CJ 5>*CJ5CJCJ 5CJmHU@7Š7l8n8ž8 8V9$:ī:¾;Ą;Ā;Ä;ęMčM.d†lČs ‡L•T–Š›ŸZ®ųųųļķčįįįųųŽŽŽųųŽ×ųŽĪĖĖ$$ Ę <$ ĘV$$ & F` & F` & Fg Ę $ Ę XhZŽZŽZ[€[ø[„\¦\Ģ\ę\h]„]Ų]ņ]Ę^Ņ^Ž_ž_tazaHdVd*e6eDfdfČh iŅjāj¤lālbqfqŠr6sNz\zÜzōz{Z{|&|:N>€Z€jv¦čN„\„ʇȇ²ˆŹˆ>‰f‰ÖŽāŽ ‘Ü‘†–²–˜>˜ō™šxœˆœüž¦ž¶ž“ Ę Œ¢°¢“£ą£H„‚„ō¦¬©dŖvŖ*«B«ä«¬­$­ž®żłżłżłżõżõżõżłżłżłżõżõżłżłżłżõżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżšżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżłżCJmH5CJ>*CJCJ_T–Š›ŸZ®hæ2Ōլöų$&(*,.0HJö~˜<ŲŖx\6Ę~68:<>@BDFHJLü÷ņķč掣ŌŃĪĖČÅĀæ¼¹¶°­Ŗ§¤”ž›˜•’Œ‰†ƒ€}zwtqnšū’’›ū’’œū’’ū’’žū’’Ÿū’’ ū’’”ū’’¢ū’’£ū’’¤ū’’ü’’\ü’’¤ü’’ż’’ƒż’’źż’’Sž’’½ž’’!’’’s’’’¼’’’ Ž’’¼‘’’’’’’’’’’’ ’’’!’’’"’’’#’’’$’’’%’’’»›’’į ’’q±’’ž¹’’ƒ¼’’ Å’’“Ģ’’OĪ’’ Ń’’*ž®Ī®8°n°Ą±Ō±*²<²Œ²š²ä³“>“d“†µØµČ¶Ģ¶Ü¶ų¶·V·ŹŗÜŗ*»8»vŔņĒ Ē®ĖŹĖ®ĻōĻ:ŠPŠÖŠģŠŠÓęÓŌ4Ōą×č×PćZćŠå’åœå¢åčšń†ń¢ńĢóāóŗõö öØö`ų(łfū†ū¤ĄČīj Ž Lx,<BDJŖ®¾Ä~–ūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųóųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųóųķåßŪųÖųÖųŪųCJmH5CJ 5CJmH5>*CJmH 5>*CJCJmH CJ>*CJSZ®hæ2Ōլöų$&(*,.0HJö~˜<ŲŖx\6Ę~6üüõüüüņņņņņņņņņņšņņņņņņņņņņņ$$ Ę $–˜¼Ā8†ˆ¦®ö†Œ¤¦NV“ŗx|¤ŖČüžPR~ŠŽ’ž®²Ęąā*,“Ō~Šč4DJl„†Šō Z ^ ˜ š ® ¶ Š ģ!ņ!p"Ž"¢"°"#2#6#~#€#ūųóųóųóųūķūķūķūķūķūķūķūķūķūķóųóųóųóųóķóųūųóųóųóēóįŁųÕĻŁĻŁĻųĻÕĻĢųųÕįÕįŁįŁįÕįŁįmH 5>*CJ5CJ5>*CJmH 5CJmH >*CJmH 6CJmHCJmHCJ6CJP68:<>@BDFHJLNPRTVXZ\^`bdfhjlnpüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüü$LNPRTVXZ\^`bdfhjlnprtvxz|~čźģīD†ˆŠ  ˜ š ® ° š!ņ!üłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“±®«Ø¢Ÿœ™–“…‚wtqnU’’’õ’’’ö’’’ *’’’b  æ’’’ l’’’b m’’’²’’’³’’’“’’’Õ’’’ó’’’ō’’’ ż’’’ž’’’’’’’€ū’’ū’’‚ū’’ƒū’’„ū’’…ū’’†ū’’‡ū’’ˆū’’‰ū’’Šū’’‹ū’’Œū’’ū’’Žū’’ū’’ū’’‘ū’’’ū’’“ū’’”ū’’•ū’’–ū’’—ū’’˜ū’’™ū’’+prtvxz|~čźģīD†ˆŠ  ˜ š ® ° š!ņ!"€#üüüüüüüüśųųöüóóüüüüīųīųüüüü & Fb$$ņ!"€#‚#,%.%ü%ž& &¢&Š&Ņ&n'ž')”)–)˜)Ö)Ų)“3ü5.6Ņ6l8CÄD†LōWöWųWXXYY˜YšY”Z–ZüłóķźēäįŽÓŠŹĀŗ²Æ¬©¦£ š—”‘Ž‹ˆ…‚|yvsmję’’ „ę’’d …ę’’Ēę’’Čę’’Hē’’Iē’’Uē’’Vē’’Wē’’ķ’’ļš’’Ēń’’÷’’č÷’’:ų’’Sų’’wł’’ež’’fž’’…ž’’†ž’’‡ž’’Źž’’c  R’’’c  š’’’c   č’’’c é’’’ &ü’’b  qž’’rž’’Ćž’’*’’’+’’’  ¶ż’’  ·ż’’’’’T’’’&€#‚#,%.%ü%ž& &¢&Š&Ņ&n'ž')”)–)˜)Ö)Ų)“3ü5.6Ņ6l8CÄD†LōWżżūųųųųóūģģģģūųųēųųųųųųųųų$„h$ & Fc & Fb$ €#P$d$š$,%0%`%f%n%z%`&t&ž&¢&Š&ö&'–'®'Ą'ō'ö'ü'ž'"($(L(N(P(X(Š(”(Ī()) ))4)>)d)–)˜)Ö)Ų)j**Ņ*Ų*ü* +>+R+Ä+Ę+Ü+, ,- -8-J-Š-¦-ø-¼-„/ /ā0ś0101`2f2Š23"3B3“3Ü3ü3 4$404żżśöšöšöšöśśģśģęįśįśįśŻ×śįśįęįśįśįęįśöŠįśŻ×Żśįśįśįś×śįśįśįśįśį×į×įśįśŻ×Żśįśöśįś 56>*CJ 6CJmH6CJCJmH >*CJmH>*CJ 5>*CJ5CJCJmHR04ę4ž452585^5v5z5¤5°5ų5666(6*6.686^6`6d6n6p6¦6Ī6Ņ6P7|7Œ7 8j8l8r89949’9˜9¬9®9°9Ō9Ö9R:`:b:¶:ź:ģ:ś:¾;Ö;L<N<f<n<p<|<~<š<œ<ō<===n==’=Ę=`>b>†>”>ź>ģ>??A*AjAnA’AĢA‚BĘBCūõūļūļūģūģūģčģäŽäģļūģäŽäŽūģūģūģūģūŽģūģõūģūģūģūģūģūģčģŚõŚģūģūģūõŚģūŽäŽūģūģūģūģūŽūģŚģūģū6CJ >*CJmH>*CJ5CJCJ 5CJmH 6CJmHCJmHVCCCZCbD†DvEœE FF&F(F,F”G¶GHHH4H>HBH¬H®H²H¾HĄHŌHžHI*I,I.IdInIpI²IJJJTJbJ†J¦JŖKøKśKLL„L†L“LFMRMˆMŖMŗNOOjP|P Q QDQXQ\Q`Q~QŠQŠQ2R>RzRšR R¦R²RąR*CJ 6CJmH5CJ>*CJ >*CJmH 5CJmHCJmHCJST(T.T:TW@W^W¦W¼WŌWŚWāWīWöW XXXvXxXzXžXąXYvYšY¬Y®YģYZ4Z6ZČZüZžZč[ \$\.\f\n\|\ņ\ö\:]\]r]œ]ž]ā]ä]ņ]Œ^˜^š^¬^ųņųņķēķņćąķąķąķąķąķąķŚķŚąķŚķēķņķņķųÖąķŚąŅēąÖĢŚÖŚÖŚÖŚÖŚÖŚÖŚÖĘ¾ŚÖŚųŚųĢųĢųŚ¾Ę¾56CJmH 56CJ 5>*CJ6CJ5CJ 5CJmHCJ>*CJ 6CJmHCJmH >*CJmH5>*CJmHKōWöWųWXXYY˜YšY”Z–ZŖZ¬Z¢[¤[ö[T\Š\Ņ\Ŗ^¬^_Š_x`z`|`Ŗ`¬`üüüśüüüüóüóüüüüüüüüüüüüüüóü$ & Fd$–ZŖZ¬Z¢[¤[ö[T\Š\Ņ\Ŗ^¬^_Š_x`z`|`Ŗ`¬`øaøbŒcŽcc¾cĄc’nptrvd4…b‘t™¤š–›¼ Ž”®„č¦2ØT©«ø¬÷ōńīėčåāßÜŁÖÓŠĶÅĀ¼“¬©¦£ š—”‘Ž‹ˆ…‚|yvspmĆ½’’§¾’’8æ’’Żæ’’zĄ’’ŠĀ’’óĀ’’†Å’’’Å’’—Ę’’ Ź’’·Š’’ŸÓ’’Ų’’Ł’’Ü’’qį’’rį’’‰į’’Šį’’‹į’’õį’’e  uā’’e   ūā’’e üā’’ć’’d  ć’’ć’’ić’’Āć’’ūć’’üć’’čä’’éä’’'å’’Vå’’å’’€å’’ūå’’üå’’ę’’d  )¬^Ų^ģ^ņ_*`¬`Ō`ś`ž`aBa®a²aøaäa$bFbäbībšb$czc~c†cŒccĄcņcōcd:dZd€dd eee.e2eDeHeŽeĄeĢeÖeāeōef ff*fęfFgxg gøgŗgĀgŲgh¾hi–i²iöiųi"j*CJ>*CJCJ >*CJmHCJmH5CJ56CJmH 5CJmHP¬`øaøbŒcŽcc¾cĄc’nptrvd4…b‘t™¤š–›¼ Ž”®„č¦2ØT©«ø¬Ģ­ā²ä²p³ųųųõõóóõõõõõõõõõõõõóóõõõõõõõ$$ & Fe‚l¶lølčlülpm‚m¤møm(n*n8n:n>nbndnŽnąnōnno~o¦pÄp,q8qPqhqr4rFrhr‚r”rDsTsns‚s4tltntuu4utuˆu¢u¤uvnv˜vžv˜wœwŌwąwęwśwüw.x0xlxnxzx¦x“xÄxĘxČxy"yby„y²yĀyĪy@zVz^zŠz˜zØzšzžz{{{({*{N{P{€{żųżųżōżųżųżųżųżųżšųźųäųäųäųźųźųäųżųäųźųżšżųäųżųźųżųżųźųäųżųżųżōżōżōšżųźżųźųäųäųäųżšżōäōäōä 6CJmH >*CJmH>*CJ6CJCJmHCJZ€{‚{ŗ{¼{Ü{ņ{ü{T|†|–|¢|}V}„}:~R~^~b~p~X^bŽāęX€l€t€€€„€Ś€ī€(2^–˜ʁ"‚T‚V‚˜‚œ‚Ž‚XƒZƒpƒrƒŠƒ ƒ\„–„“„"…4… †.†0†ˆ†č†ö†ś†‡*‡H‡N‡b‡d‡¤‡¦‡ø‡Ņ‡ā‡ę‡ˆˆDˆHˆ“ˆŌˆäˆęˆ4‰Š‰Ą‰ĉȉūõūõšźšēšźšõšēšźšēšõšõšēšēšõšēšēūēšēšēšēćźćēõšēšēšēšēšēšēßēćēšēšēšēšēšēšēšēšēšēšźšēšēšēš5CJ>*CJCJ >*CJmHCJmH 6CJmH6CJXȉŹ‰‹"‹høNŽ€ŽĢŽŽŽąŽāŽäŽ$46XZ܏HJdht”˜ź&‘(‘^‘b‘€‘‚‘Ā‘4’Š’ؒ²’^“h“ȓŌ“Ś“č“ž”•Ź•–L–N–Z–\–d–|–Ž–¦–J—L—X—n—n˜Ģ˜ę˜č˜ö˜ž˜*™6™p™Œ™’™¢™®™Ā™Ņ™Ž™Žšžš¾š֚ęš› ›’›²›֛ź›ō›’œżųżųżųņųņųżųżīņųżųżųżųżųżųżųčäčųżųżīżųčųčųčųčųżųżųżųżųżīżųżųżųņųżųżäżųżųčųčųņųņżųčųņųżųņżų6CJ 6CJmH>*CJ >*CJmHCJmHCJZ’œ¬œ®œčœŠŖøĀȝŅäNžRžTžܞģžŸ0Ÿ:Ÿ\Ÿp ‚ „ Ś ˆ”Ž””’”“”Š”Ņ”ų”¢ ¢ą¢š¢Ŗ£¼£„„ś„ü„ö¦¦§ا¶§ħʧą§ņ§dØfØpØØخةŹ©4Ŗ@ŖNŖPŖ¼Ŗ(«6«D«F«J«Ä«Č«ü«ž«x¬²¬ø¬Š¬v­¶­Č­ō­.®B®~®Š®±±P±`±¼²Ž²żųżųżōżųīųčųżųżųżųčųżųżųżōīżųżųżųżäżäżäżųżųżųżųżųżųżųżųżųŽųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųŽųī 6CJmH6CJ >*CJmH 5CJmH5CJCJmHCJXø¬Ģ­ā²ä²p³r³V½ĄČüŠ ÜTŽZó,öęųüTt"d`¢ b  f ų ˜œā~†)ˆ)Š)Œ)Ž)¦)Ø)$+Ŗ+¬+4,6,J,L,^-üłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“±®«Ø„¢Ÿœ™–“Š„yvs+}’’,}’’6}’’f  7}’’ {}’’f |}’’æ}’’}~’’~~’’Š~’’‹~’’Œ~’’~’’Ž~’’‡’’ąŠ’’ƒ‹’’Œ’’Ռ’’’’ʍ’’ Ž’’€Ž’’E’’”’’‘’’Ą‘’’’’’§’’’J•’’Ž–’’;˜’’¤™’’'¤’’„’’ÓŖ’’ń®’’¦“’’˜¹’’™¹’’ß¹’’ą¹’’k¼’’õ¼’’,Ž²ä²³³p³Ž³–“¦“Ø“¬“ŠµŅµčµģµ¶¶¶Z¶n¶z¶~¶®¶¼¶ ·· ·2·€·Ę·Č·Ų·ų·øø(øœø¹<ŗDŗ ŗ¤ŗ*»J» »Ģ»ģ»N¼Ž¼ ¼¦¼ø¼½2½R½V½r½Ī½ā½N¾P¾^¾v¾ æ"æ8ælænæöæ ĄĄĄfĄhĄxĄ˜Ą ĄĮ*Į.ĮöĮųĮūņėņčūčūčūčūčäŽäūčäŽūŲūčūčäčūčŌčūčäčūčūčūŲūčŌčūŲūŲčūĪūčūŽūčūčūčūčūčŹčūŽūčūŽūčäŽä>*CJ >*CJmH5CJ 5CJmH 6CJmH6CJCJ 56>*CJ56>*CJmHCJmHPp³r³V½ĄČüŠ ÜTŽZó,öęųüTt"d`¢ b  f ų ˜œā~†)ˆ)Š)Œ)żśśśśśśśśśśśśśśśśśżśśśśśśśśśś$ųĮōĀ0ĆŽĆŠĆ&Ä.ÄHÄTÄxÄ|Ä‚Ä„ÄĄÄČÄŠÄÅ:ŐŠÅŌÅÖÅźÅžÅFĘHĘPĘ\ʬĘŲĘäĘ(ĒTĒjĒrĒ€Ē‚ĒŠĒśĒČ(Č.Č0ČŽČ¼Č¾ČāČžČÉÉdɦÉŖÉĢÉŽÉśŹ$ĖlĢvĢxĢˆĢāĢņĢĶNĶXĶ¬Ķ®ĶĪbĪxĪzĪˆĪŽĪ„Ļ†Ļ ĻäĻTŠXŠŠŠ¼ŠĄŠĘŠŹŠąŠäŠōŠöŠüŠhŃłöńėńėńöėńöńėńöēöńöēėēöēöńöėńöńöłńłńöēńłńöńėńöćöńöńöńłńłńłöłńłćöńöńöńłćłćöńöēöēöćöńöłćłöńö6CJ>*CJ >*CJmHCJmHCJ 6CJmHZhŃjŃōŃŅŅ8ŅJŅjŅœŅ ŅĘŅČŅŹŅŲŅųŅPÓ\Ó^ÓvӎӐÓ&ŌDŌ¬Ō®Ō“ŌøŌĪŌōŌnÕpՈՌՖÕ(Ö:ÖBÖjÖrÖ†ÖˆÖ°ÖĀÖĘÖĢÖŽÖš×ņ×ō×ŲŲ‚Ų°ŲČŲ“Ś¶ŚīŚōŚŪ"Ū@ŪRŪˆŪ˜ŪČŪŲŪÜ܄ܜܠÜęÜņÜJŻXŻ¤ŻŅŻāŻŽŽŽŽTŽhŽ$ß&ß0ß4ßDßHߤßūųņīņūčųūņūųūčūņīņūųūčūųäčäųūųņīųūņūčūņūųūųūčūųūųūųūųūųūųūčūčūčūčūųūčūųäųäųäųäųūųūųūųīųūųū>*CJ >*CJmH6CJ 6CJmHCJCJmHZ¤ßŖß–įā āųāć,ćģćžćhäzäääōäå(åhåråtåxåŠå¤åŖå¬åČåĢåäåęåčåźåśå<ę`ę‚ę„ę ē ē(ē*ēPčžč čNé`éfépéré¢é®éźźŽź®źžźėTėbėdėfėģģ@ķ~ķˆķŠķśķüķ*ī,īLīZīfījīxī†īˆīœī¤īøīŗīŲī"ļ(ļRļTļźļģļʚȚtńąńżųżųżōīųīųīųīųīųčųżōżųżųżčųżųīųīųżųżųżųżųżųżōīųīųżųżųīųżųżųīųżųżųżųżųżųżųīųżųīųżųżäčżųżųżų>*CJ >*CJmH 6CJmH6CJCJmHCJZąńęń2ņRņTņ\ņØņ¼ņīņ<óPóXóZó”óøóÄóņó*ō,ō:ōFō^ōœōØōŖōĀōŌō.õ:õlõ&öjö’ö¤öøö ÷÷÷.÷<÷V÷^÷j÷”÷Ī÷ä÷zų~ų ų¦ųŲųŽųüųłłfłpłDśRś~ś€ś¤ś¶śŅśū ū˜ūŠūŌūęūüü<ü@üŠüŒüŠüŅüŌüąüāü$ż&żNżlżrżÖżżųņųżųņųżųżīżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųņźżężężųżųąųŚżųżīżīżųżųņųŚżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųąųżųżężų 5CJmH >*CJmH>*CJ6CJ5CJ 6CJmHCJmHCJVÖżŽżźżśż.ž2ž<žpžrž¢ž“žšžņž<’D’P’R’h’’˜’²’Ę’Š’ ~–¤Ŗ¬8TrprtØ° ",TZv°ŲpžĀÄąś*,rÖŲ^`ŽŖ®ä8<žd f h r ž   ¢ Ø Ī Ž ō  6 : ^ n ņ z żųżųżōżųżųżųżųīźīųīųżųäųżųäųżųżųżųżųżōżųżųżųäųäżųżųżąäążųżųäųżųżųżųżųżųŚųżųżųŚųżųżųżųż >*CJmH6CJ 6CJmH5CJ 5CJmH>*CJCJmHCJVz „ č ^  ’ ö ų  V X ˜ š ’Š \|~”®FTĢĪ&P`vŽÄŹXb¶ŌÜ",F–¼žąōų4 ,NPĄŌŹĪŗČŹŠ ¬ Ö !D!F!Ų!P"\"š"#*#2#ø$Ō$Ö$2%4%l%‚%Ž%%˜%ūųóųóųļųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóéóéóéóųūéūųóųóųóųóųóųóųóųóéóųóųóųóųóųóćóų 6CJmH >*CJmH5CJCJmHCJ>*CJZ˜%Ü%"&N&P&²&¾&ž&',(f(„(Ž(”(Ā(8)†)ˆ) )¦)Ø)š*œ*ņ*$+Š+Ø+Ŗ+¬+¾+Ą+Ü+ś+,T,h,l,č,ź,,-.-H-P-R-Z-Œ-Ø-ŗ-N.Ø./0/^/p/Ź/Ī/0>0@0‚0ˆ00¦0¶0ø0°1²1¾1ā1ź1ņ1ü1ž3 3¾3Ą3č3ģ346484<4ūųūųūņūųūųūųūųūųūźäąūųÜųąÖźūäąäźäąäąäąäąäĪąäąäąäąäĪäĪäąäĪäąäūäąäąäąäĪäĪäąäĪäąäąäą56CJmH 5>*CJ6CJ5CJ 5CJmH5>*CJmH 6CJmHCJCJmHQŒ)Ž)¦)Ø)$+Ŗ+¬+4,6,J,L,^-`-¼-:.’.ģ.r/ś/ˆ0Š0²1“1Ü2|34“4j6Œ7üüüüüüõüõüüüüüüüüüüüüüüüüüüü$ & Ff$^-`-¼-:.’.ģ.r/ś/ˆ0Š0²1“1Ü2|34“4j6Œ7,8.808^8`8ü8š9;<ō<ų<ś<ü<ž<==|=~=ĄS–UČUZV¾VüłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆøµÆ§Ÿ—Œ‰†ƒ€}zwtqnkhėš’’4ń’’Mń’’8ņ’’Yż’’Zż’’—ż’’˜ż’’™ż’’šż’’›ż’’œż’’žż’’ž’’h  Œž’’h   ’’’h  š’’’h   č’’’h é’’’ _s’’f  :w’’;w’’‹w’’x’’÷x’’Fy’’“y’’ćy’’wz’’xz’’ {’’ {’’T{’’˜{’’Ū{’’|’’4|’’s|’’”|’’¢|’’(<4†4“4ø4Ø5®5~6€6Ą6Š677ī7,808^8`8„8¢8ņ8$9V9ę9č9:<:ŗ:Ä:;F;š;Ā;Ö;$<€<Ž<ō<ų<ž<8=:=x=ž=²=Č= >0><>>>P>Ŗ>Ä>ņ>ų>.@2@R@Ä@Ž@ź@AA$A:ALAPARAŲAņA2B4BzBžBØBÄBņBłõšłčłõłõłõłõšåłšßšÜߚܚߚܚÜŲÜšÜßšÜßšĻČĻšÜšĀšÜšÜšßšÜšÜŲšßܾܚĀ¾ÜšÜõܚܾܾÜ6CJ 6CJmH 56>*CJ56>*CJmH>*CJCJ >*CJmHmH56CJmHCJmH5CJ 5CJmHKŒ7,8.808^8`8ü8š9;<ō<ų<ś<ü<ž<==|=~=ĄS–UČUZV¾VvWX`XčXüüü÷üšššššüüüüķüüüüüüüüüüüü$$ & Fh & Ff$ņBCC DDDRDVD|D€D¶D*E,E°E²EŲEfF„F”F²F“F¶FøFąFāFGG–IšI¢IōIöI*J.J2J8JśJ&KRKTKĪKŠK LÜLźLMZMzM‚MŠMŅNśN$O2O4O6O8O^OjOŒO¶OÖOčOPpPøQŗQ¤R–SšS$TDT`UdUhU–UĄUĀUĘUVVXVWWpWvWXXøXčXÖYūõšķšēķšķšķšķšēšēšēšķšķšķšķšõšķšķšķšķšķšķšķšķšķšķšõšįšķšķšõšįšõšķšķšķšõšķšķšķõšķšķšķšķšķš 5CJmH 6CJmHCJCJmH >*CJmH>*CJY¾VvWX`XčXŚY„Z‚[Š\X`ž`Bab~bJc0dviöi*m0x|ś~ H„Ī„Ź‹xŒŠ†Žp‘0”Ų™ĪšĪ›<£Ī£d¤Ś¤Ā¦`Øn¬Ĭ(­üłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“±®«Ø„¢Ÿœ™–ˆ…‚|v ¶Å’’ įÅ’’čĒ’’·Č’’«É’’ęÉ’’   1Ź’’ zŹ’’1Ī’’±Ī’’,Ļ’’Ņ’’`Ó’’ÕŌ’’SÕ’’ÜÕ’’3Ö’’±Ł’’ōŁ’’ˆŪ’’›Ü’’ Ž’’ą’’ƒå’’ē’’]ē’’ź’’sź’’Łź’’ė’’wė’’Éė’’ģė’’°ķ’’Wī’’Öī’’+ļ’’¤ļ’’čļ’’ š’’]š’’¹š’’*čXŚY„Z‚[Š\X`ž`Bab~bJc0dviöi*m0x|ś~ H„Ī„Ź‹xŒŠ†Žp‘0”Ų™ĪšĪ›üüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüü$ÖYŚY€Z€[‚[Œ[ę[č[\H\J\Ü\Ī]ņ]ō]V^F_H_J_j_ö_ų_R```š`¦`>a²a“aīa bbzbˆbBcDcVcųc dFdZde,eŠeŒeŠeŅerf–fœfžf¶føfg&gngŠghh2h4hFhHhĄhĀhīhņhi iFiLipiˆiØišiņi6jTj~j€jšjœj¬j®jżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųņźųżųżųżęņżųżāżęņęņężųņężųÜųżųÜųņųżųņųŲŅŲżų 6CJmH6CJ 5CJmH5CJ>*CJ5>*CJmH >*CJmHCJmHCJS®jk kRkxk‚km&m n"nfnrnšnĄnČnšno(oBoNoZodojoŖo¬oŲoŽoōoųopppFpHpppØpĀpčpšp(qqŗqÄqšq,r\rss,s“sVtuu@uHuŒu¶uŽuv‚vŽv–v˜v¶vžwx"x(x,x\x^xpy~yāz<{(|Ä|Ś|ö| }}¶}Ā}Ę}Ģ}Ō}Ö}żųżōżųīųīųīųčųčųāųīųīżųżųāŽżŚčŚżųżŚżŚżŚżŽżŽżųīżųīųżāŽāżīųżųāųżīųżųżųżųżŽżųżųīųčżųżųżųż5CJ6CJ 6CJmH 5CJmH >*CJmH>*CJCJmHCJVÖ}ź}HNnŽ’4Pp€‚ž‚„Z„~„Ź„Ģ„ä„……‚†H‡ˆ2ˆ@ˆHˆbˆ ‰‰(‰*‰4‰R‰`‰b‰j‰²‰¼‰ō‰~Š‚Š„Š”Š®Š¶ŠāŠ‹‹‹2‹b‹l‹t‹ʋŅ‹ā‹ī‹nŒŒ¦Œ°Œ²Œjz–¤øŽ(Ž`Ž‚ŽȎꎟŽ ”*>NĀąč‘\‘ūųūųūņūųūųūģūųūųūųčųčųäųūųūųäūņūųūųūųūųūųūųūģčģūģūųčųūųūģūųūģūųčųūųäųūģūņūņūģūųūųūųūģūģūģū6CJ>*CJ >*CJmH 6CJmHCJCJmHZ\‘l‘n‘Š‘¦‘ؑ¬‘¼‘¾‘F’®’¶’ü“*”X”Z”Ŗ”P•—0—4—Z—\—`—r—v—x—š—¾—ܗŽ—ą—4˜6˜:˜X˜Ž˜”˜–˜ ™֙Ų™fšvš„šˆšŹš֚›R›\›`›v›€›†› ›ø›Ź›Ī›Fœzœ|œˆœ°œŠœŅœNRpˆ&ž(ž:žXžtžxŸœŸ“Ÿ²”Ä”ä¢^£¬£łōńķłōńōńōńōēōńōńōēōēōńķńōēōēōńōńōēōńōēōńōńōńōńōńķłķńōēōēńōēōńōłńōńćńēßēßēߣßēŃēńō6>*CJmH 6>*CJ>*CJ5CJ >*CJmH6CJCJCJmH 6CJmHRĪ›<£Ī£d¤Ś¤Ā¦`Øn¬Ĭ(­œ­r®Ā®„ÆĢÆJ°Ą°"±±²†²°²Ž²³x³µüüõõüüüüīēēēīīēēüąąüŁŁŁŁü$ & F $ & F $ & F$ & F$ & F$¬£“£Č£Ź£Ī£ü£¤¤d¤¤œ¤Ō¤ä¤ę¤Š„¤„؄䄦^¦b¦Œ¦–¦¦¦Ą¦Ā¦Ō§6ØZ؄؆Ø8©¬©ō©ö©RŖzŖ‚Ŗ˜Ŗ“ŖÄŖČŖŲŖÜŖģŖöŖ ««(«2«t«†«Š«š«ž«Ø«¬«¼«Ą«Ņ«Ō«¬H¬h¬„¬¦¬جĄ¬ĬŽ¬ ­$­&­(­P­T­.®n®Ā®ä®łōńōķńōńķńōńōńéłéńéńķńķńćōńōńōńōńōńéńķńłōłōłōłńķńōłōłōłōłōłńōłŪńÕĶōńÕĶōńōńōńōńÉ5CJ56CJmH 56CJ5>*CJmH 5CJmH>*CJ6CJCJCJmH >*CJmHO(­œ­r®Ā®„ÆĢÆJ°Ą°"±±²†²°²Ž²³x³µj·“¹ŗü½Ą\ĮņĀĄĆ¾Ä.ÅąÅ®Ē“ŹöźŽÖĪŹ¶°Ø„Ÿ—‡„~vspmjgda[SPMAø’’(¹’’¹’’   ¹¹’’ 8ŗ’’Ÿŗ’’j»’’ ¼’’½’’ æ’’>æ’’cĄ’’   ŒĮ’’ \Ā’’Ā’’  ©Ā’’  ĄĀ’’   ÕĀ’’ Ć’’PĆ’’   ‡Ć’’ øĆ’’óĆ’’   ’’’2Ä’’  Ü’’’VÄ’’  ·Ä’’  ßÄ’’   )’’’JÅ’’   ”’’’„Å’’  Ī’’’ä®ę®č®ÆdƀƂƄÆŖƬÆČÆ.°0°N°¾°Ö°ņ°ō°±"±F±Š±±²±¶±Ō±Ś±ģ±²²²N²†²¤²¦²¬²°²Ņ²Ō²Ś²ܲŽ²³ ³³³6³8³<³v³x³č³ź³F“R“€“†“ “¾“Ņ“ę“ü“ž“µµ ·@·d·l·¤·Ŗ·Š·Ō·øø¹¹p¹Ų¹ŗ,ŗTŗbŗ€ŗ‚ŗv»œ»¬»½:½P½f½łōńōńķōķłōńōńōńķłķńķńōķńķńķńōńķńķłķńķłķńōķłńōķłōńōńōńōńōńłķłķłķńōńōńōńōńōńōńōńłńōłōńōłńōńōē >*CJmH5CJCJCJmH 5CJmH[µj·“¹ŗü½Ą\ĮņĀĄĆ¾Ä.ÅąÅ®Ē“ŹśĻšŠŠŅĪÕŚŚÜŚŽŚąŚāŚäŚęŚčŚźŚģŚųųõõõõõõõīīõõõõõõõõõõõõõõõõ$ & F$$ & F f½†½’½“½Š½ų½$¾:¾<¾r¾v¾x¾(æPæfæxæĄĄVĄXĄĮ¶ĮÖĮ ĀŠĀŒĀšĀ¤ĀÄĀģĀņĀFĆXĆvĆ¼Ć ÄÄÄ&Ä.Ä’ÄœÄžÄ¾ÄźÄÅÅ"Å(ÅHÅJÅŠÅŚÅ&Ę‚ĘŽĘōĘųĘĒĒ"Ē&Ē¦Ē®ĒęĒņĒHČ~Č€Č†Č¼ČĢČÉ,ɀɊɌɞɠɤÉĪÉŹŹ Ź$ŹlŹzŹ|ŹųņųņųķēäķäķäąäÜäķäķäķņķäķäÜäąäķēķņäķäąäķäķäķäķäķäķäķäķēķäÜäąēķäķēķäķäķēķäķēķēķäķēąķäķēą>*CJ6CJCJ 6CJmHCJmH >*CJmH5>*CJmHW|ŹˆŹŠŹĖ,ĖśĖĢ6Ģ8Ģ:Ģ¤ĢĪĢŲĢĶœĶŽĶīĶĪ@ĪlĪnĪrĪxĪ˜ĪšĪĻ$Ļ>Ļ@ĻDĻzĻŠĻ¦ĻØĻĀĻĘĻōĻöĻśĻZŠ\Š’Š¢Š®Š²Š“ŠČŠīŠPŃ^Ń`ŃtŃ–Ń®Ń^ŅŽŅŅ’Ņ”ŅÜŅZŌfŌvŌxŌ~ŌŽŌųŌÕÕ6Õ¢ÕČÕÜÕźÕ0Ų2Ų¬Ų“ŲŁ†ŁˆŁ¦Ł“Ł¶ŁČŁĢŁōŁųŁŚŚDŚłõšłšķõķšķõķõķõłšłõłšķšķšłšķšķšłõłšķšłšķšķõłõłõšłõłõķšłšķšķšēćēšķšķšķšķšķšķšķšķšķćēćķćķćķć>*CJ >*CJmHCJCJmH6CJ 6CJmHZ“ŹśĻšŠŠŅĪÕŚŚÜŚŽŚąŚāŚäŚęŚčŚźŚģŚīŚšŚņŚōŚöŚųŚśŚüŚžŚŪŪŪŪŪ Ū ŪŪŪŪ*Ū,ŪzÜPŻ ŽoŽaßSąFį’åžå~ę ēüłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“±®«Ø„¢Ÿœ™–“Š‡„~{xu“§’’Ó§’’ Ø’’Ņ©’’ÅŖ’’·«’’©¬’’­’’p­’’Ū­’’‚®’’ƒ®’’®’’®’’‘®’’’®’’“®’’”®’’•®’’–®’’—®’’˜®’’™®’’š®’’›®’’œ®’’®’’ž®’’Ÿ®’’ ®’’”®’’¢®’’£®’’¤®’’„®’’¦®’’§®’’Ø®’’©®’’Ŗ®’’«®’’1±’’°²’’Ė³’’“’’¾¶’’.DŚ®ŚŌŚ Ū$Ū,Ū>Ū“ŪņŪ.Ü6Ü8ÜDŻŽ`ŽfŽāā4āäJänääŠåŅåśåžå,ę.ęLęNę~ęŖęĘęČęÜęīę(ē,ēTēhē†ē°ēčč0č6č¼čĘčŹčĪč`é„éŠéŖé¬é4ź:źĀźųźüźŒģøģŌģķķ(ķ,ķ6ķxķŒķ”ķŌķŲķāķöķ(īdīfī“īĪīżłżóļżźäźżźżźżłżźżłżążźżźżłŚżźżłżźżźżźżłżłżźżłżźżźżźŚźżźŚźżłżźżłŚłŌźŌĢŌźżąäżźżąż5>*CJmH 5CJmH 6CJmH>*CJ >*CJmHCJmH5CJ 5>*CJ6CJCJPģŚīŚšŚņŚōŚöŚųŚśŚüŚžŚŪŪŪŪŪ Ū ŪŪŪŪ*Ū,ŪzÜPŻ ŽoŽaßSąFį’åüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüü$’åžå~ę ēöēnč¬éĘź2ėrģ(ķ*ķ,ķ’ķ”ķ>īšīnļ*šąšŽńpņó¼óBōüüüüõõõõõüüüüüåååååååååÕ$ & F„ą„ ž Ę@ š$ & F„ą„ ž Ę@ ą$ & Fi$ ēöēnč¬éĘź2ėrģ(ķ*ķ,ķ’ķ”ķ>īšīnļ*šąšŽńpņó¼óBōņōüöīęŽÖÓŠĶŹĒ¾²¦šŽ‚vj^RF± ’’  0ē’’ō ’’  sē’’H”’’   Ēē’’š”’’   č’’ ¢’’   Šč’’b¢’’   įč’’½¢’’   <é’’£’’   šé’’Z£’’   Łé’’³£’’   2ź’’¤’’  ‡ź’’ ¤’’<¤’’=¤’’>¤’’™¤’’9„’’i  o„’’i  ü„’’i  ›¦’’i   צ’’i B§’’ĪīŽīąīļļBļ`ļ”ļ˜ļœļČļŹļPšRš‚š¢š°šńńJńxńĢńĪńņ*ņņ’ņ¼ņ^óó“óäóęóō8ō:ōhōŽō”ōąōęōīōõ:õbõdõ”õŌõ:ö’öžöĀöĢöśöL÷R÷X÷l÷n÷~÷¾÷ų'ų4ų7ų9ų:ų™ųŽųģųłłłłFśLśRślśrś†śŽś–śĄśūRū ū¢ūÜūųūūõūņģņūņčģņūņčģņūņčņūņčģūņčņģņūņģņūņģņūņūņģņūņčņģčņūņčņūāņŽņčņčņūņŽņčņūõņģņūāņŽņūņģņūņģņ6CJ 6CJmH>*CJ >*CJmHCJ 5CJmHCJmHXBōņōlõśõĢö÷ųµųłšś\ūü¼ü.ż¼ż.ž¬žB’Ņ’¢2ŹļļļļļļßŲŲČČČČČČČČČČČČ$ & F8„ą„ ž Ęrą$„ą„ ž$ & F„ą„ ž Ę@ ą$ & F„ą„ ž Ę@ šņōlõśõĢö÷ųµųłšś\ūü¼ü.ż¼ż.ž¬žB’Ņ’¢2ŹĢĪŠŅŌōčÜŠÄøµ²¬¤œ”Œ„|tld\TQNKHEĀ™’’ƙ’’ę’’ř’’ʙ’’š’’8  Zš’’8  Āš’’8   ›’’8  U›’’8  ”›’’8  Ķ›’’8  œ’’8  Mœ’’8  Ŗœ’’8  żœ’’8   ^’’8 Ź’’ž’’¾ž’’   =å’’ Ÿ’’   ‰å’’lŸ’’   ėå’’՟’’  Tę’’ ’’  ›ę’’Y ’’  Ųę’’ųūśūHüü”ü¼üčü żXżŽżčż žTžŠžÖž’l’Œ’Ņ’ī’<f˜¢Čśd ų˜“ĢĪŽ4f’”¦®°ųś2Zjlšjn”&46Ŗ¬Āōų:–¦ØÜŽęžö B D N , 8 ūųņųūųīųīųīųīųīųīųūųņųūųīųīųźäųźäÜäÜÓĶźĶźĶźĶźĶźĶźĶźĶźĶźĶźĶźĶźĶźĶźĶźÓūĶźĶźĶźĶÅ56CJmH 5CJmH56>*CJmH5>*CJmH 5>*CJ5CJ>*CJ >*CJmHCJCJmHMŹĢĪŠŅŌÖŲŚÜŽąāäęčźģīšņōöų@BDņēēēēēēēēēēēēēēēēēēēēēēēēē $„š„’ Ęš $„ą„ ž ĘšąŌÖŲŚÜŽąāäęčźģīšņōöų@BDFH²“ĢĪ*pr’”ŅŌčźjnDÖXÜŽüłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“®«Ø„¢Ÿœ–“‹ˆ…‚|yvsplż’’®ż’’Öż’’ļż’’8ž’’£ž’’„ž’’åž’’ęž’’šž’’j  ńž’’ ’’’j ‘’’’”’’’¢’’’Å’’’ó’’’ō’’’ ­ ’’R™’’‡™’’ˆ™’’‰™’’Š™’’‹™’’ƙ’’°™’’±™’’²™’’³™’’“™’’µ™’’¶™’’·™’’ø™’’¹™’’ŗ™’’»™’’¼™’’½™’’¾™’’æ™’’Ą™’’Į™’’,DFH²“ĢĪ*pr’”ŅŌčźjnDÖXÜŽōöŽ ōōōōńīėėīīīäīäīīīīīīīīīīīī$ & Fj$$$ $„š„’ ĘšŽōöŽ j V  œ tvxøŗzĢśęĘö”d¦ČņŖ¬®XZFčĢz"Ü#2(ī,ų.ˆ2š4H7X="?üłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“±®«Ø„¢Ÿœ–Ž‹ˆ…‚|yvp ®ā’’ ¶å’’āę’’č’’Žé’’ćź’’Aķ’’lļ’’š’’tń’’   fņ’’ ·ņ’’­õ’’®õ’’ö’’ö’’ö’’aö’’vö’’Ńö’’÷’’(÷’’÷’’ß÷’’÷÷’’Zų’’gų’’Żų’’ōų’’Oł’’ł’’żł’’žł’’ś’’ś’’ ś’’Œś’’Öś’’/ū’’%ü’’kü’’ßü’’ąü’’kż’’,8 f ä ę  ¤ ś  " $ L f ¼ Ą ģ ī ¶øŗč0dz¤Ģ f’šņ2JL~,œŲœ®(Nbž Īä\¤čņ>\®Zīšž,FJ€‚–š@DNrĀÖ6>BFLN’²ŗśōšōčōšōšōšōšōšōćŚćŌćŃćŌćŃćŌćŃćŌĶŌćŌćŃĶŌćŃćŃćŌćŌćŃćŌćŚćŃćŌŃćŌŃćŃćŃćŃćčćŌćŌŃćŃćŌŃĶ>*CJCJ >*CJmH56>*CJmHCJmH56CJmH5CJ 5CJmH 56CJQŽ j V  œ tvxøŗzĢśęĘö”d¦ČņŖ¬®XZFüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüü$ŗÜŽąäčHjl”ņ"’œ²Ģä H J ° ž !H!b!d!j!l!²!"v"ž"ä"#(#Ų#Ü#ę#$$:$\$œ$¾$Ą$Ī$¤%¦%&0&2&`&n&p&t&~&Œ&Ž&¤&¦&ī&'B'J'N'Z'^'j' 'Ø'ī'ś'(.(>(L(N(j(~() )żųżųļéųéųżųćųżųżųéųżßżųżųżßéßżųżųćżųżųćżųéųćųżųżųżųżŁŃŁżßéßéżßżĶżĶżĶżŁżßżßżĶćĶżųż>*CJ56CJmH 56CJ6CJ >*CJmH 6CJmH56>*CJmHCJmHCJQFčĢz"Ü#2(ī,ų.ˆ2š4H7X="?°A`HÜMųQ¼YF]ö]Ģ^Ž``’`,arbüõõīüüüüüüüēēüüüüüąąąŪŲąą$$„h$ & F$ & F$„ „\ž$ & F$ ) )&)@)j)Ž)ą)ā)ź)ś)* *,*Z*`*b*n*„*ˆ*¶*Č*ä*ō*ų*Z+Ŗ+¶+ä+~,,Ž,č,ź,ģ,ī,.-4-J-Z-`-l-‚-²-“-:..ŗ.Ņ.ę.ņ./l/œ/¢/ŗ/Ę/ 0²0“0Š0Ņ0Ü0 111ś1ü1$2>2€2Ŗ2Š2ę2ģ23^3~3‚3 3¢3¼3ś34P4T4X4j4~4Ą4ūųōīūųūųōųōųźäūųīūäūųōųźųūäųūųūųūŽūųūīųīūųūųūųūųūųūųūīūųūųūųūųūųūųūųūųūųūīūųūųūųūųūųūųūų 5CJmH 6CJmH6CJ >*CJmH>*CJCJCJmHXĄ4Ś4ā4š4€5Š5–5Ö5š5 6¶6Ī6Ų6ä6ņ6D7.8p8t8ā8ņ869:9.:D:ö:;č;p<“<ŗ<Ę<T=X=z=œ=@>F>L>t>v>z>?6?H?X?’?š?č?@$@z@Œ@@–@Ų@Ś@ę@>AdAfAĀAÄAśAüAžB¾BĘBģBŠCDVDŽD˜D¤DāDśDELEhE”EŖEøEĀEŲEūųūųņźųūäūųąäūųūųūųÜųūųÜųÜųūųūųūųūäūųūäūųūųąųÜųūųūųūųūÖūųūųūųūųūųąųąųÜųÜųūųūäūäūÖūäū 6CJmH6CJ>*CJ >*CJmH5>*CJmH 5>*CJCJCJmHT"?°A`HÜMųQ¼YF]ö]Ģ^Ž``’`,arbclgnh|qŅtĀ}"āŒžrŸ¢ b”\£0±&»ō½ś½¾¾¾¾&¾*¾,¾÷ōńīėčāŚŅĻĢļ“¬©£›˜•’Œ‰ƒ€}zwtqnkheb_E¢’’G¢’’Q¢’’S¢’’W¢’’Z¢’’]¢’’`¢’’Ē£’’ĀØ’’¬Æ’’©°’’  ±’’2 ”±’’‹¹’’éŗ’’ÉĮ’’yĀ’’ńĘ’’œČ’’   #Ķ’’ ¤Ķ’’ŃĻ’’  !Š’’  ÄŠ’’  Ń’’  Ń’’Ń’’ōŃ’’  _Ņ’’   ·Ņ’’ |Ō’’^Ų’’lŚ’’*Ż’’‚ą’’Éį’’  %ŲEžEG&G2GVGtG\H`HŽH’HźHžHDIHI‚IŽI®I¶IŗIĘIČIĢIĪIŚI@JPJVJjJpJrJøJŠJÖJKFKdKŌKLLNL`LųMžMN*NšNO0O6O>OJOPPPPbPjP‚PŠQ“QÖQŚQR0RŒR˜R¤RŗRĄRāR:S*CJmH6CJ>*CJCJCJmH 6CJmHZY"Y$Y^Y¶YüYZZBZDZRZrZ~Z‚Z ZŌZäZüZŗ[Š[ö[ \d\|\`]b]^^6^B^D^Č^Ź^Ģ^Ī^Ä_Ę_ ```®`(a,aęapbrb’b”bc†cˆcŠc¤c¼cĢcvexezeše²eÄe\f f¤f¦fˆgŠgŠgźgšgh4hhNhThfhhh”hšh®h°hŌhŲhŚh~i†iżųżųżųņųżųģųżčżčģųņųņųņżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżäżųżųżųŽųģųżųŽųģųŽżųżųżŚżŚżųżŚżŽųżųżųżŚżųņ>*CJ >*CJmH5CJ6CJ 6CJmH 5CJmHCJmHCJVrbclgnh|qŅtĀ}"āŒžrŸ¢ b”\£0±&»ō½ś½¾¾¾¾&¾*¾,¾2¾4¾ųųõīīõõõõõõēõõõõõõõõõāāāõõ$„Š$ & F2$ & F$$ & F†iŽiži0jŒjĄjk l2lvl„l˜mšmĢmśmnnn*CJ 6CJmH6CJ >*CJmHCJ 5CJmHCJmHVžx>yJy`ybynypyryty€y†y¢y¦yØyĘyŅyÖyźyģyzzĀzĘzŠzŌzŲzšzōzžz { {{{ {"{${x{|{ž{ø{ŗ{Ö{Ś{ö{ś{ž{,|.|f|¦|Ś|Ü|d}r}t}¾}Ā}Ų}~~@~"*<>”¦ØŖČŹāź€€,€:€–€l€š‚²‚Š‚¶ƒżłżōīōżōīżīżōīōżłżźżōżłīłäÜäÜäżłīłīÜżłäÜäżłīłÜōżōżōżźÖōżōīōīōżōżōÖōżōżōżōżōÖōżōÖōÖźż 6CJmH6>*CJmH 6>*CJ6CJ >*CJmHCJmH>*CJCJT¶ƒōƒ„„l„……6†8†N†ä†‡‡‡ā‡š‡2ˆ6ˆJˆtˆŹˆŌˆ*‰B‰ŠŠŠ$Š(ŠhŠ€ŠŒŠ”Šj‹°‹¾‹Ų‹܋VŒXŒ^ŒbŒģŒžŒ &ŌōųŽ~Žš ʏP|ź‘–‘@’®’֒(“N“t“v“ēā“*–@–l—n—hšśš›ž›¬›Xœ^œ–œ˜œ ¶ø0ž8žjžŌž&Ÿ(Ÿūųūųūųūųūųōīųūīūųźųūųūīūųźäųūųūųūųūųūųūųūųōųūųūųūųūųūäūäūäūųūųūųūųūųōųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūų 6CJmH6CJ >*CJmH>*CJCJCJmHZ(ŸPŸrŸŸ¤Ÿ”D”N”b”Ŗ”¼”Ī”Ž”&¢0¢2¢@¢Ą¢Ā¢*£,£X£^£L¤ø¤Ö¤č¤ž¤„„N„ś„b¦Ā¦Ö¦Ž§ü§–ØøØ,©8©F©X©r©„©ž©®©Č©Ź©Š©Ņ©ī©ŖŖ ŖRŖfŖ~Ŗ˜Ŗ®ŖĀŖÄŖŽŖšŖ «H«R«®(®‚®„®ö®ų®.°x°‚°„°±±H±J± ²X²‚²„²ī³“š“œ“Ø“²“Ź“łöńłńöķöńłńłńöńöńöńöńöńöńöńöńöķöķöńłńłńöńłńłńłńöķłķöńöķöķöķłķńłńłńöńöńöńöńöńöńöńöńöńöńöńöēö 6CJmH>*CJCJmHCJ >*CJmH[Ź“ų“µµ*µJµVµtµˆµžµ¶P¶`¶:·N·~·®·Ź·ą·ä·øøøŒøØø¼øČøŌøāøčøźø(¹@¹B¹X¹d¹j¹l¹|¹Š¹œ¹عø¹¼¹Š¹Ō¹ų¹$ŗnŗŗ”ŗāŗöŗüŗ»»»»&»B»H»`»t»»ā»ä»½X½|½Ž½½ ½ä½ī½ō½ų½ś½ž½¾¾¾ ¾¾$¾&¾(¾,¾ūõńõńīūõūīūõūõūīūīūčūõūīūīäīūīūõńõūõńõūõūõūīūīūīūīūčūčūīūīūīūčūīūīūīūīūīūīŪīŪīŪīŪūŪūŪūjCJUmH6CJ 6CJmHCJ>*CJ >*CJmHCJmHV,¾.¾\¾p¾„¾Ž¾¾ ¾¤¾Ą¾Ź¾æ æ$æ4æ@æDæ˜æ¢æ¶æČæ ĄņĄžĄĮ(ĮÖĮäĮ2ĀtĀxĀzĀ¾ĀīĀĆĆĆ@ĆVĆXĆZĆnĆpƆĆŌĆīĆ Ä ÄvĊIJÄīÄ>ÅŠÅĘTĘVĘXĘĘ²Ę¾ĘĄĘüĘĒĒ(ĒFĒZĒhĒzĒ’ĒžĒ ĒČ,ČbČ„ČģČīČ"É:ÉØÉŖÉŹŹöńėńåńāńāŽāŽāńŲńāŌāŌāńŲńŲńŲāńāńāńŲńāńāńāńāńāńāńāŌāńåńāńāńåńāńāŌāńāńāńāŌāńŲńāńāńåńāńå>*CJ 5CJmH5CJCJ >*CJmH 6CJmHCJmHjCJUmHT,¾2¾4¾6¾Ģ`ŠbŠdŠfŠ¾ŠĄŠĀŠ:ÕžŁŚŚŚŚŚŚŚŚ Ś(Ś0Ś2Ś:Ś<ŚBŚFŚHŚLŚNŚRŚVŚXŚZŚ*āōźœńPüRüTüVüXüZü\üüłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“±®«Ø„¢Ÿœ™–“Š‡„~{xu-ƒ’’.ƒ’’/ƒ’’0ƒ’’1ƒ’’2ƒ’’Œˆ’’ą‹’’E’’-”’’.”’’/”’’1”’’3”’’4”’’6”’’7”’’9”’’<”’’=”’’A”’’B”’’F”’’J”’’K”’’N”’’P”’’S”’’V”’’W”’’Y”’’Z”’’[”’’½–’’ł˜’’ś˜’’ū˜’’'™’’(™’’)™’’*™’’K›’’?¢’’@¢’’A¢’’D¢’’.4¾6¾Ģ`ŠbŠdŠfŠ¾ŠĄŠĀŠ:ÕžŁŚŚŚŚŚŚŚŚ Ś(Ś0Ś2Ś:Ś<ŚBŚFŚHŚLŚüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüü$ŹŹ.ŹNŹZŹrŹvŹŠŹŒŹĖĖvĖ„Ė ĢĢĢĢLĢZĢ`ĢlĢ Ģ¦ĢŗĢĘĢŅĢĶ&Ķ(Ķ0Ķ2ĶFĶ€Ķ”Ķ–Ķ¢Ķ®ĶÖĶźĶĪ ĪĪĪFĪHĪfĪčĪlĻ~Ļ„ĻĀĻŠĻžĻŠŠŠ"Š6ŠfŠ¼ŠęŠčŠNŃPŃœŃ,Ņ<Ņ`Ņ„Ņ†Ņ6ÓFÓXÓ\ÓpÓtӀӌӲÓŌŌ„Ō†ŌūõūõūņģčģąģąģąģõūõūõņūõūõūģūŚÖŚūģūŚÖņčģŚÖŚÖņūņūģčģūŚūņÖņÖņĻņūņūņūņūņūņčņūņūņūŚūņūņ 56>*CJ>*CJ >*CJmH56CJmH6CJ 6CJmHCJ 5CJmHCJmHR†ŌœŌ°Ō²ŌĪŌÖŌäŌšŌöŌųŌ8Õ ÕŖÕāÕöÕ ÖÖ Ö0ÖœÖøÖź×Ų,Ų^ŲtŲ‚ŲĘŲģŲšŁ¦ŁØŁžŁŚŚŚ ŚŚŚŚŚŚŚ Ś&Ś(Ś.Ś2Ś8Ś<Ś@ŚBŚDŚHŚJŚNŚPŚRŚTŚŅŚŚŚŪŪ,ŪNŪdŪ°ŪōŪÜÜ8ÜPÜRÜbÜĄÜÖÜčܞܯNŻfŻvŻxŻ~Ż’ŻūųūųūųūųūųūņūųūģūņūņūģūęūģūģūģūųūŻūŻūŻūŻūŻūŻūŻūŻūŻūŻūŻūŻūŻūģūųūģūģūģūģūųūųŁųŁųūųÕųūę5CJ6CJjCJUmH 5CJmH >*CJmH 6CJmHCJCJmHTLŚNŚRŚVŚXŚZŚ*āōźœńPüRüTüVüXüZü\ü^ü`übüdülünürüvü~ü€ü†üŠü’ü”üüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüśś$’Ż²Ż“ŻčŽśŽüŽß(ß:ßZß\ßd߬߰߹$ą&ą(ąXą„ąŲąŚąśąĀįÄįĘį&ā*āˆā–ā˜āŖā¬āĄā^ćĢćĪćŠćŽćęćīćädähäŗäĀäåå$å6åHåjå†åŽåŖåČåĪåÜåŽåčåęę*ę:ęNęXęčęīęōę ēēēÄēĘēČēĢēĪē¬čŚč:źVźZźzźŽź°źė2ė4ėNėżųżōīōżųīųżųżųīųżųčųżųżųōżōųīōīōīųżųżōżäżčųčųčųżōżųżäżųżōųżąčążōżčżųīųżčųżųżųżųčųčųčżążų6CJ>*CJ 6CJmH 5CJmH5CJCJmHCJXNė^ėŌėäėčėüėģģ.ģ:ģVģŽģžģVķjķlķnķ°ķ²ķŌķ(ī*ī“īĀīĪīäītļvļäļššŒš¢š¼šČšĢšĪšŠš\ńbń–ń ņņ4ņ6ņbņČņNófó¬óģó|ō„ōŗõ¼õŅõtö†öŽöØöĘöÖöąö:÷<÷Č÷Ź÷ü÷ųų,łXłvśĢśŅśŌśŲś6ūJū^ūdūfū¶ūÖūöūžūüLüdüłōīōīōīōīėōłōīōėōėōėōėēėēėōėōėōėćīōėōėēėōłōėōėōėōėōėōėōėōėßėōėōėōėōėōėßėōīōėōłōėōėōłōłōė>*CJ6CJ5CJCJ 6CJmHCJmH >*CJmHX\ü^ü`übüdülünürüvü~ü€ü†üŠü’ü”üšüœü¢ü¦ü®ü°ü“ü¶üŗü¼ü¾üĄüpž’| ¢ŗ¼vrr"Ź„.ŚŠBDFüłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“±®«Ø„¢Ÿœ™–“Š‡„~{xuøs’’¹s’’t’’mt’’Ćt’’u’’uu’’Éu’’!v’’”v’’Ÿw’’|y’’}y’’‰y’’Óz’’Z’’œ€’’Ī’’"‚’’ś‚’’ū‚’’ü‚’’ż‚’’’‚’’ƒ’’ƒ’’ƒ’’ƒ’’ ƒ’’ ƒ’’ ƒ’’ƒ’’ƒ’’ƒ’’ƒ’’ƒ’’ƒ’’ƒ’’!ƒ’’#ƒ’’$ƒ’’(ƒ’’)ƒ’’*ƒ’’+ƒ’’,ƒ’’.düjünüpürütüvü|ü€ü„ü†üˆüŠüü”ü˜üœü ü¦ü¬ü°ü²ü¶üøüĢüąüāü¦ž’’’T|~†’¤¶ĢŠ DR`z|Žœ°²¶āö*Dl| Ŗ¬ŹŲö0DZˆšœ¬źFHØģ“śüŗöńöńöńöńöńöńöńöńöńöńöńöńīńīńīńīńīńīńčīńīńčīńīäīńŽńčńčńīńīŚīńīÖīńīńīÖńīńīńīńīŚčńīńīŚī6CJ>*CJ 6CJmH5CJ >*CJmHCJCJmHjCJUmHT”üšüœü¢ü¦ü®ü°ü“ü¶üŗü¼ü¾üĄüpž’| ¢ŗ¼vrr"Ź„.Śżżż÷żżżōńńńńńńńńńńńńńńńńńńńń$$ Ę` ŗ¼rČŹĢRv“  X Œ Ž ¶ ŗ Ā Ś  : j l € ‚    $ ¦ Ø $ & Ä     " f h – Ŗ ¬  JNv~Ø~ž¢“ŗĄ Bd¦ÄĘś|–š ĘČZ\x®ų`b~¬čģ‚†’®“8PĪūųūųūņūųūņūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūņųūųūųūųūųūņūģūģūģūģūęāųūųūņūņūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųūų5CJ 5>*CJ 6CJmH >*CJmHCJCJmHYĪ82XōŽęBf|¶ĀÄ$*:<:Xŗ¼DJt”–\ ^ Ā!Ģ!Ī!$Ä$Ų$ą%ā%Ä&Ę&ų& ''('j'®'°'Š'Ņ'p(‚(č(ī(š()).)v)x)ģ)**d*f*ę*ģ*4+R+Ŗ+¬+ś+`,Ų,*-b-n-Š-–-Ī-Š-.".T.”.®.ūųūųūųūųņīčīčīčīčīčīčąčąčīčīčīčīčīčīčīčąčąčīąčīčąčīųīųūųūŚūųūųūŚūųūŚūŚūųūųÖŠÖūŠūų 6CJmH6CJ >*CJmH56CJmH 5CJmH5CJ 5>*CJCJCJmHRŚŠBDFdfōö  `bpŲ2   ņ H! !¢!ę"č"¶#J%ņ%š&®'@(üüüüüüõüõüüüüüüüüüüüüüüüüüüü$ & F§$Fdfōö  `bpŲ2   ņ H! !¢!ę"č"¶#J%ņ%š&®'@(č(ī(š())®)\*ģ*˜+¶+d,®,n-.Ō./ø/Ā/Ä/üłóščåāßÜŁÖÓŠĶŹĒÄĮ¾»øµ²Æ¬©¦›˜•’Œ‰†ƒ€}zwtqn—ü’’œü’’ķü’’ż’’kż’’Įż’’!ž’’Fž’’ž’’¬ž’’’’’J’’’”’’’é’’’ź’’’ āl’’§  ćl’’ęl’’:m’’ƒm’’ n’’an’’µn’’o’’ęo’’ēo’’‰p’’Šp’’¶p’’įp’’ q’’Aq’’nq’’¢q’’)r’’*r’’Ts’’Us’’_s’’§  `s’’ §s’’§ Øs’’·s’’+@(č(ī(š())®)\*ģ*˜+¶+d,®,n-.Ō./ø/Ā/Ä/Ź/ 00l2ź<HGvJ NŠUüüü÷üüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüüü & F§$®.ŗ.Ī. /^/z/Ź/ 0*0Ņ0Ō0ą0141P1¢1¤1>2B2ˆ2“2v3ģ34V4X4ŗ4č4 5>5B5F56n6’6Ź6Ś6ä6č6ö6ś677 7"7$7„7ˆ7“7Ī7Ō7„8ā8ä8ę89x9¤9Ø9; ;V;X;’<ā<=Ģ=ę=ü=>>$>&>(>6>8>N>b>d>¶?Š?ō?°@Ģ@Ö@Ų@RAXAūõšķūķęķšķšķšąķšķšķūķšķšķšķšõšķšķšķšąšąšąšąšķšķšķšõšķšąšķšķšķšķšķšõšķšõšķšķšķšķÜķšąšąšķ6CJ 6CJmH 56>*CJCJCJmH >*CJmH>*CJWÄ/Ź/ 00l2ź<HGvJ NŠU6X~cd°fZg4i*jöj°lpno¬oVphqx€Xü„č‡B‹* œ"œ$œøœŗœČ”6Ŗ¬®N°Ę°œ³8“üłöóšķźēäįŽŪŲÕĻĒæ¼¹³«£ š—”‘Ž‹ˆ…‚|yvspmjŖŗ’’¼’’Q¼’’"½’’]æ’’”Ć’’Ę’’Ę’’fĘ’’gĘ’’hĘ’’ćĢ’’×Ī’’„Š’’śŃ’’ĢÓ’’<Ō’’ÄŪ’’MÜ’’¢Ü’’  īÜ’’   @Ż’’  Ž’’żŽ’’cß’’  Žß’’   Ėą’’  į’’tā’’¹ā’’]č’’é’’rķ’’=ļ’’Ōš’’ö’’Bū’’qü’’rü’’“ü’’–ü’’)XA~AŠAŽA˜A AØAŖABBVBXB~BŠBŽB˜B¢B¬BäBöBžB(C4CDvEžEōFGGGBGFGdG‚G GØGĢGH H4HhHrH¬H®H˜IšIŹIźIVJZJīJšJLK‚KžK¦KČKčKźK\MvM¼MŌM N NZN`NfNāO PœP¢PQ4Q†QžQŽQŖR¬R°R\SbSŒS$TRTXTūõūõūõūņūņūņīņīņīņūņūõūõņūņīņūõūčūņūņūņūõūõūņūõūõūņūņīņūņūņūõūõūņūņūņūõņūņūņūņūņūņūņūņūņūņūņ 6CJmH>*CJCJ >*CJmHCJmH\XT U2URU†UˆUšUņUV"V(V^V`VnVŠVŒVV°VČVĢVlX†XX¦X¾XĄX˜YŅYņYZZ4Z@Z`ZlZ‚ZŠZŽZ[ [\ \ā\ź\,].]^^^2^<^R^V^^^~^Ŗ^¬^†_’_œ_¬_¾_X`Z`š`ņ`,a†aŠaŌaźaģaüa&bśbüblcxc"d“d¶dźd8eNeXe–e˜ešeŹeĪešeūųōųūųūųōųōųūīūųōųūųōųōųūųōųźųōųźųōųūųōųźūųūųūäūäūäūųźųūųźųźųūźųūųōųūųūųōųūųźųūųūųūīūųūäūä 6CJmH6CJ >*CJmH>*CJCJCJmHZŠU6X~cd°fZg4i*jöj°lpno¬oVphqx€Xü„č‡B‹* œ"œ$œøœŗœČ”6Ŗüüüüüõõõüüīīīüüüüüüüüüüüüüü$ & F$ & F$šeōe"f(fLfNføfčf$g2g”gØg®gŚg8h:hˆh’hšhØhøhÖhähiXiZiži iōiüij jfj„j†j°jĘjĢjŽjąj‚k˜kŗlÜlģl¬m¾m@nœnØnŖnoDo¦oźoģobpzpŽpšp\q^qrq–qÄqHrlr¦rŗrs(s6sDs‚s–sœs°s&t2t6t`txtžt“tŗtŌtźtśtuuuūõūõūņīņźņūņūņūņūņūņūņūņūņūņūņūņūņūņūņūņīņīņūõūņūņūņūņūņīäūņūņīņūņūņūäīņūõūõūõūņźņźņźņūņźõ >*CJmH6CJ>*CJCJ 6CJmHCJmHZuu8uFuJunuvušu u¾uŹuģuīu6v{Z{x{z{Ģ{Ī{Š{Ų{ś{@}J}P}°}h~v~Ų~ˆ€HTā‚8‚¢ƒīƒņƒų„…$…„…ņ…ō…:‡R‡j‡ˆ‡ˆT‰V‰ŠŠŠ6ŠXŠŠ€‹„‹œ‹°‹ūųūņķņķųķņķųūųūķųūųķųūķųķųķųūųķųķųķųēķųķųķųķųķųķųķųēķųķųķųķųķēųķēķųķųķēķųķųķųķųķųķųķųūųķųķņ >*CJmHCJmH 6CJmHCJ6CJ[°‹*äöśŽ&”n‘ä‘’2’f’r’t’Ō’ā’–“Ų“č“ī“ņ“>”@”Œ”֔ą”ā”ž”p•r•ˆ•Š•–•ī•ų•–f–r–|–‚–„–&—0—:—F—n—p—Ņ—˜ ˜˜ ˜ʙš›ī›$œ²œ“œŖøŗĀž(žäžźžŸŸ@ŸjŸp ‚ “ Ä ”"”$”6”8”:”Z”żųņųżųżųżųżīżīčųčųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżīżīżųżųżųżųżųżųß×ųżųżųņųņųņųčųčųčųżņÓżÓż6CJ56CJmH56>*CJmH >*CJmH>*CJ 6CJmHCJmHCJSZ”b”””²”¶”ø”P¢’¢Ø¢¾¢(£Œ£˜£ģ£¤¤J¤„„”„ž„¦¦¦(¦<¦>¦B¦V¦^¦x¦Ž¦ȦB§Z§\§¬§Ź§ØØpؘؒؓØī؞ة©©(©>©\©f©z©~©’©–©¦©Ŗ©ŗ©¾©Ź©Ņ©ę©"ŖJŖ¤ŖØŖšŖöŖųŖ «B«T«|««Ü«ņ«¬¬¬f¬|¬~¬”¬˜¬Ŗ¬²¬ȬŹ¬r­ūųūųóųóųóųóųóųóųóųóųóųóųūķóķóķóųóųóųóųóųóēćųūųóųūųóųēóēóēóēóēóēóųóųóēćēóķóķóēóēųóēćēóēóēóų>*CJ >*CJmH 6CJmHCJmHCJ6CJZr­t­Š­¦­¬­Ą­Ā­Ś®ÆHÆnÆzÆ|ÆÄÆŽÆčÆN°`°Ā°Ü°±.±œ±²±“±¶±ʱȱō± ²²² ²"²R²T²€²„²ˆ²Œ²ŗ²¾²Ž²ņ²³$³V³X³”³–³¤³¼³Ō³ź³ģ³ü³ž³““&“.“0“8“J“L“¤“Ø“˜µ µĄµŠµŲµųµśµ ¶(¶6¶Ņ¶Ö¶ūųōīųūųūčūųūųūīūųäųūīūīūųōīūųūųūųūųūųūųūųūčąųūųūųūčūīūčūīūčųīūųūųÕäĻĒäĻĒäųūīūų56CJmH 56CJj5CJUmH>*CJ5CJ >*CJmH 6CJmH6CJCJCJmHN6Ŗ¬®N°Ę°œ³8“¢“¤“`µüµžµ·bøčø¹,¹ą¹Ąŗj»l»t¾zæ0ĄDĮŽĖjĪśŃüüüüüü÷üüüüüüüüõüüüüüīīüüē$ & F$ & F$„h$8“¢“¤“`µüµžµ·bøčø¹,¹ą¹Ąŗj»l»t¾zæ0ĄDĮŽĖjĪśŃŒŌHÖzŁųŚčćRäœźŌź:ėØėŽģčģfķōķüłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻÉĮ¾»µ­„š—”‘‹ƒ{skc[ćå’’  "ę’’  Oę’’  Āę’’  łę’’  ,ē’’   Hē’’ mź’’¢ź’’ļ’’Łļ’’rń’’  Pņ’’  ™ó’’   aõ’’ Ļö’’ōū’’~ü’’   Łü’’ \ż’’ąž’’įž’’6’’’¦’’’ų·’’ø’’Gø’’õø’’y¹’’z¹’’Č¹’’&ŗ’’'ŗ’’\ŗ’’#Ö¶ü¶·····$·&·@·H·`· ø.ø<ø>ø~øøøŹøŅøāøˆ¹–¹š¹²¹ą¹¾ŗĄŗĪŗźŗ»» »<»h»v»z»’»¤»Ŗ»Ą»š»*¼F¼~¼Œ¼”¼ž¼ ¼¬¼Ģ¼Ų¼ą¼ś¼ü¼½½½†½”½Ŗ½ø½ŗ½Ę½ź½ś½¾¾4¾<¾L¾t¾¶¾Ź¾Ņ¾ę¾„æšæØæĪæŚæūõšķšķūķéćõšõūõķšõšõķūõūķߣߣßÓĖÓßķšķšķšķšõšõšõūõšõšõšõšķšķšõūõšõšõūķšķšćšćķšćšķ56CJmH 56CJ 5CJmH5CJ >*CJmH>*CJCJCJmH 6CJmH6CJPŚæ,Ą:ĄRĄ`ĄbĄ¢Ą@Į`ĮŌĮśĮ&Ā8ĀBĀLĀvĀĢĀ$Ć:ĆHĆ’Ć Ć¢Ć“Ć€ÄšÄØÄRÅzÅĀÅīÅšÅĘĘ&Ę,ĘfĘxĘ|ĘˆĘŒĘžĘüĘĒrĒ°ĒÄĒĢĒąĒČ,Č.ČäČTÉ‚É ŹŹFŹpŹĀŹĢŹŠŹHĖJĖŌĖpĶ|Ķ~ĶŒĶjĪ€ĪŽĪ”Ī®Ī°ĪÄĪ@ĻBĻŠ8Š`ŠpŠśŃūųūņūųūųūųūņūņūņūģūųęŽęųęųūŽūŽūųūųūųŚųŚųŚųŚųūģūģūģūųūŌūŽūģūųūųūųūųūųūŚņŚņūųūųūųŠęų6CJ 5CJmH>*CJ56CJmH 56CJ 6CJmH >*CJmHCJCJmHRśŃ"Ņ6Ņ8Ņ:ŅdŅvŅœÓ¤Ó¦ÓČÓŹÓŒŌŹŌÜŌŽŌ8Õ:ÕFÕXÕĢÕÖÕ,Ö<Ö@ÖFÖHÖ†ÖˆÖŒÖīÖśÖ××ŗ×Ų&ŲRŲfŲhŲ¼ŲÖŲźŁDŚJŚŠŚĘŚČŚ–ŪÄŪ Ü`Üb܀ܥÜÄÜŻ ŻœŻ°ŻņŻōŻ^ß¼ß¾ßąRąVą^ąjąHįZį“įĀįśćNäŽääĪäŲäöäųäüä"å8å:å>åūõšķšēšķšķšķūķšķšķćķćķćķūķūõūķšķćķšēšķšķšķšķšķšķßķšķšŁķšķšķšķšķšķߣšŁšŁšŁšēšķšķßķšķšķš 6CJmH6CJ5CJ 5CJmHCJCJmH >*CJmH>*CJVśŃŒŌHÖzŁųŚčćRäœźŌź:ėØėŽģčģfķōķ¢īŗļØšZńüńzņó~ódõfõhõjõlõųųųõõõõīīīīīīīīīīīīīīīõõõõõ$ & F$$ & F>åHåtåźåęęęFę`ę ęHēzē|ējč~č$é0éģéźœźźźģźfėjėŚėīė ģ¤ģķķ†ķŠķīRīTī ī¢ī ļ`ļøļŗļąļBš†šˆšŽšŲšŚšjńnńņņ¤ņØņ"ó&ó®óšóņóųóō&ō(ō€ō„ō$õ^õdõöötöˆö²÷ų'ųgųhųyųŖųŃųāųćųņųōųTśZśŖśżłżōżłīżōčōżōčżäżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżōżąŚąŚąŚąŚąŚōŚążōŚōżō 5CJmH5CJ>*CJ >*CJmH 6CJmHCJmH6CJCJVōķ¢īŗļØšZńüńzņó~ódõfõhõjõlõnõpõrõtõvõöčöØ÷'ųųņųóųōųĀžÄžĘžČžŹžĢžĪžŠžp’(^÷ļēß×ĻĒæ¼¹¶³°­Ŗ§¤”ž›˜•’Œ‰†ƒ€}zwtqnkhe ’’’¤’’’.Ż’’/Ż’’0Ż’’1Ż’’2Ż’’3Ż’’4Ż’’5Ż’’¢ß’’£ß’’¤ß’’ ą’’oą’’Āą’’"į’’Œį’’Ūį’’Üį’’Żį’’Žį’’ßį’’ąį’’įį’’āį’’ćį’’äį’’×ā’’ ć’’  Yć’’  ˜ć’’  éć’’  Bä’’  ¹ä’’  Eå’’  œå’’  &lõnõpõrõtõvõöčöØ÷'ųųņųóųōųĀžÄžĘžČžŹžĢžĪžŠžp’(^üüüüüüņņņņņüüģģģģģģģüüēߣ$dhdh&d dh$&d  $ Ę ¼@ €$Ŗś"ū²ūüü“üż|ż„żøżŗż.žˆžŽžžĪžp’Z^\bĢ–\ōų(Ę*D@ Ā Š  | Š Ņ ņ N ą ā    : > T V (*„š®PŒŚ "X\x|¢ŌÖŽątxšĘČŅŌTVX\^bŌ<łōńōńōńōńōńķńōńéōćéćńéćéćéćéćéćéćéćéćéćōńōńōńōńōńōńōńōńōńōńōńōćōćńōćōćōćōćōńōńéńéńōńéńßń>*CJ 5CJmH5CJ6CJCJCJmH >*CJmHXbĢ|ĢŠŖōœā(Ģ”ģ@ ä ( Š Ņ v N P Š L„’r0Ņ1047~9ü9:C$D“EšG,HhLčMųPÄQüłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“±®«Ø„¢œ”‘Ž‹ˆ…‚|yvsµŲ’’=Ś’’żŚ’’Ż’’dŻ’’WŽ’’ß’’”ß’’3ä’’rä’’§å’’ē’’   Hč’’ ųč’’čņ’’oō’’‹õ’’%ö’’¤ö’’įö’’Éų’’ ū’’ ū’’vū’’Čū’’ģū’’ü’’?ü’’‘ü’’»ü’’ēü’’Kż’’ż’’Ąż’’ćż’’7ž’’\ž’’Éž’’"’’’K’’’s’’’Ė’’’“ž’’,bĢ|ĢŠŖōœā(Ģ”ģ@ ä ( Š Ņ v N P Š łńłłčłłčłłčłłłčłłłčłčåāāāā$$ $dh&d dh&d $dh<>d¦Šąšöb²ŽŒŽ$(ČŅŲ ">RVpš®ŗ¼ĄŌśX\@B¢¬¶¾Ą>HRfŠ’ČŹ*RžNTŅś  ! !¤!Č!$"D"†#ˆ#Ų$Ś$%Ø(Č(č(ī(V+Ģ+Ī+Ö+,8-p-Š-Ž-ź-ģ-h/j/ūųōųšųšźųōäūųūųūųūųūųšųšųąųūųšųūųūųūųūųūźūźūųōųōųōųūųūųūųūźūųūųōųōųūųūųūšūųūųūųšųūųūųūųū5CJ >*CJmH 6CJmH6CJ>*CJCJCJmHXL„’r0Ņ1047~9ü9:C$D“EšG,HhLčMųPÄQpXųZ ]@_&c†cLhp$xüüüüüõõüüüüüüüüüüüüüīīüüüüü$ & F $ & F$j/ō/ö/†0ž0l1Ģ1Ņ1ś1ü1ž1222,2z2„2–2˜2Ś2ō233B3\3h304\4|4~44>5X566D6t6v677.7®7²7“7ī7ō78<8Ž8’899 99¶9ø9ü9.:0:d:¢:¶:V<`<†< <¤<¶<ŗ<Ź<Ģ<č<ģ<ž<===*=2=d=Š=Ŗ=¬=ø=ā=>Z>żųżōżųżšźųżųżųżųżųżųżųżųżųšżųżųżųżųżųżųżųżųżųźųżųżšźųäōäųżųŽżųżųŽųŽųŽŚŽųŽųŽųŽżųźšżųźšż6CJ 6CJmH 5CJmH >*CJmH>*CJ5CJCJmHCJVZ>¤>ø>ŗ>Ņ>ź>?ü?ų@ AB*B,BBB†BĄBäBJCLCĘCČCHD°E²EdFpFČFŹFXG\G”G HH˜HœHI†IˆIžI ILŗL¾LČLŅLŌLśLüL(MDMFMLMTMVMtMvM6NNøO$Q.Q^QŠQ’QĄQÄQĢQÖQŲQųQR0R4RHRLRbRøRŠRšRˆSŒS¤TØT’U”UĄUČUźUVVūõūņūõņūņūģčģūņčņūņūņūņūņūņūņūņūņūņūņäņūņūģčņūņģūņūņūņūņūņūņģūģūģūņčģčņäņäņäņčņūņūņūņūņūņū6CJ>*CJ >*CJmHCJ 6CJmHCJmHZVV‚VŒV²V¼VŚVšVZW\WzX„X†XØXŠXÜXąXīX4YŠY¤Y4ZFZīZšZųZ[[[[([n[†[ [¾[Ź[Š[Ņ[ō[ž[\V\^\ˆ\¤\Ö\ ]]]*],]<]‚]Č]Ō].^<^B^n^˜^_@_š_`Z`Š`ä` aˆaBbjbībšb$c&c8c†cÄcŽc d2d6dTdŠdŒdędüdždżųżųżųżųżųżōīōżźżźżųżųäųżųäųäųäųīųīųżųżųżųżųżźżäųäųäųīųīųżųżųżųīųżųīųżųäųżŽųŽųīųżųżųżųżų 5CJmH 6CJmH6CJ >*CJmH>*CJCJmHCJXÄQpXųZ ]@_&c†cLhp$xVy–|T}~<šĄ„ā…ą†–‡ˆ‰bŠdŠ<Ž ’p’€™4©œ©h±Ęŗ$»ą»¤½F¾ź¾æ8ĄüłóėčåāßÜŁÖÓŠĶŹÄ漶®¦ž›˜•’Œ‰†ƒ}umjgdai”’’¼”’’¢’’_¢’’A£’’"  Ÿ£’’"   Ī£’’" }Ø’’c¬’’—¬’’q“’’ł·’’,ø’’ŗ’’’»’’¼’’i¼’’!  #½’’!  f½’’!   Į½’’! @¾’’Ń¾’’ dĮ’’0 “Į’’0Ā’’‡Ā’’ęĀ’’†Ä’’Å’’"É’’ Ķ’’nĻ’’žĻ’’‘Ń’’«Ņ’’   µÓ’’ łŌ’’OŲ’’&žd e4e¼eŅeźeīef¬f¾fDgZg‚g†gągdhøhŲhęhśhüh¤iøi¼iųijjjjTjVjœjžjĄjĘjČjōj>kŒk”k¶kÖkŲkBlHlLlālmmBmpmo ololpŅpÖpVqŌrs¾sņsžsuuōuw‚w”wØwøwPyryˆyŽy†{¾{Ą{p}ˆ}¦}~~ ~*~š°ÖŲ’€”€żųżōżųīųīųīųżųżųżųżųżźäųäųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżųżźżųżųżųīżųżųäųżųżųżųżźżųżųżźżųżźżųźżųżų >*CJmH>*CJ 6CJmH6CJCJmHCJZ$xVy–|T}~<šĄ„ā…ą†–‡ˆ‰bŠdŠ<Ž ’p’€™4©œ©h±Ęŗ$»ą»üüüü÷÷šīćÜÜÜÜ÷üüüüüüüüÕÕ$ & F"$ & F! $„8„Čū Ę8$ & F0$„h$”€Ų€ä€TŒ‚ƒ*ƒœ„ø„Ą„ā…ž…†"†Š†Ā†ĆŽ†ą†ī†š†‡–‡¬‡®‡ˆ`ˆ¾ˆĄˆ‰°‰Ź‰Ī‰VŽtŽؐŖŠ‘”‘’’l’’’ ’Z“x“Ā“ʓ”$”P”T”b•”• •ȕ—&—B—D—ō—ų—$˜(˜0˜2˜x˜Š˜Ž˜ž˜ā™ņ™ō™ö™ü™Nšdšhš ›4›6›<›T›b›z›żłżōżłżōżżłżōżōżšģżōżģężģżōżģżōżłżōżōęōęōąōŚōŚōżōżōżōŚōŚōŚōżōżōęģżōęōŚōŚōżōżłżōżōżłżł >*CJmH 5CJmH 6CJmH6CJ5CJCJmH>*CJCJVz››š›¬›>œJœNœŗœܜœ¤Ŗ,Ÿ@Ÿ„ŸžŸ ŸV h Ī¢Ņ¢ä¢ę¢>£Ž£ą£f¤j¤–¤„„Ŗ¦T§ž§¢§6Ø8Ø:Ø<Ø2©F©˜©rŖxŖšŖœŖ²ŖĘŖV«p«x«”«Ī«ä«¬6¬r¬¬جĢ¬Ņ¬ü¬ ­(­š­®­Ę­ī­`®t®v®Ž®°®š®ō®0ÆPÆ °ž±ø±ŗ±Ī±˜²®²¼²P³V³&“łōłōńōńķńōńōńōńōńķńōńōńōńōńōńōńōńōńōńōńōēōńōńōēōįōįōłōēōłōēńŻōłōįōįōłķłōńōńķńōńōńōłńōńō6CJ 6CJmH 5CJmH>*CJCJCJmH >*CJmHW&“x“z“l¶¶’¶”¶˜¶·.·0·f· ø<øjøžøĢøŠø,¹¾¹Ā¹ŗŗDŗ–ŗĀŗĘŗĢŗāŗ*»<»€»ˆ»ž»Ü»ę»ų»¼č¼½½J½L½j½v½x½ ½¢½¤½B¾D¾\¾h¾|¾ø¾ä¾æ æ"æ&æ,æVænæpætævææžæŖæ¶æÄæĘæŠæŚæžæ4Ą²ĄŠĄÜĄĮ*Į.Į6ĮżųżōīōżųčųżųčāųżųżųżīōżųīżųīżōżųżųżōżųżųżųżųżųōżųżųīŚųīųīŚųżųīųżųżÖżōŠŚŠżųīųżÖżÖżų 6>*CJ5CJ6>*CJmH 5CJmH 6CJmH >*CJmH>*CJCJmHCJRą»¤½F¾ź¾æ8Ą¶ĄĮ†ĮRĀĆrĒŗČPŹÜĖTĶœĪģĻlŠüŠ¤Ń@ŅźŅšÓ@ŌųõõõõõšššõõéééééõāŪŪŪõŌŌ$ & F%$„°„ ž$„8„˜ž$ & F#$„Š$$ & F"8Ą¶ĄĮ†ĮRĀĆrĒŗČPŹÜĖTĶœĪģĻlŠüŠ¤Ń@ŅźŅšÓ@ŌöŌ4ÖŽÖ>×rŲvŚÜŽŒāŽāā’ā”ā–ā˜ā°ā²āĀäüłöóšķēß×ĻĒÄĮ¾»øµÆ§Ÿ—Œ‰†ƒ€}zwtqnkhebŲ’’Ł’’叒’ę’’ē’’č’’鏒’ź’’ė’’/’’’0“’’ö“’’ų”’’’•’’Ā•’’–’’%  ¶–’’%  —’’%  d—’’%   ¼—’’% ˜’’_˜’’³˜’’ū˜’’;™’’ć™’’‡š’’#  C›’’#   œ’’#  Ōœ’’#   x’’# ؟’’ ’’n ’’­ ’’Ö ’’”’’%6ĮHĮPĮ\Į‚Į˜ĮšĮœĮ®ĮRĀfĀrĀtĀĆtĆvĆˆĆĘĆČĆčĆ4Ä>Ä.Å–ÅBĘäĘęĘ~ĒšĒœĒžĒ¢ĒäĒōĒ,Č0ȬČøČŗČĘČąČ0ÉĢÉŠÉFŹNŹPŹ\ŹtŹxŹRĖVĖ€ĖŠĖčĖ ĢĢĢŌĢŲĢŚĢJĶbĶ~Ķ€ĶĪnĪšĪœĪĻĀĻŚĻÜĻŠŠŠ Š*ŠfŠxŠŒŠžŠ¢ŠØŠöŠ ŃŃłōłōńōńķńōńōńōńéńōńōńōńōńōńéńōńōćōńéńōńéńōńéńōńéńōńéŻōŻéŻōńōŻōŻōńéńķńōńōńŁćŁńōńŁćōńōńŁ>*CJ 6CJmH >*CJmH6CJ5CJCJCJmH 5CJmHVŃ Ń,Ń:ѤѰŃČŃŹŃÖŃąŃØŅ°ŅęŅźŅōŅÓÓ–Ó˜ÓšÓ¤Ó¶ÓĄÓźÓ$Ō<Ō>Ō@ŌJŌfŌhŌšŌōŌöŌÕÕÕ0Ö2Ö4Ö>ÖTÖ^Ö“×ŗ×Ų׌׎×zŲˆŲ¢ŲŖŲĪŲŅŲŲŲ°ŁÄŁŚŚpŚvŚ€Ś¬Ś²ŚšŪœŪܮ܊ÜŖŻŽ6Ž@ŽBŽ:ßRߔߤߦßÄßĢßąßōß ą"ą$ą4ą6ąŽą–ą¢ąłõņķņõłõņķņķņķēćķņķņćņķņķņķņćēķņķņćēķņķņćņķņõłõņćēķēķņķņķņķņķēķņķņķņķņķņķņćņćēćņćņćēķņķņćē6CJ 6CJmHCJmHCJ>*CJ >*CJmHZ@ŌöŌ4ÖŽÖ>×rŲvŚÜŽŒāŽāā’ā”ā–ā˜ā°ā²āĀäxå*ęęęœēPčéŅé~źDė ģųųųõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõõ$$ & F%¢ąŖą¶ą¾ąį įįNįPįRį"āŒā˜āŖā¬ā¶āžāćlćxć¾äęäöäžä$åxå|å„åøå*ę.ę0ę¢ęžęē¢ēāēé„éŅéź~ź4ėDėīė ģ8ķ<ķąķäīˆļ$ņ<ņDņfņģņójó”óŠóāóüóōXōhōŖō¶ōŲōžōFõJõhõnõ“õŹõLö\ö^ö”ö“ö ÷,÷8÷N÷ūõņūņūņūņūņūźäąūņūņūņūņūņąņūņąņūņūņūņūņūņūņūņūņõūņūŚūŚūõūŚūõūõūņūņūņūņūņūõūņūņÖņŅņŅ6CJ>*CJ >*CJmH5CJ 5CJmH5>*CJmHCJ 6CJmHCJmHSĀäxå*ęęęœēPčéŅé~źDė ģķäīˆļšiš»š ń^ń“ņ”óxōęõ”÷–÷˜÷ü÷Ōų^łģł|ś&ū¾ū6üŹüPżŽżdžüłöóšķźēäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“±®Ø ˜ˆ€xph`䁒’;  +‚’’;  n‚’’;  ø‚’’;  ō‚’’;  @ƒ’’;  •ƒ’’;  Żƒ’’;  $„’’;   i„’’; Մ’’…’’…’’ …’’ą…’’—†’’ ‡’’y‡’’Ӈ’’%ˆ’’vˆ’’Ȉ’’‰’’m‰’’扒’£Š’’+‹’’‹’’ņ‹’’HŒ’’،’’ ’’c’’¾’’Ž’’uŽ’’ŠŽ’’% ģķäīˆļšiš»š ń^ń“ņ”óxōęõ”÷–÷˜÷ü÷Ōų^łģł|ś&ū¾ū6üŹüPżŽżdž0’üüüüüüüüüüüüüüüüüõõõõõõõõõõõ$ & F;$N÷h÷Ž÷”÷¢÷ą÷ų÷žųł,ł\ł^ł‚ł„łŽłł®łäłģł*ś,ś6śVśrśtśĄśŽś$ū&ūjūtūvū”ū“ū¾ūčūü,ü.üZü€üīüżtż¬żÜżŽżž*žFž`ždž²žøžŗžŽž&’(’N’x’z’“’¶’Ģ’ī’&PجŲž F~„’®Čb”ŽżłżōīęōżāżīōżāÜżōīōżāÜżōżÜżŲżāÜāżōżÜżōżāżāżāżŲżÜżōŲżāÜāżōżōżÜŲāżōżāżŲżÜżōżāżōŅłżÜżō 6CJmH5CJ >*CJmH>*CJ5>*CJmH 5CJmHCJmH6CJCJSdž0’¬"Ö¢zVøj –ČV  J  “ ^ ģ ˜÷ļēß×ĻĒæ·Æ§Ÿ—‡wog_WOG?‡y’’;  !Ży’’;  $z’’;  yz’’;  Ģz’’;  .{’’;  É{’’;  (|’’;  o|’’;  Ė|’’;  }’’;  M}’’;  ž}’’;  ÷}’’;  K~’’;  Ø~’’;  ’’;  ‚’’;  č’’;  B€’’;  }€’’;  р’’;  ;’’;  ”’’;  0’¬"Ö¢zVøj –ČV  J  “ ^ ģ ˜œƒķOųųųųųųųųųųųųųóųųųųųųųųųųųųųų & F;$ & F;Žā4H˜šv®¼BR„ āäD’”Ü 2lŒŗ¾ŌRTœ¢źģ  | ~ ŗ   B ² Č Ī ī   ~ ž  D F t ą  Š ¼ 24:HJ~„Ž¾č8bĀü,^£Ļ 6N:hŗ¼Ņżłóīżłżīóżīżłżīżłżīżłżīóżīżłżīżóżīżóżīżłżīżółżźżīżłżīżóżłżłżłółżīżīżīżłżężłżłżłżłżłżīżóżīżł5CJ6CJCJmH >*CJmH>*CJCJ[œƒķOš"ŲnÜŽąāäęčźģīšņōö^`bz|Žę68:Z\`b÷ļēß×ĻĒæ·Æ¬©¦£ š—”‘Ž‹ˆ…‚|y|||||vskh~’’’ ī’’’Ŗ ļ’’’’’’’ō’’’Ōu’’Õu’’ v’’ v’’ v’’ v’’ v’’v’’v’’v’’v’’v’’v’’v’’v’’v’’Mv’’;  +˜v’’;  *óv’’;  )7w’’;  („w’’;  'ęw’’;  &Px’’;  %¼x’’;  $y’’;  #Jy’’;  "%Oš"ŲnÜŽąāäęčźģīšņōö^`bz|Žę6ųųųųųķķķķķķķķķķķķķķķķźčźźź$ $„h„˜ž Ęh$ & F;ŅÖę"Vv„Ą<’øŌöD^b|Öę2:\p¢¤ō  $`bvzĀŚ¤²ņäö@@^.ŅŌb€†ˆž ¬®ÖŲ¾źģf¢¤ü H J d Ž łõņķņłņķņõņłņķēßķņõłõņŁÖÖÖÖņÖņŅŁŅĢŅēŅĢŅēÄēÄēŅēłõłķņķņŅ¹ŅēŅēŅēŅēŅēŅēŅēj0J<CJU56CJmH 56CJ5CJmH 5>*CJ5>*CJmH 5CJmHCJmHCJ>*CJ >*CJmHI68:Z\`bvx`b¬®ÖĄ0Ę: Ž !j!l!“!¶!Ō! "V"Č"żżśśõóõóśśżóśśśśśśśśśśśśśśśś & FŖ$bvx`b¬®ÖĄ0Ę: Ž !j!l!“!¶!Ō! "V"Č"Ź"z#"$$$¤$Ø$@%Ś%Ž&®&š&B' '¢'( (Œ()) )6)õņļģéę湯Ś×ŌŃĪĖČÅĀæ¼¹¶³°­Ŗ§¤”ž›˜•’Œ‰†ƒ€}zr,ś’’Ŗ  .ś’’/ś’’kś’’”ś’’¢ś’’ąś’’įś’’ū’’9ū’’Zū’’jū’’Äū’’ü’’]ü’’_ü’’Ÿü’’ ü’’ōü’’Lż’’Mż’’†ż’’”ż’’Ēż’’Öż’’׿’’ūż’’üż’’(ž’’jž’’”ž’’Īž’’’’’Q’’’±’’’Ę’’’Ś’’’Ū’’’ż’’õ’’’ö’’’ k’’’Ŗ  +Ž Ø ® Ę ź š *!.!2!J!P!j!l!!Ø!Ö!Ų!>"D"T"V""”"Ź"ä"ź"@#T#$$$$\$œ$¤$Ų$Ž$ź$ģ$ī$h%j%v%|% %ź%ģ%˜&¢'(H(”(¬(®(Ā(Č(ä(č() )6)H)b)n)Ģ)Ī)*H*~*€*Š*Ņ*š*j+€+ˆ+ūóķūēūķóķūķūįūķūķóķŁķūķūķūįūķūįŁįūķūķūķūķóķūķūķįūķóēóēóēóįūÖŃĖŃÖŃĖŃÖŃĒĮĒæĒ5 5>*mH5mH >*CJmHCJmHCJ5>*CJmH 5>*CJ 56CJ 5CJmH56CJmH5CJJČ"Ź"z#"$$$¤$Ø$@%Ś%Ž&®&š&B' '¢'( (Œ()) )6)8)Ų)Š*V+Œ+,¶,üüüüüüüüüüüüüüüüüüüüõüüüóóóü $ & FŖ$6)8)Ų)Š*V+Œ+,¶,f-.T./:/ģ/Ŗ01Ś1H2š2z3|3~3č3ź34Ī42?œ?V@vKWTW¼Yüd„ej$m€…rˆ®‰ŽŠ܍üłöšźäįŽŪŲÕŅĻĢÉĘĆĄ½ŗ·“““«Ø„œ™–“Š‡„~xum†Ō’’k  Õ’’ ¼Õ’’k 5×’’cć’’ģä’’3ē’’wē’’ķ’’Kī’’iī’’:ō’’Źł’’'ś’’f  0śż’\ś’’Ž’’’ģ’’’Ŗ  |ś’’ü’’ ü’’Nü’’¢ü’’Łü’’9ż’’qż’’Šż’’)ž’’Bž’’œž’’·ž’’’’’k’’’æ’’’  ėų’’  ł’’  lł’’Åł’’ś’’ś’’)ˆ+Œ+ø+Ö+ , ,,<,f,ā,ģ,ī,-\-b-’-Ņ-~.Ü.d/Œ/ō/ 0 0 0&0N0P0X0n0p0Š00š0¦0Ŗ0²0ź0ģ0š0 111R1h1n1ˆ1Š1 1¢1¼1Ā1Ę1Ģ1Ś1ā1ņ1D2H2z2”23&3~3Ü3Ž3ź3ö3ų3444żłółżńīźīźäźīßīźīźīźīßīßäźäźäźäźßŁźīÕŁÕߣßīäźäźäźäźīߣīÕīÕīźīźīĻĒĻĆß»µß 5CJmH5>*CJmH5CJ6>*CJmH 6>*CJ6CJ 6CJmHCJmH >*CJmH>*CJCJ5 5>*mH5mHmHG¶,f-.T./:/ģ/Ŗ01Ś1H2š2z3|3~3č3ź34Ī42?œ?V@vKWTW¼Yüd„eżżżżżżżżżżżżżżūūūōńżźńńńńńń$ & Ff$$ & FŖ4:4>4@4Ī45505^5 66(6<6>6B6Ą6Ś6ō6767V7¦7Ą7Č7ź788"8f8š8ø8Ę8ā8ü8ž8 9$9V9j9Š9h:t:v:˜:ŗ:;;ā;č;ģ;ī;<<<z<~<†<Ž< <Ź<ō<ü<=="=L>T>Œ>č> ???"?$?&?@?d?n?”?–?ņ? @@lB€B„BœBżųżųņżųņųżīčīżųżīčųāųčųņųżųżųņųņųżųżųņųāųżųčųčųżīčīżųżŽżŽżīżŽżųāųāųżčŚżŚŽāżāųāųżīżųņųņ5CJ>*CJ >*CJmH 6CJmH6CJ 5CJmHCJmHCJVœB¤B¼BC$C˜CŠCśCD D8DbDfD®DęDE E.EDEFEVEjElEnExEzEøEāEüEFPFTFnFpFtF”F¢F"GNGPGLHNHtHvH²HIIIpIrIžI¾IĀIśInJ†JžJ J“J L6LšL®L¼LČLĢLŌLŲLčLdMŖM¬MĄMPNTNąNāNģNOOO O*O\OnOŹOźOžOPūõūļūéūęūéāéūęūéāęūęāéūęūęŽęūęūęūęūęūęūęūęūęūęūęūęŽęāęūęūęūõūļūéūęūęūęūęūęūęūęāūęāęŽęūęū5CJ6CJCJ 6CJmH >*CJmH 5CJmHCJmHXPžPZQhQÄQ RHRNRtRvR¶RŗRÖRS$S0SvS$THTJTŅTōT®U°UŅUVfV†VˆVWWW&WPWŖWøWX^XtXĪX(Y^N^Ž__`&`B`D`°`Č`Ņ`Ś`ę`č`fava‚ażłżõżšżšżšżźšäšżšżšżłżźłżšżłźšżłšźšżšżõżšäšżšżążõżążłżšäšäšżšżšżążłżłżłżążšżšżšżšżšżšżõż5CJ 6CJmH >*CJmHCJmH6CJ>*CJCJX‚aŠa˜aĢaĪaäab*bŹbĢbdd(d:dFdJdLd^d`dddndpd‚d„dØd¬d²d¾dĀdÄdųd>eFeReZebedejeteŽe–e˜e eØe°e“ef&fLfjftfŽfg\ggBhDhÄhśhii0i@itiŒi i¤i°iĢiąiņij j(j8jJj„jØjŗj¾jĄjĘjąkāk>lÄlŲlūųóųóųóųóųóųóųóķóķųóķóķųóķóķųóųéųéųéųéųūćūųūųóųóŻóŻóųóųóųóŻóųŁųóŻóųóųŁóŻóŻóųóķóųūćūćųŁ>*CJ >*CJmH 6CJmH5CJ 5CJmHCJmHCJ6CJV„ej$m€…rˆ®‰ŽŠ܍vŌ”z™¢`ØŽ“ä“¢¼|Å*ĪŚ*įjļ|÷błśöŅ"üüüüõšõė䯯üüüüüüüüüüüüüü$ & Fl$„8„0ż$„h$„8$ & Fk$Ųl mm m–m˜mšmhnjnśnoo.oDoXo`ovoØo¾ošpųp qqqq"q0qDqFqdqžq®q¼qĢqÖqŽq r rZrˆrr¦rŅržrss@sDsxs”sœs¦s®s²st6t:tjtpt¢tFu²vĘv*CJmH6CJ 6CJmH>*CJCJmH 5CJmH5CJCJVĀx yy$y:yœyØyęyšyz~zØz¶zĪzX{z{Ģ{ā{ź{ģ{ņ{ ||v|ˆ|Ą|Ā|d}h}Ö}Ś} ~\~–~š~Ų~Ś~<>(€*€p€t€¢€؀®€ø€ś€ü€>D¢°Ōź ‚‚&‚*‚,‚ø‚Ȃ ƒƒƒjƒ<„j„Ō„ք.…0…N…b…j…z…–…¦…"†N†R†€†„†²†¶†Ą†č†ņ†‡żłżłżōżšźōźōżōżōżłäłżłżōźšźōźōźōźōźōźżōżšżōżšźšżōżšżōżōżłżšżążšźšżłżōżōżłżłżążšżšżšżšźżš>*CJ 6CJmH 5CJmH5CJCJmH6CJCJX‡2‡|‡Œ‡¶‡ø‡0ˆrˆ|ˆžˆ¢ˆ¤ˆŅˆŌˆž‰ŠŠZŠŽŠčŠ ‹‹(‹H‹L‹T‹Z‹\‹^‹Œ‹Ž‹ŒDŒHŒ¼Œ¾ŒL¦ŗʍŲųŽŽŽ.Ž>ŽxŽŖŽ°ŽōŽöŽśŽžŽ46Žž†“ŗĪīņ‘‘‘‘~‘˜‘ž‘Ī‘Ņ‘ę‘ģ‘ü’“““0“4“8“@“łōīōėōėēīōėćŻćėēīōēīōėōėćŻćėćŻćŻėōėīėōīōīōīōėēōėŁėŁłōłŁłŁėōėēėīōėōėćėōėŻćŻćŻćŻćŻćŻćŻćŻ5CJ 6CJmH6CJ>*CJCJ >*CJmHCJmH 5CJmHV܍vŌ”z™¢`ØŽ“ä“¢¼|Å*ĪŚ*įjļ|÷błśöŅ" %œ%h&Ä'Ō(¤*R3°3B4,5.6x::;`<>>Š>„?Ę@Č@–AüłóėčåāßÜŁÖÓŠĶŹĒÄĮ»³«£›“Š‡„~{umjgda‘y’’’y’’3z’’°z’’Öz’’o   Å{’’o X|’’¹|’’Ž~’’_’’Ō’’€’’L€’’£„’’‹…’’n  †’’n  Į†’’n  '‡’’n  p‡’’n   Œˆ’’n śŒ’’ų’’D’’7ž’’@¢’’`©’’鬒’ą²’’7·’’¤»’’ƒæ’’®æ’’ÅÅ’’ņČ’’8Ķ’’l   ‹Ļ’’l ŗŃ’’Ó’’&@“ø“Ā“ēī“H””””ĔŅ”Ō”•ī•š•ņ•––.–0–@–X–Ž–ؖ—<—x—¤—Ģ—˜R˜€˜‚˜Ž˜”˜œ˜¤˜¬˜Ś˜ö˜ś˜ü˜ž˜™™6™N™x™z™¤™¦™ŗ™4›L›$œhœܜšœtvę(ž>žjž ( X j Œ ž ź ü L”`”„”Œ”¾”Ę”ī”¢Z¢j¢n¢r¢ą¢F£N£R£°£żłółżļżļżźóźżźóźóźżźżźżźżźżóżļłóżļżļżļżłółżļäżźółóźóźäźółźżźżźżźżźżźżźżźżźżźżźżźżźżźóźóź 5CJmHCJmH5CJ >*CJmH>*CJCJX°£ą£ā£ä£¤.¤0¤P¤R¤¬¤ą¤ņ¤ü¤„.„:„„¢„Ź„>¦t§ §¼§ę§Ø0Ø4Ø^Ø`ؘ؜ؤئØØØŖØŽØąØ^©j©n©ˆ©Ž©Ś©ā©0Ŗ:Ŗ<Ŗ>Ŗ@ŖČŖ««d««ō«¬¬&¬@¬D¬F¬f¬x¬‚¬¬˜¬²¬¶¬ø¬¾¬Ź¬Ģ¬Ņ¬ܬģ¬ ­<­Ģ­Ž­,®>®N®\®Ŗ®“®RÆŲÆäÆ°łōłōńōńōėōėōėōńōėōńōėōėōėōńōńōėōńōńōńēńōńōńōėōńōńōńōėōėōłōńōńćńćńōńćńćłćńćńćńēńēńēńēńßńō5CJ6CJ>*CJ >*CJmHCJCJmH 6CJmHX°°:°Ø°“°ā°±j±²±“±¶±š±ų±J²\²^²`²’²ø²¼²ā²¢³²³ŗ³Ā³“"“,“2“R“Z“d“f“†“Ž“œ“¦“Ž“ö“µ µ:µ<µLµNµŽµø2ø4øœø®ø²ø¹¹\¹f¹č¹ž¹ņŗ»ž»¶»Ö»¼L¼–¼˜¼¼¼ā¼ä¼½ ½H½J½b½d½²½Ą½š½¾J¾\¾^¾`¾l¾p¾š¾żłóżīżłóīżīżłóīżīżīżīčīčīżīżäčīżčīżäčīčīżīżīżīżīżäčīżīżīčīčīčīčīżīżąŚīżīżīżīżīŚīŚążīżī 6CJmH6CJ>*CJ >*CJmHCJmH 5CJmH5CJCJVš¾¬¾ø¾Ģ¾ æJæLæ’æ”æœæžæŽĄXĮZĮąĮņĮĀ0Ā<ĀzĀZĆ˜ĆĪĆŠĆęĆōĆöĆśĆ<ÄJÄLÄdÄĢÄšÄ ÅÅVÅxÅāÅĘNŹPŹ~ŹŠŹšŹ°ŹĖpĢxĢzĢ“ĢšĢĶĶBĶ^ĶlĶ&Ī(Ī*Ī6Ī\Ī^ĪdĪœĪĻRĻTĻbĻ:ŠFŠHŠ\Š¦ŠŚŠäŠŃ ŃŅŅ ŅvŅšŅ|ӎӐÓīÓŌ Ō†ŌŹŌłōłōłšłōķōķōķōłšłōłōķōłķéćéķéćéķéķōķéķéķōķéķéķōķōķōķōķōķōķōķéćéķōķōķōłšłōķōķōķšłšķšłšķéćéķ >*CJmH>*CJCJ6CJCJmH 6CJmHZŹŌÕ ÕJÕRÕdÕrÕhÖzÖ¬ŲŗŲ¾ŲśŲžŲFŁfŁrŁ“Ł¶ŁōŁŚŚŚŚ0Ś2ŚjŚlŚÖŚčŚźŚŪŪšŪ®ŪŅŪÜÜ>ÜBÜPÜ„ÜžÜĢÜŠÜLŻ€Ż‚Ż†Ż¼ŻģŻžŻŽŽPßXßz߀ߎߐ߮߰ßÄßČߏßäß8į”į¼įÄįĘį>ćJćLćbćläžä²äŅäŌäå”åŖåę(ę*ę¢ęūųūųūņūųūģūņūģūģūųūųčāūųūųūųūųūģūųūņūņūųūųūųūųūųūųŽųūųūųūģūųūųŽųŚųūųūųūņŚņūņūųūųūųūųūų6CJ>*CJ 5CJmH5CJ >*CJmH 6CJmHCJCJmHV¢ę¤ę¾ęČęÜęččäčęčvé¶éŗéČéŹéīéšźŲźęźčź:ėzė~ė„ėŗėHģTģVģžģØģŲģŚģķ"ķXķ\ķŠķŅķ^ītī”ī&ļ*ļjļ|ļ~ļņļžļš,špšxš„šˆš¬š®š2ń4ńŲńÜńäńęńčńņ0ņ8ņ@ņBņŽņ–ņžņ ņüņžņVōzō‚ō¬ōõ"õ ö¢öšö$÷8÷v÷š÷ž÷ ÷*ųūųōīūųūųūčųōīōųōųūųōųūīūųūųūųūųäųäųūųūīūųūųūųōųōųūīūīūųūųūųäčäčūųäčūųäčūųōųōųąųūųūųūųūųū5CJ>*CJ >*CJmH 6CJmH6CJCJCJmHX*ųXųlų‚ų†ų²ųÄųŚųšųüųžų,ł@łLł^ł|ł~ł’łØł.śˆśĢśĪśBūZū€ūžū¢ūŖū żż:żBżxżīżž:žžĘžČžĪžųž†’¼’6Rb~ŠŅä,H‚† X”˜ütxŠŽŽąRlØV|bdŽ¢łńłģłčāčłčłńłŁģÖģŠģŠģÖģŠģŠģÖģÖģÖĢÖģŠģÖģÖčÖčÖģÖģÖģÖģÖģÖģÖģłģÖģÖģÖĢÖģÖģÖĢÖģłģŠģÖģÖ6CJ 6CJmHCJ56>*CJmH 6>*CJ>*CJCJmH6>*CJmH >*CJmHP¢øĀ "0:hlÜšņ, . H J p z Ž  ź ų   $ Ą ą f v œ “ X n ~ ¶ Ā f z  24hŽĄ*FHÜņöś^,@Ģ rx ¢ŽĀŌÜš$RTj‚¢²¾ĄĀŠŲźģūõūņūģūģūõūņūņūņūõūņčņūņūõūõūõūņūņūņäņūņūņūņūņūņūņąņūņūõūõūņąņūņūŚņūģūģūõūņūņäņąŚņąņąņ 5CJmH5CJ6CJ>*CJ >*CJmHCJ 6CJmHCJmHVģöų(>DX\,0TXÜöh š&8:ž¦ģ.2<xz ²ÜŽ NR|Œ–&*LRüxzŖ¬®°ĀÄč &TrtŗŹŲZ l t Ž  ˜  !4!~!¤!²!ź!V"X"b""Ņ"ą"ų"ś"# #¬$ūųōųšųšųūųūųūųūųūųūųūźūųūųūųōųūųōųūźųūźūäūųūųūųūųūųūųūųōųōųūųōųūųūųūźūźūųūźūźūźųūųōųōäūųūų 6CJmH >*CJmH5CJ6CJCJCJmHZ¬$Ņ$ą$ā$ %%%2%8%>%@%˜%œ%Ņ%Ų%d&h&–&˜&²&Ś&ž'¢'¼'Ä'Ņ'Ō'ę'ģ'ņ'D(b(d(p(r(‚(„(˜(œ(Ź(Ī(Ō()))`)n)¢*ŗ*¼*,,R,T,h,~,Ą,Ņ,-2-`/v/„/œ/00:0<0Z0\0`0d0r0t0x0ę0j1l1€1”1¢1¬1ņ12`2r2t2Š2–2Č2N3„3Ž3ūųūųōīōīōīūųōųūųōīūīūųīųōīōīųūųūųōųōųōūīųīōīūīūųūųōųūųōųōųōųōųōųōųūųōųōųūīūųūųōųūųōųōųūīūčųō >*CJmH 6CJmH6CJCJCJmH\Ņ" %œ%h&Ä'Ō(¤*R3°3B4,5.6x::;`<>>Š>„?Ę@Č@–ABāB¼CJD²DčD"Hųųųųųųõõõõõõõõīīééõõõõõõõõõ$„h$ & Fo$$ & FnŽ3¢3¤3Ø3¬3Ō3ä34>4@4B4v4œ4ø4(5@5B5^5†5¢56X6Z6Ę6^7ž7f8¢8.909ˆ9²9 :":P:V:`:t:„:˜:®:ø:¾:Ą:Ä:ž:D;X;n;~;€;„;;Ā;<<"<Z<d<r<v<x<˜<¢<¤<°<ę<=(=L=T=f=|=ˆ= =Ø=Ą=Ö=ä=ę=ź=ö=>(>:><>`>t>|>†>Š>żłżōżōīōżōżłżōżōżłżōżōżōīōīżōżłżōżōżōżłżłīōżōżłżłīłżōżźäōżźäōżłīōīōīōżōäōīōīżźäźżłżłżōīōīō >*CJmH>*CJ 6CJmHCJmH6CJCJZŠ>’>ģ>?,?P?„?Ž?°?¶?Ś?@@0@8@l@œ@Ā@Č@č@€A–A"BDBFBāBģBCCJDOD²DFFLF|F.HąHčHžHIčITJVJČJÖJÜJģJšJK K K$KfK‚KŒK˜KšK¶KŲKšK L†L˜L L“LŅLMMbMtMxMŽMNN\NlNpN‚NbO¾OŗQģQōRLST TżųņųņżųżųżģųģųģżųżčāčżčāčżčāčżčżųżŽżųżųżųżųżŚņŚņŚņŚņųżųżųżŚżŚżŽżŽżųżųņŚņųżųņŚņųżųżųżųż6CJ>*CJ 5CJmH5CJ >*CJmH 6CJmHCJmHCJV–ABāB¼CJD²DčD"HøL“OSxU2VņV¾W€XHYZ¶Z‚[F\ ]Ų]¢^b_ę_īifsązhźģ<‚B‚j‚Š8Œž”©Ōµ:ÄźĻŽŪDÜüłöóšķźēäįŁÖÓŠĶŹĒÄĮ¾»øµ²Æ§¤”ž›˜•’Œ‰†ƒ€}zwt+,’’ż1’’Õ7’’?’’(E’’ŖJ’’ÖS’’īT’’½X’’ŃX’’ŌX’’üX’’żX’’>Z’’‚\’’?`’’ūd’’’i’’o  Aj’’”j’’k’’mk’’Ļk’’1l’’—l’’šl’’Nm’’²m’’n’’yn’’Łn’’6o’’dp’’o  r’’–s’’įu’’ w’’Cw’’«w’’x’’„x’’éx’’*y’’+"HøL“OSxU2VņV¾W€XHYZ¶Z‚[F\ ]Ų]¢^b_ę_īifsązhźģ<‚B‚j‚üõõīééééééééééééééīüééüüüüü$„h$ & Fo$„Š„˜ž$ T®TøT¼T¾TöTśT&U(U:UV`V†VžV¢V®V²V¼V¾VĄVŅVŌVąVāV WWWW8W:WØW¶WøW¾WČWXX2XČXŽXśXY Y"Y(YhY€YźYpZ„Z†Z[[D[l[‚[Š[¤[ī\ņ\ ]]<]>]Z]Ŗ]Ī]Š]Ų]ą]l^n^ˆ^Š^ūųūņūņūņūņūųūųūųūųūųņūųīčīčīņąņąņąņąųūųīųūņųūųūŚūųīņīųīųūųūųūŚūŚūŚūųÖųÖŚÖŚÖŚÖųÖŚÖŠ 5>*CJ>*CJ >*CJmH56CJmH 56CJ6CJ 6CJmHCJCJmHRŠ^¢^Ŗ^ą^ę^__(_b_j_x_z_|_~_Ś_Ü_ā_ę_ü_X`j`–`˜`@aNa bĢbÜbųbųcXdZdšdŖdźdųdte‚e²e¾eĀeźeffff|f–fŗf¾fÄfĘfgggJgPgRgfglgngŅgŌg>hLh~h€hšhšhüh i i.i0iBiPi¼jĄjĀjājüjk`mbmrmvmūųūņūņūģēģßņßģūģßųēŁēųēŁēųÕųēųēųūųūųÕųēųēųēųēųēųēųēųēųēųēųēųēųēųēųēųÕųēųÕųēųēųēģēųēų6CJ 6CJmH5>*CJmHCJmH >*CJmH 5>*CJCJ>*CJTvmn&n€n–nŹoöoˆqŒq“q¶qøqźqģq@rBr¶rørīrss ss"s:sˆsžsŚsšsņs4uœužuŚuņu vvJvzv~vjwāwxlxÜxy&y(yHyJyvyxyšyōyTzXz { {ą{*|.|2|N|T|\|^|x}’}Ų}š}‚~š~dh&€LRŹĢģ‚ūõūņūõūõūņūņūņūņūņīčņūņīņūņūņūņūņäõūõņūņąņąņīņąņąņąņąņąņūņūņūņūņūņīņäņäņūņūņūņūņūŁ 56>*CJ5CJ>*CJ 6CJmH6CJCJ >*CJmHCJmHR‚‚@‚P‚f‚j‚€‚ž‚ƒƒƒ.ƒ2ƒ4ƒJƒ`ƒxƒ’ƒ°ƒĀƒŹƒ܃ąƒęƒčƒųƒ „2„6„H„Z„b„r„z„|„€„’„¤„؄Ņ„ņ„ …(…0…4…:…L…d…f…Ų…ī…ō…ų…†.†v†‚†–†ʆą†ä†ž† ‡‡T‡V‡`‡Ž‡؇xˆˆˆĄˆŅˆ‰"‰*‰<‰r‰~‰†‰öļģęįģįŪÕįŪįģįęįÕįŪįŪįģįģŃģįģĶģĶŪĶŪįęįģįŪįŪįģįęįģÉÕęįÕįÕÉģįģįģįģįģįęįÕįÕįęįęįęį6CJ5CJ>*CJ 6CJmH 5CJmHCJmH >*CJmHCJ 56>*CJ56>*CJmHO†‰˜‰ģ‰ž‰ŠŠŠbŠ|ŠŗŠĢŠŅŠŌŠäŠīŠöŠ‹^‹z‹|‹‚‹’‹˜‹®‹Ą‹Ō‹Ś‹܋ō‹4Œ8ŒvŒ lŽ€Ž˜Žŗ02„†֐ü,‘.‘V‘X‘Ņ‘ō‘ś‘Z”n”ž”®”ȔŹ”H•\•Ō•ų•b–d–$—&—²—֗č—ō— ˜4˜˜ؘ¼˜Š˜"™Z™®™ą™ę™vš|š®š››Vœlœnœ‚œĪŲłōńōłōńķńķńōéńōłōńōćéńķłķłķłōłńōćōćńōńōńōńéńōńōńōńōćōćōńōćōćōńōńōńōćōłōłōłńōłōńōńōńōńōńōńō 6CJmH6CJ>*CJCJCJmH >*CJmHZj‚Š8Œž”©Ōµ:ÄźĻŽŪDÜöÜÜŻąįŌįĀć®äfīĪø^ōü Ā z –üüüüüüüüüõõõüšššüüüüéééüāā$ & Fr$ & Fq$„h$ & Fp$Ų؞TŸlŸźŸ  ˜ ø ¼ ä ’”¢”Ŗ”Ņ”ž”x¢Œ¢ä¢ō¢F£\£`£f£H¤L¤N¤*„>„š„,¦t¦$§&§2§\§h§l§n§2ØbØdØzآؤØ>©T©Z©\©ā©Ŗ.ŖxŖ“ŖģŖšŖ « «(«L«T«~«ˆ«Š«˜«Ŗ«¼«Ę«x¬­*­<­J­L­°°˜°Ź°Ų°Ś°±"±&±T±V±^±f±żųņųņżųņųģųņųņųżčżäżģųżųżųżäżųņųżųżųżųżųżųżųżųżųżążųņżąŚųżųżųżųżčżčżųżäżųżäżčżųżäżčģčż 5CJmH5CJ>*CJ6CJ 6CJmH >*CJmHCJmHCJVf±˜±¼±¾±^² ²¢²ų²³ ³X³€³Š“Ž“œ“¼“Ō“„µŠµ’µ¶Ģ·Ž·BøRøTø¹¹|¹ˆ¹¹²¹4ŗLŗžŗX»Z»Š»Œ»ģ»ī»ś»Dæ†ææŲæŚæĄ^Ą`ĄvĄxĄ’ĄČĄĢĄŌĄĮ&Į(ĮRĮbĮöĆųĆ^ÄÅTÅXÅąÅāÅŠĘÖĘĒÉÉÉ^ŹnŹøŹĀŹĖ Ė Ė"Ė.Ė4Ė$Ī6ĪÖĪōĪśĪ$Ļūųóųóųóųóųūųūųóųóųóųóķóųóųóųéųéųóųćóųóųóųóķóķóųķóųóųóųéķųóųóųóųóųóųóųéķóćųóķóķóćūćóųóķóųéķ 6CJmH>*CJ >*CJmHCJmHCJ6CJZ$ĻjĻ˜ĻŌŠDŃŅ4Ņ6ŅÓ^Ó ÓŌBŌFŌNŌRŌdŌlŌĢŌÕZÕ“Õ.Ö˜ÖŖÖ²ÖŹÖ®ŲĘŲ<ŁrŁtŁÜŁīŁŪFŪTŪhŪlŪxŪ°ŪČŪŌŪ.Ü@ÜDÜ^ÜpܐܒÜņÜöÜ"ŻFŻHŻdŻŲŻÜŻīŻųŻŽŽŽxŽ€Ž‚Žpß,ąPądą„ą¢ąøąŅąįŠį ā ā–ā˜āććć ć$ć&ćüćžćźäūųūųūųūųūņūņūųūųūņūņūųūņūņūųūųūųīųźųīųīųäūņūųąųūųūųąųąųūųąųąųūųūųūųūņūųūņųūųūųūųūųūųūųūų6CJ >*CJmH5CJ>*CJ 6CJmHCJCJmHXDÜöÜÜŻąįŌįĀć®äfīĪø^ōü Ā z –čŗ¼¾ų02>@NP\^vxŽœžŗ¼ŹĢŲŚčź  24JL|~¦ØśņźēäįŽŪŲÕŅĢļ¹³«Ø¢š˜˜˜˜˜˜–˜˜˜˜˜˜˜˜˜˜˜˜˜~’’s   n’’s §’’5’’r   ’’r l’’t’’q  x’’q   Ć’’q ’’ ’’æ"’’›'’’(’’)’’r)’’ń)’’+’’p  w+’’p   Š+’’p ;źäåå.åŒåģåę"ęVē„ē†ēāēōēčFčžč čŗč¼čźčéVéXé¾éŹéź źØźŖź¼źÖźģźė,ė.ėjėlėĪėāėPģ\ģęģźģģģ&ķ^ī²ī“īļļ&ļdļrļtļģļ@šZš\š¦ń¾ńZņ\ņ^ņŽņ’ņøņ¼ņ¾ņĘņĢņęņčņģņīņóVó¬ó°ó²óĢóōōō.ō>ō`ōbōūųūųūņźåßåųåßåųåųåųūņåųåųåųåųūųūųåųåųūųåņųåųåųåųåųåųåųåųåųåųåųåųŪßųŪųūųåųūųåųåßåųåßųūņ6CJ 6CJmHCJmH6>*CJmH >*CJmHCJ>*CJVbōfō“ō&õ@õ÷÷÷N÷z÷÷Ģ÷ü÷ž÷ų“ųøųōśū€ūHühüvüxüÄüĘüŽüżżżHż“żĄżĀżtžx’„’œ’ž’Ź’Š’>@dfl¤¦Øźš(,t~Čäę 8ŅöZ^šJZ\~–š4TV$&Œ²øŠ¬ŗīü ūųóųóųóķóķóųóųóųóųóųķųóųóųóųóųóųóųóųóēóēóēóēćųćųóēóēóēóųóųßųūóųóųóųßųóķųóųóųóųóųóųóųūŁ >*CJmH6CJ5CJ 5CJmH 6CJmHCJmHCJ>*CJV   & X ģ  ( * ~ € ‚ Ŗ ¬ ą ā Ų š   x  °|„œžBRśž –Ōąčś.08DPVŗ¾Ąģšņōų02>@NP\xŽœžŗ¼ŹĢŲŚčź  ūųūņūųūųūųūųūųūųūųūųūųūųīųūųūųīņīųūųūųūųźųīņūųūųźųūųīåāåŪÖÖÖÖÖÓÖÖÖÓÓÓmHCJmH j0JU0J jU6CJ>*CJ >*CJmHCJCJmHS–čŗ¼¾öų02>@NP\^vxŽœžŗ¼Źüõõššīģģģģģģģģģģģźģēģģģģģģ$$„h$ & Fs$ŹĢŲŚčź  24JL|~¦ØŅŌ02’ŠŅīš żżżżżżżżżżżżżżżżżżżżżżżżżżżżż 24JL|~¦ą,@’ŠŅīš 8:h†øŗž(*Z\p’żżżżżżżżżżżżżżżżżł>*CJmH#ØŅŌ02’ŠŅīš 8:hj„†øŗž(*Z\prŒ’žžžžžžžžüžžžžžžü 8:hj„†øŗž(*Z\prŒŽ’żżżżūżżżżżżżżżżżūżżö$„h°ƒ. °ČA!°"°# $Å%° [$@ń’$NormalmH 4@4 Heading 1 $$@&58@8 Heading 2 $$@&5CJ 8@8 Heading 3 $$@&5CJ 8`8 Heading 4 $$@&5CJ:`: Heading 5 $$@& 56CJ:`: Heading 6 $$@& 5>*CJ8 @8 Heading 9 $$@&5CJ<A@ņ’”<Default Paragraph Font0@ņ0Header  ĘąĄ!CJ.B@. Body TextCJmH@C@@Body Text Indent $„8CJ6'@¢!6Comment ReferenceCJ,@2, Comment Text2P@B2 Body Text 25mH$,3@LSbjqyŠ“žŖĆŲīMm|‰”¹Ēį2=Kę ’’’’ ’’’’’’’’’’’’ ’’’’’’’’’’’’A’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’D’’’’(’’’’'’’’’)’’’’*’’’’+’’’’,’’’’-’’’’.’’’’/’’’’0’’’’1$,3@LSbjqyŠ“žŖĆŲīMm|‰”¹Ēį2=KN      ’’Muresanę MŌ†ę  ¶ ’’’’6^4Xž®–€#04CT¬^‚l€{ȉ’œŽ²ųĮhѤ߹ńÖżz ˜%<4ņBÖY®jÖ}\‘¬£ä®f½|ŹDŚĪīųū8 ŗ )Ą4ŲEY†ižx¶ƒ(ŸŹ“,¾Ź†Ō’ŻNėdüŗĪ®.XAXTšeu°‹Z”r­Ö¶ŚæśŃ>åŖś<j/Z>Vžd”€z›&“6ĮŃ¢ąN÷ŽŅŽ ˆ+4œBP‚aŲlĀx‡@“°£°š¾ŹŌ¢ę*ų¢ģ¬$Ž3Š> TŠ^vm‚†‰Ųf±$Ļźäbō  ’ &'(),./01356789:;>@CDEFHJLMOSV[]_`bcefghijmnpqsuvz|}€‚ƒ†‡ˆŠ’“”–˜™šž £¦©¬Æ±²³“¶·øŗ»¼½¾æĄĮĀĆÅĘÉŹĖĢĶĻŠŃÓŌÕŲ6čųf,@7Z®6p€#ōW¬`p³Œ)Œ7čXĪ›µģŚ’åBōŹDŽ Frb4¾LŚ”üŚ@(ŠU6ŖśŃlõ$xą»@Ō ģ0’O6Č"¶,„eŅ""Hj‚–Ź ’!#%*-4<?BGKPQTWY\^dlotwy~„‰Œ‘—›Ÿ¢„ØŖ­°µÄČĪÖ׌Ģš/T–Lņ!–Zø¬^-¾V(­“Ź ēņōŌŽ"?,¾\üFÄ/8“ōķÄQ8ĄĀädžb6)܍–ADÜØ’"$+2=AINRUXZakrx{…‹Ž•œ”¤§«®¹ĒŅŁ!•š8šDE@ń’’’€€€÷ššDDš¦š( š$RH@R  ššH¢ š # š €æ€š š ššH¢ š # š €æ€š š ššH¢ š # š €æ€š š ššH¢ š # š € 怚š š šN¢ š 3 š€ ’怚š š šTB š€ c š$DæŃ’æ€šššf¢ š s š*€‚€æĄ’’’Ėg ’怚š ššNB š  S šDæ’怚ššT¢ š  C š€Ą’’’’怚š ššNB š  S šDæ’怚ššZ¢ š  S š€Š Ą’’’’怚š ššNB š  S šDæ’怚ššZ¢ š S š€ŠĄ’’’’怚š ššNB š S šDæ’怚ššZ¢ š S š€ Šæ’怚š š šT¢ š C š€ æ’怚š š šT¢ š C š€ æ’怚š š šT¢ š C š€æ’怚š ššT¢ š C š€æ’怚š ššT¢ š C š€æ’怚š ššT¢ š C š€æ’怚!š ššT¢ š C š€æ’怚"š ššT¢ š C š€æ’怚'š ššT¢ š C š€æ’怚#š ššZ¢ š S š€Šæ’怚)š ššNB š€ S šDæ’怚ššNB š S šDæ’怚ššNB š€ S šDæ’怚ššNB š S šDæ’怚ššNB š S šDæ’怚ššNB š  S šDæ’怚ššNB š! S šDæ’怚 ššNB š" S šDæ’怚ššNB š#@ S šDæ’怚$ššNB š$ S šDæ’怚%ššNB š% S šDæ’怚&ššNB š& S šDæ’怚(ššZ¢ š' S š€Š'æ’怚.š ššZ¢ š( S š€Š(æ’怚-š ššZ¢ š) S š€Š)æ’怚2š ššZ¢ š* S š€Š*æ’怚3š ššZ¢ š+ S š€Š+æ’怚4š ššZ¢ š, S š€Š,æ’怚8š ššZ¢ š- S š€Š-æ’怚9š ššZ¢ š. S š€Š.æ’怚<š ššZ¢ š/ S š€Š/æ’怚=š ššZ¢ š0 S š€ Š0æ’怚>š š šZ¢ š1 S š€!Š1æ’怚@š š!šNB š2€ S šDæ’怚*ššNB š3 S šDæ’怚+ššNB š4€ S šDæ’怚/ššNB š5 S šDæ’怚0ššNB š6 S šDæ’怚1ššNB š7€ S šDæ’怚5ššNB š8Ą S šDæ’怚7ššNB š9 S šDæ’怚6ššNB š:@ S šDæ’怚:ššNB š; S šDæ’怚;ššNr š< S šG_Hf*Ėœ1怚?šš˜B š= s šhDæŃ’ƒĆ>æ@€ū’’Ł0`TJ5šššB š> s š`DæŃ’ƒĆ6æ@€÷’’÷’’ą`TP÷’’š šš˜B š? s šhDæŃ’ƒĆ>æ@€ū’’Ł0`TJ5ššš˜B š@ s šhDæŃ’ƒĆ>æ@€ū’’Ł0`TJ5ššš|¢ šA 3 š@€ƒĆ.æ@€ēž’’ēž’’`TyU`TyUēž’’š š šš B šB s špDæŃ’ƒĆFæ@€ ėBŒž’’Œž’’ėB½H`T1JėBšBšš B šC s špDæŃ’ƒĆFæ@€ ÓJ4’’’4’’’ÓJN`TĪNÓJšAššZ¢ šD S š€ŠDæ’怚,š ššB šS šæĖ’ ?šgŽhŽjŽkŽmŽpŽqŽrŽvŽwŽxŽyŽzŽ{Ž|Ž}Ž~Ž€ŽƒŽnģqģrģtģuģwģyģzģ}ģ~ģģģ‚ģƒģ†ģ‡ģˆģ‹ģŒģŽģ‘ģ”ģ–ģŸż ż”ż¤ż¦żØż©żŖż­ż®ż°ż²ż³ż“ż·żøż»ż¼żĄżĮżĀżÅżČżæYĄYę  MęŃPt-ę±Ptķbq ¬t =bĮŹt  ž ft ķzķÜt żzżātŻzŻāt= ’- ’“­}pt½ ©jtAż}#²“>]’}’“ Żpt?m’’“½jt@M’m’“-ž-ŗt}¶t}zāt- Qjt-¹jtķžM Nt}Ń vtŻŻžt]& ft- &Bt­>1 ¦tż >}īt>‰ ¦t"ŻŚŻŠt ]Ś]öt!=Ś=ötņ- Ātm ņYĀtķb©!~t#]z):t$= B&t%†Ń¢tmž1t&=&„Žtż Ā)Rt2åŻt3-m¹tD ķž’’}t(µ=!t'Ż 1É™t4 ĶA}t5Ķ}t6m=mĮt)]UI t*Ķå¹µt+ń=!pt7]żé­t9 ż­t8 ż½t,…į Ut-Ż …1Ut:ĶĶMt;Mt.%y õt/M %”õt0 %Et<mĶęt1½ å]ĀtC…M…“BĶ…½ …“’’ Ō†’’’’ž~ ~ %&I¦į zƒ”•¢«¬¹¼ÄÉĪĻÖ׌Ūßąéźļšö÷ *,56=>@AEFHINOWXcdkqstw†ˆ‹“”˜”¬µ¶ĮĶÓ׌ŽßēčńóXZ]_egqs‚„ „§Ø­±¾æ)+FGQTWXĄĮĖĶéźõö  $'źė’  '(*+/9AFMNUY`cefny}~ˆŒŽ›œ§Ø³¹ĆÅĢĶŚŻįåźļö÷ł]^_`Ÿ”¦§©²¶·ĄĀĶĪÖ׎įģīö÷ś       $ ) + . / 3 4 9 : E J U V [ \ ^ _ c d j k o p s t z { ~  ƒ … › œ Ł Ś ä č _ ` Œ  & ( ¤ ė ģ ķ ī | ‡ ‰ Œ  “ • ­ Š Ņ Ó × Ų Ž ß ę ē é ģ ī $-GJW_hip½ĆÄĘĒŃŌŲŁŻŽāēėģńņż HJƒ…·Üąįėģõ%*\~—²ŲŪčź &nqŖ¬ĻŌ×ŲŻŽāćåęė’ @\{~‹Ćß!(12;<?KOZcopwx„‰”—£¤¬Ė=GOS^_`hilowx|}„ŗĻńõöž’  @IKo‹³øų*26@ACDHIPQXbijlmopv'(BC_hiouvwyƒ‰Š‘™›¾ÉĖĪĻŃŅÕÖŽßåūü)/z}€ˆ‰–—™£°±·øŗČŌÖŁŚŪęēīļö÷ '*,-569=ABDHNQeptu€…†‰Š’˜Ÿ£„¦­®“µø¹»¼ĖĢŠŃÖŻßąēėķī÷ųśūżž +,5pvw‰•— ²“½ÅÖįāéźģ $,-239:<=EFMXaivw‚˜™»½ŚŪŽāčéńöüż’ &*1278CDIMUYadryƒ„‡‰“”–™Ÿ¢£ØŖ­·¹ŗ¾æĀĆÉĢÓŌÖ׌Žāäęēėģīļö÷ūü   "$%+-12=?FGJKMNRSUVabeipquw~‚ˆ‰‘—Ÿ ©Ŗ¬­·øĆÄŹĖĶĪŌÖŚŽåęčķōõż  $(.2?AHLQRVWZ[_cjkuv~‚‰–˜Ÿ „¦Ŗ«µ¶½ĄŠŃÖ×ćåģķņóūž$%(*/356<CIJLMRV^_egijlp|}€„ˆŒ’“”š› ¤®°µ¶¹æÄÅÉŹ×Ūåēīļņóųś      % ( - . 4 5 9 ; = > F G I J P R Y Z f g o t ~  … † Œ  ˜ ™ › œ £ ¤ ­ ¶ ¾ æ Ē Ń Ū Ü Ž ß å ę č é š ō ł ś ! !!!!!!!$!%!*!+!/!0!8!9!?!A!D!E!G!H!P!Q!Y!Z!\!]!b!d!f!g!p!q!{!|!€!„!ˆ!Œ!—!˜!š!›!Ÿ!£!©!Ŗ!¬!­!“!ø!Ą!Į!Ć!Ä!Ģ!Ķ!Ņ!Ó!Õ!×!Ž!å!ģ!ķ!ļ!ó!ś!ż!"""" " """ "!"#"$"*"+"-"."4"5"9"="A"B"L"T"Y"Z"\"^"a"b"d"i"n"r"u"v"x"{"~"""„"‡""’"—"›"œ"Ÿ" "¤"Ø"¬"®"µ"¶"¹"ŗ"æ"Į"Ć"Ä"Ē"Č"Ģ"Š"Ū"ą"ē"é"ņ"õ"ū"ü"########$#/#3#:#;#C#I#T#V#X#Y#a#b#d#n#s#t#v#}#„#‹##˜#”#¢#¤#¬#²#¶#æ#Ā#Å#Ę#Č#Ų#į#ä#ģ#ķ#ļ#ņ#ū#ż#$$$$$$!$"$$$-$5$6$?$@$B$C$I$K$S$T$_$`$d$e$l$m$s$t$v$w$|$}$$€$…$‰$’$“$”$š$£$¤$¬$­$·$ø$æ$Ą$Ę$Č$Ī$Š$Ö$Ū$ā$ć$å$ę$č$é$ļ$ü$%%%%%%%%!%"%(%)%0%1%3%4%:%;%C%D%L%S%Y%^%g%h%l%p%v%w%{%|%‚%ˆ%Š%“%š%%§%­%³%·%¹%ŗ%½%¾%Ć%Å%Ē%Č%Ī%Š%Ų%Ś%ć%č%ņ%ó%õ%ö%ų%ž%&& & &&&& &*&+&-&.&4&9&=&>&@&A&E&F&H&I&K&L&P&Q&U&^&h&i&k&l&q&r&z&~&&‡&‹&Œ&•&™&ž&Ÿ&”&£&§&Ŗ&®&²&ŗ&»&Å&Ē&Ģ&Ķ&Ń&Ņ&Ō&Õ&Ż&Ž&ą&į&ģ&ķ&ļ&š&ł&ś&ž&’&' '''' '"'#','-'/'0'7'8':';'='>'C'E'G'I'K'L'U'W'^'_'b'c'e'f'n'r'z'{'}'~'ˆ'‹'’'“'–'—'ž'”'„'¦'Ø'¬'±'³'¶'ø'¾'Ć'Å'Ź'Š'Ń'Ó'×'ß'į'ē'č'ź'ė'ļ'š'ö'( ( ( ((((((%(&(*(+(-(.(4(6(:(;(?(@(J(K(M(N(Q(R(W(\(f(p(s(t(v(z(„(…(‡(ˆ(Œ((’(•(™(š(œ(ž(¤(„(©(Ŗ(“(¶(ø(¹(Ē(É(Ģ(Ķ(Õ(Ż(å(ē(š(ņ(ū(ż())))))))().)7)8)C)G)L)M)O)U)a)b)j)k)q)r)v)w)~))„)…)))™)š)£)¤)°)²)»)½)Č)É)Ī)Ļ)Ń)Ņ)Ś)į)ć)ä)ź)ė)ī)ļ)ō)ų)** * **** *&*'*)***0*2*5*;*?*@*D*E*P*Q*Y*Z*^*_*i*o*q*r*y*{**‚*ˆ*‰*‹*Œ*–*—*¢*£*Æ*³*»*¾*Ą*Ć*É*Ė*Ķ*Ļ*Ń*Ó*Ž*į*é*ķ*ņ*ö*ł*ū*++ ++++++#+%+'+(+0+4+<+=+G+P+R+S+Y+[+]+c+h+j+n+o+s+ˆ+++š+›++ž+§+©+«+Æ+³+“+¹+»+æ+Ą+É+Ź+Ļ+Š+Ó+Ō+Ü+Ż+į+ā+ģ+ķ+ņ+ó+ł+ś+ü+ż+’+,,, , ,,,,,,!,',(,*,+,5,7,:,B,S,X,b,f,l,z,„,…,Œ,Ž,‘,’,–,—,ž, ,¦,¬,³,“,Ā,Ä,Õ,Ł,ć,ē,ė,ģ,ł,ū,ż,- - - --------&-'-)-+---.-7-9->-C-K-L-N-O-V-W-a-c-i-j-l-x-}-~-ƒ-„-”-›-¢-£-¬-­-°-±-³-“-»-¾-Į-Ē-Ļ-Ö-ą-į-ź-ė-ó-ō-ū-ż-. . ..... .%.&.(.).0.1.9.:.?.@.E.F.I.J.T.U.[.\.a.d.l.r.t.u.y.z.€.ƒ.ˆ.Š.’.”.˜.ž.£.„.«.®.¹.¾.Å.Ę.Č.É.Ļ.Š.Ö.Ų.Ž.ß.į.ā.é.ź.ö.÷.’.////////#/*///3/4/;/=/?/@/F/G/I/J/Q/V/_/`/f/h/j/k/m/q/t/u/|/~/„/…/‡/‰/”/–/˜/š/Ÿ/¢/Ø/©/±/²/“/¹/½/Ą/Å/Ė/Ń/Õ/Ś/Ü/Ž/å/ķ/ī/ó/÷/ż/0 0000#0$0+0005060;0A0L0M0Q0U0[0]0b0c0m0p0y0z0}0~0„0ˆ0”0•0›0œ0ž0Ÿ0„0¦0®0µ0ø0ŗ0Ć0Å0É0Ź0Š0Ń0×0Ų0Ś0ą0ę0ē0ķ0ī0š0ņ0ö0ų011™`Ź`Ė`daeaŠaŃaåcēcśeüe(f*fvfwfógōghhšiōi­o®oÉpĖpŃpŅpdtet€v‚vŃvŅvdwewńwówyyTyVydyey”z–zĆ{Å{d~e~ą~į~÷~ł~d€e€ĒƒĢƒ&‡Æp¶päpépīpļpöpłpüpżpæqĄqĖqĢqrrirkrsrtr{r|rƒr„r…r‹rŒr”r•rœrŸr£r„r«r¬r±rµrærĮrĆrČrŅrŌrŚrŻrārärļrss s!s)s*s.s/s3s5s8s9sBsFsNsOsUsVsZs[saskslssstsxs~sˆsŠs!t"tŒttõt÷tžt’tuuu uuuuu)u*u0u4u9u@uHuJuRuTuaugulumusutuvuwu~uu†uˆuuŽu’u”u›uœuŖu·u¼u½uĆuÄuĘuĒuĪuĻuÖuŁu÷ułu>vDvEvGvMvNvRvTv]vivnv~v‚vƒv†v‡vˆvŽv’vœvv£v¤vØv©v«v¬v®vÆvµv¹vÅvĘvČvÉvĖvĢvŅvÖvåvēvķvļvņvóv÷vųvžv’vwww wwwwww'w0w5wŽ­ć­ļ­ņ­®®@®E®”®–®”®Ø®µ®»®¼®Ą®Ź®Ė®ņ®ó®õ®ö®ü®ż®ÆÆÆÆÆÆÆÆÆ Æ)Æ*Æ,Æ-Æ4Æ;Æ@ÆDÆKÆOÆSÆTÆWÆ[Æ`ÆcÆmÆsÆ~ƅƌƒƝƔƦƩƱÆĪÆÓÆŚÆŪÆÜÆŽÆ ° °°°°°°°°R°S°h°i°Ä°Ę°m±o±r±s±{±|±‚±…±‹±•±—±š±²²#²2²5²B²D²E²I²J²Q²R²X²Y²c²d²i²j²r²s²w²…²Ž²²‘²’²™²š² ²”²­²®²¶²·²¹²ŗ²Ć²ŲĶ²Ī²Ó²ײŽ²ß²č²ģ²ņ²ó²ö²ü²ž²³³³³³ ³(³*³-³1³2³4³8³=³>³B³C³I³J³P³[³b³h³z³|³³€³”³¤³„³©³«³²³“³ø³¹³æ³Ā³ųĘ³Š³Ó³Ō³Õ³Ś³ܳę³ē³ė³ģ³ļ³š³ų³ū³ž³““ “““““'“*“4“<“C“\“]“_“d“e“j“•“›“¢“¤“““Å“{µ}µ~µ„µŒµµ”µ£µĶ¶Ī¶Ö¶Ł¶··0·2·]·^·g·i·øøćøäø÷øųøłøūø¹¹¹ ¹¹¹¹¹¹#¹&¹2¹3¹=¹>¹?¹A¹I¹L¹M¹T¹]¹b¹e¹o¹x¹y¹{¹}¹‡¹”¹ž¹ ¹¢¹¬¹®¹¹¹¾¹Ą¹Į¹Ę¹Ē¹Ķ¹Ń¹Ņ¹Ō¹ܹį¹ģ¹š¹ō¹õ¹ż¹ŗ ŗ ŗŗŗ·ŗėŗģŗķŗńŗņŗųŗüŗ» »»»#»$»B»Z»\»]»c»d»g»l»r»y»»‚»»Ž»»—»™»š» »”»Æ»°»³»“»æ»Ą»Č»Ź»Ģ»×»å»č»š»ō»’»¼¼¼%¼+¼9¼<¼D¼H¼S¼U¼W¼[¼a¼b¼e¼n¼p¼q¼w¼x¼|¼}¼¼ƒ¼Š¼‹¼”¼•¼¤¼«¼Ƽ²¼“¼µ¼¼¼½¼Ą¼Ć¼żĘ¼ɼŹ¼Ļ¼Š¼Ņ¼Ó¼×¼Ś¼ܼŻ¼å¼ę¼č¼é¼š¼ń¼ó¼ō¼ż¼ž¼½½½½“½Ÿ½¢½­½®½¹½¼½Ą½Į½Č½ɽĖ½Ģ½Ō½Õ½ą½ī½ų½’½¾¾ ¾ ¾ ¾2¾4¾6¾<¾D¾G¾H¾K¾L¾M¾S¾W¾^¾c¾p¾q¾u¾v¾{¾¾…¾‰¾‹¾¾”¾–¾Ÿ¾ؾƾ°¾²¾Ą¾Ā¾Ķ¾Ó¾Ł¾ę¾ æææ#æ$æ(æ)æ/æ0æ:æ>æDæEæKæNæRæSæXæZæ]æ^æjækæræsæxæyæ…æ†æˆææ”æ™æ¦æ§æ«æ¬æ±æ²æµæ»æ½æ¾æĀæĆæĪæŌæŁæŚæįæāæęæēæźæīæńæņæōæõæżæĄ Ą ĄĄĄĄĄĄĄ'Ą(Ą/Ą1ĄØĄ«ĄĆĄĘĄĮĮĮĮ Į)Į*Į6ĮEĮPĮ]Į¦Į§Į“Į¹ĮĶĮĻĮęĮēĮžĮ’Į ĀĀĀĀĀĀ#Ā%Ā,Ā/Ā6Ā8ĀAĀJĀNĀVĀZĀ]ĀoĀˆĀ­Ā®ĀµĀøĀ:āLā¬āĒāÉāĪāĻāÜāŻāåāęāźāėāņāóā÷āłāćć ććććć$ć%ć0ć1ć8ć:ć>ćAćCćDćKćPćRćSćVćWćYćZćaćfćsćućyćzć„ćˆćŸć¢ć¦ä§äTåUå~åå¢å£å®å°å“å·åē!ē8ē:ēˆē‰ē•ēšēÆē³ēŅēÕēßēąēēēéē‡čˆčŒčč•č˜ččŸč§čØč¬č­čµč»č½čĄč,é/é1é7é8é:é<é=éFéHéLéMéVéWé`ébéeéfélémévé‚é†é‡ééŽé—é§éķéļé>źEźFźIźNźPźƒź…źŹźĢź÷źłźüź!ė+ė,ė4ėrėsė‚ė„ėģģtģ€ģ»ģ¼ģĀģĆģĘģÓģÖģ×ģŲģäģåģēģčģģģķģōģõģśģżģķ ķķķķķ!ķ#ķ*ķ1ķ8ķ9ķCķMķWķXķ`ķaķdķeķoķpķuķvķ€ķ‚ķˆķŒķ‘ķ’ķ™ķšķ”ķ¢ķØķ©ķ²ķ³ķĄķĒķŃķÓķŁķŪķāķļķōķõķīī4ī6ī=ī?īLīSīUīeīgī–ī¢ī®īµīĄīĮīĪīŠī ļ ļļļļļ!ļ"ļ+ļ,ļ/ļ6ļBļDļPļQļXļYļ]ļ_ļÕļūļżļ3šOšPš_šbšcšnš†š‘š˜š™š›šžšŸš¢š¤šń ńńń"ń#ń&ń'ń+ń,ń5ńJńQńRńTńUń\ń]ńeńhńińjńsńuńyńƒń…ń‰ńŒńń“ń•ńžń”ń¢ń¤ńØń©ńÆń°ń“ń¼ń½ńÉńĪńÓńŌńąńįńéńėńļńšńņńņņņņņņņ#ņ$ņ1ņ2ņ5ņ6ņ?ņCņOņPņTņZņaņbņfņņŠņ‹ņ‘ņ’ņšņ›ņņžņ¤ņ„ņ§ņØņ“ņ¶ņ¼ņ½ņæņĄņĘņĒņÉņĖņĶņĪņÓņŌņįņćņēņéņńņóņżņ’ņóó óó.ó0óßóēóėóģóīóöóōōōōō@ōCōHōIōOōQōUōXōaōbōeōlōmōqōzō{ō}ō~ō„ō…ō‹ōŒōŽō’ō›ōœō ō”ōØōČōĻōŅōßōįōōōśōüōõõõõ õ!õ#õ$õ,õ<õCõDõFõGõJõKõUõVõ_õ`õoõqõrõtõzõ{õˆõõõ“õŸõ”õ¤õ„õ±õ³õ“õ¶õŗõ»õĒõÉõŠõŅõÓõŌõŁõÜõęõēõźõėõļõšõśõöööööööö!ö#ö$ö)ö*ö7ö8öDöGöö’ö“ö•öšö›ö§öØöÆö°öL÷]÷_÷a÷g÷o÷v÷w÷y÷z÷|÷}÷€÷„÷Ž÷÷’÷“÷—÷÷Ø÷¬÷®÷°÷Ļ÷Ņ÷Ö÷×÷Ś÷Ž÷å÷ę÷č÷é÷õ÷÷÷ś÷ū÷ųų ų ųųų=ųDųHųJųKųNųOųQųRųVųWų_ų`ųdųhųrųuų{ų|ųƒų„ų†ų‹ųųŽų–ųšų¢ų£ųØų¬ų¶ųøų¾ųæųÅųĘųČųÉųĪųŅųŚųŪųįųäųļųšųüųžųł łłłł-ł1ł2ł9ł<łBłCłJłKłMłdłfłnłołułvłył{ł|ł€łƒł‰łŠłł‘ł“ł”łœł ł§ł®ł²ł“łøłŗł½ł¾łĮłĀłÅłČłółöłśśś ś4ś<śEśFśMśNśPśQśSśTśZś\ś^śdśiśkśośpśwś°ś²ś“śøś¼ś½śŸū ūÄūĘūüüüüüü ü(ü)ü4ü8üAüCüJüKüMüNüVüWüYüZücüeüwüyü—ż˜żšż›ż”ż¢żŖż¬żŻżŽżäżēżķżīżšżōżūżüżžżžž žžžž!ž)ž-ž7žAžQžSžVž[žažržvžwžyž}žž€ž„žˆžŠžŒž‘žž¬ž±ž·žĮž÷žłžżžžž’’’’’’’’ ’!’)’*’2’7’B’C’E’J’Q’S’W’Ł’Ū’ß’ģ’ī’ =?P[einq•—ÜŻ"#+,9;BCEFNOTU[\^_gkos}…†Ž™šž„¦³“¶·½æÅĘĪŲßó÷ JL•—Ÿ £¤¦§Ŗ²“ĮĖčź7EGHJLMQT^_hlqruv}~ƒ„†‰Ž™›ž¦§Æ°³“ĮĆĒČŹĖĻŠŁÜŽßćöśbgqsz~Š”›Ÿ£ÉŹ“• ”„¦«±³Üćēéģķņóōūž   -.23CJNOTU`anqz„‰•—›œ ”§­®°±»¼æĄĒČŹĖĪĻŲŚ"$%'*+24;<BGLMSW]^du}‡Ž¢¦§®Æ±²»¼ĆÄŅŌŪßįēéėģīõś'+69?BJLRTVW\elmopx|€…†’Ÿ”Ŗ«­Æ±²¶ĆĘ  # & h l p q s t v w { | ƒ ‡ Œ ‘ š « ­ “ µ ¹ ¾ Å   H ē %&IŸ¦įtw ”¤¦©×Ż8VX6F`^! $ , …   „ B c ® ¶ Å Ģ -FJ\ŁÜGJxy¶Ü~–²×Ū &mqŸ ö?\z~Āß(¤®Ė23Dx|KO‹“ø÷DHó÷V\ĒŹ/1}ŅÕko£„ėķlmwƒpx <@  d f ą!ä!e"j"##÷#$š%ž%Š%ā%9&D'F'G'((g(l(m(o(•(™(į)ć)* *»*æ*o+s+ļ,ż,ż-Ū/00n0o0e1i1²1½1i3s3w3…3%4-4>4@4…44Ø5­5.6/6ē6ė6|7€7+818Ź8Ķ8”9—9©:Æ:8;<;<•<> >`>e>™??@@¾@æ@tA|A¦AØA:B®T®V®ƒ®„®ˆ®Ü®/Æ4ÆNÆjÆoÆ@°K°\°|±–±š±«±_²Š²³³³*“4“ ¶¶d¶7øEø]ø9¹ŗ ŗö»ń¼1½6½%¾*¾Næ<ĄBĄĮĮ§ĮĀ¢Ā¤ĀĆÅÄłÄśÄ Ę°ĘņĒöĒ5ČķČīČōČÉ É}ÉɗɹŹ¾ŹĘŹWĖ_ĖŃĖŁĖĪ…ĪŹĻĢĻ¬Š³ŠŪŠåŠŅ Ņ„ŅØŅŽŅåŅāÓåÓkŌxŌŌŠŌŌŌŚŌÕÕXÕp×r×·×ŲŲŠŲ™Ł¦ŁüŁŚOŚWŚūŚłŪ)Ü+ÜóܐŻ’Ż–Ż4Ž:Ž˜ßŽąÕąčąhį”į–į™įā_ā`āää¦äÓäÖäóä÷ä‰å‹åōåżå%ē,ē$čjčmč¦čģiģkģöģųģ<ķ@ķ¤ķŁīńīõī[ļžļ’ļ”ń•ń›ńOņŠņ»ņŖō“ō¹ōĒō³õ“õōöƒ÷Ÿ÷£÷ū÷ųuų~ųĪųł@łQłwś~ś üüĪż©ž’’a’c’–’˜’8:pv¶¹ }ÕŽ4<yŪŻ7@‹R\Īpq\`ņōT > ? b e h @ eiÖāw„½ĄĒŅŌ‚ˆ‘ÅŌÖ36²ÅŽHKRvø¹üżCEŲÜįn½¾  Z45ÅĘ.0}Ųļų‹]k½æūMQ‘h s u ¦ !!Ę"Ķ"Š"P$`$ł$ß'ą'Ź(Ė(ć(ä(,)-)^)_)ŗ)») **/*0*s*t*ģ*ķ*A+H+U+Ę+Ķ+t,y,,-9-0.7.T.[.§.®. //C/J/„/00 0O1U1ą1ź1c2¹2»2ś2ū2”4•4–6­6²6e8g8·899::":r;§;Æ;<<ƒ=ˆ=•>š>@@L@AA’AB×CäCéCļCADGDĖDŃD@EBECE½EĘEŹEĢE·FžFGHėJģJfKÆKøKēK?MtM}MÖOŁO)Q9QaQųQR,RœR¬RUTWT9UAUaUjU%V,V„V†VČVŠV>WBWˆW“WžW„WčWņWZZœ[£[ž\”]Ÿ]ń]ó] ^^®^_8_;_y_ß_` `_`–`jawa×aŽb c cZc,d[dkdCeFećeėeżeLfQfRflgsgh”hžh h®hęhēhīh²i¤j©j$k,kbkkkk”k-l0lŽl’lķlmNmQmpmqmbndnToWorpvprrrDrErKr…rŠrārärtØtuˆuÜuvvHvev§v³v¼v¾vīv÷vłvżvZw[wµw¶wžw x}x~xĻxėxķx$yNymypyMzOzzzœz{²{3|;|}m}é}ė}~~Vf”¦¹€ŀŻ€ź€$&57Ձļņ&‚,‚‚ׂŚ‚Ž‚ō‚ś‚ƒZƒ\ƒęƒčƒ[„\„”„¢„—…˜…š…ń…:†;†¦†©†ȆŹ†)‡*‡w‡x‡Ņ‡ׇ釟‡_ˆcˆlˆmˆĻˆŌˆēˆ;‰Q‰£‰æ‰Ą‰õ‰ö‰PŠVŠeŠfŠĮŠĊ‹‹ŽŽŽaŽ°ŽSŌU‘W‘[‘t’ˆ’™’Œ“““ä•ę–ź–ģ–ļ–õ–²˜“˜·˜¼˜Łšįšżš››ɛ՛Ū›§®ȝŲžżž8Ÿ;ŸAŸšŸžŸµŸ  5 ; ƒ ‰ ”!”z”|” ¢¢#¢.£1£¤¤£¤¦¤Ų¤Z¦[¦hØiØģ©‰Ŗ‘ŖøŖĀŖų«ž«o¬|¬Ō®Ų®°g° ±± ³£³Ō³Ö³µµ…µ¶t¶u¶v¶>øDø9ŗBŗöŗb»R¼X¼b¼”½Ē½Ī½N¾ż¾ĖæÓæöæķĄųĄüĄDĀ(Å2śŝŰŲÅĘ Ę­Ę;ĒEĒNĒÉÉÉ'É+Ź/ŹaŹ§Ė¼ĢĒĢ&Ļ½Ļ¾ĻŠŠ€Š‹ŠŠ™ŠŃ¾ŃĀŃģŃšŃ~Ņ†Ņ¦Ņ®ŅźŅkŌsŌŻÕßգׄ×č×ī×lŲrŲćŲļŲ³ŁøŁŗŁKÜėܳܯxŻĪŻׯņŻ÷ŻˆŽŌŽÜŽąŽßˆß‰ßįį į āā]ć_ć…ć{å|åœē®ē¹ēččč"č3čxčyčŲčHé ź źQģfģjģšģŪīöīżīlļķļūļżļ‚š)ń4ń:ńpńuńŻóŲōįōåōõõ}õ‡ö™ö›ö%÷(÷Ź÷Ń÷/ų6ų;ųµų¼ųĄų"łzśƒś‡ś’śśyūuüšüŸüļüóüż”żĶż¤žćžēžåļÖŲå~†ˆPR˜BĪŲØóBGĆ=EIrxĘń '  $ \ ^   ¼ ¾ Ć Č   € ƒ w ¤%XY…†¼½åę<>ßćīJQef¹ŗCDŒąHšŸ¬ć8=GHž£ĆÄ#$35C~·Ū÷ėń įQTU±į€ˆŸ łż{}ę*!s!y!{!ć!ä!#—#£#ć#ź#D$N$…$‰$%%S%r&Š&ą&š(­()’)*f*t*²+¹+ę+č+u,y,L-W-x-„-œ.¤.W0X0ö0ś0U1h11…1į2ķ23"3>5?56!6N6¤6C7N7~8€8ø89®9²9÷9ł9=:‹:Ü:ć:¾<Ó<¶>Ø?Ä?Ę?U@Y@‹@źAėAZB‹BB9CAC­C±CÜCxDÓDÕDE`E« ‚ „ ¼ Č ī ų   7 F L R ˆ É Ė Ō ć ę •  f ÉĖļóż%z±²ü 9>cm„Æāäõ)*DE},-p{ŗ fpq‘’ŗ»éėģ,3e›^_ÄÉßą \^-C¢Ŗ s¦ÓĆĖéó"#€j©įęE ß"ć"é"Ó$Ö$)%+%Õ%Ó'6(E(2)3)A)2*8*ž+„+¦+Ć+Ä+÷,ų,½-..Ū.ą.[/d/00ē0é0Ÿ1¹1ų1ü1µ2ø2Ü2ą2ō2§3(434|4Ī4Ł4å4#5L5N5;6?6A6H6‚6Š6¬63787;78 899 ;;<;m<ī<ö<Y>S@T@[@˜@Ÿ@~AƒA/BDBCCµCCDLDQDńDłDPEXEoEˆE¢E„ErF£F«FĮFGG9GAGSG]G•G·G»GAHEHYHdHI¼I½IĮIĆIĖIJ"JrJvJ„JIK$L,LNLYLdLiLlLnLuL{L×LHOMOPQQ,R3RŸRITeUfU“UČVŃVÕV–X˜XwYyY”YœYpZrZŒZ°Z·Z^[j^ƒ_Š_‹_ö_``C`E`–`Obpbqbēbébcfdgd±d»dædłe•f§f©fZg^g–gäijjpk%mzn‚nŽn‹oNpOpæpįp9qŸrærĀrŠs@uBu~vĪwqxtx˜x¦x³xŖyĄyÅyńyžyČ{×{||Ė|Ų|ś|ž|`}ė}ļ}ß~ģ~ó~£§…€ˆ€ȁk‚r‚Ż‚å‚ń‚…Š…7†Ž­ć­?®E®”®Ø®µ®ÆÆsÆ~ÆÓÆ°°°E²I²Š³Ņ³ł³ž³6“<“\“›“¢“µ&¹W¹Z¹¹ŗÄŗüŗ »Z»Ź»Ķ»Ī»Ń»}¼¼†½‹½}¾…¾Œ¾”¾ æ:āIāMāŸćØćä¬ęč˜č§é©é@źäķīī ļļ4šDšžš šń ń’ńņ²ņ»ņ0óęóēóėóķōņōōōP÷–÷›÷ųøų›£żžJŚgBS„¹ Ą ē ’’Muresan)C:\My Documents\UNIVERSITATEA DE VEST.docMuresanA:\UNIVERSITATEA DE VEST.docStatia vD:\logica juridica.doc¼żu °N‰’’’’’’’’’fĪąMÆ’’’’’’’’’t®ź{äĆ’’’’’’’’’šw÷Ą¶ ę’=‘t‚ž’’’’’’’’’(^Ł,Zl’’’’’’’’’~\ ’Ā5^˜¦ž%’’’’’’’’’“$Ŗś=ų’’’’’’’’’ mĄ‚zLœ’’’’’’’’’–]ĪŚÜŗ6’’’’’’’’’qJč¬`D)’’’’’’’’’?nŠ P8:ß’’’’’’’’’Mo Ø1Nš’’’’’’’’’ēœ fų¤é’ˆPm <Ž¶2’’’’’’’’’ų9 š7|H’’’’’’’’’*młŠ$"ƒ’’’’’’’’’ļ,ę`l’’’’’’’’’%4&Ź¼²x’’’’’’’’’“J'®s2L’!³6Ī½’!QÜŠ>d’’’’’’’’’Ųˆ|ķVć’’’’’’’’’Ž…Øc*²’Š‰Xķ8’5S¹ ’=8¼ ’āXŌĻŚœ’’’’’’’’’Wx°R ź’’’’’’’’’å ¶Fōź’’’’’’’’’heK®”|€’’’’’’’’’ŪXš„06<’’’’’’’’’*5ś°¹Ģ·’JNbĄ’˜D’©hp Ąą²’’’’’’’’’ćtšHÆ ×’’’’’’’’’NUMˆ3¶±’’’’’’’’’gW¼Ū¦Ź’’’’’’’’’'Ld¤qR’’’’’’’’’Ieą&“ö’x8ęĀVhF’’’’’’’’’÷=, ’Ą>­(@šł’ū?Ų"ļz8’’’’’’’’’Ąm#Ņś†Ä’’’’’’’’’h;Fv@>’’’’’’’’’¤Wa,5^ ’’’’’’’’’ž4ĻŽ4ˆQ’’’’’’’’’ŚQ‹xN²’€<ł ’bC8 b‘t’’’’’’’’’łį ĻŚœ’’’’’’’’’f—!Hƾ1’’’’’’’’’ß^p"†ü µ’’’’’’’’’Ó#ŹEtŅ’’’’’’’’’šn #\p’’’’’’’’’cx#4ńz’’’’’’’’’•[¤$Ģ ’’’’’’’’’QRl%Xds’’’’’’’’’ U &‚zLœ’’’’’’’’’Äß&üÄ<8’’’’’’’’’“v,'^Ōź@’’’’’’’’’Ģ}Å'ÄP˜’’’’’’’’’ÄEC(:¬ø_’’’’’’’’’~ž(žü’’’’’’’’’)*¾ž¤’’’’’’’’’Q =+Œ-0’’’’’’’’’„.©+&¢>J’’’’’’’’’› å+0°/ĢĖ Ņ’’’’’’’’’®Aš/ńܞ’’’’’’’’’˜p0 ’č%1ģŲų’ ž2ØØģU’’’’’’’’’?k+5XęčD’’’’’’’’’l/É5Ņ;Fź’’’’’’’’’HŠ6võ">’’’’’’’’’|aÉ7"łŹ‡’’’’’’’’’ö#:TŹ^¾’%j:Ś£dV’’’’’’’’’ø ‡:|Œī‚’Ė+»;ÜŠ’’’’’’’’’øa¶<ō•Ül’’’’’’’’’os=Hģ,k’’’’’’’’’`Vā=ų%ČA’’’’’’’’’"VN? ’qi?ŚiZą’’’’’’’’’³ ĀDģŠÕ’’’’’’’’’”toE8‘Ą“’’’’’’’’’dS…E ’źtÖEjī’’’’’’’’’lg>GVčs’k$rGČåŹ°’’’’’’’’’÷"ƒG ’zźGŽYČ`’’’’’’’’’’7ńGą·6’«PõGh[öņ’’’’’’’’’IćH ’_aØJ8=Ŗ«’9m;K ’˜6XKfŅ;’Ī šKbŲ×’§'YLn]\ź’’’’’’’’’'dM ģ0’’’’’’’’’CV‡NXĖÖN’’’’’’’’’P/PFnń’:ŪPŖ”8’¬SQ =(!’’’’’’’’’ķs¢Q[ŗc’’’’’’’’’å`RR¢v™’’’’’’’’’‚'«R¾ųą’’’’’’’’’ds½RpŻž-’ 0­T2÷ Ó’’’’’’’’’¶T‚ .€’’’’’’’’’JÅT€,fQ’’’’’’’’’Ż<\VlŁL’£ķV„fķ’’’’’’’’’.õVšƒM’lPWD$ŅH’’’’’’’’’e_Xųž’’’’’’’’’o'XNĶ*ļ’’’’’’’’’‚*X ’Š+Xšļ 9’’’’’’’’’LH3YŒšŠ’’’’’’’’’„n[ ’Df\&H”>’’’’’’’’’Élņ\l(j’¢8] ’³U8^BŲp’¬[<^¶$~9’’’’’’’’’  š^FO|Į’’’’’’’’’ ¤aD˜Ds’ā]b ½’’’’’’’’’øbbb ¾’’’’’’’’’f-8cųŠHŻ’’’’’’’’’ŲcF5Q’’’’’’’’’(d…ų:’åwcdp棒Č;źdØ©“’’’’’’’’’šZgø”" ’’’’’’’’’‡#£g ’¶}©g¤8Ś’•g*hĢŌj’’’’’’’’’ŒbmhØżŒŲ’’’’’’’’’7E›hhiX’’’’’’’’’ĄO‰j|*o(.. „Š„0żĘŠ6>*o(... „Š„0żĘŠ6>*o(.... „8„ČūĘ86>*o( ..... „8„ČūĘ86>*o( ...... „ „`śĘ 6>*o(.......  „ „`śĘ 6>*o(........  „„ųųĘ6>*o(.........„Š„0żĘŠo(()„9„/žĘ9^„9`„/žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.h „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „p„˜žĘp^„p`„˜žOJQJo(§šh „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „ą„˜žĘą^„ą`„˜žOJQJo(§šh „°„˜žĘ°^„°`„˜žOJQJo(·šh „€„˜žĘ€^„€`„˜žOJQJo(oh „P„˜žĘP^„P`„˜žOJQJo(§š„”„lżĘ”o(.„”„lżĘ”o(..„Š„0żĘŠo(...„Š„0żĘŠo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„”„˜žĘ”^„”`„˜žo(()€„d„˜žĘd^„d`„˜ž.‚„4„L’Ę4^„4`„L’.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.€„Ō „˜žĘŌ ^„Ō `„˜ž.‚„¤„L’ʤ^„¤`„L’.€„t„˜žĘt^„t`„˜ž.€„D„˜žĘD^„D`„˜ž.‚„„L’Ę^„`„L’.h „8„˜žĘ8^„8`„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žOJQJo(§šh „Ø „˜žĘØ ^„Ø `„˜žOJQJo(·šh „x„˜žĘx^„x`„˜žOJQJo(oh „H„˜žĘH^„H`„˜žOJQJo(§šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(·šh „č„˜žĘč^„č`„˜žOJQJo(oh „ø„˜žĘø^„ø`„˜žOJQJo(§š„h„˜žĘhCJ.„h„˜žĘh^„h`„˜žo(„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.„p„L’Ęp^„p`„L’. „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž56CJ.„„˜žĘ^„`„˜ž.„ą„L’Ęą^„ą`„L’.„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho(„ „ōüĘ ^„ `„ōü5o(.„Š„0żĘŠo(.„Š„0żĘŠo(.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()„ „˜žĘ ^„ `„˜žOJPJQJ^Jo(-‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.(„ „\žĘ ^„ `„\ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()„ „˜žĘ ^„ `„˜ž5o(.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„ß„‰žĘß^„ß`„‰žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’. „h„˜žĘhOJQJo(„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(..„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(...„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(.... „8„ČūĘ8^„8`„Čūo( ..... „8„ČūĘ8^„8`„Čūo( ...... „ „`śĘ ^„ `„`śo(....... „ „`śĘ ^„ `„`śo(........ „„ųųĘ^„`„ųųo(.........„h„˜žĘho(„Š„0żĘŠo(()h „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „p„˜žĘp^„p`„˜žOJQJo(§šh „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „ą„˜žĘą^„ą`„˜žOJQJo(§šh „°„˜žĘ°^„°`„˜žOJQJo(·šh „€„˜žĘ€^„€`„˜žOJQJo(oh „P„˜žĘP^„P`„˜žOJQJo(§š„ß„‰žĘß^„ß`„‰žo(()h „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(·š‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.h „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „p„˜žĘp^„p`„˜žOJQJo(§šh „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „ą„˜žĘą^„ą`„˜žOJQJo(§šh „°„˜žĘ°^„°`„˜žOJQJo(·šh „€„˜žĘ€^„€`„˜žOJQJo(oh „P„˜žĘP^„P`„˜žOJQJo(§šh „h„˜žĘh^„h`„˜žOJQJo(·šh „8„˜žĘ8^„8`„˜žOJQJo(oh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(§šh „Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žOJQJo(·šh „Ø „˜žĘØ ^„Ø `„˜žOJQJo(oh „x„˜žĘx^„x`„˜žOJQJo(§šh „H„˜žĘH^„H`„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „č„˜žĘč^„č`„˜žOJQJo(§š„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„r„˜žĘr^„r`„˜žo(.h „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „p„˜žĘp^„p`„˜žOJQJo(§šh „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „ą„˜žĘą^„ą`„˜žOJQJo(§šh „°„˜žĘ°^„°`„˜žOJQJo(·šh „€„˜žĘ€^„€`„˜žOJQJo(oh „P„˜žĘP^„P`„˜žOJQJo(§š„h„˜žĘho()„h„˜žĘho(„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„H„øüĘHo(.„H„øüĘHo(..„H„øüĘHo(...„H„øüĘHo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„'„ŁżĘ'o(.„'„ŁżĘ'o(..„Š„0żĘŠo(...„Š„0żĘŠo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........h„~„˜žĘ~^„~`„˜žo(()h„N„˜žĘN^„N`„˜ž.’h„ „L’Ę ^„ `„L’.h„ī „˜žĘī ^„ī `„˜ž.h„¾„˜žĘ¾^„¾`„˜ž.’h„Ž„L’ĘŽ^„Ž`„L’.h„^„˜žĘ^^„^`„˜ž.h„.„˜žĘ.^„.`„˜ž.’h„ž„L’Ęž^„ž`„L’.„Š„0żĘŠo(()„Š„0żĘŠo(.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()„ „˜žĘ ^„ `„˜žOJPJQJ^Jo(-‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.h „}„˜žĘ}^„}`„˜žOJQJo(·šh „M„˜žĘM^„M`„˜žOJQJo(oh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(§šh „ķ „˜žĘķ ^„ķ `„˜žOJQJo(·šh „½„˜žĘ½^„½`„˜žOJQJo(oh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(§šh „]„˜žĘ]^„]`„˜žOJQJo(·šh „-„˜žĘ-^„-`„˜žOJQJo(oh „ż„˜žĘż^„ż`„˜žOJQJo(§š„8„0żĘ8^„8`„0żo(()„ „˜žĘ ^„ `„˜žo(()‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()„Ķ„kžĘĶ^„Ķ`„kžo(()‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„ „˜žĘ >*o()„ „˜žĘ ^„ `„˜žo(()‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„H„ žĘH^„H`„ ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜ž56CJOJQJo(()„„0żĘ^„`„0żo(()„` „\žĘ` ^„` `„\ž5o(.„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.„„˜žĘ^„`„˜ž.„ą„L’Ęą^„ą`„L’.„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()„ „˜žĘ ^„ `„˜ž5o(.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„f„šüĘfo(.„f„šüĘfo(..„f„šüĘfo(...„f„šüĘfo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(......... „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„:„ĘżĘ:o(.„:„ĘżĘ:o(..„Š„0żĘŠo(...„Š„0żĘŠo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho(.„X„ØżĘXo(.. „Š„0żĘŠo(...„Š„0żĘŠo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(.„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(..„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(...„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(.... „8„ČūĘ8^„8`„Čūo( ..... „8„ČūĘ8^„8`„Čūo( ...... „ „`śĘ ^„ `„`śo(....... „ „`śĘ ^„ `„`śo(........ „„ųųĘ^„`„ųųo(.........h „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(·šh„儘žĘå^„å`„˜ž.h „µ„˜žĘµ^„µ`„˜žOJQJo(§šh „… „˜žĘ… ^„… `„˜žOJQJo(·šh „U„˜žĘU^„U`„˜žOJQJo(oh „%„˜žĘ%^„%`„˜žOJQJo(§šh „õ„˜žĘõ^„õ`„˜žOJQJo(·šh „Å„˜žĘÅ^„Å`„˜žOJQJo(oh „•„˜žĘ•^„•`„˜žOJQJo(§š„„MžĘ^„`„Mžo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„0żĘŠo(.„”„˜žĘ”^„”`„˜žo(()€„d„˜žĘd^„d`„˜ž.‚„4„L’Ę4^„4`„L’.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.€„Ō „˜žĘŌ ^„Ō `„˜ž.‚„¤„L’ʤ^„¤`„L’.€„t„˜žĘt^„t`„˜ž.€„D„˜žĘD^„D`„˜ž.‚„„L’Ę^„`„L’.„Ž„"üĘŽo(.„Ž„"üĘŽo(..„Ž„"üĘŽo(...„Ž„"üĘŽo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„H„ žĘH^„H`„ ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„0żĘŠo(()„h„˜žĘho((„H„ žĘH^„H`„ ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho(.„Š„0żĘŠo(()h „8„˜žĘ8^„8`„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žOJQJo(§šh „Ø „˜žĘØ ^„Ø `„˜žOJQJo(·šh „x„˜žĘx^„x`„˜žOJQJo(oh „H„˜žĘH^„H`„˜žOJQJo(§šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(·šh „č„˜žĘč^„č`„˜žOJQJo(oh „ø„˜žĘø^„ø`„˜žOJQJo(§šh „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „p„˜žĘp^„p`„˜žOJQJo(§šh „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „ą„˜žĘą^„ą`„˜žOJQJo(§šh „°„˜žĘ°^„°`„˜žOJQJo(·šh „€„˜žĘ€^„€`„˜žOJQJo(oh „P„˜žĘP^„P`„˜žOJQJo(§šh „h„˜žĘh^„h`„˜žOJQJo(·šh „8„˜žĘ8^„8`„˜žOJQJo(oh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(§šh „Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žOJQJo(·šh „Ø „˜žĘØ ^„Ø `„˜žOJQJo(oh „x„˜žĘx^„x`„˜žOJQJo(§šh „H„˜žĘH^„H`„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „č„˜žĘč^„č`„˜žOJQJo(§š„8„0żĘ8^„8`„0żo(()„ „˜žĘ ^„ `„˜žo(()‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„ż„kžĘż^„ż`„kžo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„˜žĘŠo()h „~„˜žĘ~^„~`„˜žOJQJo(·šh „N„˜žĘN^„N`„˜žOJQJo(oh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(§šh „ī „˜žĘī ^„ī `„˜žOJQJo(·šh „¾„˜žĘ¾^„¾`„˜žOJQJo(oh „Ž„˜žĘŽ^„Ž`„˜žOJQJo(§šh „^„˜žĘ^^„^`„˜žOJQJo(·šh „.„˜žĘ.^„.`„˜žOJQJo(oh „ž„˜žĘž^„ž`„˜žOJQJo(§š„h„˜žĘho(„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„H„ žĘH^„H`„ ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.h „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „p„˜žĘp^„p`„˜žOJQJo(§šh „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „ą„˜žĘą^„ą`„˜žOJQJo(§šh „°„˜žĘ°^„°`„˜žOJQJo(·šh „€„˜žĘ€^„€`„˜žOJQJo(oh „P„˜žĘP^„P`„˜žOJQJo(§š„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho(.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho()„”„lżĘ”6o(.„”„lżĘ”6o(..„Š„0żĘŠ6o(...„Š„0żĘŠ6o(.... „8„ČūĘ86o( ..... „8„ČūĘ86o( ...... „ „`śĘ 6o(....... „ „`śĘ 6o(........ „„ųųĘ6o(......... „h„˜žĘh^„h`„˜ž56CJ.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()„Ķ„kžĘĶ^„Ķ`„kžo(()‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘh^„h`„˜ž.„Š„0żĘŠo(.„ „ōüĘ o(..„ „ōüĘ o(...„ „ōüĘ o(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„’„>žĘ’o(()(„H„ žĘH^„H`„ ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„0żĘŠo(.„Š„0żĘŠ5o(()„Š„0żĘŠo(.„Š„0żĘŠo(()'„ „óżĘ ^„ `„óż5o(.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„ī„zžĘī^„ī`„zžo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.,„H„ žĘH^„H`„ ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„0żĘŠo(()„X„ØżĘX^„X`„Øż5o(.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()„„0żĘ^„`„0żo(()„$ „˜žĘ$ ^„$ `„˜ž5o(.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()„ „˜žĘ ^„ `„˜ž>*o(()„Œ „0żĘŒ ^„Œ `„0żo((.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.h „8„˜žĘ8^„8`„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žOJQJo(§šh „Ø „˜žĘØ ^„Ø `„˜žOJQJo(·šh „x„˜žĘx^„x`„˜žOJQJo(oh „H„˜žĘH^„H`„˜žOJQJo(§šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(·šh „č„˜žĘč^„č`„˜žOJQJo(oh „ø„˜žĘø^„ø`„˜žOJQJo(§š„Š„0żĘŠo(() „H„ žĘH^„H`„ ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.(„H„ žĘH^„H`„ ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„0żĘŠo(()„Š„0żĘŠo(.„„åüĘo(..„„åüĘo(...„„åüĘo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„h„˜žĘh^„h`„˜žo(()„ī„zžĘī^„ī`„zžo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.h „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „p„˜žĘp^„p`„˜žOJQJo(§šh „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „ą„˜žĘą^„ą`„˜žOJQJo(§šh „°„˜žĘ°^„°`„˜žOJQJo(·šh „€„˜žĘ€^„€`„˜žOJQJo(oh „P„˜žĘP^„P`„˜žOJQJo(§š„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho()„¤„\žĘ¤^„¤`„\žo(.„ „\žĘ ^„ `„\žo(..„ „0żĘ ^„ `„0żo(...„„0żĘ^„`„0żo(.... „Ų „ČūĘŲ ^„Ų `„Čūo( ..... „@ „ČūĘ@ ^„@ `„Čūo( ...... „„`śĘ^„`„`śo(....... „x„`śĘx^„x`„`śo(........ „H„ųųĘH^„H`„ųųo(.........h „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „p„˜žĘp^„p`„˜žOJQJo(§šh „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „ą„˜žĘą^„ą`„˜žOJQJo(§šh „°„˜žĘ°^„°`„˜žOJQJo(·šh „€„˜žĘ€^„€`„˜žOJQJo(oh „P„˜žĘP^„P`„˜žOJQJo(§š„Š„0żĘŠo(.„H„ žĘH^„H`„ ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho(„h„˜žĘho(.„Š„0żĘŠo(()„ „˜žĘ ^„ `„˜žo(()€„Ü„˜žĘÜ^„Ü`„˜ž.‚„¬„L’ʬ^„¬`„L’.€„| „˜žĘ| ^„| `„˜ž.€„L„˜žĘL^„L`„˜ž.‚„„L’Ę^„`„L’.€„ģ„˜žĘģ^„ģ`„˜ž.€„¼„˜žĘ¼^„¼`„˜ž.‚„Œ„L’ĘŒ^„Œ`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho(„”„lżĘ”^„”`„lżo(. „”„lżĘ”^„”`„lżo(..„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(...„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(.... „8„ČūĘ8^„8`„Čūo( ..... „8„ČūĘ8^„8`„Čūo( ...... „ „`śĘ ^„ `„`śo(....... „ „`śĘ ^„ `„`śo(........ „„ųųĘ^„`„ųųo(.........„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.h „Y„˜žĘY^„Y`„˜žOJQJo(·šh „)„˜žĘ)^„)`„˜žOJQJo(oh „ł„˜žĘł^„ł`„˜žOJQJo(§šh „É „˜žĘÉ ^„É `„˜žOJQJo(·šh „™„˜žĘ™^„™`„˜žOJQJo(oh „i„˜žĘi^„i`„˜žOJQJo(§šh „9„˜žĘ9^„9`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „Ł„˜žĘŁ^„Ł`„˜žOJQJo(§š„ß„‰žĘß^„ß`„‰žo(()„Ü„\žĘÜ^„Ü`„\ž5o(.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„ „óżĘ ^„ `„óż5o(.„Š„0żĘŠo(()„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„0żĘŠo(.„h„˜žĘho(„ī„zžĘī^„ī`„zžo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„ß„‰žĘß^„ß`„‰žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„H„øüĘH^„H`„øüo(.„H„øüĘH^„H`„øüo(..„H„øüĘH^„H`„øüo(...„H„øüĘH^„H`„øüo(.... „8„ČūĘ8^„8`„Čūo( ..... „8„ČūĘ8^„8`„Čūo( ...... „ „`śĘ ^„ `„`śo(....... „ „`śĘ ^„ `„`śo(........ „„ųųĘ^„`„ųųo(.........„Š„0żĘŠo(.h „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „p„˜žĘp^„p`„˜žOJQJo(§šh „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „ą„˜žĘą^„ą`„˜žOJQJo(§šh „°„˜žĘ°^„°`„˜žOJQJo(·šh „€„˜žĘ€^„€`„˜žOJQJo(oh „P„˜žĘP^„P`„˜žOJQJo(§š„Š„0żĘŠo(.„ī„żĘīo(.„ī„żĘīo(..„ī„żĘīo(...„ī„żĘīo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„ß„‰žĘß^„ß`„‰žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.h „Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žOJQJo(·šh „ „˜žĘ ^„ `„˜žOJQJo(oh „p„˜žĘp^„p`„˜žOJQJo(§šh „@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „ą„˜žĘą^„ą`„˜žOJQJo(§šh „°„˜žĘ°^„°`„˜žOJQJo(·šh „€„˜žĘ€^„€`„˜žOJQJo(oh „P„˜žĘP^„P`„˜žOJQJo(§š„w„‰žĘwo(()„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho()„„MžĘ^„`„Mžo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„8„0żĘ8^„8`„0żo(()„ „˜žĘ ^„ `„˜žo(()„$ „˜žĘ$ ^„$ `„˜ž5o(.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„0żĘŠ6o()„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho(.„ą„ žĘąo(..„Š„0żĘŠo(...„Š„0żĘŠo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„ „\žĘ ^„ `„\žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho(„ą„ žĘą^„ą`„ žo(.„ą„ žĘą^„ą`„ žo(..„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(...„Š„0żĘŠ^„Š`„0żo(.... „8„ČūĘ8^„8`„Čūo( ..... „8„ČūĘ8^„8`„Čūo( ...... „ „`śĘ ^„ `„`śo(....... „ „`śĘ ^„ `„`śo(........ „„ųųĘ^„`„ųųo(.........„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„0żĘŠo(()„ż„kžĘż^„ż`„kžo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„}„ƒžĘ}o(.„}„ƒžĘ}o(..„Š„0żĘŠo(...„Š„0żĘŠo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„h„˜žĘho(„ī„żĘīo(.„ī„żĘīo(..„ī„żĘīo(...„ī„żĘīo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........(„H„ žĘH^„H`„ ž5o(.€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.h „8„˜žĘ8^„8`„˜žOJQJo(·šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(oh „Ų „˜žĘŲ ^„Ų `„˜žOJQJo(§šh „Ø „˜žĘØ ^„Ø `„˜žOJQJo(·šh „x„˜žĘx^„x`„˜žOJQJo(oh „H„˜žĘH^„H`„˜žOJQJo(§šh „„˜žĘ^„`„˜žOJQJo(·šh „č„˜žĘč^„č`„˜žOJQJo(oh „ø„˜žĘø^„ø`„˜žOJQJo(§š„ „\žĘ ^„ `„\žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„h„˜žĘho()„Š„˜žĘŠ^„Š`„˜žo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„Š„0żĘŠo(()„8„0żĘ8^„8`„0żo(()€„ „˜žĘ ^„ `„˜ž.‚„p„L’Ęp^„p`„L’.€„@ „˜žĘ@ ^„@ `„˜ž.€„„˜žĘ^„`„˜ž.‚„ą„L’Ęą^„ą`„L’.€„°„˜žĘ°^„°`„˜ž.€„€„˜žĘ€^„€`„˜ž.‚„P„L’ĘP^„P`„L’.„²„NżĘ²o(.„²„NżĘ²o(..„Š„0żĘŠo(...„Š„0żĘŠo(.... „8„ČūĘ8o( ..... „8„ČūĘ8o( ...... „ „`śĘ o(....... „ „`śĘ o(........ „„ųųĘo(.........„h„˜žĘho(¼  š^®Aš/qi?®,6s`Vā=”G~”toE¬SQ5;vå Äß&šZg>°/ĄO‰j"Ōyķ2vqJčp$no³ ĀDøbb:L tf—! mĄ¬[<^Ģ}Å'7E›hŲc¹,§'YL,Znmf-8c <žpļ,|aÉ7!QÜß^p"ž4Ļ%j:Df\QRl%øa¶<ę É-¶TQō.+Šx«PõGWxCV‡No'X 0­T.õVŠ‰:ŪPĪ šK÷"ƒG!³Ieą U &(dlg>Gā]bū?ŲŠ+X#?Šsåwcd*mł¤}xšw÷’7ńG“v,'_aØJńU·xh;ūCš}ŚQ‹³U8^&m\w1Fy-¤WaÄEC(č%1P/Pķ0Ż~dS…Eŗsœ{żu ˜6XKēœ –]ĪJNb©%ź- -önŻ<\V"VN?Ål)*€<ł9m;KMo IćH¢8]£ķV~\˜p0ds½R‡#£gŒbmhšn #NUM„.©+,{Ć}(^Ł'Ldłį NTwlPW› å+•g*hö;MzŲˆćtšk$rGÉ ōle_X©hpgWx8ęLH3Yauml/É5Ā5^'dM?OÄp?nŠ =‘å`RR%4&“$ŖJÅTÓ#ŹalQ =+HŠ6heKķs¢Qt®cx#ˆPm Č;źdfĪ?k+5os=ų9 Ųc~ž(bC8 ‚'«R ž2Ė+»;Ąm#@JŁy•[¤$āXŌ“J'j3.£Ct=8¼ø ‡:T4YxzźG=\ ,¶}©gĄ>­Élņ\Ž… ¤aŽdF*5ś÷=,ę pö#:‚*XżlĶ-'qŪXš5S¹źtÖE„n[’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’¼’@€{ { @ģ{ { Ą '.<KM‰Ž’˜™¢£¤®°±³ŗ½¾æĀÉĻŅÕŁŚŻŽįāģļńõųśž &(,.69:<?EFPQRUVWZ[^`adekmFpFrFsFvFxFyFzF{m|m}m~mm€m‚m…m‡mˆm‰mŠm‹mmŽmm‘m’m”m—m™mšmmŸm¤m„m§mØm«m¬m­m®mµm¶m·mømŗm¼mæmÄmĘmŹmĶmĪmŃmŌm×mŲmŁmŚmŪmŽmßmąmįmāmćmämåmęmēmémźmģmķmļmńmõmöm÷mųmśmūmümżmmmmm m mmmmmmmmmmmm m!m#m'm)m*m,m-m.m1m3m4m:m;m<m@mCmDmHmImJmKmLmMmNmOmRmSmTmUmXmZmbmdmgmjmmmomrmtmvmym{m|m}mm€m„m…m†m‡mˆm‹mŒmm•m˜mšm›mœmžm”m£m¦mØmŖm«m­m±m²m³m“m·m¾mĮmĀmĆmÄmĘmĒmĖmŚmÜmŻmßmąmåmęmēmčmémģmķmīmļmņmómōmõm÷ĖųĖłĖūĖüĖžĖ’ĖĖĖĖĖĖĖĖ    "#&)*,./0123579:<=>ACEHJKNOPQSTVYZabcijmnosvwx€‚„…‡ˆ‹Œ‘–˜™›œžŸ ”¢£„¦Ŗ«¬­²³·»¼¾ĄĮÅĘČĢŠÕŲŪŻąéźėļšńóōõłś  ę "$&(028R`|šž (46HJL`dfjx~€‚ˆ–¢Ø®¶ø¾ĄĘČÜāęīōų 48:<BPT\`pvx|‚Ž¤¦Ø®°²øŗĄÄĘĢĪŚ¼@āęčīņōöš@śüž "$&*046<@JLPRXZ\^lnprvz€ŠŽ–œž¤Ŗ°²“¶ø¾ĄĀÄĘČŹĢĪŠŌÖŚÜąäģīšņöųśü  $(,.0246<BDHPTVZ\^dhjvxz‚ˆŠ’”–˜šœž ¦ØŖ¬²¶ĘŹŠÖÜąęźīōš @śü   ,268:>DHNRVX\dfhjp~„†ˆŠŽ˜¶ŗ¼ĄĀĢĪŠŅŌŚÜŽąęčźģą @ņōųśž   @ $*,046@DFLRTX\^`bdfjnrtxz|‚†Š”–œž ¢¦Ø¬²“ĀÄĘŅŌŚÜŽęģīšž ",0268:<>@Bˆ@FJLTVXZdfnvx|€‚ŠŒ˜ Ŗ°¶ŗĄŅŌÖŽąāęčźņōG‡:’Times New Roman5€Symbol3& ‡:’Arial7"Univers?5 ‡:’Courier New;€Wingdings"1 ˆŠhņƂFņƂF¦•’T“Y„Ą““€0Š’’,UNIVERSITATEA DE VEST  VASILE GOLDI^ ARADMuresanStatia vž’ ą…ŸņłOh«‘+'³Ł0ˆˆĢŲčō ( D P \hpx€éż2UNIVERSITATEA DE VEST ā€œVASILE GOLDIŞā€ ARADENIVMuresanure Normal.dotE Statia vtE2atMicrosoft Word 8.0S@FĆ#@t]ŻśĆ@t]ŻśĆ¦•’Tž’ ÕĶ՜.“—+,ł®DÕĶ՜.“—+,ł®\ hp|„Œ” œ¤¬“ ¼ śéż R“Š³  2UNIVERSITATEA DE VEST ā€œVASILE GOLDIŞā€ ARAD Title˜ 6> _PID_GUIDéżAN{4725E540-CFE3-11D6-8CDD-D934504A950A}  !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|}~€‚ƒ„…†‡ˆ‰Š‹ŒŽ‘’“”•–—˜™š›œžŸ ”¢£¤„¦§Ø©Ŗ«¬­®Æ°±²³“µ¶·ø¹ŗ»¼½¾æĄĮĀĆÄÅĘĒČÉŹĖĢĶĪĻŠŃŅÓŌÕÖ×ŲŁŚŪÜŻŽßąįāćäåęēčéźėģķīļšńņóōõö÷ųłśūüżž’      !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|}~€‚ƒ„…†‡ˆ‰Š‹ŒŽ‘’“”•–—˜™š›œžŸ ”¢£¤„¦§Ø©Ŗ«¬­®Æ°±²³“µ¶·ø¹ŗ»¼½¾æĄĮĀĆÄÅĘĒČÉŹĖĢĶĪĻŠŃŅÓŌÕÖ×ŲŁŚŪÜŻŽßąįāćäåęēčéźėģķīļšńņóōõö÷ųłśūüżž’      !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|}~€‚ƒ„…†‡ˆ‰Š‹ŒŽ‘’“”•–—˜™š›œžŸ ”¢£¤„¦§Ø©Ŗ«¬­®Æ°±²³“µ¶·ø¹ŗ»¼½¾æĄĮĀĆÄÅĘĒČÉŹĖĢĶĪĻŠŃŅÓŌÕÖ×ŲŁŚŪÜŻŽßąįāćäåęēčéźėģķīļšńņóōõö÷ųłśūüżž’      !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|}~€‚ƒ„…†‡ˆ‰Š‹ŒŽ‘’“”•–—˜™š›œžŸ ”¢£¤„¦§Ø©Ŗ«¬­®Æ°±²³“µ¶·ø¹ŗ»¼½¾æĄĮĀĆÄÅĘĒČÉŹĖĢĶĪĻŠŃŅÓŌÕÖ×ŲŁŚŪÜŻŽßąįāćäåęēčéźėģķīļšńņóōõö÷ųłśūüżž’      !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|}~€‚ƒ„…†‡ˆ‰Š‹ŒŽ‘’“”•–—˜™š›œžŸ ”¢£¤„¦§Ø©Ŗ«¬­®Æ°±²³“µ¶·ø¹ŗ»¼½¾æĄĮĀĆÄÅĘĒČÉŹĖĢĶĪĻŠŃŅÓŌÕÖ×ŲŁŚŪž’’’ŻŽßąįāćäåęēčéźėģķīļšńņóōõö÷ųłśūüżž’      !"#$%&'()*+,-./0123456789:;<=>?@ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ[\]^_`abcdefghijklmnopqrstuvwxyz{|}~€‚ƒ„…†‡ˆ‰Š‹ŒŽ‘’“”•–—˜™š›œžŸ ”¢£¤„¦§Ø©Ŗ«¬­®Æ°±²³“µ¶·ø¹ŗ»¼½¾æĄĮĀĆÄÅĘĒČÉŹĖĢĶĪĻŠŃŅÓŌÕÖ×ŲŁŚŪÜŻŽßąįāćäåęēčéźėģķž’’’ļšńņóōõž’’’÷ųłśūüżž’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ż’’’ ž’’’ž’’’ž’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’Root Entry’’’’’’’’ ĄF@č‡ ŻśĆĄš!ŻśĆ€1Table’’’’’’’’ÜŽ#WordDocument’’’’’’’’¶ SummaryInformation(’’’’īDocumentSummaryInformation8’’’’’’’’’’’’öCompObj’’’’’’’’’’’’j’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ž’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’ž’ ’’’’ ĄFMicrosoft Word Document MSWordDocWord.Document.8ō9²q